Pensie întreţinere. Sentința nr. 1681/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1681/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 15-02-2016 în dosarul nr. 1681/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCURESTI
București, .. 2-4, sector 4, Tel:_ / Fax:_
operator de date cu caracter personal nr. 2891, prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1681
Ședința publică din data de 15.02.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: PĂTRASCU M.
GREFIER: N. C.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta N. R. G., în contradictoriu cu pârâtul G. M. F. și în contradictoriu cu A. T.-P. S. 4 BUCUREȘTI, având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilire domiciliu minor și pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta personal și asistată de avocat, lipsă fiind pârâtul și reprezentantul autorității tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în cadrul căruia se învederează instanței faptul că sunt depuse la dosar relațiile privitoare la cazierul judiciar al pârâtului, după care,
Reclamanta, prin avocat, referitor la obligația stabilita în sarcina pârâtului, de a depune la dosar dovada părăsirii de către pârât la data de 18.01.2016, a teritoriului Romaniei (bilet de avion), depune la dosar planșe foto din care rezultă că reclamanta a stat de vorba cu pârâtul în aeroport la data respectivă. Arată că alte cereri sau probe de administrat nu mai are.
Instanța, în baza art. 244 NCPC declară terminată cercetarea procesului și potrivit art. 392 Cod procedură civilă, instanța deschide dezbaterile asupra fondului.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii cum a fost formulată și precizată, instanța să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună ca autoritatea părintească asupra minorului G. Dominic M. să fie exercitată exclusiv de către sine, stabilirea locuinței minorului la domiciliul numitei P. G., bunica maternă a minorului, situat în București, ., sector 4 și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minor, la venitul minim pe economie. În susținere, arată că cererea sa este pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză și de asemenea, avand în vedere cazierul judiciar al pârâtului depus la dosarul cauzei. Cu cheltuieli de judecata sens în care, depune la dosar două chitanțe privind plata onorariului de avocat în sumă de 3500 lei din data de 05.08.2015 și respectiv, 550 lei din data de 04.12.2015.
Se prezintă la judecată și apărătorul pârâtului căruia instanța îi acordă cuvantul în dezbateri, pe fondul cauzei.
Pârâtul, prin avocat, solicită admiterea în parte a acțiunii respectiv, instanța prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună ca exercitarea autorității părintești asupra minorului să se facă în comun, de către ambii părinți iar locuința minorului să fie stabilita la mamă, aratand că nu există motive concrete pentru care nu s-ar putea stabili ca autoritatea părintească asupra minorului G. Dominic M. să fie exercitata în comun, de către ambii părinți; cu privire la cazierul său judiciar, solicită să se rețină că faptele trecute în acest cazier, sunt fapte petrecute în tinerețe, în perioada anilor 2003-2005 și care nu pot fi atat de relevante astfel încat instanța să aprecieze asupra caracterului psihologic al pârâtului doar pe baza acelor fapte înscrise în cazier. Arată că va depune concluzii scrise la dosar. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
În temeiul 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate aspectele de fapt și de drept, instanța declara închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 20.08.2015, reclamanta N. R. G., în contradictoriu cu pârâtul G. M. F., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună exercitarea exclusiva a autorității părintești fata de minorul G. Dominic M., născuta la data de 02.09.2009, stabilirea domiciliului minorului la domiciliul mamei sale si stabilirea pensiei de întreținere in sarcina tatălui conform prevederilor legale, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a precizat ca in urma relației de concubinaj avuta cu pârâtul a rezultat minorul G. Dominic M., născut la data de 02.09.2009, in perioada respectiva pârâtul fiind in Austria si fiind cercetat si arestat pentru trafic si consum de droguri trafic de persoane, vătămare corporala si de asemenea a mai fost cercetat pentru infracțiuni de înșelăciune. In prezent mai este cercetat tot in Austria pentru neplata unui autoturism si totodată in România a executat o pedeapsa de 3 ani si jumătate pentru trafic si consum de droguri.
Reclamanta arata ca la prima sarcina, pârâtul fiind arestat a abandonat locul de munca si a plecat in Austria pentru a-l sprijini, însă după revenirea in tara a pierdut sarcina. Reclamanta arata ca si-a vândut casa din tara si s-a mutat in Austria in scopul de a locui provizoriu acolo pana se rezolva situația paratului după care urma sa revină amândoi in tara, iar in acest condiții a rămas însărcinata in luna ianuarie 2009, ulterior aflând ca pârâtul are o legătura cu o alta femeie angajata la un club de noapte care a rămas si ea însărcinata. In momentul in care i-a comunicat ca nu mai dorește continuarea relației, pârâtul in timp ce o conducea la aeroport a accidenta intenționat autovehiculul argumentând ca prefera sa o omoare decât sa o piardă. Deși a reclamat incidentul la politie ulterior si-a retras plângerea, fiind de acord cu continuarea relației.
Intre timp partile au revenit in tara însă paratul la scurt timp a plecat din nou in Germania si a recunoscut pe celălalt copil in Portugalia.
Reclamanta arata ca relația s-a derulat cu numeroase intermitente in care pârâtul pleca si revenea in tara dar si perioade in care reclamanta cu minorul au locuit cu pârâtul in străinătate. Referitor la copil reclamanta arata ca tatăl a manifesta un comportament violent întrucât l-a bătut pe minor, astfel ca si in prezent acesta este traumatizat si este afectat de faptul ca tatăl sau mai are un copil, respectiv, fetița recunoscuta in Portugalia., iar din acest motiv minorul are tendința de a respinge toate fetițele pe care le cunoaște. Reclamanta mai arata ca minorul a avut si probleme de sănătate fiind diagnosticat cu astmă si alte afecțiuni care sunt sub supraveghere medicala.
Reclamanta mai arata ca pârâtul a refuzat sa fie de acord cu eliberarea unor documente necesare pentru plecarea in străinătate a minorului cu toate ca minorul personal i-a solicitat acest lucru. In plus tatăl l-a jignit pe copil si i-a comunicat ca nu este copilul lui, minorul fiind deosebit de afectat.
In drept au fost invocate prev. art. 398 si următoarele din codul civil.
În susținerea acțiunii au fost depuse la dosar carte de identitate RT_, RT_, certificat de naștere al minorului, adeverința de venit, contract de vânzare cumpărare, declarație, acte medicale,
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in suma de 60 lei.
Pârâtul a depus întâmpinare si cerere reconvențională însă acestea au fost respinse ca tardiv formulate de cate instanța. Prin încheierea din data de 18.01.2016.
Prin aceste cereri pârâtul arata ca este de acord cu admiterea in parte a acțiunii solicitând ca autoritatea părinteasca sa fie exercitat in comun, locuința minorului sa fie la mama, fixarea contribuției la întreținerea copilului si stabilirea in favoarea sa a unui program de legături personale.
Cu privire la argumentele invocata arata ca situația expusa de reclamanta este in cea mai mare parte neadevărata, in realitatea reclamanta cu minorul părăsind in anul 2013, locuința . știrea sa iar din acel moment a început sa aibă o atitudine șicanatoriu sabotând relația sa cu minorul inducându-i acestuia idei false despre tata si despre fiica lui din alta relație urmărind astfel sa îl îndepărteze de copil. De cele mai multe ori reclamanta l-a împiedicat sa ia legătura cu minorul si refuza sa ii predea cadourile pe care i le-a trimis. Pârâtul arata ca a sperat ca in timp atitudinea reclamantei fata de el si fata de fiica sa si mama acesteia se va tempera însă situația nu s-a modificat.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea argumentelor paratului aducând obiecțiuni cu privire la momentul depunerii intampinarii si cererii reconvenționale si al probelor solicitat de parat.
Reclamanta a mai completat probatoriul cu noi înscrisuri.
La solicitarea instanței a fost efectuat si depus la dosar referatul de ancheta psihosociala efectuat la locuința minorului.
La termenul din data de 07.12.2015 instanța a încuviințat pentru reclamanta proba cu înscrisuri, proba testimoniala cu un martor si proba cu interogatoriul paratului. La solicitarea parților a fost depus la dosar si certificatul de cazier judiciar al paratului.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
In fapt, reclamanta si pârâtul au avut o relație de concubinaj in urma căreia a rezultat un copil, respectiv minorul G. Dominic M., născuta la data de 02.09.2009, după cum rezulta din certificatul de naștere al acestuia aflat la dosar, filiația copilului fiind stabilită fata de ambii părinți.
După cum rezulta din susținerile părților si din cuprinsul materialului probator, părțile au locuit împreuna atât in tara dar si in străinătate, însă de aproximativ 2 ani, reclamanta si cu minorul locuiesc in București, iar pârâtul locuiește in Germania. In acesta perioada tatăl l-a vizitat pe copil de aproximativ 3 ori., minorul neavând o relație de atașament reala fata de parat despre care nu vorbește iar martora a precizat ca la vederea tatălui minorul nu s-a arătat entuziasmat. In plus martora a relatat ca, minorul fiind afectat de faptul ca tatăl lui are o alta familie si un alt copil, considera ca acesta l-a abandonat si prefera pe cealaltă fiica in defavoarea lui, astfel ca a decis sa întrerupă legătura cu el. Totodată din depoziția martorei, instanța mai reține ca din cauza acestui aspect minorul a dobândit o aversiune față de alte fetițe de vârsta lui, inclusiv fata de fiica martorei cu care anterior avea o relație buna. Instanța reține ca fata de acesta situație nu se poate exclude nici contribuția mamei, ea fiind cea care i-a inoculat minorului ideea ca nu mai pot locui împreuna cu tatăl întrucât acesta are o alta familie si un alt copil. Din probatoriu nu s-a stabilit însă daca aceasta idee a fost transmisa cu rea credința urmărind îndepărtarea tatălui ori din ignoranta, fără a anticipa consecințele viitoare ale unei astfel de aserțiuni. Este cert însă ca in prezent minorul îl desconsidera pe tata cat si pe sora vitrega, aspect care rezulta cu claritate din înregistrarea video depusa la dosar..
Din aceeași depoziție instanța mai reține ca fiind relevanta împrejurarea ca pârâtul a refuzat sa elibereze reclamantei procuri si documente pentru ca aceasta sa se poată deplasa cu minorul in concediu sau in interesul acestuia la controale medicale in străinătate.
In ceea ce privește violentele fizice la care ar fi fost suspus minorul de către tata, instanța reține ca acestea nu au fost dovedite in concret. La fel nu se poate imputa total reclamantului ca a lipsit la serbările si evenimentele la care a fost invitat având in vedere ca aceste invitații nu au fost transmise in timp util, însă cu toate acestea daca pârâtul ar fi fost interesat de situația copilului si ar fi dorit sa participe la evenimente de acest gen, cum de altfel era si normal pentru un părinte acesta avea posibilitatea de a se interesa si de a-si planifica programul, mai ales ca perioadele de sfârșit de an școlar si de grădinița in care se organizează serbări ori serbările de iarna sunt îndeobște cunoscute de toata lumea. Prin urmare tatăl nu avea nevoie de o invitație speciala de a participa la astfel de evenimente din viața copilului ci se putea prezenta pur si simplu cum a făcut de altfel si cu ocazia vizitelor efectuate in tara.
In ceea ce privește situația conflictelor paratului cu legea penala instanța reține din fisa de cazier judiciar a acestuia depusa la dosar la solicitarea instanței ca a fost condamnat in mai multe ocazii pentru infracțiuni prevăzute de legea 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, condamnările fiind pronunțate atât de instanțele naționale cat si de instanțe din străinătate. Din fisa de cazier se mai reține si existenta altor infracțiuni, respectiv înșelăciune, vatamare corporala, obligarea la prostituție, trafic de ființe umane in vederea exploatării prin obligarea la prostituție, constrângeri si hartuiri sau agresiuni de natura psihologica sau emoționala. Toate acestea reflecta caracterul paratului si tind sa justifice acuzațiile care ii sunt aduse de reclamanta in sprijinul comportamentului sau agresiv in general.
In drept, conform art. 505 cod civil în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc.
(2) Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
In acest sens art. 397 cod civil stabilește ca după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, iar art. 398 instituie o excepție de la regula exercitării in comun a autorității părintești, stabilind ca in situația in care există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Referitor la autoritatea părintească legea o definește la art. 483 arătând ca reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți conținutul acesteia fiind detaliat de art. 487 cod civil: părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia.
In aceeași privința sunt si reglementările din art. 31 alin 2 ale legii 271/2004: exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.
(3) În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească, după ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.
De asemenea conf. art. 31 alin 2 ind. 5 din lege se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
F. de situația de fapt expusa, instanța constata ca la dosar exista elemente suficiente care sa conducă la conturarea unui argument definitoriu in sensul atribuirii exclusiv in favoarea mamei a exercițiului autorității părintești. Regula generala stabilita de cod este cea privind exercitarea in comun a acesteia, astfel ca odată cu responsabilitatea aducerii pe lume a unui copil, părinților le revine si responsabilitatea de a se îngriji in mod constant de creșterea si educarea acestuia si de protejarea intereselor sale. Nici unul dintre părinți nu se poate sustrage de la îndeplinirea acestor responsabilități, însă in anumite cazuri unele precizate chiar expres de legiuitor instanța poate interveni daca se constata ca interesul minorului este prejudiciat prin conduita unuia dintre părinți ori prin dezinteresul manifestat de acesta fata de propriul copil.
In cazul de fața instanța reține ca tatăl este in general dezinteresat de situația fiului său cu care are o relație emoționala conflictuala si instabila, mai ales din perspectiva minorului care are tendințe evidente de desconsiderare a tatălui. Nu exista la dosar dovezi ca tatăl ar fi contribuit in vreun fel la creșterea si educarea minorului după ce a intervenit separarea in fapt a părților mai mult acesta chiar s-a opus direct sau indirect la efectuarea unor investigații medicale in străinătate prin refuzul de a elibera documentele necesare pentru deplasarea minorului in afara tarii. In plus fisa de cazier judiciar a paratului releva existenta unor condamnări care au relevanta deosebita la analizarea de către instanța a exercițiului autorității părintești. Astfel condamnările pentru trafic de persoane, trafic de droguri, privitoare la viața sexuala si la acte de violenta sunt intre cele prevăzute expres de lege si se regăsesc in antecedentele penale ale paratului, astfel ca ele creează convingerea instanței, alături de celelalte argumente expuse, ca este in interesul minorului ca autoritatea părinteasca sa fie exercitata exclusiv de mama.
In ceea ce privește locuința minorului instanța are in vedere prev. art.400 cod civil care stipulează ca în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic, si prev. art. 16 ind. 2 din legea 272/2004 in cuprinsul căruia sunt evidențiate o . criterii ce pot fi avute in vedere de instanța: la evaluarea interesului copilului instanța poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (5), și aspecte precum:
a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă;
b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt menținerea relațiilor personale;
c) situația locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;
d) istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra altor persoane;
e) distanța dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă educație copilului.
F. de aceste prevederi legale, instanța va stabili ca locuința minorului sa fie la locuința mamei, având in vedere ca acesta locuiește in mod statornic cu parata. De asemenea din referatul de ancheta sociala si din depozițiile martorilor instanța reține ca mama dispune de condiții locative bune iar minorul este bine îngrijit si educat. In ceea ce privește indicarea de către reclamanta a faptului ca dorește ca locuința minorului sa fie stabilita la locuința bunicii materne, instanța reține ca acesta solicitare a fost determinata de confuzia reclamantei cu privire la cerințele stabilirii locuinței minorului apreciind eronat ca locuința poate fi stabilita numai la persoana care are domiciliul legal la adresa respectiva. Instanța reține ca un astfel de criteriu nu este relevant astfel ca in condițiile in care atât parata cat si bunica materna locuiesc împreuna cu minorul la aceeași adresa nu a fost relevat nici un argument care sa acorde preferința bunicii in defavoarea mamei.
In ceea ce privește obligația de întreținere conform art. 499 cod civil tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Totodată la art. 429 cod civil se menționează ca în caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială. In acest sens art. 529 alin 1 si 2 cod civ. stabilește ca întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti iar când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii. Conf. art. 530 obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, iar dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani.
In cazul de fata, având in vedere stabilirea locuinței minorului la mama, dar si acceptul tatălui privind plata unei pensii de întreținere in favoarea fiului sau, instanța constata existenta unui acord tacit, astfel ca va dispune in acest sens.
Întrucât din probele administrate nu s-a realizat dovada veniturilor obținute de pârât instanța considera ca se poate prezuma pana la proba contrara ca acesta are capacitate de munca si are posibilitatea obținerii de venituri, pensia de întreținere se va stabili prin raportare la salariul minim garantat în plată, considerat a fi accesibil oricărei persoane, urmând ca instanța să oblige pe pârât la plata unei sume de maxim o pătrime din cuantumul menționat, suma care se va modifica in raport de cuantumul venitului minim pe economie stabilit de stat in fiecare an. Instanța s-a raportat la cuantumul de ¼ cu toate ca reclamantul a recunoscut ca mai are un copil, însa la dosar nu a fost depus un certificat de naștere care sa confirme aceasta situație si nici nu s-a făcut dovada ca minora respectiva se afla efectiv in întreținerea paratului.
In raport de aceste considerente de fapt si de drept instanța va admite cererea reclamantei si va stabili ca autoritatea părinteasca asupra minorului G. Dominic M., născuta la data de 02.09.2009 sa fie exercitata exclusiv de mama, va stabili locuința minorului la mama, va obliga tatăl la plata unei pensii de întreținere in cuantum de ¼ din veniturile minim pe economie.
In privința cheltuielilor de judecata având in vedere admiterea acțiunii, conf. art. 453 instanța va dispune obligarea paratului la plata acestora in suma de 1060 lei, reprezentate de onorariul avocațial si taxa judiciara de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta N. R. G., cu domiciliul București, ., ., . în contradictoriu cu pârâtul G. M. F., cu domiciliul ales la C.. Av. D. C. G. situat în București, .. 7, Corp A, ., sector 6, și în contradictoriu cu A. T.-P. S. 4 BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 6-16, sector 4 si in consecința:
Stabilește ca autoritatea părinteasca asupra minorului G. Dominic M., născuta la data de 02.09.2009 sa fie exercitată exclusiv de către mamă.
Stabilește locuința minorului la locuința mamei.
Obliga pe tata la plata unei pensii de întreținere, in favoarea minorului in cuantum de ¼ din venitul minim pe economie, începând cu data introducerii acțiunii si până la majorat, sub rezerva modificării în condițiile legii.
Obliga pârâtul la plata sumei de 1060 lei cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 4
Pronunțată în ședința publica din data de 15.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. PĂTRASCU C. N.
Red./dact. Jud.PM/5ex./2016
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1814/2016.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2913/2016.... → |
|---|
