Ordin de protecţie. Sentința nr. 2730/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2730/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 11-03-2016 în dosarul nr. 2730/2016
ROMÂNIA
J. SECTORUL 4 BUCUREȘTI
Dosar nr._
Sentința Civilă nr. 2730
Ședința din Camera de Consiliu de la 11 Martie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ȘIMON R. O.
GREFIER: M. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă J. Sector 4 București a fost reprezentat de procuror I. N..
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta G. C. în contradictoriu cu pârâta P. C. M., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, la prima strigare a cauzei, orele 11.00, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la data de 11.03.2016, avocatul ales al reclamantei a depus la dosar cerere de strigare a cauzei începând cu orele 12.30, după care:
La întrebarea instanței privind luarea legăturii cu avocatul din oficiu al pârâtei, grefierul de ședință arată că a adus la cunoștința avocatului pârâtei depunerea la dosar a cererii de strigare a cauzei începând cu orele 12.30, acesta exprimându-și acordul în acest sens.
Având cuvântul pe cererea de strigare a cauzei începând cu orele 12.30, reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu această cerere.
Instanța, față de cererea avocatului reclamantei de strigare a cauzei începând cu orele 12.30 și în raport de înscrisul doveditor atașat acestei cereri, apreciază întemeiată cererea avocatului reclamantei și admite solicitarea acesteia, dispunând lăsarea cauzei la a doua strigare, începând cu orele 12.30. Dispune înștiințarea avocaților părților cu privire la admiterea cererii reclamantei de către grefierul de ședință.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, la a doua strigare a cauzei, orele 12.45, au răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat S. C., cu împuternicire avocațială la dosar (fila 1), și pârâta, personal și asistată de avocat desemnat din oficiu M. M., cu delegație pentru asistență juridică gratuită la dosar (fila 32).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la legitimarea reclamantei, care prezintă în acest buletin de identitate . nr._, CNP_, și la legitimarea pârâtei, care prezintă în acest sens cartea de identitate . nr._, CNP_.
Având în vedere că pricina se află la primul termen de judecată cu părțile legal citate, instanța pune în discuție competența instanței.
Având cuvântul, avocatul reclamantei arată că față de dispozițiile Codului de procedură civilă și ale Legii nr. 217/2003, J. Sector 4 București este competentă să soluționeze cauza.
Având cuvântul, avocatul pârâtei arată că J. Sector 4 București este competentă material și teritorial să soluționeze cauza.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată că J. Sector 4 București este competentă material și teritorial să soluționeze cauza.
Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă rap. la art. 25 din Legea nr. 217/2003, constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Având cuvântul, avocatul reclamantei arată că reclamanta a venit pregătită cu un martor și că acesta se află în sala de judecată.
Având cuvântul, avocatul pârâtei solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a putea pregăti probatoriul și pentru a formula apărări suficiente în favoarea pârâtei.
Având cuvântul pe cererea de amânare a cauzei formulată de avocatul pârâtei, avocatul reclamantei arată că se opune amânării cauzei, precizând că Legea nr. 217/2003 impune soluționarea cererii de emitere a ordinului de protecție în regim de urgență. Mai menționează că și aceasta a aflat de citație și de termenul de judecată ieri, la orele 20.00.
Având cuvântul, avocatul pârâtei arată că, în lipsa acordării unui nou termen de judecată, înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 27 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 în raport de dispozițiile Legii Fundamentale și ale art. 6 din CEDO privitoare la dreptul la un proces echitabil și la dreptul la apărare, precizând că drepturile menționate ar trebui în mod efectiv garantate, și nu în mod iluzoriu. Mai susține că a fost desemnat avocat din oficiu pentru pârâtă ieri la orele 16.00 și că, în aceste condiții, nu a putut lua legătura cu pârâta și nici nu a avut timp suficient pentru a formula apărări, fiind afectat astfel dreptul la apărare al pârâtei. Mai menționează că reclamanta a avut timp suficient pentru formularea de apărări, în condițiile în care incidentele despre care aceasta face vorbire s-au petrecut în noiembrie 2015. Mai arată că nu are cunoștință ca pe rolul Curții Constituționale a României să se mai afle vreo sesizare cu privire la art. 27 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, precizând că termenul de 72 de ore pentru soluționarea cererii prevăzut de lege nu oferă posibilitatea avocatului desemnat din oficiu pentru pârâtă de a lua cunoștință de punctul de vedere al pârâtei și nici pentru a pregăti apărarea, în sensul punerii de acord cu privire la probele ce urmează a fi solicitate instanței. Mai învederează că nu a putut sta de vorbă cu pârâta decât câteva minute înaintea ședinței de judecată, atunci când aceștia s-au întâlnit pe holul judecătoriei.
Având cuvântul, avocatul reclamantei arată că în cauzele penale, cauze mai complexe decât dosarele privind emiterea ordinului de protecție, instanța dispune strigarea cauzei la sfârșitul ședinței pentru ca avocatul din oficiu să ia cunoștință de actele dosarului și să formuleze apărări. Mai precizează că dosarul de față reprezintă o cauză sensibilă, dat fiind că este vorba de un conflict în familie, și că acesta ar trebui soluționat de urgență, în termen de 72 de ore de la înregistrarea dosarului, prelungirea cu încă un termen putând duce la declanșarea de incidente între părți.
Având cuvântul pe cererea de amânare a cauzei și pe cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare a cauzei întrucât aceasta se judecă în procedura de urgență și pune concluzii de admitere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate invocată de avocatul pârâtei.
Având cuvântul, avocatul pârâtei arată că nu solicită un nou termen de judecată, dar acordarea câtorva ore, cu strigarea cauzei mai târziu, invocând dispozițiile Codului de procedură penală care prevăd un termen de 3 zile pentru pregătirea apărării. Mai arată că dosarul de față a fost înregistrat în data de 09.03.2016, neexistând un impediment pentru strigarea cauzei peste câteva ore.
Având în vedere solicitarea avocatului pârâtei de acordarea unui nou termen de judecată pentru pregătirea apărării, față de dispozițiile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 și a caracterului imperativ a acestor dispoziții care impun respectarea unui termen de 72 ore pentru soluționarea cauzei și ținând cont că pârâta a fost citată cu copie acțiune și înscrisuri și cu mențiunea ca la termen să fie în măsură să propună și să administreze probe, respectiv să asigure prezența martorilor, dacă înțelege să propună această probă, pentru ca aceștia să poată fi audiați în cazul în care această probă se va admite, instanța respinge cererea de amânare a cauzei formulată de avocatul pârâtei. În pronunțarea acestei soluții, instanța are în vedere și faptul că dosarul a fost strigat inițial la orele 11.00, cu părțile legal citate, și ulterior la orele 12.45. Cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale a României formulată de avocatul pârâtei care înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 27 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, instanța învederează că rămâne în pronunțare cu privire la această cerere, urmând ca soluția pe această cerere să fie pronunțată odată cu fondul cauzei. Față de modificările aduse în anul 2010 Legii privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța constată că suspendarea cauzei nu este obligatorie în cazul sesizării Curții cu o excepție de neconstituționalitate.
Având cuvântul, avocatul reclamantei arată că a asigurat prezența la termen a unui martor pentru reclamantă, acesta aflându-se în sala de judecată.
Instanța dispune părăsirea sălii de judecată de către martorul reclamantei, acesta rămânând la dispoziția instanței.
Având cuvântul, avocatul pârâtei arată că în sala de judecată se află și nepoata reclamantei, fiica pârâtei.
Având cuvântul, avocatul reclamantei arată că nepoata reclamatei a venit doar să își însoțească bunica și nu în calitate de martor.
Având cuvântul, pârâta personal arată că este însoțită de o prietenă și că nu este propusă ca martor în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Având cuvântul, avocatul reclamantei solicit încuviințarea probelor cu înscrisuri și cu audierea martorului Dosca M. V..
Având cuvântul, avocatul pârâtei arată că, în urma consultării cu pârâta, solicită încuviințarea probei cu audierea martorei P. I., prietena pârâtei care a rămas în sala de judecată.
Instanța dispune părăsirea sălii de judecată de către martora propusă de pârâtă, aceasta rămânând la dispoziția instanței.
Având cuvântul, avocatul pârâtei arată că înțelege să solicite și proba cu înscrisuri, respectiv un certificat medico-legal al pârâtei privind agresiuni suferite din partea reclamantei din luna noiembrie 2015. Arată că nu poate depune la dosar la acest termen certificatul medico-legal al pârâtei întrucât nu se află în posesia acesteia, fiind atașat în dosarul penal.
Având cuvântul, avocatul reclamantei arată că se opune încuviințării probei cu înscrisuri pentru pârâtă, dat fiind faptul că pârâta nu este în măsură să depună la dosar la acest termen certificatul medico-legal invocat. Arată că a văzut înscrisul invocat de partea adversă, dat fiind că părțile locuiesc în aceeași casă.
Având cuvântul, avocatul pârâtei arată că pârâta nu poate prezenta instanței certificatul medico-legal întrucât originalul se află atașat în dosarul penal.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune încuviințării probelor solicitate de părți, cu excepția probei cu înscrisuri solicitată de pârâtă, aceasta învederând că nu are asupra sa înscrisul invocat, iar cauza se judecă în procedura de urgență.
Deliberând, în temeiul art. 255 din Noul Cod de procedură civilă, art. 258 din Noul Cod de procedură civilă și art. 27 alin. 7 din Legea nr. 217/2003, instanța încuviințează pentru reclamantă probele cu înscrisuri și cu audierea martorului Dosca M. V., iar pentru pârâtă încuviințează proba cu audierea martorei P. I., apreciind că sunt admisibile și pot conduce la soluționarea cauzei. Totodată, cu privire la solicitarea pârâtei privind proba cu înscrisuri – certificat medico-legal, instanța respinge această probă întrucât pârâta nu este măsură să depună la dosar înscrisul invocat, cauza judecându-se în procedura de urgență.
În continuare, instanța procedează la audierea sub prestare de jurământ religios a martorilor Dosca M. V., propus de reclamantă, și P. I., propusă de pârâtă, care sunt chemați pe rând în sala de judecată, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, după citire și semnare.
Având cuvântul, avocatul reclamantei arată că dorește să elimine orice confuzie din conținutul cererii de chemare în judecată, sens în care precizează că își asumă faptul că, din eroare, a înțeles că pârâta ar fi fost plecată în afară tării timp de 15 ani. Arată că acest aspect i-a fost lămurit de către reclamantă în sala de judecată, în timpul audierii martorilor, în sensul că pârâta nu fost plecată în afara granițelor tării vreme de 15 ani, ci a fost plecată de acasă în această perioadă, rămânând în țară. Mai precizează că la concluzia referitoare la plecarea pârâtei în afara țării a ajuns avocatul reclamantei singură, ca urmare a precizării făcute de reclamante că ar fi ajutat-o să își facă actul de identitate în vederea plecării acesteia din țară, fapt ce nu s-a concretizat ulterior.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 244 din Noul Cod de procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor:
Având cuvântul, avocatul reclamantei solicită admiterea cererii formulate, evacuarea pârâtei din casa reclamantei și obligarea pârâtei la păstrarea unei distanței de minim 10 metri față de reclamantă. Cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate, arată că soluționarea acesteia o lasă la aprecierea instanței.
Având cuvântul, avocatul pârâtei solicită sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate ridicată. Cu privire la fondul cauzei, solicită respingerea cererii, precizând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 217/2003, cel puțin în ceea ce privește pericolul pe care pârâta l-ar reprezenta pentru reclamantă. Arată că nu este îndeplinită nici condiția urgenței, între părți existând discuții de mai bine de 3 ani. Mai susține că ultimul incident dintre părți s-a petrecut în noiembrie 2015. Mai precizează că pârâta avea 17 ani când a născut-o pe fiica sa și, fiind minoră, reclamanta i-a luat copilul pentru a-l crește ea. Mai învederează că probatoriul reclamantei este fragil. Mai arată că la fila 7 din dosar se regăsește un bilet de externare al reclamantei din data de 22.12.2015, în care este menționat diagnosticul de crize de epilepsie și alte afecțiuni. Mai precizează că în acel înscris este menționat un tratament, medicamentul prescris fiind recomandat în cazul afecțiunilor de natură psihică. Mai precizează că martorul reclamantei, deși a menționat că a stat în prezența reclamantei, nu a precizat că ar avea cunoștință de o astfel de internare, dar că ulterior audierii sale a susținut că știe doar că reclamanta suferă de astm, deși prezența unor crize de epilepsie ale reclamantei ar fi fost mult mai evidente. Totodată, mai arată că deși martorul reclamantei a afirmat că reclamanta ar fi prezentat urme de agresiune la nivelul capului, certificatul medico-legal atașat la dosar nu menționează decât prezența agresiunilor la nivelul brațelor și a picioarelor. Despre ajutorul dat pârâtei de către reclamantă în vederea emiterii cărții de identitate cu scopul plecării acesteia în străinătate, arată că actul de identitate al pârâtei a fost emis în mai 2015, ceea ce conduce la concluzia că ajutorul menționat dat cu ceva timp în urmă se referea doar la o prelungire, și nu la faptul emiterii unei noi cărți de identitate, aspect ce se poate verifica de către instanță în baza de date administrată de DEPABD. Arată că față de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 217/2003, completate cu dispozițiile cuprinse în Codul penal, Codul de procedură penală, Codul civil și Codul de procedură civilă, nu rezultă o suspiciune rezonabilă din care să rezulte că pârâta ar fi exercitat acte de violențe asupra reclamantei, care să justifice restrângerea drepturilor și libertăților individuale.
Având cuvântul în replică, avocatul reclamantei arată că avocatul pârâtei nu are pregătire de specialitate pentru a aprecia dacă medicamentul prescris reclamantei ar fi pentru tratarea epilepsiei. Arată că reclamanta a fost internată pentru analize de rutină și i s-au prescris o . medicamente pentru o afecțiune cardiacă. Mai menționează că, în condițiile în care reclamanta ia medicamente pentru inimă, aceasta nu consumă alcool. Mai susține că există un conflict mamă-fiică, respectiv între reclamantă și pârâtă, însă acesta nu se fundamentează pe o criză de maternitate a reclamantei, ci pe o situație reală, și anume, faptul că pârâta nu a locuit cu mama sa, iar acum au o relația tensionată întrucât locuiesc împreună, între acestea interpunându-se nepoata reclamantei, fiica pârâtei.
Având cuvântul în replică, avocatul pârâtei arată că nu are pregătire de specialitate, dar are cunoștință că medicamentul recomandat reclamantei are legătură cu afecțiuni de ordin psihic și, în plus, în biletul de externare se menționează de faptul pierderii conștiinței. Mai arată că nepoata reclamantei este prinsă în acest război dintre mama și fiică, fiind cea care intervine în războiul dintre reclamantă și pârâtă. Mai precizează că solicitarea reclamantei nu vizează un pericol real și iminent, ci un conflict mai vechi între părți.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a ordinului de protecție, invocând în acest sens certificatul medico-legal depus la dosar și depoziția martorului reclamantei. Cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate, solicită sesizarea Curții Constituționale, și arată că instituirea unei proceduri urgente în vederea soluționării cererii de emitere a unui ordin de protecție nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil.
Având cuvântul, reclamanta personal solicită ca pârâta să o lase în pace. Arată că motivul pentru care a ajutat-o cu cartea de identitate este acela că pârâta își dorea să se părăsească țara, și, înainte, pentru ca nepoata sa, fiica pârâtei, să poată primi pensia de urmaș a tatălui său. Mai arată reclamanta că, în vederea întreținerii și a susținerii în educație a nepoatei sale, a mai crescut patru copii. Mai susține că pârâta este foarte rece, nu are sentimente pentru ea, și că este nevoită să se certe cu aceasta pentru a-și achita partea sa la întreținere și alte cheltuieli prilejuite de mutarea pârâtei în casa sa. Mai arată că pârâta nu dorește să contribuie la cheltuielile casei. Mai învederează că, cu o zi înainte, după primirea citației, pârâta a împins-o pe reclamantă, a gesticulat puternic, fiind foarte agresivă cu aceasta.
Având cuvântul, pârâta personal arată că nu recunoaște nimic privitor la susținerile reclamantei, precizând că nu a bătut-o niciodată pe aceasta din urmă. Mai menționează că nu-și dorește să locuiască cu mama sa, fiind o persoană la 40 de ani, dar că nu are altă posibilitate, nu are unde să stea. Pârâta se întreabă cu ajutorul cui i-a crescut reclamanta copilul, aceasta fiind pensionată pe caz de boală. În plus, se mai întreabă cum a reușit să mai crească încă 4 copii, în condițiile în care reclamanta este bolnavă, fiind pensionată de caz de boală. Totodată, pârâta își exprimă nedumerirea cu privire la comportamentul reclamantei, neînțelegând de ce acesta nu o suportă, deși nu a deranjat-o niciodată. Mai susține că nu a fost vreodată agresivă cu mama sau ori cu fiica sa, în privința acesteia din urmă încercând sa-i dea o educația cât a reușit ea de bine. M. arată că nu a deranjat-o cu nimic pe reclamantă, că, în loc ca aceasta să vrea să o ajute, reclamanta vrea să o dea afară din casa. A susținut că nu a fost agresivă și că nu dorește să facă rău copilului său.
În temeiul art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, apreciind lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.03.2016, sub numărul _ , reclamanta G. C. a formulat în contradictoriu cu pârâta P. C. M., cerere de emitere a unui ordin de protecție prin care să se dispună evacuare temporară a pârâtei din locuința familiei și obligarea pârâtei la păstrarea unei distanțe minime față de victimă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că locuiește în București, ., ., ., sector 4, București, cu nepoata sa, C. D. M., din anul 1999, fiica fiicei sale. A susținut că și-a crescut și educat nepoata de la naștere întrucât pârâta nu a înțeles să își asume responsabilitatea în acest sens.
A mai precizat că pârâta i-a solicitat, în luna mai 2015, să fie luată în spațiu întrucât i-a expirat valabilitatea cărții de identitate și își dorește să părăsească țara pentru a-și găsi un loc de muncă. După obținerea cărții de identitate, pârâta s-a instalat în locuința sa și creează în permanență o stare conflictuală în casă, aplicându-i reclamantei de nenumărate ori lovituri care încetează numai la intervenția fiicei sale sau a vecinilor.
A susținut că pârâta i-a aplicat în mod repetat lovituri cu pumnii și picioarele, lăsând urme de natura contuziilor astfel cum rezultă și din raportul medico-legal atașat. Prin comportamentul său violent, dar și datorită amenințărilor a indus o stare de teamă și insecuritate în domiciliul, nepoata sa fiind nevoită să abandoneze locul de muncă pentru a o supraveghea. Cu toate că pârâta s-a manifestat violent fizic în mai multe rânduri, a evitat să formuleze o plângere penală împotriva acesteia, tocmai prin prisma gradului de rudenie și prin prisma situației în care este pusă nepoata.
Reclamanta a precizat că, în data de 05.11.2015, pârâta s-a manifestat într-o formă extrem de violentă și a suspus-o unei agresiuni fizice fără precedent, lovind-o cu pumnii și picioarele, fiind nevoită să formuleze plângere penală, după ce s-a supus unui examen medico-legal. Plângerea penală formulează obiectul dosarului penal nr._/P/2016, fiind instrumentat de Secția 16 de Poliție.
A mai arătat că având în vedere că faptele care se petrec în locuința familiei și cel puțin din punct de vedere verbal violențele au un caracter permanent, simte un pericol permanent atât pentru ea, cât și pentru nepoată.
Reclamanta a arătat că de la venirea fiicei sale în locuința sa, starea sa de sănătate s-a agravat, fiind pensionată pe caz de boală, suferind de afecțiuni grave, având două accidente vasculare în antecedente.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 217/2003, Legea 25/2012.
În probațiunea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și probei testimoniale.
În susținerea cererii, reclamanta a depus următoarele înscrisuri: certificat medico-legal din data de 23.11.2015 (fila 6); bilet de externare din 22.12.2015 (fila 7); copie carte de identitate reclamantă (filele 8-9); copie carte de identitate numita C. D. M. (fila 10); contract de vânzare cumpărare autentificat sub număr 428 din 22.03.1999 (filele 10-11); adeverința numărul 001 din 03.03.2016 (fila 12); copie cartea de identitate reclamantă (fila 13); certificat de naștere nr._ (fila 14); sentința civilă nr. 600 din 12.02.1976 pronunțată de J. Sector 5 București, în dosarul numărul 8649/1975 (filele 15-16); decizii pierdere capacitate de muncă și pensionarea (filele 17-18); cupon de pensie (fila 19).
Cererea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/2003, republicată.
În baza dispozițiilor art.27 alin. 4 din Legea nr.217/2003 instanța a dispus desemnarea unui apărător din oficiu pentru pârâtă.
Pârâta nu a depus întâmpinare, dar s-a prezentat în fața instanței la termenul din data de 11.03.2016, personal și asistată de apărătorul din oficiu.
Instanța, în baza disp. art. 255, 258 din codul de procedură civilă și art. 27 alin. 7 din Legea 217 din 2003, a încuviințat pentru ambele părți proba testimonială și pentru reclamanta și proba cu înscrisuri. Instanța a procedat la audierea martorilor Dosca M. V. și P. I., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (filele 35-36).
La termenul din data de 11.03.2016, pârâta, prin apărător, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. 1 din Legea 217 din 2003, invocând faptul că acest text de lege încalcă dispozițiile Legii fundamentale și ale art. 6 din CEDO cu privire la dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. După consemnarea concluziilor părților și ale reprezentantului Ministerului Public cu privire la sesizarea Curții Constituționale, instanța a rămas în pronunțare cu privire la această cerere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
- Cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale, instanța reține următoarele:
Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 27 alin. 1 din Legea 217 din 2003 invocată prin prisma prevederilor art. 29 alin 1-3 din Legea 47/1992, instanța are în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiile art. 146 lit. d) din Constituție și art. 29 alin.1 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale: “ Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță, în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia’’.
Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de către pârâtă, prin apărător, în fața unei instanțe de judecată, în sensul art. 29 alin. 1 și 2 din Legea 47 din 1992, și vizează neconformitatea dispozițiilor art. 27 alin.1 din Legea 217 din 2003 cu prevederile Legii fundamentale și ale art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului privind dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.
De asemenea, instanța mai constată că excepția invocată nu a făcut obiectul unei decizii a Curții Constituționale prin care să fi fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 27 alin. 1 din Legea 217 din 2003, fiind îndeplinită și condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. 3 din Legea 47 din 1992.
În ceea ce privește condiția de admisibilitatea prevăzută de art. 29 alin. 1, teza ultimă, din Legea 47/1992, referitoare la existența unei legături între dispoziția legală contestată și soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, instanța reține că aceasta este îndeplinită în speța supusă analizei, având în vedere că sunt criticate dispozițiile art. 27 alin. 1 din Legea 217 din 2003, text de lege care instituie procedura de soluționare a cererii privind emiterea unui ordin de protecție, iar dosarul numărul_ are ca obiect cerere privind emiterea unui ordin de protecție.
În baza considerentelor expuse, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate prevăzute de Legea 47/1992, în art. 29 alin 1-3, sens în care urmează a sesiza Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. 1 din Legea 217 din 2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie.
Opinia instanței este în sensul caracterului neîntemeiat al excepției pentru următoarele considerente:
Art. 27 alin. 1 din Legea 217 din 2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, astfel cum a fost modificat prin dispozițiile Legea 351/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 979 din 30 decembrie 2015 prevede:
„Cererile pentru emiterea ordinului de protecție se judecă de urgență și, în orice situație, soluționarea acestora nu poate depăși un termen de 72 de ore de la depunerea cererii. Cererile se judecă în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie.„
Art. 24 din Constituția României prevede că „Dreptul la apărare este garantat. În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau desemnat din oficiu”. De asemenea, disp. 21 alin. 3 din Legea fundamentală statuează: „ Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil”.
Instanța reține că Legea 217 din 2003 are ca scop ocrotirea și sprijinirea familiei, dezvoltarea și consolidarea solidarității familiale, bazată pe prietenie, afecțiune și întrajutorare morală și materială a membrilor familiei, ce reprezintă un obiectiv de interes național, iar prevenirea și combaterea violenței în familie fac parte din politica integrată de ocrotire și sprijinire a familiei și reprezintă o importantă problemă de sănătate publică.
În expunerea de motive a legii mai sus enunțate se arată că este nevoie de intervenția statului și a întregii societății civile pentru elaborarea unui act normativ care prin măsurile sale punitive să îi descurajeze pe agresori și să protejeze victimele violenței domestice.
Având în vedere scopul elaborării legii pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, instanța apreciază că instituirea unui termen scurt pentru soluționarea acestei categorii de litigii nu este de natură să afecteze dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare al părților. În același sens, instanța are în vedere și faptul că Legea 217 din 2003 instituie un ansamblu de garanții procesuale adecvate, cum ar fi: obligativitatea asistenței juridice a persoanei împotriva căruia se solicită emiterea unui ordin de protecție (art. 27 alin. 4), participarea obligatoria a procurorului la judecarea cauzei în fond și calea de atac, posibilitatea exercitării căii de atac împotriva hotărârii prin care se dispune ordinul de protecție, citarea părților, comunicarea hotărârii, garanții de natură să asigure respectarea dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil.
Instituirea unui termen scurt pentru soluționarea cererii, 72 de ore de la momentul depunerii cererii, este justificată prin prisma necesității ocrotirii dreptului la viață, integritate corporală, libertate fizică și psihică a victimei violenței în familie, protejarea victimelor violenței domestice.
În ceea ce privește actul de sesizare a Curții Constituționale, instanța are în vedere că din dispozițiile art. 29 alin. 4 din Legea 47/1992 rezultă că sesizarea se face printr-o încheiere distinctă. Aceeași concluzie rezultă și din analiza Hotărârii 26 din 2010 privind actele de sesizare a Curții Constituționale în temeiul art. 146 lit. d) din Constituție
, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 870 din 27 decembrie 2010. Cu toate acestea, având în vedere că excepția a fost invocată,în ședința din camera de consiliu din data de 11.03.2016, termen la care instanța a rămas în pronunțare și cu privire la fondul cauzei, raportat la caracterul urgent al pricinii, instanța s-a aflat în imposibilitatea de a întocmi o încheiere distinctă de sesizare a Curții Constituționale, optând pentru sesizarea Curții prin actul de dezinvestire al instanței, respectiv sentință civilă.
- Cu privire la fondul cauzei având ca obiect emiterea unui ordin de protecție
La data de 09.03.2016 reclamanta G. C. a sesizat J. Sector 4 București cu o cerere de emitere a unui ordin de protecție împotriva pârâtei P. C. M. motivat de faptul că aceasta din urmă are un comportament violent, fizic și verbal față de reclamantă.
Pârâta este fiica reclamantei, iar de aproximativ 1 an și jumătate – doi ani locuiește împreună cu mama sa și fiica sa, Ciorlogea D. M., în imobilul situat în București, ., ., . (declarație martori P. I. și Dosca M. V.).
Din probatoriu administrat în cauză rezultă fără niciun dubiu că între părți există o stare conflictuală permanentă generată de neînțelegerile dintre acestea fie cauzate de bani, fie cauzate de situația numitei Cirlogea D. M., fiica pârâtei și nepoata reclamantei.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003 republicată, privind prevenirea și combaterea violenței în familie, „(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
(2) Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
(3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.”
Conform art. 3 din Legea nr. 217/2003 republicată, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Art. 4 din act normativ mai sus menționat statuează că violența în familie se poate manifesta sub următoarele forme: violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal; violența economică - interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar; violența spirituală - subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
Conform art. 5 lit. b din Legea nr. 217/2003 republicată, prin noțiunea de membru de familie se înțelege și soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție, condiție ce este îndeplinită în prezenta cauză având în vedere că reclamanta este mama pârâtei.
Față de conținutul prevederilor legale anterior menționate, cererea de emitere a unui ordin de protecție vizează o stare de pericol iminent și actual, determinată de acte de violență grave și actuale exercitate chiar de către un membru al familiei și care reclamă o intervenție urgentă caracteristică unei situații excepționale din partea autorităților statului pentru protejarea celorlalți membri.
Trecând la analiza cererii de emitere a ordinului de protecție formulată de reclamanta G. C., instanța o consideră întemeiată, câtă vreme, din cauza stării conflictuale existentă între părți, reclamanta este împiedicată să ducă o viață normală, trăind într-o stare de tensiune și de frică, fiindu-i afectată și starea de sănătate. În acest sens, instanța reține, din probatoriul administrat, respectiv declarațiile martorilor, că între părți există o stare conflictuală permanentă generată de discuțiile legate bani și de situația nepoatei reclamantei, respectiv fiicei pârâtei.
Totodată, instanța reține că din declarația martorului Dosca M. V. rezultă că pârâta a avut un comportament agresiv față de reclamantă de două ori, ultimul incident de acest gen având loc în iarna anului 2015. Deși nu a fost prezent la momentul altercației, martorul susține că aceasta a putut observa urme violență pe corpul reclamantei, respectiv vânătăi la nivelul mâinilor, picioarelor. Situația anterior descrisă se coroborează și cu mențiunile din certificatul medico-legal, de la fila 6 din dosar, din care reiese că reclamanta a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse la data de 05.11.2015 prin lovire de un corp dur, gravitatea acestora cuantificându-se în 4-5 zile de îngrijiri medicale. Din același înscris medical rezultă că reclamanta prezenta echimoze la nivelul brațelor, coapsei stângi.
Instanța nu poate să nu aibă în vedere și faptul că reclamanta este o persoană în vârstă, suferă de diverse afecțiunii medicale (bilet de externare – filele 7-8), fiind puțin probabil ca aceasta să poată exercita acte de violență asupra pârâtei, așa cum s-a susținut în sala de ședință.
Deși pârâta a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune emiterea unui ordin de protecția împotriva sa, probatoriu administrat fiind unul fragil, nefiind îndeplinită condiția în ceea ce privește pericolul pe care pârâta l-ar reprezenta pentru reclamantă și nici condiția urgenței, discuțiile dintre părți datând de mai bine de trei ani, instanța nu poate reține aceasta susținere. În acest sens, instanța are în vedere faptul că nu există nicio îndoială cu privire la starea conflictuală existentă dintre părți, iar împrejurarea că acestea locuiesc în aceeași locuință amplifică disputele dintre ele. Acest conflict poate degenera în orice moment, ceea ce face ca stare de pericol să fie actuală și iminentă. Împrejurarea că disputele dintre părți datează de aproximativ 3 ani nu poate fi de natură să conducă la ideea că nu există nicio urgentă care să reclame intervenția autorităților și să constituie, astfel, motiv temeinic pentru aplicabilitatea măsurilor speciale cu caracter excepțional prevăzute Legea 217/2003. Tocmai faptul că tensiunile dintre părți nu s-au atenuat într-un timp îndelungat, acestea concretizându-se într-un act de agresiune fizică, în luna noiembrie 2015, conduc la concluzia există un pericol pentru integritatea fizică și psihică a reclamantei care impune intervenția de urgență a statului prin organele sale.
Instanța apreciază că, pentru înlăturarea stării de pericol determinată de conflictul dintre părți, se impune emiterea unui ordin de protecția în favoarea reclamantei și împotriva pârâtei.
De asemenea, instanța apreciază că nu prezintă relevanța motivul pentru care pârâta s-a mutat în locuința reclamantei, atât timp cât nu se contestă faptul că părțile locuiesc în același imobil, fiind și dovedită starea conflictuală dintre părți.
Ținând cont de toate cele arătate, constatând că integritatea fizică și psihică a reclamantei este pusă în prezent în pericol de actele de violență săvârșite de către pârâtă, fiind deci îndeplinite condițiile impuse de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, republicată, instanța va admite cererea de emitere a ordinului de protecție introdusă de reclamanta G. C. împotriva pârâtei P. C. M..
În urma admiterii cererii de emitere a ordinului de protecție, instanța va dispune evacuarea temporară a pârâtei P. C. M., din imobilul situat în ., ., ., și obligarea pârâtei P. C. M. la păstrarea unei distanțe minime de 10 metri față de reclamanta G. C..
Prezenta hotărâre se comunică de îndată structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința reclamantei și a pârâtei.
Onorariul avocatului din oficiu, desemnat, în temeiul art.27 alin. 2 din Legea 217 din 2003, pentru a asigura asistența juridică obligatorie a pârâtei, în cuantum de 260 lei. se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Instanța va obliga pârâta aflată în culpă procesuală, la plata către Stat a sumei de 260 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru a acorda asistență juridică obligatorie pârâtei în cursul judecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 29 alin. 4 din Legea 47 din 1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale admite cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de pârâta P. C. M., prin apărător, în contradictoriu cu reclamanta G. C., în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Sector 4 București, având ca obiect „ ordin de protecție”.
Dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. 1 din Legea 217 din 2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.
Admite cererea de emitere a ordinului de protecție formulată de reclamanta G. C., CNP:_, cu domiciliul în mun. București, .. 12, ., ., sector 4 și cu domiciliul ales la Cabinet Avocat C. S., în București, .. 3-5, ., ., în contradictoriu cu pârâta P. C. M., CNP:_, cu domiciliul în mun. București, .. 12, ., ., sector 4.
Prin prezentul ordin de protecție instituie în sarcina pârâtei P. C. M., cu caracter provizoriu, respectiv pentru o perioada de 6 luni de la data pronunțării, următoarele, obligații, interdicții și măsuri:
- evacuarea temporară a pârâtei P. C. M., din imobilul situat în ., ., ., sector 4;
- obligă pârâta P. C. M. la păstrarea unei distanțe minime de 10 metri față de reclamanta G. C..
Prezenta hotărâre se comunică de îndată structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința reclamantei și a pârâtei.
Onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a pârâtei, în cuantum de 260 lei, se avansează din fondul special al Ministerului Justiției.
Obligă pârâta la plata către Stat a sumei de 260 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare, cu privire la cererea privind emiterea ordinului de protecție. Cererea de apel se va depune la J. Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.03.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
ȘIMON R. O. M. A.
Red./Tehn. Ș. R.O../7 ex/14.03.2016
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 804/2016. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 2627/2016. Judecătoria... → |
|---|
