Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2913/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2913/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 16-03-2016 în dosarul nr. 2913/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2913
Ședința publică de la 16 Martie 2016
Instanța constituită din:
Președinte: M.-O. PUȚINTEI
Grefier: A. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect ordonanță președințială –stabilire locuință minor, formulată de reclamantul B. D.-G. în contradictoriu cu pârâta B. V.-G., cu participarea Autorității Tutelare din cadrul Primăriei sectorului 4 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul, personal și asistat de avocat B. G., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei (fila 6), și pârâta, personal și asistată de avocat Ș. A.-E., care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea la dosar a referatelor de anchetă socială întocmite de Serviciul de Autoritate T. din cadrul Primăriei Sectorului 4 București, respectiv de Serviciul de Autoritate T. din cadrul Primăriei Sectorului 3 București, după care:
Instanța procedează la legitimarea reclamantului, care prezintă în acest sens cartea de identitate . nr._, eliberată de SPCEP S3 biroul nr. 3, CNP_, domiciliu legal în București, . nr. 10, ., ., sector 3, și la legitimarea pârâtei, care prezintă în acest sens cartea de identitate . nr._, eliberată de SPCEP S. 4, CNP_, domiciliu legal în București, ., ., ., sector 4.
Întrebată de instanță unde locuiește în prezent, pârâta personal arată că stă în continuare în centrul de protecție a victimelor violenței domestice aparținând Fundației Sensiblu.
La întrebarea instanței privind temeiul de drept material al acțiunii formulate, avocatul reclamantului arată că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 997 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă privind procedura ordonanței președințiale, menționând că pe rolul instanței este înregistrată și acțiunea de divorț a părților. Precizează că a solicitat stabilirea domiciliului minorului la adresa din ., la bunicii paterni ai copilului, dar că, în subsidiar, solicită stabilirea domiciliului minorului la adresa din . nu dorește să se înțeleagă că prin această cerere, copilul este luat din sânul familiei, ceea ce se încearcă de fapt fiind protejarea intereselor sale, minorul urmând a fi îngrijit de bunicii paterni. Mai arată că minorul nu a mai frecventat școala de când a fost luat de pârâtă.
Având cuvântul, avocatul pârâtei arată că pârâta a formulat la rândul său o cerere de ordonanță președințială pentru stabilirea la mamă a domiciliului minorului, ce face obiectul dosarului nr._, cu termen de judecată la 05.04.2016, susținând că dosarele ar trebui conexate. Arată că reclamantul a indicat cu rea-credință în dosarul de față adresa pârâtei la fostul domiciliu comun al soților, reclamantul știind că aceasta nu mai locuiește acolo.
Instanța pune în vedere avocatului pârâtei că excepția conexității trebuie invocată în cadrul dosarului înregistrat ulterior pe rolul instanței, respectiv dosarul nr._, asupra acestei excepții pronunțându-se, conform dispozițiilor Noului Cod de procedură civilă, completul cel din urmă învestit.
Având cuvântul, avocatul reclamantului arată că pârâta locuiește la o adresă confidențială, pe care reclamantul nu o cunoaște.
Având cuvântul, pârâta personal arată că adresa la care locuiește nu este confidențială și că o poate comunica instanței.
Având cuvântul, avocatul pârâtei susține că adresa centrului la care acesta locuiește a fost menționată în hotărârea prin care s-a emis ordinul de protecție, respectiv Centrul Sensiblu din București, .. 4, ., ..
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților asupra propunerii de probe:
Având cuvântul, avocatul reclamantului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar, în copie, declarație dată de numitul C. I., caracterizare a reclamantului făcută de .., adeverințe eliberate de Asociația de proprietari ., ., sector 4, cerere de în înscriere în clasa pregătitoare, caracterizare a minorului B. Darius-G. făcută de Clubul Sportiv Sincron, diplome obținute de minor, caracterizare a minorului făcută de Școala Gimnazială nr. 84 și certificatul medico-legal nr. A2/366/29.01.2016 eliberat de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”, precum și fotografii. Arată că înscrisurile au fost comunicate și părții adverse, aspect pe care avocatul pârâtei îl confirmă.
Având cuvântul, avocatul pârâtei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar, în copie, sentința civilă nr. 2581/25.02.2016 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în dosarul nr._ .
Având cuvântul, avocatul reclamantului arată că a formulat apel împotriva hotărârii de emitere a ordinului de protecție.
Deliberând, în temeiul art. 255 din Noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind-o legală, verosimilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în cadrul dezbaterilor:
Având cuvântul, avocatul reclamantului solicită admiterea cererii precizate de ordonanță președințială și stabilirea domiciliului minorului la bunicii paterni, prin această măsură urmărindu-se protejarea interesului superior al copilului. Menționează că, în prezent, minorul locuiește într-un centru alături de mama sa și nu mai frecventează școala. Arată că reclamantul este angajat cu carte de muncă și beneficiază de posibilități materiale. Susține că reclamantul nu i-a interzis pârâtei să ia legătura cu minorul, însă aceasta, prin cererea de emitere a ordinului de protecție, a solicitat ca reclamantul să păstreze o distanță determinată și față de copil, deși reclamantul nu greșise cu nimic în relația cu fiul său. Menționează că instanța a respins capătul de cerere privitor la minor, pârâta nereușind să dovedească că reclamantul ar fi vrut răul copilului său. Susține că reclamantul nu și-a mai văzut copilul din data de 15.02.2016, pârâta interzicându-i să aibă legături personale cu minorul. Învederează că se impune de urgență stabilirea unui domiciliu de unde copilul să plece la școală, acesta putând fi în subsidiar și la adresa din . reclamantul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe calea unei acțiuni separate.
Având cuvântul, avocatul pârâtei solicită respingerea cererii precizate de ordonanță președințială și, în cazul respingerii, acordarea unui termen de judecată pentru a depune întâmpinare la dosar. Susține că reclamantul a luat copilul de la școală și timp de câteva zile pârâta nu l-a mai putut vedea. Arată că pârâta își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe calea unei acțiuni separate.
Întrebată de instanță dacă minorul frecventează școala în prezent, pârâta personal arată că nu a mai dus copilul la școala din data de 15.02.2016.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus la data de 25.02.2016 (data poștei 24.02.2016), reclamantul B. D.-G. a chemat în judecată pe pârâta B. V.-G., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună, pe calea ordonanței președințiale, stabilirea locuinței fiului minor al părților, B. Darius-G., născut la data de 03.12.2009, la bunicii săi paterni, la adresa din București, . nr. 10, ., ., sector 3.
În motivare, reclamantul a arătat că actualmente, părțile se află în proces de divorț, acesta formând obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei sectorului 4 București.
Reclamantul a susținut că pârâta nu l-a mai lăsat pe minor să frecventeze cursurile Școlii Generale nr. 84 din București, S. 3, unde era înscris, și că acesta este motivul care impune stabilirea locuinței copilului la bunicii săi paterni, unde a locuit până la momentul în care au intervenit neînțelegerile dintre părți.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 996 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă.
În dovedire, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar, în copie, certificatul de naștere al minorului B. Darius-G., certificatul de căsătorie al părților, adeverința nr. 310/10.02.2016 eliberată de Școala Gimnazială nr. 84, din București, S. 3, dovezi de înregistrare plângeri la Secția 15 Poliție și la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S. 4 București și adeverința nr. 771/23.02.2016 eliberată de S.C. BGS Divizia de Securitate S.R.L.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei taxă judiciară de timbru, conform art. 6 alin. 4 din O.U.G. nr. 80/2013.
Pârâta B. V.-G. nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței, s-au depus la dosar referatul de anchetă socială nr. S.2.3/491 și 515/07.03.2016 întocmit de A. T. din cadrul Primăriei sectorului 4 București și referatul de anchetă socială nr. 2999/10.03.2016 întocmit de A. T. din cadrul Primăriei sectorului 3 București.
La termenul de judecată de la 16.03.2016, reclamantul și-a precizat în mod verbal cererea de chemare în judecată, solicitând ca, în subsidiar, locuința fiului minor al părților să fie stabilită la adresa din București, ., ., ..
La același termen de judecată, instanța a încuviințat pentru reclamant și pentru pârâtă proba cu înscrisuri.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamantul a mai depus la dosar, în copie, declarație dată de numitul C. I., caracterizare a reclamantului făcută de .., adeverințe eliberate de Asociația de Proprietari ., ., sector 4, cerere de în înscriere în clasa pregătitoare, caracterizare a minorului B. Darius-G. făcută de Clubul Sportiv Sincron, diplome obținute de minor, caracterizare a minorului făcută de Școala Gimnazială nr. 84 și certificatul medico-legal nr. A2/366/29.01.2016 eliberat de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”, precum și fotografii.
La rândul său, pârâta a depus la dosar, în copie, sentința civilă nr. 2581/25.02.2016 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în dosarul nr._ .
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul B. D.-G. și pârâta B. (fostă D.) V.-G. s-au căsătorit la data de 06.02.2010, în acest sens fiind certificatul de căsătorie . nr._, eliberat de Consiliul Local al sectorului 3 București la aceeași dată.
Din relația părților a rezultat, anterior încheierii căsătoriei lor, minorul B. Darius-G., născut la data de 03.12.2009, în acest sens fiind certificatul de naștere . nr._, eliberat de Consiliul Local al sectorului 3 București la data de 07.12.2009, conform mențiunilor căruia minorul are stabilită filiația față de ambii părinți.
Potrivit adeverinței nr. 310/10.02.2016, eliberată de Școala Gimnazială nr. 84, din București, S. 3, minorul B. Darius-G. este înscris în cadrul acestei unități de învățământ, în anul școlar 2015-2016 copilul fiind în clasa pregătitoare.
În perioada 2008-2014, soții B. au locuit la adresa din București, . nr. 10, ., la părinții reclamantului, în vara anului 2014, reclamantul, pârâta și fiul lor minor mutându-se la adresa din București, ., ., ., sector 4, într-un apartament pe care soții B. l-au achiziționat împreună. După mutarea părților, minorul Darius-G. a fost lăsat în timpul zilei la locuința bunicilor paterni, care îl luau de la grădiniță, iar ulterior de la școală, revenind seara, după terminarea programului de lucru al părinților săi, la locuința acestora. Aceste aspecte au fost reținute de reprezentanții Autorității Tutelare S. 4 București în referatul de anchetă socială nr. S.2.3/491 și 515/07.03.2016, în baza declarațiilor celor două părți, fiind confirmate de acestea și în fața instanței.
La data de 26.01.2016, pârâta B. V.-G. a formulat acțiune de divorț, acesta formând obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei sectorului 4 București.
Conform referatului de anchetă socială nr. S.2.3/491 și 515/07.03.2016 întocmit de A. T. din cadrul Primăriei sectorului 4 București, întocmit în baza declarațiilor celor două părți din dosar, declarații atașate la acest referat, pe fondul unor neînțelegeri între părți, în seara zilei de 10.02.2016, fără a avea acordul soției sale, reclamantul l-a luat pe minorul Darius-G. și s-a mutat împreună cu acesta la părinții săi. În data de 15.02.2016, pârâta l-a așteptat pe copil la școală și, fără a avea acordul reclamantului, a mers împreună cu minorul, pentru a obține găzduire, la Centrul de Consiliere și Recuperare al Fundației Sensiblu, din București, .. 4, ., ., unde cei doi locuiesc și în prezent. Din data de 15.02.2016, pârâta nu l-a mai dus pe minor la școală, aspect recunoscut de aceasta în fața instanței. Potrivit aceluiași referat de anchetă socială, reclamantul B. D.-G. locuiește în prezent la părinții săi.
La data de 24.02.2016, pârâta din prezenta cauză, numita B. V.-G., a solicitat Judecătoriei sectorului 3 București emiterea unui ordin de protecție împotriva soțului său, B. D.-G..
Prin sentința civilă nr. 2581/25.02.2016 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în dosarul nr._, executorie, împotriva reclamantului din dosarul de față, B. D.-G., s-a emis un ordin de protecție, prin care, pentru o durată de 6 luni, s-a impus acestuia obligația de a păstra o distanță de minim 300 metri față de soția sa, B. V.-G., față de reședința acesteia din București, ., sector 6, față de Centrul de Consiliere și Recuperare al Fundației Sensiblu, din București, .. 4, ., și față de locul de muncă al soției, din București, .. 546-560, sector 6, precum și interdicția de a avea orice contact cu soția sa, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria sectorului 3 București a reținut că reclamantul B. D.-G. este violent cu soția sa, că cei doi, aflați în divorț, nu se înțeleg cu privire la exercitarea autorității părintești referitoare la minorul Darius-G. și că în data de 10.02.2016, în prezența soacrei sale și a copilului, cu ocazia unei discuții referitoare la acest subiect, reclamantul B. D.-G. a jignit-o pe soția sa, a amenințat-o pe aceasta, spunându-i că va pune pe cineva să îi facă rău pe stradă, și i-a dat o palmă, pârâta B. V.-G. lovindu-se cu capul de perete, la finalul acestui incident reclamantul luându-l pe copil și ducându-l la părinții săi, astfel că pârâta nu și-a mai putut vedea fiul timp de patru zile.
Tot la data de 24.02.2016 (data poștei), reclamantul B. D.-G. a sesizat Judecătoria sectorului 4 București cu prezenta cerere de ordonanță președințială, solicitând instanței ca, până la soluționarea dosarului de divorț al părților, nr._ al Judecătoriei sectorului 4 București, să stabilească locuința minorului B. Darius-G. la bunicii săi paterni, la adresa din București, . nr. 10, ., ., sector 3. Prin cererea precizatoare formulată verbal la termenul de judecată de la 16.03.2016, reclamantul a solicitat ca, în subsidiar, locuința minorului să fie stabilită la adresa din București, ., ..
Potrivit art. 997 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Așadar, pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, art. 997 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă impune îndeplinirea cumulativă a patru condiții: 1. existența aparenței dreptului în favoarea reclamantului; 2. urgența măsurii solicitate a se lua pe această cale; 3. caracterul vremelnic al măsurii respective; 4. neprejudecarea fondului prin luarea măsurii pe această cale.
În ce privește solicitarea formulată de reclamant pe calea prezentei acțiuni, instanța reține că potrivit art. 496 din Noul Cod Civil, „(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege. (5) Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.”
Totodată, conform art. 400 din Noul Cod civil, „(1) În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic. (2) Dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța îi stabilește locuința la unul dintre ei, ținând seama de interesul său superior. (3) În mod excepțional, și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului și îndeplinesc toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura sa.”
De asemenea, potrivit art. 920 din Noul Cod de procedură civilă, „Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.”
Raportând situația de fapt mai sus descrisă la textele de lege anterior enunțate, instanța consideră că aparența dreptului nu este în favoarea reclamantului, interesul superior al minorului Darius-G., după care instanțele de judecată trebuie să se ghideze în luarea oricărei măsuri privind pe copil, astfel cum stabilește art. 2 din Legea nr. 272/2004, republicată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, fiind de a locui împreună cu cel puțin unul dintre părinții săi, atâta vreme cât acesta prezintă garanții morale corespunzătoare că se va îngriji cu afecțiune, devotament și responsabilitate de copilul său. Așa cum prevede art. 400 alin. 3 din Noul Cod civil, locuința copilului minor poate fi stabilită la o altă persoană decât părinții săi numai în mod excepțional, respectiv atunci când, indiferent de motiv, nici unul dintre părinți nu este capabil să se ocupe de creșterea și educarea sa. Or, o asemenea situație nu este incidentă în cauza de față, unde ambii părinți au dezvoltat o relație bună cu copilul lor, afecțiunea dintre părinți și copil fiind reciprocă.
De asemenea, instanța apreciază că este cu atât mai puțin în interesul copilului ca locuința sa să fie stabilită la o adresă la care nici unul dintre părinții săi nu mai locuiește în prezent, respectiv la adresa din București, ., ., ., sector 4, așa cum a solicitat reclamantul la termenul de judecată de la 16.03.2016.
Instanța remarcă faptul că reclamantul nu a cerut ca locuința copilului să fie stabilită la tată și că acesta leagă noțiunea de locuință a minorului nu de persoana părinților săi, cum stabilesc dispozițiile legale mai sus citate, ci, în mod greșit, de o adresă poștală. Or, noțiunea de locuință a copilului a fost consacrată pentru a determina nu adresa poștală la care poate fi găsit copilul minor ulterior despărțirii părinților săi, ci părintele, iar, în cazuri excepționale, persoana împreună cu care va locui copilul după acest moment.
Presupunând chiar că reclamantul ar fi avut în vedere stabilirea, pe cale de ordonanță președințială, a locuinței copilului la tată, instanța își menține concluzia inexistenței aparenței dreptului în favoarea reclamantului. Astfel, deși pârâta locuiește în prezent cu copilul la un centru de găzduire a victimelor violenței în familie, instanța constată că aceasta este o situație provizorie ce a fost generată chiar de către reclamant, care și-a agresat soția inclusiv în prezența fiului lor minor și l-a luat pe copil din căminul familiei fără acordul pârâtei, împiedicând-o pe aceasta să îl vadă timp de câteva zile, ceea ce a condus și la emiterea unui ordin de protecție împotriva sa. În acest context, atitudinea reclamantului, care la momentul de față, pe fondul neînțelegerilor avute cu soția sa, nu își poate controla ieșirile violente nici măcar în prezența fiului său minor, îl afectează în mod evident emoțional pe copil, interesul acestuia nefiind, prin urmare, actualmente de a locui împreună cu tatăl său.
Faptul că de o lună, pârâta nu l-a mai dus pe minor la școală, nu poate justifica singur stabilirea locuinței copilului la tată sau la bunicii paterni, o asemenea măsură luată de mamă fiind explicată de temerea serioasă avută de aceasta de a nu fi împiedicată din nou de reclamant de a-și vedea copilul. Este adevărat însă că această măsură nu corespunde cerințelor educaționale ale copilului și că trebuie să înceteze cât mai repede cu putință, părinții având obligația să își respecte reciproc drepturile cu privire la copil și să aștepte tranșarea neînțelegerilor dintre ei cu privire la acest aspect pe cale judecătorească, nemairecurgând la măsuri de forță.
În raport de toate cele arătate, una dintre cerințele impuse cumulativ de legiuitor pentru ordonanța președințială nefiind îndeplinită, cererea reclamantului, astfel cum a fost precizată, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare fără a mai fi necesară și analizarea celorlalte cerințe legale de care s-a făcut vorbire mai sus. Instanța nu se poate pronunța cu privire la o posibilă stabilire a locuinței minorului la mamă, solicitarea în acest sens a mamei făcând obiectul unui alt dosar de ordonanță președințială, nr._ al Judecătoriei sectorului 4 București.
În baza art. 453 din Noul Cod de procedură civilă, instanța va lua act că pârâta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe calea unei acțiuni separate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea, având ca obiect ordonanță președințială – stabilire locuință minor, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul B. D.-G., cu domiciliul în București, . nr. 10, ., ., sector 3 și locuind în fapt la adresa din București, ., ., în contradictoriu cu pârâta B. V.-G., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4 și locuind în fapt în Centrul de Consiliere și Recuperare al Fundației Sensiblu, din București, .. 4, ., ., sector 3, cu participarea Autorității Tutelare din cadrul Primăriei sectorului 4 București, cu sediul în București, .. 6-16, sector 4, ca neîntemeiată.
Ia act că pârâta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe calea unei acțiuni separate.
Numai cu drept de apel în termen de 5 de zile de la pronunțare. Cererea de apel se depune la Judecătoria sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 Martie 2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Dact./ Jud. P.M.O./7 ex./03.2016
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1681/2016. Judecătoria... | Tutelă. Hotărâre din 16-03-2016, Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI → |
|---|
