Succesiune. Sentința nr. 1961/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1961/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 22-02-2016 în dosarul nr. 1961/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1961
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.02.2016
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: R. E. S.
GREFIER: G. M. G.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul R. C. în contradictoriu cu pârâții R. A., T. I. V. și T. L., având ca obiect „succesiune-anulare certificat de moștenitor”.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința din data de 08.02.2016 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.02.2016, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ la data de 22.04.2014, reclamantul R. C. a chemat în judecată pe pârâta R. A., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea în tot a certificatului de moștenitor nr. 78/21.05.2013 emis de BNP F. N. și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că este fiul defunctului R. T., decedat la data de 06.03.2013 și că a făcut demersuri în vederea deschiderii succesiunii după defunct pentru obținerea unui certificat de atestare fiscală privind imobilul din București, ., ., sector 4, iar în data de 29.01.2014 a formulat o cerere în acest sens, solicitare înregistrată la DGITL Sector 4, sub nr. 1562/29.01.2014. A mai menționat că acest imobil a fost achiziționat în anul 1992, în timpul căsătoriei cu pârâta R. A.. Urmare a acestei solicitări, prin adresa nr. II-B/172.10/13.02.2014, DGITL Sector 4 i-a comunicat că succesiunea de pe urma defunctului R. T., pentru cota de ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentului mai sus menționat, a fost dezbătută, unica moștenitoare fiind numita R. A., cu această ocazie fiindu-i înmânat certificatul de moștenitor care atestă acest fapt.
Totodată, pârâtul a menționat că s-a deplasat la biroul notarial în cadrul căruia a fost dezbătută succesiunea după defunctul R. T. și a aflat că aceasta a fost dezbătută la data de 21.05.2013 pentru cota de ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentului antemenționat, fără ca acesta să fi fost citat pentru acest termen. A învederat că nu a avut cunoștință despre dezbaterea succesiunii, pârâta și martorii T. V. și C. T. declarând fals în fața notarului public că defunctul nu a avut rude în viață. Pârâta a ascuns notarului faptul că reclamantul este moștenitor legal al defunctului R. C., astfel că certificatul de moștenitor nr. 78/21.05.2013 emis de BNP F. N. este lovit de nulitate absolută pentru frauda la lege.
În drept, a invocat art. 119 din Legea nr. 36/1995, art. 1237 și urm. Cod civil, art. 192 Cod proc. civ.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
Prin încheierea din 16.12.2014 a fost admisă cererea de reexaminare a încheierii prin care a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant și s-a dispus eșalonarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.926,43 lei, în 4 rate lunare, în cuantum de 481,61 lei fiecare, achitată în integralitate de către reclamant potrivit filei 67 aflată la dosar.
Pârâta, deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat la judecată.
La primul termen de judecată din data de 28.09.2015, reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată prin care a solicitat și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta R. A. și numiții T. I. V. și T. L. autentificat sub nr. 1126/26.11.2013 de BNP F. N., având ca obiect imobilul apartament situat în București, ., ., ., înscris în CF nr._-C1-U41, nr. cadastral_-C1-U41 și introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a numiților T. I. V. și T. L. (f. 68-74).
În motivarea acestui capăt de cerere, reclamantul a învederat, în esență, că pârâții, ulterior obținerii de către pârâta R. A. a certificatului de moștenitor a cărui anulare se cere, au încheiat imediat contractul de vânzare-cumpărare, fiind fraudate drepturile acestuia, întrucât avea și el dreptul la moștenire și, implicit, de proprietate a bunului respectiv. A mai învederat că anularea contractului de vânzare-cumpărare se impune ca o consecință a anulării certificatului de moștenitor potrivit principiului „resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis”, datorită legăturii juridice existente între acestea. A arătat că și acest act s-a bazat pe o cauză nelicită și imorală.
Pârâții T. I. V. și T. L., deși legal citați, nu au depus întâmpinare însă s-au prezentat la anumite termene de judecată.
În cauză, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâților R. A. și T. I. V. (răspunsurile pârâtului T. I. V. la interogatoriu fiind consemnate la f. 111 din dosar, însă pârâta R. A. nu s-a prezentat în vederea administrării acestei probei). Din oficiu, instanța a dispus administrarea probei testimoniale privind audierea martorului T. M. (declarația acestuia fiind consemnată și atașată la fila 120 din dosar), comunicarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1126/26.11.2013 emis de BNP F. N. și înscrisurie în baza cărora a fost autentificat acest act notarial, în copie certificată pentru conformitate cu originalul (f. 96-110), comunicarea dosarului penal nr. 4605/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, în copie certificată pentru conformitate cu originalul.
Cu privire la primul capăt de cerere referitor la anularea certificatului de moștenitor nr. 78 din 21.05.2013 eliberat de BNP F. N., instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 06.03.2013 a decedat numitul R. T., potrivit certificatului de deces aflat la fila 16 din dosar, acesta fiind tatăl reclamantului și, respectiv, soțul pârâtei R. A..
În urma dezbaterii procedurii succesorale după defunctul R. T., decedat la 06.03.2013, a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 78 din 21.05.2013 de BNP F. N. prin care a fost stabilită masa succesorală rămasă de pe urma defunctului constând în cota parte indiviză de ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 44 din București, ., ., parter, sector 4, compus din 2 camere și dependințe, cumpărat de la SCAVL Berceni SA, prin contractul de vânzare-cumpărare și procesul-verbal nr._ și moștenitoarea acestuia, respectiv R. A., în calitate de soție, căreia i-a revenit întreaga masă succesorală. Totodată, în cuprinsul acestui certificat de moștenitor s-a menționat că nu există renunțători și nici străini de moștenire.
Din cuprinsul dosarului succesoral privind pe defunctul R. T., instanța constată că notarul public nu avea cunoștință de faptul că defunctul avea un fiu, respectiv pe reclamant, întrucât din declarațiile martorilor audiați și ale pârâtei R. A., care a declarat că defunctul nu a avut rude, nu rezultă existența unor rude ci numai a soției supraviețuitoare.
Ulterior, la data de 26.11.2013, între pârâta R. A. și pârâtul T. I. V. (căsătorit cu pârâta T. L.) s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1126 de BNP F. N., având ca obiect dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 44 din București, ., ., parter, sector 4, compus din 2 camere și dependințe, dobândit de către R. A. în timpul căsătoriei cu defunctul său soț R. T. (conform contractului de vânzare-cumpărare și procesului-verbal nr._, ambele încheiate cu SCAVL Berceni S.A.) și prin moștenire de la acesta (conform certificatului de moștenitor nr. 78 din 21.05.2013 emis de BNP F. N.) (f. 109-110).
La data de 09.04.2014, reclamantul a formulat plângere penală împotriva pârâților R. A. și T. I. V. și a numitului C. T. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații, înregistrată cu nr. 881/VIII-1/14 de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, fiind format dosarul nr. 4605/P/2014.
În drept, în ceea ce privește legea aplicabilă, instanța reține că la data de 06.03.2013 era în vigoare Noul Cod Civil, care prevede la art. 954 alin. 1 că moștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia, astfel că succesiunea defunctului R. T. a fost deschisă la 06.03.2013, astfel că aceasta este supusă dispozițiilor prezentului Cod civil.
Potrivit art. 963 alin. 1 Cod civil, moștenirea se cuvine, în ordinea și după regulile stabilite în prezentul titlu, soțului supraviețuitor și rudelor defunctului, și anume descendenților, ascendenților și colateralilor acestuia, după caz, iar conform art. 971 alin. 1 Cod civil, soțul supraviețuitor este chemat la moștenire în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori legali. De asemenea, se mai rețin prevederile art. 972 alin. 1 lit. a) Cod civil, care dispun că soțul supraviețuitor dobândește o cotă de un sfert din moștenire, dacă vine în concurs cu descendenții defunctului.
Instanța observă că reclamantul a acceptat în mod tacit succesiunea după defunctul său tată R. T. în termenul de opțiune succesorală de 1 an, potrivit art. 1103 alin. 1 Cod civil. În acest sens, reclamantul s-a prezentat la Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 4, la data de 29.01.2014, solicitând informații referitoare la succesiunea locuinței din ., . defunctul arătând, totodată, că deține certificatul de deces în original (f. 15). Ca urmare a acestei cereri, instituția antemenționată a comunicat reclamantului, la data de 13.02.2014, că a fost dezbătută succesiunea de pe urma defunctului R. T. pentru cota de ½ din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 44 situat în ., . R. A., înaintându-i, totodată, copia certificatului de moștenitor nr. 78/21.05.2013 (f.14).
În conformitate cu art. 118 din Legea nr. 36/1995, „cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii”.
Astfel, reclamantul, în calitate de fiu al defunctului său tată, R. T., a făcut dovada existenței unui drept direct, personal, care a fost vătămat prin emiterea certificatului de moștenitor nr. 78/21.05.2013.
Din înscrisurile dosarului succesoral nr. 81/2013, instanța reține că pârâta R. A. a declarat în fața notarului public că defunctul nu a avut alte rude, deși cunoștea existența reclamantului R. C., în calitate de fiu al defunctului, astfel cum aceasta a declarat în fața organelor judiciare. Acest fapt rezultă și din depoziția martorului T. M. care a declarat că a participat la înmormântarea defunctului R. T. și l-a cunoscut pe reclamant care i-a spus că este fiul defunctului. Tot la acest eveniment, martorul a arătat că pârâta R. A. s-a certat cu reclamantul, reproșându-i că i-a luat banii răposatului. Martorul a mai precizat că era de față când pârâta R. A. l-a sunat pe reclamant să îl înștiințeze că a decedat tatăl său, R. T. (f. 120).
În consecință, având în vedere că reclamantul, în calitate de fiu al defunctului, are calitate de moștenitor al acestuia asupra masei succesorale rămasă de pe urma defunctului în cotă de 3/4 părți, potrivit dispozițiilor art. 972 alin. 1 Cod civil, instanța va dispune anularea certificatului de moștenitor nr. 78/21.05.2013 emis de BNP F. N. ca urmare a dezbaterii succesiunii de pe urma defunctului R. T., decedat la data de 06.03.2013.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta R. A. și numiții T. I. V. și T. L. autentificat sub nr. 1126/26.11.2013 de BNP F. N., având ca obiect imobilul apartament situat în București, ., ., ., înscris în CF nr._-C1-U41, nr. cadastral_-C1-U41, instanța reține următoarele:
Ulterior obținerii certificatului de moștenitor nr. 78/21.05.2013 emis de BNP F. N. ca urmare a dezbaterii succesiunii de pe urma defunctului R. T., decedat la data de 06.03.2013, prin care pârâta R. A. a fost desemnată unică moștenitoare a acestuia, pârâtul T. I. – V., căsătorit cu T. L., în calitate de cumpărător, și R. A., în calitate de vânzătoare, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1126/26.11.2013 de BNP F. N., având ca obiect dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 44 din București, ., ., parter, sector 4, compus din 2 camere și dependințe, înscris în CF nr._-C1-U41, nr. cadastral_-C1-U41,dobândit de către R. A. în timpul căsătoriei cu defunctul său soț R. T. (conform contractului de vânzare-cumpărare și procesului-verbal nr._, ambele încheiate cu SCAVL Berceni S.A.) și prin moștenire de la acesta (conform certificatului de moștenitor nr. 78 din 21.05.2013 emis de BNP F. N.) (f. 109-110).
Prin cererea de față, reclamantul nu a învestit instanța cu cerere având ca obiect dezbaterea succesiunii după defunctul R. T., respectiv să se constate calitatea de moștenitori a reclamantului și a pârâtei R. A., să se constate cota ce revine fiecărui moștenitor, să se constate componența masei succesorale și nu a solicitat partajarea imobilului ce face parte din masa succesorală.
Potrivit prevederilor art. 641 alin. 4 Cod civil, orice acte juridice de dispoziție cu privire la bunul comun (…) nu se pot încheia decât cu acordul tuturor coproprietarilor, iar conform art. 642 alin. 1 Cod civil, actele juridice făcute cu nerespectarea regulilor prevăzute la art. 641 sunt inopozabile coproprietarului care nu a consimțit, expres sau tacit, la încheierea actului. Or, pârâta R. A. a înstrăinat în integralitate imobilul antemenționat, deși reclamantul are calitate de coproprietar al acestui bun, prin dobândirea calității de moștenitor după defunctul său tată, R. T..
Astfel, dacă unul dintre coproprietari, în loc să dispună numai cu privire la cota-parte ideală din dreptul său, înstrăinează în integralitate bunul aflat în indiviziune în materialitatea lui, vânzarea nu este nulă, ci supune dreptul dobândit de cumpărător condiției ca, la partaj, bunul să fie atribuit vânzătorului (oricare dintre coproprietari putând cere, prin acțiune, ieșirea din indiviziune pentru salvgardarea drepturilor proprii asupra bunului).
În consecință, după încetarea stării de indiviziune, soarta dreptului de proprietate dobândit de către cumpărători asupra apartamentului nr. 44 din București, ., ., parter, sector 4, compus din 2 camere și dependințe, înscris în CF nr._-C1-U41, nr. cadastral_-C1-U41, va depinde de rezultatul partajului. Astfel, dacă bunul va intra în lotul vânzătoarei R. A., aceasta va deveni proprietarul exclusiv al bunului vândut și, ca atare, vânzarea va rămâne valabilă, însă, dacă bunul va intra în lotul reclamantului, vânzarea va fi nulă.
În cazul în care bunul indiviz a fost vândut de către unul dintre coproprietari, ceilalți coproprietari nu pot cere constatarea nulității actului de înstrăinare în timpul stării de indiviziune și nici nu pot intenta o acțiune în revendicare atunci când cumpărătorul a intrat în posesia bunului, fiind nevoiți, mai întâi, să solicite ieșirea din indiviziune cu privire la bunul vândut.
Față de considerentele expuse, având în vedere că instanța nu a fost învestită și cu cerere privind dezbaterea succesiunii și ieșirea din indiviziune a bunului imobil ce face parte din masa succesorală, va respinge acest capăt de cerere ca prematur.
Referitor la cheltuielile de judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 1926,43 lei (f.67). Deși reclamantului i-a fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1126/26.11.2013 de BNP F. N., instanța constată că taxa judiciară de timbru achitată de către reclamant a fost stabilită numai pentru primul capăt din cererea de chemare în judecată, al doilea capăt de cerere fiind accesoriu și constând în repunerea părților în situația anterioară, nesupus taxelor judiciare de timbru potrivit art. 3 alin. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.
În baza art. 453 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta R. A. la plata către reclamant a sumei de 1926,43 lei cu titlu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
În temeiul art. 118 alin. 4 din Legea nr. 36/1995, se va comunica Biroului Notarului Public F. N., o copie a prezentei hotărâri rămasă definitivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea astfel cum a fost formulată și precizată de către reclamantul R. C., CNP_, cu domiciliul în București, ., sector 5, în contradictoriu cu pârâții R. A., CNP_, T. I. – V., CNP_ și T. L., CNP_, toți cu domiciliul în București, ., sector 4.
Dispune anularea certificatului de moștenitor nr. 78/21.05.2013 emis de BNP F. N. ca urmare a dezbaterii succesiunii de pe urma defunctului R. T., decedat la data de 06.03.2013.
Respinge capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1126/26.11.2013 de BNP F. N. formulat de către reclamantul R. C., în contradictoriu cu pârâții R. A., T. I. – V. și T. L., ca prematur.
Obligă pârâta R. A. la plata către reclamant a sumei de 1926,43 lei cu titlu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 4 București.
Hotărârea rămasă definitivă se va comunica Biroului Notarului Public F. N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. E. S. G. M. G.
Red./tehnored. Jud. RES/Gr. GMG/Februarie 2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2139/2016. Judecătoria... | Cereri privind executarea silită. Sentința nr. 2168/2016.... → |
|---|
