Validare poprire. Sentința nr. 5103/2016. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5103/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 10-05-2016 în dosarul nr. 5103/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDS4B :2016:001._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5103
ȘEDINȚA P. DIN DATA DE 10.05.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – G. L.
GREFIER – D. C.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de creditoarea A. C. în contradictoriu cu debitorul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F. și cu terții popriți M. FINANȚELOR P., A. DE T. ȘI C. P. A M. BUCUREȘTI, S. R. P. M. FINANȚELOR P., DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. BUCUREȘTI, B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ și B. I. R., având obiect „validare poprire”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns terții popriți M. Finanțelor P. și S. R. prin M. Finanțelor P., ambii prin consilier juridic T. O.-M., cu delegație de reprezentare juridică aflată la dosarul cauzei, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cuprinsul căruia se învederează instanței faptul că s-au depus la dosarul cauzei, la data de 05.05.2016, relațiile solicitate către B. Casagranda-S. A..
La întrebarea instanței, consilierul juridic al terților popriți MFP și S. R. prin MFP arată că nu mai are alte cereri de formulată în cauză, nefiind în măsură să depună în acest dosar avize de legalitate pentru punerea în executare a proceselor verbale de stabilire a cheltuielilor de executare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, făcând aplicarea prevederilor art. 244 Cod procedură civilă, instața declară cercetarea procesului încheiată și, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor, atât în ceea ce privește excepțiile calificate ca apărări de fond, cât și asupra fondului cauzei.
Consilierul juridic pentru terții popriți M. Finanțelor P. și S. R. prin M. Finanțelor P. solicită admiterea excepțiilor iar, pe fond, respingerea cererii de validare a popririi, ca neîntemeiată, pentru toate motivele expuse pe larg prin întâmpinare.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară debzaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.02.2014 sub nr. unic de dosar_, creditoarea A. C. l-a chemat în judecată pe debitorul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F. și pe terții popriți M. FINANȚELOR P., A. DE T. ȘI C. P. A M. BUCUREȘTI, S. R. P. M. FINANȚELOR P., DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. BUCUREȘTI, B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ și B. I. R., solicitând instanței validarea popririi înființată în dosarul de executare nr. 266/2013 al B. Casagranda-S. A., până la concurența sumei de 11.623 lei, reprezentând debit principal și cheltuieli de executare, precum și amendarea terților popriți, potrivit art. 789 pct. 9 C.p.c.; de asemenea, creditoarea a solicitat ca la executarea silită să participe și M. Public.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat în esență că poprirea s-a înființat în mod legal de către executorul judecătoresc ulterior încuviințării executării silite, însă în mod nejustificat terții popriți au refuzat consemnarea ori plata sumei de bani, deși atât instituțiile publice cât și cele bancare aveau obligația de plată.
Creditoarea a mai susținut că nici debitorul și nici terții popriți nu au aplicat și respectat prevederile O.G. nr. 22/2002 ori ale O.U.G. nr. 71/2009, iar totodată aceștia nu au demarat ulterior validării vreun demers care să asigure plata sumelor prevăzute în titlul executoriu.
În drept au fost invocate prevederile art. 789 Cod procedură civilă.
În dovedire, creditoarea a depus la dosar înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 30.05.2014, debitoarea Agenția Națională de A. F. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de validare a popririi și desființarea popririi.
În motivare, debitoarea a invocat în esență situația de fapt cu privire la istoricul litigiului dintre părți, arătând că executarea silită în baza aceluiași titlu executoriu, sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C. S. în dosarul nr._ a fost pusă în executare în cadrul dosarului de executare nr. 123/2012 al B.E.J. N. N., iar prin sentința nr. 2136 pronunțată în dosarul nr._ * Judecătoria Reșița a admis contestația la executare formulată de M. Finanțelor P. pentru Direcția G. a Finanțelor P. C.-S. și a anulat actele de executare silită emise în cadrul dosarului execuțional nr. 123/2012 al B.E.J. N. N.. Astfel, debitoarea a susținut că prin această sentință s-a reținut că executarea silită în baza titlului executoriu mai sus menționat este nelegală, hotărârea intrând în puterea lucrului judecat, iar astfel executarea silită este nelegală, având la bază un titlu de creanță ce nu poate fi executat.
La data de 17.06.2014, terțul poprit Direcția G. R. a Finanțelor P. București – A. de T. și C. P. a M. București a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepțiile de netimbrare a cererii de validare a popririi, de nulitate a cererii de chemare în judecată întrucât aceasta nu cuprinde motivele de fapt în raport de care se solicită validarea popririi și de lipsă a calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata, iar acest terț poprit a arătat că sumele de bani nu mai sunt datorate de debitorul poprit ANAF deoarece nu mai există o creanță datorată de debitorul poprit ANAF față de pronunțarea sentinței civile nr. 2136/30.09.2013 de către Judecătoria Reșița. În acest sens a susținut că absența pretinsei creanțe conduce la inexistența raportului juridic obligațional artificial între debitor și terții popriți.
La data de 17.06._ terțul poprit M. Finanțelor P., atât în nume propriu, cât și ca reprezentant al Statului R., a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii de validare a popririi, exceptia de nulitate a cererii de chemare in judecata, exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive si exceptia inadmisibilitatii actiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiata.
În motivare, s-a invocat puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2136/30.09.2013 pronunțate de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ *. Astfel, s-a precizat că dosarul de executare silită nr. 266/2013 se află în continuarea dosarului de executare silită nr. 611/2012 al B. Casagranda S. A., aflat, la randul sau, in continuarea dosarului nr. 123/2012 al B.E.J. N. N..
Terțul poprit a precizat că, în raport de prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerului Finanțelor P. nu îi revine calitatea de terț popritfață de Agenția Națională de A. F. sau față de altă instituție publică, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare. Astfel, s-a susținut că, a avea calitatea de terț poprit,în specificul raporturilor juridice deduse judecății, presupune ca debitorul Agenția Națională de A. F. să aibă conturi deschise la M. Finanțelor P., prin care să ruleze în mod direct și nemijlocit sume de bani. Or, acest fapt este negat chiar de către creditoare, întrucât M. Finanțelor P. nu este decât un centralizator al acestor operațiuni, în cadrul realizării bugetului de venituri și cheltuieli.
Terțul poprit a invocat și Decizia R.I.L. nr. 10/2011 a Î.C.C.J., prin care Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul admiterii recursului în interesul legii privind chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor P. în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială, problema de drept fiind similară cu prezenta cauză, întrucât se urmărea ca M. Finanțelor P., în calitatea sa de ordonator principal de credite să răspundă în calitate de chemat în garanție.
S-a mai adăugat că sumele de bani pretinse nu sunt datorate nici de debitorul A.N.A.F., întrucât nu mai există o creanță datorată de acesta față de creditor, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 2136/30.09.2013 de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ *. În acest sens, s-a mai învederat și că, întrucât actele de executare emise de B.E.J. N. N. în dosarul de executare nr. 123/2012 au fost anulate prin sentința civilă nr. 2136/30.09.2013, în virtutea principiului accesorium sequitur principale, toate celelalte acte ulterior emise în continuarea executării silite a sentinței civile nr. 1843/28.10.2008, cum sunt cele din dosarul de executare nr. 266/2013, sunt nule de drept.
La data de 19.06.2014, terțul poprit B. Comercială Română a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiata.
În motivare, aceste terț poprit a susținut că și-a îndeplinit obligațiile impuse de prevederile art. 786 C.pr.civ., în condițiile în care a comunicat organului de executare că nu poate da curs solicitării acestuia față de faptul că debitorul nu deține conturi de disponibilități supuse popririi.
Astfel, s-au învederat prevederile art. 5 alin. 1, art. 59 alin. 2 și art. 73 alin. 1 din O.U.G. nr. 146/2002, Ordinul 2336/2011, art. 1 din H.G. nr. 520/2013, Legea nr. 500/2002 și art. 1 din O.G. nr. 22/2202 și s-a susținut că numai în mod excepțional instituțiile publice pot deschide conturi la instituțiile de credit. Totodată, acest terț poprit a expus conturile pe care le are deschise debitoarea la unitatea bancară și a apreciat că aceste conturi intră sub incidența prevederilor art.780 alin. 5 lit. a, b și c C.pr.civ. și nu pot face obiectul executării silite prin poprire.
Tertul poprit B. I.-R. si M. Public nu a depus la dosarul cauzei intampinare.
Creditorul a depus răspuns la întâmpinările formulate în cauză, prin care și-a completat motivele cererii, a solicitat respingerea excepțiilor invocate și a mai precizat în esență următoarele:
- față de întâmpinarea depusă de ANAF – a susținut că acesta este debitor în dosarul invocat, iar sentința civilă pronunțată în dosarul nr._ nu are incidență în această executare silită; de asemenea, nici prevederile O.G. nr. 22/2002 nu se aplică în cauză;
- față de întâmpinarea depusă de BCR – a susținut că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile și au fost încălcate prevederile art. 786 și 783 C.pr.civ., întrucât nu a instituit poprirea;
- referitor la M. Finanțelor P. – a susținut că acesta este ordonator principal de credite și virează și repartizează credite bugetare către debitorul ANAF; de asemene a mai apreciat că, potrivit art. 626 C.pr.civ., S. R. trebuie să răspundă pentru prejudiciul cauza creditorului și rezultat din neexecutarea titlului;
- față de întâmpinarea depusă de Direcția R. a Finanțelor P. București și A. de T. și C. P. a M. București – a susținut că debitorul ANAF derulează operațiuni prin conturile deschise la T. potrivit O.U.G. nr. 146/2006, care funcționează ca o bancă a Statului, iar sumele pot fi poprite și s-a refuzat poprirea, deși prin conturile sale se fac permanent plăți și încasări ale sumelor sesizabile aparținând ANAF;
La termenul de judecată din data de 29.03.2016, instanța a respins excepția de nulitate invocată de către terții popriți M. Finanțelor P., S. R. prin M. Finanțelor P., Direcția G. Regionala a Finanțelor P. București și A. de T. si C. P. a M. București și a calificat drept apărări de fond excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de M. Public și terții popriți M. Finanțelor P., S. R. prin M. Finanțelor P., Direcția G. Regionala a Finanțelor P. București și A. de T. Și C. P. a M. București și excepțiile de inadmisibilitate invocate terții popriți M. Finanțelor P., S. R. prin M. Finanțelor P., Direcția G. Regionala a Finanțelor P. București și A. de T. și C. P. a M. București, pentru considerentele aratate prin incheierea de sedinta de la acea data.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
La acelasi termen de judecata din data de 29.03.2016, instanta a dispus efectuarea unei adrese catre B. Casagranda S. A. in vederea comunicarii stadiului solutionarii dosarului de executare nr. 266/2012, fiind depuse la dosarul cauzei relatiile solicitate (filele 55-69).
Analizând materialul probatoriului administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, în urma cererii creditorului A. C., B.E.J. Casagranda-S. A. a format dosarul de executare nr. 266/2013 pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6678/30.07.2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București pronunțata în dosarul nr._/302/2012, împotriva debitoarei Agenția Națională de A. F..
P. această hotărâre judecătorească a fost admisă cererea de validare a popririi formulată de creditoare, a fost validată poprirea înființată în dosarul de executare nr. 611/2012 al B.E.J. Casagranda-S. A. asupra sumelor de bani datorate debitorului Direcția G. a Finanțelor P. C. S. de către terțul poprit Agenția Națională de A. F. până la concurența sumei de 6.832 lei (drepturi bănești în baza titlului reprezentat de sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 a Tribunalului C.-S.) și a sumei de 2.058 lei reprezentand cheltuieli de executare.
În cadrul dosarului de executare nr. 266/2013, B.E.J. Casagranda-S. A. a întocmit somația de plată prin care a pus în vedere debitoarei, în temeiul prevederilor O.G. nr. 22/2002, ca în termen de 6 luni de la primirea somației (în situația lipsei fondurilor), să achite creditoarei suma de bani, iar prin adresele emise la data de 14.01.2014 a dispus înființarea popririi asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporabile datorate debitoarei de către terții popriți M. Finanțelor P., A. de T. și C. P. a M. București, Direcția G. Regionala a Finanțelor P. București, B. C. Română și B. I. R. până la concurența sumei de 11.623 lei.
În drept, potrivit art. 780 alin. 1 C.pr.civ., sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.
Conform art. 789 alin. 1 C.pr.civ., dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Conform alin. 4 dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terțul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi.
Referitor la obligațiile terțului poprit rezultate din înființarea popririi, instanța constată că, potrivit art. 786 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., în termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit are obligația de a consemna suma de bani, daca creanța poprită este exigibilă, sau, după caz, sa indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului judecătoresc, în cazul popririi înființate pentru realizarea altor creanțe decât cele arătate la pct. 2 al art. 786 alin. 1 C.pr.civ.
Analizând apărările formulate de către debitoare și reiterate și de către terții popriți Direcția G. R. a Finanțelor P. București, A. de T. și C. P. a M. București, S. R. și M. Finanțelor P., instanța constată că, astfel cum reiese din sentința civilă nr. 6678/30.07.2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București pronunțata în dosarul nr._/302/2012 și din sentința civilă nr. 2136/30.09.2012 a Judecătoriei Reșița, prin sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C. S. în dosarul nr._ a fost obligată Direcția G. a Finanțelor P. C.-S. la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 22.03._08, corespunzător perioadei lucrate.
O primă executare în temeiul acestei sentințe a fost pornită în dosarul de executare nr. 123/2012 al B.E.J. N. N., însă actele de executare în cadrul acestui dosar au fost anulate prin sentința civilă nr. 2136/30.09.2012 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ *.
Ulterior, în baza sentinței civile nr. 1843/28.10.2008 pronunțate de Tribunalul C. S. a fost pornită o nouă executare ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 611/2012 al B.E.J. Casagranda S.-A., iar cu privire la popririle înființate în cadrul acestei executări s-a pronunțat sentința civilă nr._.07.2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București, mai sus menționată, de validare a popririi, ce a fost pusă în executare în cadrul dosarului de executare nr. 266/2013.
Instanța reține astfel că, prin admiterea cererii de validare a popririi, Agenția Națională de A. F. a devenit debitor în dosarul de executare silită nr. 266/2013 al B.E.J. Casagranda S.-A., iar în condițiile în care în procedura de validare poprire ce face obiectul prezentei cauze nu se poate analiza decât dacă terții popriți datorează sume de bani Agenției Națională de A. F. și dacă aceștia și-au îndeplinit obligațiile rezultate din înființarea popririi, instanța apreciază că apărările privind cele statuate prin sentința civilă nr. 2136/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ *, nu pot fi analizate în prezenta cauză, ci ar putea fi eventual valorificare doar pe calea recursului împotriva sentinței civile 6678/30.07.2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București.
De asemenea, nici apărările cu privire la puterea de lucru judecat în cadrul prezentei cauze a sentinței civile nr. 2136/30.09.2013 pronunțate de Judecătoria Reșița nu pot fi reținute în prezenta cauză, în condițiile în care nu s-au desființat nici titlul executoriu ce face obiectul dosarului de executare nr. 266/2013 al B.E.J. Casagranda-S. A. și nici actele din dosarul de executare nr. 611/2012 al B.E.J. Casagranda-S. A.. În acest sens, instanța are în vedere și că executarea silită cu privire la care se solicită validarea de poprire în cauză este efectuată în baza sentinței de validare a popririi mai sus menționate, în urma căreia s-a născut în sarcina debitoarei A.N.A.F. o obligație de plată ca urmare a nerespectării obligațiilor ce-i reveneau ca urmare a înființării popririi, nefiind efectuată executarea silită începută în baza hotărârii judecătorești prin care s-au acordat drepturi salariale.
Cu privire la apărările debitoarei AN.A.F. prin care a susținut în esență că nu existau raporturi juridice între aceasta și debitoarea inițială Direcția G. a Finanțelor P. C.-S. în temeiul cărora instituția să datoreze debitoarei inițiale o sumă de bani în prezent sau în viitor, instanța apreciază că acestea nu pot fi analizate în cadrul prezentei cauze, întrucât reprezintă motive referitoare la fondul dreptului cuprins în hotărârea judecătorească de validare poprire pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București și ar putea fi eventual invocate numai în cadrul acelui litigiu prin care s-au și analizat aceste raporturi juridice.
Procedând la analiza îndeplinirii condițiilor de validare a popririi prevăzute de art. 789 alin. 1 și 4 C.pr.civ. față de fiecare terț poprit chemat în judecată, instanța reține că cererea este întemeiată numai parțial.
În ceea ce îl privește pe terțul poprit A. de T. și C. P. a M. București, instanța constată că adresa de înființare a popririi i s-a comunicat acestuia la data de 15.01.2014.
În cauza de față, instanța mai reține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 789 alin. 1 C.pr.civ., întrucât terțul poprit A. de T. și C. P. a M. București datora sume de bani debitorului, ale cărui conturi sunt deschise la această instituție, acest din urmă aspect nefiind contestat în cauză.
De asemenea, instanța apreciază că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 786 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., în condițiile în care trebuia să ia măsura indisponibilizării tuturor conturilor debitorului. Instanța apreciază că terțul poprit nu a dat curs adresei de înființare a popririi, întrucât în realitate nu a consemnat la dispoziția executorului nicio sumă de bani și a avut în vedere numai sumele cu privire la care instituția debitoare i-a comunicat că pot fi indisponibilizate, conform O.M.F.P. nr. 2336/2011, ceea ce denotă că indisponibilizarea sumelor de bani poprite a fost lăsată în fapt la latitudinea debitorului.
În ceea ce privește apărările debitorului privind dispozițiile O.G nr. 22/2002, instanța apreciază faptul că acestea sunt neîntemeiate. În acest sens, instanța constată faptul că executorul judecătoresc nu a indicat un cont anume pentru a fi executat silit, iar mai mult, din topografia textelor de lege și interpretarea gramaticală a art. 1 din O.G nr. 22/2002, instanța apreciază faptul că aceste dispoziții sunt aplicabile numai în caz de plată voluntară, alin. 2 al art. 1 stabilind că „nu se pot achita” asemenea sume, de unde rezultă că nu se interzice executarea silită a acestora în situația în care debitorul nu se conformează titlului executoriu și nu ia măsuri pentru aducerea acestuia la îndeplinire.
Potrivit art. 1 alin. 1 din O.G nr. 22/2002, „creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă”, iar conform alin. 2 „creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate”.
Astfel, instanța apreciază că aceste texte legale se interpretează în sensul că, după comunicarea către debitor a somației prevăzute de art. 2 din O.G nr. 22/2002, în situația în care în buget există disponibil în contul rezervat plății debitelor provenite din titluri executorii, instituția debitoare va achita aceste sume către creditor. Dacă nu există disponibil în acest cont, se va încunoștința executorul judecătoresc despre această împrejurare pentru ca debitorul să aibă la dispoziție termenul de 6 luni prevăzut la art. 2 din O.G nr. 22/2002 în care este obligat să facă demersurile necesare în vederea îndeplinirii obligației, iar dacă la expirarea termenului de 6 luni instituția nu a alocat fondurile necesare, creditorul poate începe executarea potrivit dreptului comun, asupra oricărui cont al instituției, inclusiv cele de cheltuieli materiale, de organizare și funcționare.
În sprijinul acestei interpretări trebuie menționat faptul că atunci când s-a intenționat să se excludă de la executare anumite sume, legiuitorul a folosit expresia „nu sunt supuse executării silite” (a se vedea art. 780 alin. 5 C.pr.civ.). Totodată, textul care impune instituției să nu efectueze plăți din conturile de organizare și funcționare este situat imediat după cel care reglementează plata voluntară, și nu după art. 3 din O.G nr. 22/2002, care reglementează dreptul creditorului de a cere executarea silită potrivit dreptului comun.
O interpretare contrară ar pune în imposibilitate creditorul de a-și realiza creanța, întrucât în condițiile în care debitorul nu alocă fondurile necesare pentru efectuarea plăților și s-ar prevala de exceptarea anumitor fonduri de la executarea silită pentru buna sa funcționare, s-ar crea premisele ca executarea obligației să fie la latitudinea debitorului, ceea ce contravine regulilor de executare silită.
În acest context în care nu se rețin prevederile O.G. nr. 22/2002 față de faptul că debitorului i s-a comunicat anterior o somație de plată și nu a comunicat executorului judecătoresc dovezi privind lipsa fondurilor, instanța apreciază că nu pot fi avute în vedere nici prevederile O.M.F.P. nr. 2336/2011, având în vedere domeniul de aplicare menționat chiar la art. 1 din ordin: ”Art. 1. - Prezenta procedură reglementează modul de punere în aplicare a prevederilor art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobata cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările si completările ulterioare, de către unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului, în calitate de terț poprit”.
În consecință, față de considerentele mai sus expuse, reținând că terțul poprit A. de T. și C. P. nu și-a îndeplinit obligațiile ce rezultau în sarcina sa din înființarea popririi, instanța va valida poprirea înființată prin adresa din data de 14.01.2014 emisă de B.E.J. Casagranda S.-A. în dosarul de executare nr. 266/2013 cu privire la terțul poprit A. de T. și C. P. a M. București și va obliga acest terț poprit să plătească creditoarei suma de 2.733 lei din sumele datorate debitoarei, reprezentand diferenta ramasa de achitat dupa consemnarile efectuate de catre Trezoreria Timisoara, astfel cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar (filele 57-69).
În ceea ce privește terțul poprit B. C. R., instanța constată că adresa de înființare a popririi i s-a comunicat acestuia la data de 22.01.2014, iar prin adresa de raspuns, acest terț poprit a comunicat executorului judecătoresc faptul că nu poate da curs solicitării executorului judecătoresc de înființare a popririi asupra conturilor debitoarei, deoarece debitoarea nu deține conturi de disponibilități supuse popririi.
Instanța retine că, dispozițiile art. 780 alin. 5 C.pr.civ., stipulează următoarele: ”nu sunt supuse executării silite prin poprire: a) sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție; b) sumele reprezentând credite nerambursabile ori finanțări primite de la instituții sau organizații naționale și internaționale pentru derularea unor programe ori proiecte; c) sumele aferente plății drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la data înființării popririi. Atunci când asupra aceluiași cont sunt înființate mai multe popriri, termenul de 3 luni în care se pot efectua plăți aferente drepturilor salariale viitoare se calculează o singură dată de la momentul înființării primei popriri”.
În raport de aceste prevederi legale, instanța reține că, conturile indicate de către terțul poprit BCR, se circumscriu ipotezelor prevăzute de art. 780 alin. 5 lit. a, si b C.p.c., fiind conturi supuse fie unei afectațiuni speciale (pentru deplasări externe, garanții vamale), fie finanțări primite de la instituții sau organizații naționale și internaționale pentru derularea unor programe ori proiecte (e.g.: proiect B. Mondială, Custums, etc.).
Instanta retine totodata faptul ca, prin Legea nr. 92/2011 legiuitorul a stabilit că se interzice în mod expres achitarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice din sumele destinate, potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de personal.
În acest context, se apreciază că sumele aferente plății drepturilor salariale viitoare nu pot face obiectul executării silite, acest ultim text de lege derogând de la art.780 alin. 5 lit.c C.pr.civ.
Pe cale de consecinta, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de validare poprire cu privire la acest terț poprit.
În ceea ce privește calitatea Ministerului Public de participant la executarea silită, instanța reține că dispozițiile art. 657 C.pr.civ. stipulează următoarele:„M. Public sprijină, în condițiile legii, executarea hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii. În cazurile anume prevăzute de lege, M. Public poate să ceară punerea în executare a hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii”.
Astfel, în ceea ce privește participarea procurorului la activitatea de executare silită, dreptul acestuia de a solicita punerea în executare a hotărârilor judecătorești este circumscris numai punerii în executare a titlurilor pronunțate în favoarea persoanelor prevăzute la art. 92 alin. 1 C.pr.civ., iar mai mult, instanța apreciază că, în condițiile în care cu privire la acesta nu s-a înființat nicio poprire, cererea formulată în contradictoriu cu acesta este neîntemeiată.
P. urmare, în baza acestor considerente, instanța constată că, în prezenta cauză, M. Public nu are calitatea de participant la executare silită, potrivit art. 643 alin. 1 pct. 6 C.pr.civ.
Referitor la terțul poprit M. Finanțelor P., instanța constată că adresa de înființare a popririi i s-a comunicat acestuia la data de 22.01.2014.
Totodată, instanța constată că, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, ”în domeniul finanțelor publice M. Finanțelor P. are, în principal, următoarele atribuții: a) coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție”, iar conform art. 28 din aceeași lege, proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin M. Finanțelor P..
De asemenea, potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 500/2002, ”ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii”.
În raport de dispozițiile mai sus menționate, dar având în vedere și cuprinsul întregului act normativ, instanța apreciază că nu reiese faptul că între M. Finanțelor P. și debitorul A.N.A.F. există raporturile juridice stipulate la art. 780 C.pr.civ. în temeiul cărora M. Finanțelor P. să datoreze debitorului sume de bani. În acest sens, instanța are în vedere că prin intermediul M. Finanțelor P. se efectuează proceduri de centralizare și încasare de venituri sau ordonanțare de cheltuieli, această din urmă operațiune fiind o fază în procesul execuției bugetare.
Astfel, deși fondurile instituțiilor publice sunt centralizate la nivelul Ministerului Finanțelor P., cu privire la venituri și cheltuieli, această operațiune nu se realizează în cadrul unor raporturi creditor – debitor, ci prin intermediul planificării generale a bugetului de stat, operațiune care excede cadrului raporturilor juridice creditor – debitor.
Astfel, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de validare poprire cu privire la acest terț poprit.
Referitor la terțul poprit S. R., instanța constată că nu s-a înființat nicio poprire la acesta, astfel încât, neexistând situația premisă a înființării popririi care să fi condus la nerespectarea dispozițiilor legale ce rezultau din această împrejurare, instanța apreciază că cererea de validare cu privire la această instituție este neîntemeiată.
Referitor la susținerile creditorului cu privire la eventuala răspundere a Statului R. în baza art. 626 C.pr.civ., instanța apreciază că acestea nu pot fi analizate în cadrul validării de poprire, ci eventual numai în cadrul unei acțiuni formulate de creditor prin care să solicite angajarea răspunderii patrimoniale a statului.
Cu privire la terțul poprit Direcția G. R. a Finanțelor P. a M. București, instanța reține că această instituție cuprinde mai multe servicii, printre care și A. de T. și C. P. a M. București, unde se află conturile debitorului.
În acest context, având în vedere și aspectele expuse mai sus cu privire la terțul poprit M. Finanțelor P. în raport de prevederile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 500/2002, instanța reține că nu s-a făcut în cauză dovada că există raporturile juridice stipulate la art. 780 C.pr.civ. în temeiul cărora această instituție să datoreze debitorului sume de bani, astfel încât instanța reține ca fiind neîntemeiată cererea și cu privire la acest terț poprit.
În ceea ce privește terțul poprit B. I.-R., instanța constată că în cauză nu s-a făcut dovada că debitorul ar avea conturi deschise la acest terț poprit sau că ar datora bunuri mobile debitoare. P. urmare, întrucât nu s-a dovedit existența raporturilor juridice menționate la art. 789 alin. 4 C.pr.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de validare a popririi în raport de acest terț poprit.
În consecință, în raport de considerentele mai sus expus, instanța va admite în parte cererea de validare poprire conform celor mai sus expuse, iar în raport de prevederile art. 789 alin. 4 teza finală C.pr.civ va desființa popririle înființate prin adresele din data de 14.01.2014 emise de B.E.J. Casagranda S.-A. în dosarul de executare nr. 266/2013 cu privire la terții popriți M. Finanțelor P., S. R. prin M. Finanțelor P., Direcția G. R. a Finanțelor P. București, B. C. R. si B. I. R..
În raport de considerentele expuse, instanța apreciază că din probele administrate nu se poate reține reaua-credință a terțului poprit A. de T. și C. P. a M. București, astfel că instanța va respinge ca neîntemeiată cererea creditoarei de amendare a acestui terț poprit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea A. C., cu domiciliul ales la C.. Av. E. C., situat în București, ., ., ., în contradictoriu cu debitorul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F., cu sediul în București, ., sector 5, și cu terții popriți M. FINANȚELOR P., cu sediul în București, ., sector 5, A. DE T. ȘI C. P. A M. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Splaiul Unirii, nr. 6-8, sector 4, S. R. P. M. FINANȚELOR P., cu sediul în București, ., sector 5, DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. BUCUREȘTI, cu sediul procesual ales în București, ., Sector 2, B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ, cu sediul în București, ., sector 3, și B. I. R., cu sediul în București, .. 2-4, ..
Validează poprirea înființată de B. Casagranda S.-A. în dosarul de executare nr. 266/2013 și, în consecință, obligă terțul poprit A. de T. și C. P. a M. București să plătească creditorului, în limita creanței de 2.733 lei cuvenită creditorului, din sumele datorate debitorului.
Respinge ca neîntemeiată cererea de validare a popririi în raport cu terții popriți M. Finanțelor P., S. R. prin M. Finanțelor P., Direcția G. R. a Finanțelor P. București, B. C. R. si B. I. R. și, pe cale de consecință, desființează aceste popriri.
Constată că M. PUBLIC, cu sediul în București, .-3, sector 3, nu are calitatea de participant la executarea silită.
Respinge ca neîntemeiată solicitarea creditoarei de amendare a terților popriți.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.05.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red/Dact./ Jud. G.L./11 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5824/2016. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5693/2016. Judecătoria... → |
|---|
