Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2629/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2629/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 2629/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2629
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 07.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. M.
GREFIER: V. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . și pe pârâta S. A. I., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu a răspuns reclamanta . prin consilier juridic, lipsă fiind pârâta S. A. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar, de către reclamantă, interogatoriul propus a fi luat pârâtei și cerere precizatoare.
Consilierul juridic al reclamantei depune la dosar delegație.
Instanța, verificându-și competența, din oficiu, conform disp. art.131 C., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză. Totodată, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Reclamanta, prin apărător, solicită instanței încuviințarea probelor cu înscrisurile depuse la dosar și interogatoriul pârâtei.
Instanța, apreciind că probele cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei sunt admisibile și de natură să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 rap. la art. 255 C., le încuviințează. Totodată, verificând înscrisurile depuse la dosar, instanța constată lipsa pârâtei pentru administrarea probei cu interogatoriul acesteia.
Reclamanta, prin apărător, precizează că pârâta, în urmă cu o săptămână, a achitat debitul principal și a predat echipamentele, însă nu a fost de acord cu plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată. Pentru aceste motive, a înțeles să-și restrângă pretențiile la sumele rămase neachitate.
În temeiul art. 244 alin. 1 C., instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamanta, prin apărător, solicită instanței admiterea cererii astfel cum a fost precizată, precum și să se facă aplicarea dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la neprezentarea pârâtei pentru administrarea probei cu interogatoriul acesteia, însă numai cu privire la întrebările ce privesc penalitățile de întârziere. De asemenea, mai solicită obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
Instanța, în temeiul art. 394 alin. 1 C., declară închisă dezbaterea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 15.01.2015, sub nr._, reclamanta . a solicitat obligarea pârâtei C. A. I. la plata sumelor de 254,71 lei, reprezentând facturi fiscale restante, dobânda contractuală în procent de 0,2% pe zi de întârziere aferentă facturilor și 626,33 lei, reprezentând clauze penale constând în contravaloare echipamente, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, constând în taxă judiciară de timbru.
În motivare, s-a arătat că prin contractul de furnizare servicii nr._/26.10.2010, încheiat între părți s-a convenit furnizarea de către societatea reclamantă a serviciilor de internet, telefonie și Catv, cu respectarea clauzelor contractuale, pârâta având dreptul să utilizeze serviciile contractate și asumându-și obligația să plătească tarifele aferente serviciilor potrivit clauzelor contractuale, precum și penalități de întârziere în cazul neplății contravalorii facturilor la termenul scadent.
Invocându-se disp. art.3 pct. 3.4. din Contract, s-a arătat că pârâta datorează societății reclamante, cu titlu de debit principal, suma de 254,71 lei, în baza facturilor emise de societate pentru serviciile contractate, pe care pârâta avea obligația să le achite. Prin urmare creanța principală a societății reclamante este certă, lichidă și exigibilă, fiind asumată de pârâtă de către pârâtă în baza contractelor pentru serviciile solicitate și acceptării la plată a facturilor.
De asemenea, s-a arătat că pârâta datorează societății reclamante, cu titlu de clauze penale, suma de 626,33 lei, echivalentul a 140 euro, reprezentând contravaloare 1 bucată Modem/stick date mobile - 55 euro, cartela sim – 5 euro, 1 bucată echipament digital/decodor – 60 euro și smartcard – 2- euro, datorate potrivit procesului-verbal de predare-primire echipamente din datele de 09.11.2010 și 17.11.2010 la contractul nr._/26.10.2010.
Pentru neplata la termenul scadent a debitului principal, pârâta datorează penalități de întârziere de 0,2% pentru fiecare zi, calculate în baza clauzei 3.6 din contracte.
Totodată, s-a învederat că pârâta a beneficiat de serviciile oferite de societatea reclamantă și a acceptat serviciile oferite de aceasta, precum și avea obligația de achita contravaloarea abonamentelor și a convorbirilor conform clauzelor contractuale.
În concluzie, s-a apreciat că sumele datorate de pârâtă reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile, fiind asumate de către aceasta.
În drept, au fost invocate disp. art. 1.025 - 1.032 titlul X C..
În temeiul art. 411 alin. 1 C., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 03.04.2015, reclamanta a arătat că la data de 29.01.2015, pârâta a achitat suma de 254,71 lei, reprezentând debit principal și a predat echipamentele menționate în cererea de chemare în judecată, astfel că înțelege să-și restrângă pretențiile la suma de 329,99 lei, reprezentând penalități de întârziere, la care se adaugă suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În final, s-a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost precizată și să se dispună obligarea pârâtei la plata sumelor anterior menționate.
În drept, nu a fost invocat niciun temei.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat reclamantei probele cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei (filele 56 – 57).
În cadrul probei cu înscrisuri, s-au depus la dosar, în fotocopii: modul de calcul al penalităților și al clauzelor penale, informații de bază furnizate de ONRC, proces-verbal de predare-primire echipamente, contract de furnizare servicii nr._/26.10.2010 și actul adițional la acesta, declarația pârâtei, datată 26.10.2010, facturi, Condiții generale pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice, Clauze specifice pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice.
La ședința din camera de consiliu din data de 07.04.2015, pârâta a fost citată cu mențiunea de a se prezenta personal pentru a-i fi luat interogatoriul, însă instanța a constatat că aceasta nu s-a prezentat.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 26.10.2010, între reclamanta S.C. R. & R. S.A., în calitate de furnizor și pârâta C. A. - I., în calitate de abonat, s-a încheiat contractul nr._ prin care creditoarea s-a obligat să-i furnizeze debitorului servicii de telefonie, iar acesta trebuia să achite contravaloarea lor pe baza facturilor emise de creditoare, în condițiile contractuale. În baza convenției, creditoarea a emis facturile fiscale de la filele 19-21, în valoare totală de 254,71 lei. Deși prestatorul de servicii și-a îndeplinit întocmai obligația asumată, debitorul nu și-a respectat obligația de plată a facturilor emise până la termenul de scadență înscris în acestea.
La acest debit, în conformitate cu prevederile contractuale, care statuează că” în cazul încetării contractului din orice motiv( reziliere, denunțare, anulare), abonatul se obligă să restituie în stare de funcționare echipamentul de comunicații și cartele S. primite în custodie”, reclamanta a calculat și clauze penale reprezentând contravaloare echipamente în cuantum de 626,33 lei.
În ceea ce privește aceste debite, instanța constată că reclamanta a solicitat restrângerea pretențiilor, având în vedere că au fost achitate în cursul procesului, iar echipamentele au fost predate.
În ce privește penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă, instanța constată că acestea sunt prevăzute în art. 3.6. din Contractul încheiat la data de 26.10.2010, care stabilește că „în cazul neefectuării plății la termen, R.&R. poate percepe o penalitate de 0,2% pe zi de întârziere, calculată asupra sumei facturate, până la data achitării integrale a sumei restante”.
Aceste clauze trebuie interpretate în lumina dispozițiilor legii 193/2000, cu modificări privind clauzele abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori, în vigoare la momentul încheierii convenției între părțile în litigiu. Conform art. 1 alin 3, se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în înțelegerile realizate cu consumatorii.
Este considerată clauză abuzivă, potrivit art. 4 din același act normativ, orice prevedere contractuală care nu a fost negociată direct, nedând posibilitatea consumatorului de a influența natura ei și care creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în defavoarea consumatorului și încălcând principiul bunei-credințe.
Astfel, această dispoziție ocrotește interesele consumatorului, în sensul acordării posibilității de a negocia de pe poziții de egalitate clauzele contractuale, fiind, totodată, o expresie a manifestării efective ( reale ) a libertății de voință.
Or, clauza inserată în art. 3.6 din condițiile generale nu satisface cerințele unei clauze conforme cu dispozițiile legale și principiul bunei credințe. Aceasta, întrucât, pe de o parte, debitorul nu a putut influenta conținutul acesteia, având în vedere că respectiva convenție reprezintă un contract tip, care conține clauze prestabilite, în mod unilateral de creditoare. Pe de altă parte, prevederea în discuție produce un dezechilibru grav între situațiile părților, în defavoarea debitorului, căci stabilește o răspundere unilaterală, obligându-l doar pe debitor la plata de penalități în caz de neexecutare sau executare cu întârziere, însă nu și pe creditor.
În aceste condiții, văzând și dispozițiile literei i din anexa nr. 1 la legea 193/2000, care enumeră cu titlu exemplificativ tipuri de clauze abuzive, printre care și cea privind obligarea consumatorului la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, instanța constată că obligația debitorului de a plăti penalități într-un cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, reprezintă o clauză abuzivă ce vatămă interesele consumatorului-debitor. În acest sens, instanța consideră că o clauză penală de 0,2% pe zi de întârziere apare ca fiind disproporționat de mare în raport cu prejudiciul produs, în condițiile în care cuantumul anual al acesteia este de 73% din valoarea debitului, o cotă disproporționat de mare în raport cu dobânda legală, cu dobânzile practicate pe piața bancară, cu penalizările aplicate în relațiile furnizori de servicii publice-consumatori, dar și cu ideea de sancțiune implicată în orice clauză penală, pentru descurajarea neexecutării obligațiilor contractuale
În plus, deoarece creditoarea este cea care stabilește data la care efectuează demersurile pentru recuperarea de la debitor a sumelor restante, nelimitarea cuantumului penalităților, stabilite la un nivel procentual ridicat, conduce la posibilitatea dezvoltării unei practici abuzive de către societatea creditoare, prin lăsarea trecerii unei perioade îndelungate până la momentul în care sunt întreprinse măsurile legale în vederea recuperării creanței cu consecința cumulării unor penalități de întârziere disproporționat de mari în raport cu prejudiciul suferit de către aceasta.
Nerespectarea dispozițiilor imperative, de ordine publică, ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absolută totală a clauzelor abuzive susmenționate. Sancțiunea nulității are caracter virtual, dar rezultă în mod neîndoielnic din modul în care este redactată dispoziția legală, cât și din rațiunea și scopul acesteia.
În același timp, având în vedere că legea a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunității Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România și-a asumat obligația transpunerii și aplicării efective, în raporturile interindividuale, a legislației comunitare, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiției stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiții generale impuse acestora.
În acest sens, Curtea Europeană de Justiție a decis că protecția recunoscută consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii presupune ca instanța națională să poată verifica din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecății are caracter abuziv (cauza Murciano Quintero, C – 240/98).
Din modul de redactare a contractului, care în fapt este un contract de adeziune, partea neavând nici un rol activ în negocierea clauzelor, nu reiese în mod evident că debitorul a avut posibilitatea efectivă de a influența natura clauzelor inserate, inclusiv cele referitoare la modul și cuantumul de percepere a penalităților în caz de întârziere a plății facturilor.
Față de aceste motive, instanța apreciază că art. 3.6 din Contractul_/26.10.2010, prin care se prevede că se vor percepe penalități în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, cu posibilitatea ca penalitățile să poată depăși cuantumul debitului principal, reprezintă clauze abuzive, motiv pentru care nu le va reține incidența în cauză.
Față de considerentele expuse, instanța va respinge cererea reclamantei astfel cum a fost restrânsă.
În baza art. 1031 C.p.c., întrucât pârâta a achitat cu întârziere debitul pretins inițial de către reclamantă, în calitate de parte căzută în pretenții, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate de către reclamantă în cuantum de 50 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în București, .. 75, Forum 2000 Building, Faza I, ., CUI_, J40/_/1994, în contradictoriu cu pârâta S. A. I., domiciliată în București, . nr. 37, sector 5, CNP_, ca neîntemeiată.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, declarație de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red./Dact. Jud. AM.
16.04.2015 – 4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2716/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3353/2015. Judecătoria... → |
|---|
