Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5799/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5799/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 20-08-2015 în dosarul nr. 5799/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5799
Ședința din Camera de Consiliu din data de 20.08.2015.
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. V. S.
GREFIER: A. D. H.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta C. R. SERVICE SA și pe pârâta I. S. CFI SRL, având ca obiect cerere cu valoare redusă (art. 1026 și urm. C.proc.civ. republicat).
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu nu răspund părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare cu pârâta s-a realizat la sediul înregistrat la Oficiul Național al Registrului Comerțului, dovada de comunicare a citației fiind restituită cu mențiunea „destinatarul nu mai locuiește la această adresă”, după care:
În temeiul art. 229 C.civ., instanța notează că, în raporturile cu terții, dovada denumirii și a sediului persoanei juridice se face cu mențiunile înscrise în registrele de publicitate sau de evidență prevăzute de lege pentru persoana respectivă; în lipsa acestor mențiuni, stabilirea sau schimbarea denumirii și a sediului nu va putea fi opusă altor persoane. Observând că pârâta a fost citată la sediul indicat pentru publicitate la Oficiul Național al Registrului Comerțului, instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită, pârâta fiind citată conform art. 155 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ., iar potrivit art. 229 C.civ., nu poate invoca lipsă de procedură față de înregistrările pe care le-a efectuat la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Instanța, verificându-și din oficiu competența conform dispozițiilor art. 131 C.proc.civ, în temeiul dispozițiilor art. 1028 alin. 1 și 2 C.proc.civ. raportat la dispozițiile art. 94 pct. 1 C.proc.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 alin. 1 C.pr.civ., încuviințează reclamantei proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, considerându-le a fi pertinente, concludente și utile soluționării prezentei cauze.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 01.07.2015, sub nr._, reclamanta C. R. Service S.A., a chemat în judecată pe pârâta I. S. CFI S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 109,43 lei, reprezentând contravaloarea restantă a facturii nr._/31.12.2012, la care să se adauge penalități de întârziere în cuantum de 85,57 lei, calculate până la data de 23.03.2015 inclusiv și penalitățile de întârziere de 0,1% pe zi, calculate prin raportare la debitul principal de 109,43 lei, de la data de 24.03.2015 până la achitarea debitului principal. De asemenea, reclamanta a solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că există între aceasta și pârâți raporturi juridice privitoare la prestarea de servicii de salubrizare, sens în care s-a încheiat contractul nr. AE003794 S1/09.11.2012. Reclamanta a mai arătat că și-a executat obligațiile contractuale în perioada și a emis factura nr._/31.12.2012 în cuantum de 109,43 lei dar pârâta a omis să o achite, suma solicitată reprezentând astfel creanță certă, lichidă și exigibilă. Cu privire la modul de calcul al penalităților, reclamanta a arătat că factura a avut un termen de scadență stabilit iar cuantumul dobânzii este stabilit printr-o clauză penală.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1026 și urm. C.proc.civ.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, potrivit art. 6 alin. 1 din OUG 80/2013.
De asemenea, reclamanta nu a solicitat dezbateri orale pentru judecarea prezentei cauze.
Deși legal citată, pârâta nu a completat formularul de răspuns, comunicat de instanță și nici nu au formulat întâmpinare în alt format.
Sub aspectul probatoriului, la termenul din data de 20.08.2015, în temeiul art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 alin. 1 C.pr.civ., instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, considerându-le a fi pertinente, concludente și utile soluționării prezentei cauze.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, instanța reține că, între C. R. Service S.A., în calitate de operator și pârâta I. S. CFI S.R.L., în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de prestări servicii de salubrizare nr. AE003794 S1/09.11.2012 (filele 7-13), contract ce a fost semnat de către ambele părțile. În virtutea raportului contractual astfel stabilit, reclamanta a emis factura nr._/31.12.2012 în cuantum de 109,43 lei (fila 20).
Astfel, având în vedere că factura menționată a fost emisă în temeiul contractului de prestări servicii de salubrizare încheiat între părți, instanța reține că aceasta a fost însușită de către pârâtă la momentul semnării contractului de către aceasta, nemaifiind necesară semnarea fiecărei facturi în parte de către aceasta. Mai mult, instanța constată că pârâta, în temeiul art. 6 alin. 2 din contractul de prestări servicii de salubrizare, în cazul în care ar fi dorit să formuleze obiecțiuni cu privire la o factură, avea obligația să o facă în scris, în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea facturii, în caz contrar considerându-se că factura este acceptată astfel cum a fost emisă.
Instanța reține de asemenea că, în materie contractuală, potrivit art. 1548 C.civ., culpa debitorului se prezumă din momentul în care creditorul a demonstrat că există o creanță împotriva acestuia. Astfel, reclamanta a arătat că factura a fost emisă și considerată acceptată de către pârâtă, revenindu-i acesteia din urmă sarcina de a proba faptul plății facturii mai sus amintite. Instanța constată că, deși legal citată, pârâta nu a depus formularul de răspuns completat sau o dovadă din care să reiasă că au achitat debitele reclamate. Pe cale de consecință, instanța constată că factura menționată de către reclamanta nu a fost achitată de către pârâtă și reține existența unui debit principal în cuantum de 109,43 lei.
În drept, instanța identifică drept aplicabile în cauză prevederile art. 1026-1036 C.proc.civ., față de valoarea creanței principale, de 109,43 lei, și opțiunea reclamantei, manifestată expres prin completarea formularului de cerere. Prin urmare, instanța reține că reclamanta și-a întemeiat în mod corect cererea de chemare în judecată și a calificat-o drept cerere cu valoare redusă.
În vederea soluționării prezentei cereri, instanța urmează a verifica în ce măsură debitul constatat reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 1719 lit. b) C.civ., cumpărătorul are obligația de a plăti prețul, obligație stipulată expres și în contractul încheiat între părți. De asemenea, potrivit art. 1516 alin. 1 C.civ., „Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației”. Or, față de ansamblul probatoriului administrat, pârâta nu și-a îndeplinit până în prezent obligația de plată a contravalorii facturii, aceasta fiind exigibilă în întregul său după data de 30.01.2013, termen ce reiese din interpretarea dispozițiilor art. 9 alin. 1 din contract, care prevăd că facturile devin scadente în termen de 30 de zile de la emiterea lor.
Pentru verificarea caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, instanța urmează a face referire la dispozițiile art. 663 C.pr.civ.
Astfel, instanța consideră că în speță este întrunit caracterul cert al creanței, suma solicitată de către reclamantă reieșind neîndoielnic din factura nr._/31.12.2012, considerată însușită de către pârâtă. De asemenea, instanța consideră întrunit și caracterul lichid al creanței, obiectul acesteia fiind o sumă fixă de bani.
Cât privește caracterul exigibil al creanței, instanța reține că aceasta a devenit scadentă în data de 30.01.2013, creanța stabilită prin aceasta devenind astfel exigibilă.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 1031 C.proc.civ., instanța urmează a admite acest capăt de cerere și obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 109,43 lei, reprezentând contravaloarea restantă a facturii nr._/31.12.2012.
Referitor la capătul de cerere prin care se solicită acordarea penalităților de întârziere, instanța reține că prin intermediul art. 9, alin. 2 din contract, părțile au convenit o dobândă penalizatoare în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, aceasta având valoarea unei clauze penale pentru neexecutarea obligației de plată a unei sume de bani la timp, în sensul art. 1535 raportat la art. 1538 C.civ. și art. 1539 C.civ. În acest sens, instanța constată că există un acord de voință expres al părților, materializat în contractul încheiat, precum și faptul că obligația principală nu a fost executată la timp. De asemenea, potrivit art. 1538 alin. 4 C.civ., creditorul nu este ținut să dovedească un prejudiciu în cauză.
Cât privește cuantumul clauzei penale, instanța constată că valoarea penalității nu este vădit excesivă, în sensul art. 1541 lit. b) C.civ., aceasta fiind rezonabilă față de raportul contractual concret al părților și față de importanța executării la timp a obligațiilor pentru desfășurarea oricărei activități profesionale.
Astfel, observând faptul că factura menționată nu a fost achitată după scadență și având în vedere și fișa de calcul a penalităților depusă de către reclamantă la dosar și necontestată de către pârâtă (fila 5), instanța urmează a admite și acest capăt de cerere și obliga pârâta la plata penalităților de întârziere în cuantum de 85,57 lei, calculate până la data de 23.03.2015 inclusiv. De asemenea, instanța va obliga la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi, calculate prin raportare la debitul principal de 109,43 lei, și de la data de 24.03.2015 până la achitarea debitului principal, potrivit solicitării reclamantei din cererea de chemare în judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 Cod proc. civ., întrucât se reține culpa procesuală a pârâtei, aceasta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, respectiv a sumei de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta C. R. Service S.A., CUI_, J_, cu sediul în București, .. 1C, etaj 3, sector 1, București, în contradictoriu cu pârâta I. S. CFI S.R.L., CUI_, J40/_/2012, cu sediul în București, Calea 13 Septembrie, nr. 195, sector 5.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 109,43 lei, reprezentând contravaloarea restantă a facturii nr._/31.12.2012, la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 85,57 lei, calculate până la data de 23.03.2015 inclusiv, și penalitățile de întârziere de 0,1% pe zi, calculate prin raportare la debitul principal de 109,43 lei, de la data de 24.03.2015 până la achitarea debitului principal.
Obligă pârâta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu apel care se depune la Judecătoria sector 5 București în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. V. S. A. D. H.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4607/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5784/2015. Judecătoria... → |
|---|
