Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5160/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5160/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 5160/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.5160
Ședința din camera de consiliu de la 30.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-R. P.
GREFIER: A. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. A. N. București S.A., în contradictoriu cu pârâtul C. M..
La apelul nominal făcut în camera de consiliu au lipsit părțile.
Cererea se soluționează fără citarea părților, conform art.1.029 alin.1 C.pr.civ., fiind o procedură scrisă și desfășurându-se în întregul ei în camera de consiliu. Procedura se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu, apreciindu-se că dispozițiile art.XII alin. 1 din Legea nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr.134/2010 privind codul de procedură civilă nu-și găsesc aplicarea decât în condițiile unei proceduri contencioase care se derulează potrivit dreptului comun și nu în alte cazuri în care codul, în cuprinsul unor norme speciale (astfel cum sunt dispozițiile art.1029 alin.1 C.pr.civ.), prevede soluționarea unei cereri în camera de consiliu.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului și stadiul procesual.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.131 alin.1 C.pr.civ., fiind primul termen de judecată, își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial, conform dispozițiilor art.1.027 C.pr.civ. raportat la art.94 pct.1 lit.j și art.107 C.pr.civ.
În temeiul art.258 alin.1 C.pr.civ., raportat la art.255 alin.1 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile aflate la dosar, considerându-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
În temeiul art.394 C.pr.civ., instanța, fiind lămurită, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 20.03.2014, sub nr._ /2014, reclamanta S.C. A. N. București S.A., în contradictoriu cu pârâtul C. M., a solicitat instanței obligarea acestuia la plata a sumei de 3.377,98 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise în perioada 28.02.2012 – 18.03.2014, alături de suma de 1.028,46 lei reprezentând penalități de întârziere, de 0,02%/zi de întârziere, de 0,04%/zi de întârziere, respectiv de 0,03%/zi de întârziere, calculate până la data de 04.03.2015, prin raportare la contravaloarea fiecărei facturi fiscale atașate cererii. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că in baza contractului nr._/24.06.2005 a prestat pârâtului serviciul de furnizare apă potabilă și canalizare, menționând că deși ea și-a îndeplinit obligațiile asumate, pârâtul nu a înțeles să achite contravaloarea serviciilor prestate în perioada 28.02.2012 – 18.03.2014, reclamanta fiind nevoită să calculeze penalități de întârziere conform art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006.
Totodată, reclamanta a învederat instanței faptul că se bucură de o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.969, art.1073, art.1082, art.1088, art.1176, art.1177 alin.1, art.1652, art.1656 C.civ. (1864), ale art.1164, art.1166, art.1169, art.1170, art.1178, art.1196, art.1270, art.1272, art.1516, art.2280, art.2293 și art.2300 din C.civ. (2009), precum și ale Legii nr.51/2006, ale Regulamentului cadru al serviciului de alimentare cu apă și canalizare din 20.03.2007, aprobat prin Ordinul nr.88/2007, precum și ale art.1026-1032 C.pr.civ. (2010), reclamanta solicitând, conform art.411 alin.1 pct.2 teza a II-a C.pr.civ., judecarea cauzei și în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, potrivit art.6 alin.1 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală și pentru a solicita probe în apărare.
La termenul din data de 30.06.2015, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile aflate la dosar, considerându-le ca fiind admisibile, în sensul de pertinente, concludente și utile soluționării prezentei cauze.
Analizând condițiile de admisibilitate a cererii, instanța reține că reclamanta a optat pentru procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prevăzută de Titlul X din Codul de procedură civilă (2010), iar potrivit dispozițiilor art.1025 alin.1 C.pr.civ., „prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.”
Alineatele 2 și 3 ale art.1025 C.pr.civ. exclud de la această procedură materia fiscală, vamală sau administrativă, cererile privind răspunderea statului pentru acte și omisiuni în cadrul exercitării autorității publice, precum și cereri privind: starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice, drepturile patrimoniale născute din raporturi de familie, moștenire, insolvență, concordat preventiv, procedura de lichidare a societăților insolvabile și alte proceduri asemănătoare, asigurările sociale, dreptul muncii, închirierea unor bunuri imobile (cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unor sume de bani), arbitraj și atingeri aduse dreptului la viață privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.
Raportat la dispozițiile art.1025 C.pr.civ., instanța constată că prezenta cerere în materia răspunderii civile contractuale nu este exclusă acestei proceduri speciale și că cererea îndeplinește condițiile de admisibilitate prin prisma cuantumului pretențiilor solicitate.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că între reclamanta S.C. A. N. București S.A. și pârâtul C. M. s-a încheiat contractul de contectare la rețeaua publică de apă potabilă și/sau canalizare și contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare din data de 24.06.2005, iar în temeiul acestuia din urmă reclamanta s-a obligat să furnizeze pârâtului servicii de alimentare cu apă potabilă și de canalizare, în schimbul unui preț, pe o durată nedeterminată, pârâtul având obligația, conform clauzei nr.11 alin.1 din contract, să achite facturile reprezentând c/val serviciului prestat, în termenul de scadență de 30 zile de la data emiterii facturilor, data emiterii facturii și termenul de scadență fiind necesar a fi înscrise pe factură.
În baza acestor raporturi contractuale, reclamanta a emis facturile fiscale în perioada 28.02.2012 – 18.03.2014, în cuantumul pretins de reclamantă.
În schimb, pârâtul nu a administrat dovezi în privința motivelor pentru care nu a achitat la scadență contravaloarea serviciilor prestate și nici nu a probat faptul că obligația de plată s-ar fi stins printr-un alt mod de stingere a obligațiilor admis de lege.
Instanța constată că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii contractuale a pârâtului, și anume, existența unui contract încheiat între părți, fapta ilicită constând în neexecutarea contractului de către una dintre părți, prejudiciul, legătura de cauzalitate între neexecutarea contractului și prejudiciu, alături de culpa pârâtului, pus în întârziere prin formularea prezentei cereri, în conformitate cu dispozițiile art.1079 alin.1 C.civ. (1864) – contractul fiind încheiat înainte de . noilor dispoziții în materie civilă.
Întrucât reclamanta a făcut dovada existenței unui contract între părți, și anume, contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare din data de 24.06.2005, în sarcina pârâtului s-a născut prezumția de neexecutare a contractului, respectiv prezumția de culpă în neexecutarea contractului, fără ca acesta să fi făcut dovada unui caz fortuit sau de forță majoră care l-a împiedicat să execute la timp obligația de plată a prețului serviciilor prestate de către reclamantă.
Mai departe, în ceea ce privește capătul accesoriu al cererii, instanța are în vedere dispozițiile clauzei nr.11 alin.2 din contract, cu valoare de clauză penală, înțelerea părților fiind în sensul că neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, după cum urmează: a) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare; b) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; c) valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului și se constituie venit al reclamantei; nivelul penalităților de întârziere este de 0,02%/zi de întârziere, de 0,04%/zi de întârziere, respectiv de 0,03%/zi de întârziere, având în vedere în acest sens și faptul că părțile au convenit completarea prevederilor contractuale cu legislația aplicabilă în domeniu, printre care și Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, în art.42 alin.10 prevăzându-se textul preluat întocmai de părți în contractul sus-arătat.
Or, nivelul penalităților de întârziere este egal cu dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit în condițiile precizate de O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare; totalul majorării de întârziere nu poate depăși nivelul debitului.
Potrivit prevederilor art.120 alin.7 din O.G. nr.92/2003, nivelul dobânzii este de 0,02%/zi de întârziere, de 0,04%/zi de întârziere, respectiv de 0,03%/zi de întârziere, pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale, anterior modificării intervenite prin O.U.G. nr.39/2010, nivelul majorării de întârziere fiind de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.
Din centralizatorul penalităților de întârziere, coroborat cu mențiunile înscrise pe facturile fiscale, instanța reține că s-au aplicat majorări de întârziere de 0,02%/zi de întârziere, de 0,04%/zi de întârziere, respectiv de 0,03%/zi de întârziere, potrivit clauzei nr.11 alin.2 din contract și condițiilor standard, fiind astfel respectată reglementarea de protecție a consumatorilor din domeniul prestării serviciilor de alimentare cu apă.
Or, potrivit dispozițiilor art.1082 C.civ. (1864), “debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.”
Prin urmare, suma pretinsă cu titlu de penalități de întârziere în cuantum de 1.028,46 lei reprezentând penalități de întârziere, de 0,02%/zi de întârziere, de 0,04%/zi de întârziere, respectiv de 0,03%/zi de întârziere, calculate până la data de 04.03.2015, prin raportare la contravaloarea fiecărei facturi fiscale atașate cererii, reprezintă o creanță certă, potrivit art.662 alin.2 C.pr.civ. (2010), a cărei existență rezultă fără dubiu din contractul semnat de ambele părți. Din același înscris rezultă și caracterul lichid al sumei, deoarece suma este determinabilă după criteriile stabilite în actul de creanță, respectiv cuantumul de 0,02%, de 0,04%, respectiv de 0,03% din debitul datorat, calculat pentru fiecare zi de întârziere de la data scadenței înscrise pe fiecare factură. În fine, prin ipoteză, cerința exigibilității sumei este realizată din momentul în care debitul principal a ajuns la scadență, fără să fi fost achitat de către pârât.
Pentru aceste considerente, instanța va admite cererea de chemare în judecată a reclamantei S.C. A. N. București S.A., în contradictoriu cu pârâtul C. M., și va obliga pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3.377,98 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise în perioada 28.02.2012 – 18.03.2014, alături de suma de 1.028,46 lei reprezentând penalități de întârziere, de 0,02%/zi de întârziere, de 0,04%/zi de întârziere, respectiv de 0,03%/zi de întârziere, calculate până la data de 04.03.2015, prin raportare la contravaloarea fiecărei facturi fiscale atașate cererii.
În temeiul art.451 alin.1 și art.453 alin.1 C.pr.civ., având în vedere soluția de admitere a acțiunii, reținându-se culpa procesuală a pârâtului în declanșarea prezentului litigiu, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru – dovada la fila 3 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată a reclamantei S.C. A. N. București S.A., cu sediul în București, ..2, sector 1, București, în contradictoriu cu pârâtul C. M., cu domiciliul în București, .. 26, sector 5, București.
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3.377,98 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale emise în perioada 28.02.2012 – 18.03.2014, alături de suma de 1.028,46 lei reprezentând penalități de întârziere, de 0,02%/zi de întârziere, de 0,04%/zi de întârziere, respectiv de 0,03%/zi de întârziere, calculate până la data de 04.03.2015, prin raportare la contravaloarea fiecărei facturi fiscale atașate cererii.
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept numai de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-R. P. A. A.
Jud., red. și tehn. A.R.P. – 4 ex./07.09.2015
Se vor efectua 2 .>
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5159/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5128/2015. Judecătoria... → |
|---|
