Contestaţie la executare. Sentința nr. 223/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 223/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 223/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 223
Ședința publică din data de 13 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. S.
GREFIER: R. L. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatorii M. C. și M. I. I., în contradictoriu cu intimata Asociația de proprietari . obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 06.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.01.2015, când, în aceeași constituire, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.03.2014, sub nr._, contestatorii M. C. și M. I. I. au formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari . silite ce face obiectul dosarului de executare 543/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc M. A., solicitând anularea somației imobiliare din data de 26.02.2014; anularea tuturor formelor de executare îndeplinite de B. M. A.; suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatorii au arătat că intimata a solicitat executorului judecătoresc punerea în executare silită a sentinței civile 4754/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul_/4/2011.
Contestatorii au învederat că actele de executare nu îndeplinesc condițiile legale, nefiind respectate prevederile art. 622 pct. 1 Cod procedură civilă. Astfel, contestatorii au încercat să-și achite obligațiile, chiar și parțial, însă intimata a refuzat să primească sumele de bani.
De asemenea, contestatorii au mai arătat că hotărârea judecătorească ce reprezintă titlul executoriu nu este definitivă, fiind atacată cu recurs.
Contestatorii au mai menționat și faptul că, în prezent, creanța nu este certă, din suma stabilită făcându-se plăți parțiale pentru anumite perioade, astfel încât este necesar a se stabili care este cuantumul sumei rămase de plată și perioada.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, contestatorii au menționat că acestea se stabilesc în funcție de suma pentru care s-a început executarea, raportându-se procentual la aceasta. Cum suma datorată de constatatori este mult mai mică, culpa pentru neîncasarea acesteia aparținând intimatei, este necesar ca onorariul executorului judecătoresc să fie calculat la valoarea reală executată.
În drept, au fost invocate art. 711 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedirea susținerilor lor, contestatorii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, atașând cererii de chemare în judecată, conform art. 150 Cod procedură civilă, actele de executare contestate.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru de 682 lei, conform chitanței de la fila 21 din dosar.
La data de 01.04.2014, contestatorii au depus la dosar o cerere de suspendare provizorie a executării silite, întemeiată pe art. 718 alin. 7 Cod procedură civilă.
Aceasta a fost soluționată, prin Încheierea din cameră de consiliu pronunțată în data de 08.04.2014, în sensul respingerii.
La data de 07.07.2014, intimata a depus la dosar o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare și menținerea formelor de executare ca temeinice și legale, cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, intimata a arătat că s-a adresat executorului judecătoresc pentru punerea în executare silită a titlului executoriu, din cauza practicilor incorecte ale contestatorilor și a abordării permanent șicanatorie a acestora în privința debitelor pe care le înregistrează. Totodată, din cauza datoriilor mari la furnizorii de utilități, intimata a susținut că riscă suspendarea furnizării acestor utilități, cu afectarea tuturor membrilor asociației.
Intimata a susținut că debitorii nu au dat nici un semn de bună credință în sensul achitării ori a înmânării recipiselor de consemnare a sumelor în discuție. De altfel, reprezentantul convențional al contestatorilor a refuzat predarea recipiselor de consemnare a sumei datorate până în momentul în care aceștia au fost somați de executorul judecătorești.
Intimata a arătat că susținerile contestatorilor sunt neîntemeiate în ceea ce privește refuzul său de a primi sumele de bani. A arătat că această solicitare i-a fost efectuată președintelui asociației, care nu are competența încasării sumelor de bani. A mai învederat că plata efectuată de contestator s-a efectuat doar în urma somației executorului și nu înainte de acest moment.
Totodată, a susținut că oferta de plată urmată de consemnațiune nu este realizată cu respectarea dispozițiilor legale în materie. Recursul declarat împotriva titlului executoriu nu reprezintă un motiv de admitere a contestației la executare.
În drept, intimata a invocat art. 716 Cod procedură civilă.
La data de 17.10.2014, contestatorii au depus la dosar răspuns la întâmpinare, arătând că susținerile intimatei sunt neadevărate. Au susținut că, înainte de oferta de plată urmată de consemnațiune contestatorii i-au trimis intimatei prin mandat poștal de două ori sume care acopereau parțial datoriile restante, iar asociația a refuzat primirea acestora.
Contestatorii au mai subliniat că toate sumele consemnate la CEC acoperă debitul principal.
La termenul din data de 06.01.2015, contestatorii au învederat că nu mai solicită acordarea cheltuielilor de judecată în prezentul litigiu, urmând să le solicite pe cale separată.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost atașate la dosar, conform art. 716 alin. 2 Cod procedură civilă, copii certificate ale dosarului de executare contestat.
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4754/29.04.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București, pronunțată în dosarul nr._/4/2011 a fost admisă acțiunea reclamantei Asociația de Proprietari . M. I. și M. C., care au fost obligați la plata sumei de 10.586,74 lei, din care suma de 6.542,45 lei, reprezintă cote restante la întreținere pentru perioada noiembrie 2008 – mai 2012, și suma de 4044,29 lei, reprezintă penalități. Totodată, pârâții au fost obligați să îi plătească reclamantei suma de 948 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Intimata Asociația de Proprietari ., la data de_, punerea în executare silită a acestei hotărâri judecătorești, formându-se pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc A. M. dosarul de executare nr. 543/2013.
Prin încheierea din data de 20.11.2013, executorul judecătoresc a dispus, conform art. 664 Cod procedură civilă, înregistrarea cererii și deschiderea dosarului de executare.
Ulterior, prin Încheierea Judecătoriei Sector 5 București din data de 13.12.2013, pronunțată în dosarul nr._/302/2013, a fost încuviințată executarea silită a hotărârii judecătorești indicate anterior, ce constituie titlu executoriu, conform dispozițiilor art. 665 Cod procedură civilă.
La data de 26.02.2014, executorul judecătoresc a emis în cauză o încheiere cu nr. 1, conform art. 669 Cod procedură civilă, prin care a stabilit cheltuielile de executare la valoarea de 1.467,39 lei.
La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis două înștiințări și două somații, comunicate contestatorilor în aceeași zi, prin care, conform art. 666 și art. 667 Cod procedură civilă, le-a adus la cunoștință obligația de a achita suma de bani totală de 13.002,13 lei, compusă din suma de 11.534,74 lei, debit principal, și 1.467,39 lei, cheltuieli de executare.
Ulterior, contestatorii i-au înaintat executorului judecătoresc recipisele de consemnare nr._/1/18.06.2013, pentru suma de 1.811,12 lei, nr._/1/19.09.2013, pentru suma de 1.718,85 lei, și nr._/1/28.02.2014, pentru suma de 2.011,06 lei.
Totodată, contestatorii au invocat faptul că au urmat procedura ofertei reale urmate de consemnațiune pentru consemnarea acestor sume de bani, atașând la dosarul de executare notificările din 28.05.2012 și din 22.02.2014 și procesele verbale din 14.06.2013, 19.09.2013 și 28.02.2014, încheiate de avocat R. A..
Prin sumele de bani consemnate la dispoziția intimatei, contestatorii au achitat o parte din debitul principal, respectiv, suma de 5.541,03 lei.
Prin procesul verbal din data de 24.04.2014, executorul judecătoresc i-a înmânat intimatei recipisele de consemnare a acestor sume de bani, în original, în prezența reprezentantului debitorilor
Prin adresa din atașată la fila 114 din dosar, intimații au arătat că i-au solicitat președintelui asociației de proprietari să primească sumele de bani pe care doreau să le achite în contul debitului. Președintele intimatei le-a pus în vedere faptul că încasarea acestor bani nu este o atribuție care să îi aparține și i-a îndrumat spre administratorul asociației de proprietari.
Din extrasul de pe portalul Tribunalului București, atașat la fila 118 din dosar, rezultă că, la data de 04.07.2014, a fost admis în parte recursul formulat împotriva Sentinței civile nr. 4754/29.04.2013, în sensul că acțiunea pentru suma de 5.541,03 lei, a fost respinsă ca rămasă fără obiect, celelalte dispoziții ale instanței fiind menținute.
Ulterior, prin recipisele de consemnare din datele de 22.09.2014 și 14.11.2014, contestatorii au mai consemnat la dispoziția intimatei sumele de 1.437,36 lei și respectiv, 1.343,43 lei.
În drept, instanța reține că dispozițiile legale care guvernează prezenta procedură a executării silite și care au fost invocate anterior, sunt cele ale Codului de procedură civilă în forma în vigoare la momentul formulării cererii de executare, înainte de modificările aduse prin Legea nr. 138/2014, conform dispozițiilor tranzitorii prevăzute de art. 25 alin. 1 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.
Analizând actele de executare contestate, în temeiul acestui text de lege, instanța reține că prezenta contestație la executare este întemeiată în parte, pentru argumentele ce urmează.
În primul rând, instanța reține că argumentele contestatorilor privind lipsa caracterului de titlu executoriu al hotărârii judecătorești atacate cu recurs sunt neîntemeiate. Sub imperiul Codului de procedură civilă din 1965, sub care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 4754/29.04.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București, hotărârile judecătorești definitive sunt executorii, conform art. 376 alin. 1 Cod procedură civilă, cerința învestirii cu formulă executorie a acestora nemaifiind necesară în procedurile de executare derulate conform noului cod de procedură civilă. Sentința civilă nr. 4754/29.04.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București este definitivă, în sensul art. 377 alin. 1 pct. 1 din codul de procedură civilă din 1865, astfel că aceasta putea fi pusă în executare silită. Recursul formulat de contestatori nu a avut un caracter suspensiv de executare, iar, în cauză, nu s-a dovedit că instanța de recurs a dispus suspendarea executării, conform art. 300 din Codul de procedură civilă din 1865, astfel că nu exista niciun impediment, la data formulării cererii de executare silită, la inițierea acestei proceduri.
De altfel, instanța reține că, până la data pronunțării prezentei hotărâri, Tribunalul București a soluționat recursul formulat de contestatori, menținând dispozițiile primei instanțe și pronunțând respingerea parțială a acțiunii numai prin raportare la plățile parțiale dovedite de aceștia, ce vor fi analizate în continuare.
În al doilea rând, susținerile contestatorilor privind incertitudinea debitului urmărit silit cauzată de plățile voluntare efectuate de aceștia sunt neîntemeiate.
Astfel, primul aspect care trebuie menționat este acela că debitorii nu au încercat achitarea integrală a debitului, ci doar efectuarea de plăți parțiale, or, conform art. 1490 alin. 1 Cod civil, creditorul poate refuza să primească o executare parțială, chiar dacă prestația ar fi divizibilă. Prin urmare, conform principiului indivizibilității plății, debitorul este ținut să își execute integral obligația, o excepție de la această regulă putând fi admisă doar dacă există acordul creditorului în acest sens. Ca atare, contestatorii nu pot reproșa intimatei refuzul de a primi plăți parțiale, câtă vreme acesta este un drept care îi aparține conform legii. Dacă intimata nu a dorit să primească plata parțială a debitului contestatorilor, iar aceștia nu au înțeles să efectueze plata integrală a acestuia, procedura executării silite a fost inițiată în mod legal, iar dispozițiile art. 662 Cod procedură civilă, privind necesitatea existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile au fost respectate.
Un al doilea aspect ce trebuie analizat în cauză ține de legalitatea procedurii de plată parțială a debitului, urmată de către contestatori.
Astfel, raportat la dispozițiile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, atribuțiile privind contabilitatea și casieria unei asociații de proprietari se exercită de către administratorul acesteia. Președintele asociației, deși, conform art. 32 alin. 1 din același act normativ, reprezintă asociația în raporturile cu terții, nu are atribuția încasării cotelor de întreținere datorate de către proprietari. Prin urmare, în mod legal, președintele asociației intimate a refuzat să încaseze suma de bani de la contestatori și i-a îndrumat pe aceștia să se adreseze administratorului. În schimb, contestatorii nu au dovedit faptul că ar fi încercat să achite debitul și administratorului și că acesta ar fi refuzat, pentru a se putea reține o atitudine abuzivă din partea intimatei.
Apoi, analizând condițiile prevăzute de art. 1005 și următoarele Cod procedură civilă, instanța constată că procedura ofertei de plată și consemnațiunii efectuată de către contestatori nu respectă exigențele legale. Atât notificarea intimatei, cât și procesul verbal prin care s-a consemnat lipsa unui răspuns al asociației la invitația primită, au fost încheiate de avocat R. A., deși art. 1006 și art. 1008 Cod procedură civilă prevăd că aceste acte procedurale trebuie întocmite prin mijlocirea unui executor judecătoresc. Prin urmare, nici din perspectiva ofertei reale efectuate de către contestatori, cererea de executare silită formulată de intimată nu este nelegală, câtă vreme aceștia nu efectuaseră în mod legal o plată a debitului lor la momentul inițierii procedurii de executare.
Ca atare, la momentul formulării cererii de executare silită și a încuviințării executării silite în cauză, procedura de executare silită a contestatorilor se desfășura în mod legal. D. în momentul în care contestatorii s-au prezentat în fața executorului judecătoresc și i-au predat acestuia recipisele de consemnare a sumelor de bani achitate, se poate considera că au efectuat o plată parțială a debitului executat silit.
Raportat la aceste considerente, executorul judecătoresc a stabilit în mod legal cheltuielile de executare, în funcție de întregul debit executat silit, de 11.534,74 lei.
Analizând cuantumul acestor cheltuieli de executare, instanța reține că, potrivit încheierii nr. 1/26.02.2014, acestea au valoarea totală de 1.467,39 lei, compusă din:
- 1.430,31 lei, onorariu executor,
- 6,20 lei, taxă evidența persoanelor,
- 24,80 lei, taxă judiciară de timbru,
- 6,08 lei, timbre poștale.
Prin raportare la debitul principal de 11.534,74 lei, onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în mod legal, sub limita maximă impusă de art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000. Totodată, celelalte sume de bani au fost în mod legal incluse în cheltuielile de executare, conform Ordinului nr. 2550/2006 al Ministerului Justiției, privind onorariile pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
Cu toate acestea, instanța va face aplicarea art. 669 alin. 4 Cod procedură civilă, potrivit cu care Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta și va reduce suma stabilită cu titlu de onorariu al executorului judecătoresc cu un procent de 50%, la valoarea de 715 lei. Pentru a pronunța această soluție, instanța reține că, în pofida argumentelor reținute anterior, debitorii au achitat, totuși, în mod voluntar, o mare parte din debit, deîndată ce au fost somați, conform art. 667 Cod procedură civilă, astfel că onorariul orientat spre limita maximă stabilită de lege nu este proporțional cu actele de executare îndeplinite de executor.
Pe cale de consecință, instanța va admite în parte contestația la executare formulată de contestatorii Mustată C. și Mustată I. I., în contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari . anula în parte Încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare emisă în dosarul nr. 543/2013 la data de 26.02.2014, de Executorul judecătoresc M. A., în sensul reducerii cheltuielilor de executare la cuantumul total de 752,08 lei, prin reducerea onorariului executorului judecătoresc de la suma de 1.430,31 lei la suma de 715 lei, urmând ca și celelalte acte de executare să fie anulate în parte, sub aspectul cuantumului cheltuielilor de executare, în sensul reducerii acestora conform dispoziției anterioare. Celelalte capete ale contestației la executare vor fi respinse ca neîntemeiate.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, instanța reține că, potrivit art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Potrivit acestui text de lege suspendarea executării poate fi pronunțată doar până la soluționarea contestației la executare în primă instanță, hotărârea astfel pronunțată fiind executorie, potrivit art. 650 alin. 3 Cod procedură civilă. Având în vedere că, odată cu soluționarea cereri de suspendare a executării silite, a fost respinsă și contestația la executare, instanța constată că prima a rămas fără obiect, astfel că urmează a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorii M. C., CNP_ și M. I. I.,_, ambii cu domiciliul în București, ., ., ., în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE P. . sediul în București, ., sector 4.
Anulează în parte Încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare emisă în dosarul nr. 543/2013 la data de 26.02.2014, de Executorul judecătoresc M. A., în sensul reducerii cheltuielilor de executare la cuantumul total de 752,08 lei, prin reducerea onorariului executorului judecătoresc de la suma de 1.430,31 lei la suma de 715 lei.
Anulează în parte celelalte acte de executare efectuate de către Biroul Executorului Judecătoresc M. A., în dosarul de executare nr. 543/2013, sub aspectul cuantumului cheltuielilor de executare, în sensul reducerii acestora conform dispoziției anterioare.
Respinge celelalte capete ale contestației la executare, ca neîntemeiate.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. R. L. A.
Red. Jud. I.S./4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 216/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 217/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
