Contestaţie la executare. Sentința nr. 218/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 218/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 218/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 218
Ședința publică din data de 13 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. S.
GREFIER: R. L. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea S. C. de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica SA, prin administrator judiciar Euro Insolv SPRL, în contradictoriu cu intimata V. M. și terțul poprit I. B. (Romania) SA, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 06.01.2015, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.01.2015, când, în aceeași constituire, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.09.2013, sub nr._, contestatoarea S. C. de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica SA a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimata V. M. și cu terțul poprit I. B. (Romania) SA, împotriva executării silite a titlurilor executorii reprezentate de Sentința civilă nr. 148/2012 pronunțata de Tribunalul Hunedoara in dosarul nr._ si Decizia civila nr. 16/2013 pronunțata de Curtea de Apel Alba Iulia, pornita in dosarul de executare nr. 162/2013 al B. S. Scaesteanu, solicitând anularea tuturor formelor de executare, precum și suspendarea executării în temeiul dispozițiilor art. 718 Cod procedură civilă, pana la soluționarea irevocabila a contestației la executare. De asemenea, a solicitat obligarea intimatei-creditoare la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, prin cererea de chemare in judecata ce a făcut obiectul dosarului nr._, reclamanta V. M. a solicitat instanței de control judiciar competenta obligarea - Hidroelectrica SA, in calitate de expropriator, la plata către acesta a despăgubirilor aferente terenului in suprafața de 2258 mp, aparținând antecesorilor acesteia. In susținerea cererii, reclamanta a arătat ca terenul a fost expropriat de Societate conform HG nr. 392/2002, fără ca aceasta sa achite pana la momentul formulării cererii, despăgubirile aferente, al căror cuantum a fost apreciat la valoarea de 57.616 lei, cu titlu de despăgubiri reprezentând valoarea reala a terenului si la valoarea de 14.954 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin lipsa de folosința a terenului expropriat, aferente perioadei 1989- 2009.
Prin Sentința civilă nr. 148/14.03.2012, Tribunalul Hunedoara a admis in parte acțiunea civila astfel formulata, obligând . plata unor despăgubiri pentru terenul expropriat in suma 33.439 lei contravaloare teren si 13.344 lei folos de tras pe perioada anilor 2002-2010, precum și la plata sumei de 2.800 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în fond.
Împotriva sentinței sus-mentionate, contestatoarea a arătat că a formulat in termen legal apel, admis de Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia civila nr. 16/2013. Prin această decizie, a fost obligată să plătească reclamantului cu titlu de despăgubiri suma de 57.579 lei pentru terenul expropriat și suma de 11.535 lei, reprezentând prejudiciul creat pentru lipsa de folosință a terenului.
Împotriva deciziei Curții de Apel A. I. nr. 16/2013, atât Hidroelectrica SA, cât și reclamanta au formulat recurs, înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație si Justiție.
Contestatoarea a precizat faptul că, la datade 20.06.2012, prin Sentințacivila nr. 7222/2012 pronunțata în dosarul_/3/2012, Tribunalul București Secția a Vll-a Civilă a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței prevăzută de Legea 85/2006 fata de debitoarea S. Comercială de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A., numind in calitate de administrator judiciar pe Euro Insol SPRL. Prin urmare, începând cu aceasta data, contestatoarea s-a aflat in procedura reorganizării judiciare prevăzută de legea insolvenței, toți creditorii, cunoscuți sau necunoscuți, fiind chemați sa participe pentru a-si putea acoperi creanțele contra debitorului. Ulterior, la data de 20.06.2013, prin Sentința civila nr. 6482, Tribunalul București - Secția a Vll-a Civila, a dispus închiderea procedurii reorganizării judiciare deschisa împotriva debitoarei . raportul final de activitate întocmit de administratorul judiciar.
Contestatoarea a precizat, că în acest context, intimata din prezenta cauza a formulat, in data de 18.07.2013, o cerere de executare silita prin care a solicitat deschiderea dosarului de executare împotriva debitoarei . si procedarea la executarea silita a acesteia in oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. In motivarea cererii a arătat faptul ca debitoarea nu si-a executat de buna voie obligația de plata a sumelor datorate conform titlului executoriu
În susținerea contestației la executare, contestatoarea a înțeles sa invoce excepția decăderii creditorului din dreptul de a-si realiza creanțele împotriva debitorului, având în vedere că, la data de 20.06.2012, a fost deschisă procedura insolvenței, instanța numind in calitate de administrator judiciar pe Euro Insol SPRL. Începând cu aceasta data, societatea Hidroelectrica SA s-a aflat in procedura reorganizării judiciare prevăzută de legea insolvenței, toți creditorii, cunoscuți sau necunoscuți, fiind chemați sa participe prin înscrierea in tabelul creanțelor in vederea recuperării creanței din averea debitorului.
Întrucât creditoarea din prezenta cauză nu s-a înscris la masa credală a societății in conformitate cu prevederile legii insolventei, in speța sunt aplicabile prevederile art. 76 din legea insolventei, privind decăderea acesteia din dreptul de a-și realiza creanța.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, contestatoarea a apreciat că acestea au fost abuziv stabilite și nelegale, întrucât nu societatea se face vinovată de pasivitatea intimatei-creditoare care nu a înțeles să-și exercite atributul avut de creditor si care avea privilegiul de a fi înscris in tabelul definitiv de creanțe si de a-i fi achitata creanța in conformitate cu programul de plați stabilit de administratorul judiciar al societății.
În motivarea cererii de suspendare a executării silite, contestatoarea a arătat că a formulat recurs împotriva hotărârii judecătorești, criticând maniera părtinitoare a instanțelor de judecată în soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei. Totodată, a precizat că se impune luarea acestei măsuri, întrucât procedura de reorganizare în care se află ar putea fi afectată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 711 și urm., art. 718 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii sale, contestatoarea a depus la dosar, conform art. 150 Cod procedură civilă, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: adresa de înființare a popririi, încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare, încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită.
Cererea a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru totală de 1050 lei, conform art. 10 alin. 1 lit. b și alin. 2 din OUG nr. 80/2013 (f.15-16).
Prin cererea depusă la dosar la data de 03.09.2013, contestatoarea a solicitat suspendarea provizorie a executării silite, în temeiul art. 718 alin. 7 Cod procedură civilă.
Pentru soluționarea acestei cereri, contestatoarea a consemnat, conform art. 718 alin. 3 Cod procedură civilă, o cauțiune de 4684,46 lei (f.17).
Prin Încheierea din cameră de consiliu din data de 05.09.2013, cererea de suspendare provizorie formulată de contestatoare a fost respinsă, ca neîntemeiată (f.43).
La data de 30.12.2013, intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare, ca nefondată.
În motivare, intimata a arătat că a fost nevoită să introducă o acțiune în instanță pentru stabilirea și plata despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat prin HG nr. 392/2002 în favoarea Statului Român, reprezentat prin S. de Producere a Energiei Electrice SA București, în condițiile în care aceasta din urmă nu și-a îndeplinit obligațiile, stând în pasivitate, deși de la data ocupării terenului în litigiu au trecut peste 20 de ani( 1990-2013), iar, de la data exproprierii prin HG nr. 392/2002, peste 10 ani, fără să plătească vreo despăgubire. Cererea sa a fost admisă prin Sentința civilă nr. 148/2012 a Tribunalului Hunedoara, care a devenit irevocabilă, fiind pusă în executare silită în condiții perfect legale și procedurale.
Intimata a precizat că, deși contestatoarea se prevalează de dispozițiile art. 76 din Legea nr. 85/2006, în realitate aceste dispoziții nu sunt incidente stării de fapt, având în vedere atât faptul că partea creditoare nu poate fi privată în propriul sau demers judiciar de dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului, mai ales în condițiile în care împotriva acestuia s-a dispus închiderea procedurii generale a insolvenței și practic a revenit la statutul inițial de agent economic cu toate drepturile și obligațiile specifice unui subiect de drept, iar mai mult intimata - creditoare fiind în posesia unui titlu executoriu obținut în baza unei proceduri judiciare perfect valabile are atât dreptul, cât și posibilitatea de a-și valorifica acest titlu prin executare silită în condițiile legii, fapt care s-a și produs sub controlul judiciar al instanței judecătorești de executare.
A mai precizat intimata că actele de executare întocmite de B. S. S. în dosarul execuțional nr. 162/2013 au fost făcute în condiții procedurale perfect legale, în conformitate cu dispozițiile noului Cod de Procedură Civilă privind executarea silită, atât actualizarea debitului cu rata inflației, cât și stabilirea cheltuielilor de executare silită, fiind efectuate cu respectarea dispozițiilor legale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod Procedură Civilă.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 03.03.2014, contestatoarea a arătat că, de aceeași pasivitate, este vinovată și intimata, întrucât, de la momentul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit legii fondului funciar în anul 1991, până în momentul introducerii acțiunii în anul 2010, nu a arătat niciun interes în apărarea și conservarea drepturilor sale.
Contestatoarea a arătat că, la data de 25.02.2014, s-a admis recursul formulat împotriva Sentinței nr. 6482/26.06.2013 a Tribunalului București, ce a avut ca obiect opoziția la închiderea procedurii insolvenței, dispunându-se casarea cu rejudecare, astfel că Hidroelectrica se află din nou în procedura insolvenței. Prin urmare, împotriva intimatei operează în continuare o decădere, conform art. 76 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
La data de 27.05.2014, intimata a depuse la dosar note de ședință, prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare, în temeiul art. 712 alin. 1 raportat la art. 711 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, arătând în esență că partea contestatoare își întemeiază contestația pe motive de fapt și de drept care puteau fi invocate fie în cursul judecății în primă instanță, fie în căile de atac.
În ședința publică din data de 27.05.2014, constatându-se că partea contestatoare se află sub incidența procedurii insolvenței, s-a dispus ca aceasta să fie reprezentată în cauză de administratorul judiciar Euro Insolv SPRL.
În ședința publică din data de 01.07.2014, contestatoarea a arătat că își modifică cererea de chemare în judecată, solicitând și întoarcerea executării. Această cerere modificatoare a fost depusă la dosar și în formă scrisă, la data de 30.09.2014 (f.181).
La data de 28.10.2014, intimata a depus la întâmpinare la cererea de întoarcere a executării silite, solicitând instanței calificarea acestei cereri ca fiind o cerere modificatoare și respingerea acesteia ca fiind tardiv formulată.
Prin încheierea de ședință de la data de 11.11.2014, instanța a respins excepția tardivității formulării de către contestatoare a cererii modificatoare, ca neîntemeiată, pentru considerentele expuse în respectiva încheiere (f.265).
La termenul de judecată din data de 06.01.2015, instanța a recalificat excepția decăderii din dreptul de a-și realiza creanța, invocata prin cererea de chemare în judecată, precum si excepția inadmisibilității contestației la executare, invocata de intimată prin notele de ședința, ca reprezentând apărări pe fondul cauzei.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost atașate la dosar, conform art. 716 alin. 2 Cod procedură civilă, copii certificate ale dosarului de executare contestat.
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 148/14.03.2012 a Tribunalului Hunedoara, modificată în apel prin Decizia civilă nr. 16/2013 a Curții de Apel A. I., a fost admisă în partea acțiunea civilă formulată de reclamanta V. M., împotriva pârâtului Statul Român prin ., care a fost obligat să-i plătească, cu titlu de despăgubiri, suma de 69.114 lei, din care suma de 57.579 lei, reprezintă valoarea terenului expropriat în suprafață de 2258 mp, și suma de 11.535 lei, reprezintă lipsa de folosință pentru perioada 2007-2012. Totodată, pârâtul a fost obligat să îi plătească reclamantei suma de 2.800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Intimata V. M. a formulat, în calitate de creditoare, la data de 08.07.2013, o cerere de punere în executare silită a hotărârilor judecătorești indicate anterior, împotriva contestatoarei-debitoare .-se pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc S. S. dosarul de executare nr. 162/2013.
Prin încheierea din data de 19.07.2013, executorul judecătoresc a dispus, conform art. 664 Cod procedură civilă, înregistrarea cererii și deschiderea dosarului de executare.
Ulterior, prin Încheierea Judecătoriei Sector 5 București din data de 08.08.2013, pronunțată în dosarul nr._/302/2013, a fost încuviințată executarea silită a hotărârilor judecătorești indicate anterior, ce constituie titluri executorii, conform dispozițiilor art. 665 Cod procedură civilă.
La data de 26.08.2013, executorul judecătoresc a emis în cauză o încheiere, conform art. 669 Cod procedură civilă, prin care a stabilit cheltuielile de executare la valoarea de 9.775,20 lei.
La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis o adresă, prin care a dispus înființarea popririi asupra tuturor bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, conform art. 782 Cod procedură civilă, deținute la mai mulți terți popriți.
Totodată, executorul judecătoresc a emis o înștiințare, prin care i-a adus la cunoștință contestatoarei, procedura executării silite și măsura înființării popririi pentru recuperarea sumelor de 71.914 lei, reprezentând debit, și 9.775,20 lei, reprezentând cheltuieli de executare, înștiințare ce i-a fost comunicată acesteia la data de 02.09.2013.
Prin ordinul de plată nr. TRRO3320/30.08.2013, a fost consemnată la dispoziția executorului judecătoresc suma de 81.689,20 lei, reprezentând debitul total executat silit. D. urmare, prin Încheierea din data de 10.09.2013, executorul judecătoresc a dispus eliberarea sumei executate silit, precum și, în temeiul art. 702 alin. 1 oct. 1 Cod procedură civilă, încetarea executării silite.
În drept, instanța reține că dispozițiile legale care guvernează prezenta procedură a executării silite și care au fost invocate anterior, sunt cele ale Codului de procedură civilă în forma în vigoare la momentul formulării cererii de executare, înainte de modificările aduse prin Legea nr. 138/2014, conform dispozițiilor tranzitorii prevăzute de art. 25 alin. 1 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare
Analizând actele de executare contestate, în temeiul acestui text de lege, instanța reține că prezenta contestație la executare este neîntemeiată, pentru argumentele ce urmează.
În prealabil, instanța reține că, astfel cum s-a reținut și cu ocazia încuviințării executării silite, Sentința civilă nr. 148/14.03.2012 a Tribunalului Hunedoara, modificată în apel prin Decizia civilă nr. 16/2013 a Curții de Apel A. I., reprezintă titlu executoriu, prin raportare la dispozițiile art. 376 alin. 1 și art. 377 alin. 1 pct. 3 din codul de procedură civilă din 1965, sub imperiul căruia a fost pronunțată, cerința învestirii cu formulă executorie nemaifiind necesară în procedurile de executare derulate conform noului cod de procedură civilă. Recursul formulat de contestatoare nu a avut un caracter suspensiv de executare, iar, în cauză, nu s-a dovedit că instanța de recurs a dispus suspendarea executării, conform art. 300 din Codul de procedură civilă din 1865, astfel că nu exista niciun impediment, la data formulării cererii de executare silită, la inițierea acestei proceduri.
De altfel, instanța reține că, până la momentul pronunțării prezentei hotărâri, la data de 12.11.2013, prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5177, recursul pârâtei recurente . Deciziei nr. 16/28.02.2013 a Curții de Apel A. I., a fost respins ca nefondat.
Cu privire la argumentele invocate de către intimată, în susținerea inadmisibilității contestației la executare, instanța reține că, într-adevăr, întrucât titlul executoriu în cauză este reprezentat de Sentința civilă nr. 148/14.03.2012 a Tribunalului Hunedoara, modificată în apel prin Decizia civilă nr. 16/2013 a Curții de Apel A. I., conform art. 712 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța de executare nu ar putea analiza aspecte care să țină de fondul titlului executoriu. Instanța constată, însă, că partea contestatoare nu a formulat în cauză o contestație la titlu, care, prin raportare la art. 7112 alin. 2 Cod procedură civilă, ar fi fost inadmisibilă, ci o contestație la executare propriu-zisă, în cadrul căreia nu a invocat argumente care să privească fondul titlului executoriu.
Astfel, principalul motiv pentru care contestatoarea a solicitat anularea actelor de executare este reprezentat de sancțiunea decăderii intimatei din dreptul de a-și realiza creanța, ce va fi analizat în continuare și care nu privește o reevaluare a dispozițiilor titlului executoriu ci o apreciere asupra legalității inițierii procedurii de executare silită de către intimată.
Considerațiile contestatoarei cu privire la legalitatea soluției pronunțate de instanțele care au emis titlul executoriu, în mod special cu privire la soluția asupra excepției calității procesuale active, au fost prezentate în mod adiacent, fără a se solicita ca instanța de executare să se pronunțe în acest sens. O astfel de solicitare ar fi, astfel cum s-a arătat mai sus inadmisibilă, însă, nefiind formulată, nu va fi soluționată nici măcar sub forma inadmisibilității, iar considerațiile contestatoarei nu vor fi avute în vedere sub nicio formă.
Cu privire la decăderea intimatei din dreptul de a-și realiza creanța, instanța va analiza parcursul procedurii insolvenței la care a fost supusă contestatoarea prin raportare la emiterea și executarea titlurilor executorii de către intimată.
Astfel, intimata a obținut o hotărâre judecătorească favorabilă, respectiv Sentința civilă nr. 148/14.03.2012 a Tribunalului Hunedoara, înainte de deschiderea procedurii insolvenței împotriva contestatoarei.
Deschiderea procedurii insolvenței împotriva contestatoarei S. Comercială de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica SA, s-a dispus prin încheierea din data de 20.06.2012, pronunțată în dosarul nr._/3/2012 a Tribunalului București, conform Legii nr. 85/2006 (f.98). Conform dispozițiilor Legii nr. 85/2006, la data de 26.0.2012, a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență nr._, o notificare, prin care administratorul judiciar al contestatoarei, Euro Insolv SPRL, le-a pus în vedere creditorilor acesteia termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creanță, respectiv 06.08.2012 (f.100).
Ulterior, a fost soluționat apelul împotriva Sentinței civile nr. 148/14.03.2012 a Tribunalului Hunedoara, fiind pronunțată Decizia civilă nr. 16/28.02.2013 a Curții de Apel A. I..
Prin Sentința civilă nr. 6482/26.06.2013 a Tribunalului București, în baza art. 132 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, a fost închisă procedura reorganizării judiciare deschisă împotriva contestatoarei (f.62).
Cererea de executare silită a fost formulată de către intimată la data de 18.07.2013, așadar ulterior închiderii procedurii insolvenței.
Conform certificatului de grefă depus la fila 60 din dosar, în data de 25.02.2014, prin Decizia civilă nr. 456/2014 a Curții de Apel București, a fost admis recursul împotriva Sentinței civile nr. 6482/26.06.2013 a Tribunalului București, care a fost casată, dosarul fiind trimis spre rejudecare la Tribunalul București. Prin pronunțarea acestei soluții, procedura insolvenței derulată împotriva contestatoarei a fost redeschisă.
Raportat la această situație de fapt, contestatoarea a invocat prevederile art. 64 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (sub imperiul căreia se derula procedura insolvenței la data formulării cererii de executare), potrivit cu care Cu excepția salariaților ale căror creanțe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidențelor contabile, toți ceilalți creditori, ale căror creanțe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanțelor în termenul fixat în sentința de deschidere a procedurii; cererile de creanțe vor fi înregistrate într-un registru, care se va păstra la grefa tribunalului. Sancțiunea nerespectării acestui text de lege este prevăzută la art. 76 alin. 1 din același act normativ, potrivit cu care: Cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât privește creanțele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase.
Instanța reține că intimata avea obligația de a înscrie la masa credală, conform art. 64 alin. 1 citat anterior, deținând la data deschiderii procedurii insolvenței o hotărâre judecătorească prin care se stabilea în favoarea sa un drept de creanță împotriva contestatoarei. Deși această hotărâre nu era încă executorie, fiind supusă apelului, o astfel de cerință nu ar fi fost necesară pentru înscrierea la masa credală, aspect ce rezultă din dispozițiile art. 64 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, potrivit cu care Cererea de admitere a creanțelor trebuie făcută chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu și ale art. 6 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, potrivit cu care Toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii. Așadar, dreptul de creanță al intimatei putea fi valorificat prin procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, chiar dacă, la data deschiderii procedurii, nu era constatat printr-un titlu executoriu, câtă vreme rezulta dintr-o hotărâre judecătorească în primă instanță.
În mod similar, constată instanța de judecată, au fost înscrise în tabelul definitiv de creanțe întocmit de administratorul judiciar creanțe având același obiect precum creanța intimatei, obținute prin hotărâri judecătorești nedefinitive, ce au fost înscrise de către administratorul judiciar, sub condiția rămânerii definitive a respectivelor hotărâri.
Sancțiunea nerespectării obligației înscrierii la masa credală, este, potrivit art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, decăderea intimatei din dreptul de a-și realiza creanța.
Cu toate acestea, instanța reține că sancțiunea decăderii, deși se poate considera că a operat cu privire la creanța existentă în momentul deschiderii procedurii insolvenței, respectiv cu privire la Sentința civilă nr. 148/14.03.2012 a Tribunalului Hunedoara, a fost înlăturată, implicit, prin pronunțarea Deciziei civilă nr. 16/28.02.2013 a Curții de Apel A. I.. Practic, prin soluționarea acțiunii intimatei ulterior deschiderii procedurii insolvenței, prin neaplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006, aceasta a obținut un titlu executoriu pentru creanța sa, care astfel a fost confirmată și care a devenit o creanță nouă, în sensul art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006. Într-o interpretare contrară s-ar ajunge la situația în care o hotărâre judecătorească, deși executorie în momentul pronunțării, în pofida procedurii de insolvență derulate împotriva subiectului pasiv al raportului obligațional, ar fi lipsită de forță executorie efectivă, ceea ce este inadmisibil.
Ca atare, prin raportare la Decizia civilă nr. 16/28.02.2013 a Curții de Apel A. I., instanța reține că intimata deține o creanță născută după deschiderea procedurii insolvenței, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, potrivit cu care Creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanțele născute în procedura de faliment, sancțiunea decăderii din dreptul de a-și realiza creanța nefiind incidentă. Prin urmare, după închiderea procedurii insolvenței derulate împotriva contestatoarei, procedura executării silite pentru recuperarea creanței intimatei a fost efectuată în mod legal.
Argumentele contestatoarei privind imposibilitatea executării benevole a titlului executoriu din cauza obligației de a-și respecta planul de reorganizare sunt neîntemeiate, câtă vreme procedura de executare silită împotriva acesteia nu a început și, de altfel, nu putea începe decât după finalizarea procedurii de insolvență, moment în care și-a redobândit dreptul de a efectua plăți către creditorii săi.
Cu privire la cheltuieli de executare stabilite în cauză, instanța reține că suma de 9.775,20 lei, stabilită cu acest titlu prin Încheierea din data de 26.08.2013, este formată din:
- 5.657,42 lei, onorariul executorului judecătoresc, la care se adaugă TVA,
- 20 lei, taxă judiciară de timbru,
- 1.500 lei, onorariu avocat,
- 1.000 lei, alte cheltuieli aferente executării silite, la care se adaugă TVA.
Analizând această încheiere, instanța reține că toate elementele incluse în cuantumul cheltuielilor de executare sunt prevăzute de art. 669 alin. 3 Cod procedură civilă. Onorariul executorului judecătoresc se încadrează în plafonul maximal stabilit conform Legii nr. 188/2000 și a Ordinului MJ nr. 2561/2012, prin includerea si a TVA-ului, în raport de creanța totală stabilită în urma actualizării mai sus menționate. Totodată, onorariul avocațial de 1.500 lei a fost justificat prin împuternicirea avocațială depusă la dosarul de executare de avocatul Daj M., în reprezentarea intimatei, și de chitanța de plată a onorariului nr. 169/17.07.2013. Instanța nu va cenzura această sumă de bani, în temeiul art. 669 alin. 4 teza a doua și art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, apreciind că aceasta are un cuantum rezonabil prin raportare la activitatea îndeplinită de reprezentantul convențional al intimatei, care i-a asigurat acesteia reprezentarea și în prezentul litigiu, fără a solicita cheltuieli de judecată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.719 alin.3 Cod procedură civilă, instanța va respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatoarea S. Comercială de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale HIDROELECTRICA SA împotriva intimatei V. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de contestatoarea S. COMERCIALĂ DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE ÎN HIDROCENTRALE HIDROELECTRICA SA – prin administrator judiciar EURO INSOLV SPRL, cu sediul în București, .. 15-17, sector 1, J_, CUI_, în contradictoriu cu intimata V. M., cu domiciliul ales în Petroșani, ., ., ., jud. Hunedoara și cu terțul poprit I. B. ROMANIA SA, cu sediul în București, . nr. 48, sector 1, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. R. L. A.
Red. Jud. I.S./5 ex.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 217/2015. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 172/2015. Judecătoria... → |
|---|
