Validare poprire. Sentința nr. 217/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 217/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 217/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 217
Ședința publică din data de 13 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. S.
GREFIER: R. L. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de creditorul D. M., în contradictoriu cu debitoarea Direcția G. a Finanțelor Publice Timișoara prin Ministerul Finanțelor Publice și terțul poprit Agenția Naționala de Administrare Fiscala, având ca obiect validare poprire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 06.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.01.2015, când, în aceeași constituire, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.06.2014, sub nr._, creditorul D. M. i-a chemat în judecată pe debitoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S. și pe terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând validarea proprii înființate în dosarul de executare nr. 697/2012 al B. Casagranda S. A..
În motivare, creditorul a arătat că executarea silita a fost pornita în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în urma încuviințării de către instanță. Deși au fost emise adresele de înființare a popririi către terții popriți, aceștia au dat dovada de rea credința, si nu au procedat la plata sumelor reprezentând debit.
Astfel, creditorul a susținut că terțul poprit, deși avea obligația de plată, fiind ordonator principal de credite, obligat a achita atât salariile cât și drepturile bănești datorate salariaților pentru angajații lor, respectiv angajații DGFP C. S., refuză nejustificat executarea popririi legal instituite, deși virează lunar angajatorului salariile și drepturile salariale și bănești ale angajaților.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe disp.art.460 Cod procedură civilă.
Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 15 alin. 1lit. a din Legea nr. 146/1997, vizând punerea în executare a unui titlu executoriu privind drepturi bănești cuvenite salariaților.
La termenul de judecată de 01.07.2014, debitoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Public Timișoara, în calitate de continuator în drepturi și obligații al Direcției Generale a Finanțelor Publice C. S., conform art. 11 alin. 3 din OUG nr. 74/2013 și a HG nr. 520/2013, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității cererii de validare poprire față de terțul poprit ANAF, având în vedere că, de la data când a fost emisă adresa de validare a popririi formulată de creditor, prin B. Casagranda S. A., față de ANAF, și până la data de 11.06.2014, data înregistrării cererii de validare a popririi pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, au trecut mai mult de 3 luni, astfel că nerespectarea termenului imperativ prevăzut de art. 460 alin. 1 din codul de procedură civilă atrage decăderea din dreptul de a mai solicita instanței validarea de poprire.
Debitorul a mai invocat, pe cale de excepție, puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2136/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ *, definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 67/05.03.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S..
În raport de dezlegările de drept intrate în puterea lucrului judecat rezultate din sentința civilă nr. 2136/30.09.2013, executarea silită prin poprire, derulată de B. Casagranda S. A. în cadrul dosarului de executare nr. 697/2012, în continuarea executării silite începute de B. N. N. în dosarul de executare nr. 123/2012, a încetat de drept, aflându-se în situația în care prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, instanța de judecată a constatat că debitorul DGFP C. S. nu datorează creditorului suma de bani invocată cu titlu de debit – drepturi salariale, pretins a fi datorate în baza sentinței civile nr. 1843/28.10.2008.
În concluzie, debitorul a solicitat respingerea cererii de validare a popririi, în principal, ca tardiv formulată, iar pe fond, ca neîntemeiată, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 452-460 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, debitorul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 14.07.2014, terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală, a depus la dosar, prin Registratură, întâmpinare, prin care, de asemenea, a invocat excepția tardivității cererii de validare poprire, având în vedere că, de la data când a fost emisă adresa de validare a popririi formulată de creditor, prin B. Casagranda S. A., și până la data înregistrării cererii de validare a popririi pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București au trecut mai mult de 3 luni, astfel că nerespectarea termenului imperativ prevăzut de art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă atrage decăderea din dreptul de a mai solicita instanței validarea de poprire.
Pe fondul cauzei, terțul poprit a arătat, în esență, că, în raport de sentința civilă nr. 2136/28.10.2008, titlul de creanță invocat de creditor nu poate fi executat, instanța stabilind că executarea silită demarată în baza sentinței civile nr. 1843/28.10.2008 este nelegală întrucât titlul executoriu nu cuprinde o creanță certă și exigibilă.
Pentru aceste considerente, terțul poprit a solicitat respingerea cererii de validare a popririi întrucât nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a fi admisă.
Prin încheierea de ședință de la data de 11.11.2014, instanța a respins excepția tardivității cererii, invocată de debitor și terțul poprit, ca neîntemeiată, pentru considerentele expuse în respectiva încheiere.
La termenul din data de 06.01.2015, instanța a recalificat puterea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 2136/30.09.2013 a Judecătoriei Reșița, invocată pe cale de excepție, ca o apărare pe fondul cauzei, pe care a avut-o în vedere ca atare o dată cu pronunțarea prezentei hotărâri.
Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de toate părțile.
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1843 din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul C.-S. – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă la data de 02.04.2009 prin respingerea recursului, învestită cu formulă executorie, a fost admisă acțiunea reclamantului D. M. împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice (DGFP) C.-S., aceasta din urmă fiind obligată la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 22.03._08, corespunzător perioadei lucrate.
La data de 06.07.2012, creditorul a înregistrat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc Casagranda – S. A. o cerere de executare silită a debitoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., în baza hotărârii judecătorești descrise anterior, formându-se dosarul de executare nr. 697/2012.
Prin încheierea din 28.08.2012, pronunțată de Judecătoria sector 5 București în dosarul nr._/302/2012, instanța, la solicitarea Biroului Executorului Judecătoresc Casagranda-S. A., a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1843 din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul C. S. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 3717 Cod procedură civilă, executorul judecătoresc a emis, în data de 21.09.2012, procesul verbal nr. 697/2012, prin care a stabilit cheltuielile de executare datorate în cauză la valoarea totală de 5.719 lei. Apoi, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, a emis adresele de înființare ale popririlor nr. 697/2012, prin care a dispus indisponibilizarea sumelor de bani datorate debitoarei DGFP C. S. de către terții popriți Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, până la concurența debitului executat silit de 31.995 lei, reprezentând drepturi salariale calculate conform titlului executoriu și cheltuieli de executare. Adresa de înființare a popririi i-a fost comunicată terțului poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală la data de 27.09.2012, conform vizei de primire inserate pe copia adresei atașată la dosar. Totodată, în temeiul art. 454 alin. 1 Cod procedură civilă, debitoarea a fost înștiințată cu privire la înființarea celor două popriri.
Ulterior, la data de 27.05.2014, executorul judecătoresc a emis o nouă adresă de înființare a popririi, comunicată terțului poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin care i-a pus din nou în vedere să achite debitul executat silit de 31.995 lei. Debitoarea a fost din nou înștiințată cu privire la emiterea acestei adrese, prin înștiințarea din data de 27.05.2014, ce i-a fost comunicată la data de 30.05.2014.
Instanța reține că prezenta cerere de validare a popririi vizează această din urmă adresă de înființare a popririi, cu privire la care, prin încheierea din data de 11.11.2014, instanța a reținut că s-a respectat termenul prevăzut de art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă.
În drept, instanța reține că prezenta procedură a executării silite este reglementată de dispozițiile Codului de procedură civilă din 1865, prin raportare la data formulării cererii de executare silită și a dispozițiilor tranzitorii din art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012.
Potrivit art. 452 alin. 1 Cod procedură civilă, sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. Potrivit art. 456 alin. 1 lit. a Cod procedură civilă, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului.
Art. 460 Cod procedură civilă dispune că, dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța în vederea validării popririi. Potrivit alineatului 2, instanța va dispune validarea popririi dacă constată că terțul poprit datorează sume de bani debitorului.
Condițiile impuse de acest text de lege pentru a se dispune validarea popririi sunt existența unui titlu executoriu și a unui drept de creanță al debitorului față de terțul poprit. Prin urmare, în procedura prezentă vor fi analizate doar aceste două aspecte, necesare pentru a se pronunța o hotărâre de validare sau invalidare a popririi, nu și alte argumente ce vizează nelegalitatea executării silite. Astfel, aspectele invocate prin întâmpinările debitoarei și ale terțului poprit privind lipsa caracterului cert sau lichid al creanței prevăzute în titlul executoriu, cu privire la care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 2136/30.09.2012 a Judecătoriei Reșița, nu pot fi avute în vedere în cadrul procedurii validării popririi, ci doar pe calea contestației la executare, reglementată de art. 399 și următoarele Cod procedură civilă.
De altfel, instanța reține că, prin Sentința civilă nr. 7195/20.10.2014 a Judecătoriei Sector 5 București, în dosarul nr._/302/202*, a fost analizată contestația împotriva executării silite cu nr. 697/2012, al B. Casgranda S. A., formulată de contestatoarea – terț poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală și a fost respinsă, ca neîntemeiată. Prin urmare, actele de executare silită în cauză au fost validate de către instanța de executare și își produc în continuare efectele.
În ceea ce privește soluția pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. 2136/30.09.2012, instanța reține că, prin această hotărâre, au fost anulate actele de executare emise în cadrul dosarului execuțional nr. 123/2013 al B. N. N., așadar alte acte de executare decât cele ce fac obiectul dosarului de executare analizat în cauza de față, motiv pentru care nu poate produce efecte în prezenta cerere de validare a popririi.
Analizând condițiile impuse de art. 460 Cod procedură civilă, pentru a se dispune validarea popririi, instanța constată că Sentința civilă nr. 1843 din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul C.-S. – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, reprezintă titlu executoriu, iar terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală are calitatea de debitor al debitoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara, pentru motivele ce urmează.
Astfel, instanța reține că direcțiile generale ale finanțelor publice județene se află în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în baza art. 2 din HG nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală. De asemenea, în baza art. 4 alin. 3 pct. 4 lit. e din același act normativ, Agenția Națională de Administrare Fiscală deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator terțiar de credite.
În concret, ministrul finanțelor publice deține calitatea de ordonator principal de credite, președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală deține calitatea de ordonator secundar de credite, iar directorii direcțiilor județene ale finanțelor publice au calitatea de ordonatori terțiari de credite. În acest sistem piramidal de organizare, fondurile necesare pentru buna funcționare a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a direcțiilor subordonate provin de la Ministerul Finanțelor Publice. La rândul său, Agenția Națională de Administrare Fiscală, din fondurile care îi sunt repartizate, își organizează propria activitate, dar totodată distribuie fondurile necesare către direcțiile județene ale finanțelor publice.
Deși aceste raporturi de subordonare financiară între instituții, existente în temeiul legii, nu sunt raporturile clasice dintre un debitor și un terț poprit, prin care acesta din urmă să datoreze sume de bani debitorului, instanța apreciază că ele fac parte din domeniul de aplicare al art. 452 alin. 1 Cod procedură civilă. Aceasta deoarece DGFP Timișoara nu se angajează, pe cont propriu, în raporturi contractuale cu terțe persoane, prin care să obțină venituri, ci doar distribuie sumele de bani primite în temeiul legii bugetului de stat conform alocației bugetare. Prin urmare, în lipsa alimentării cu fonduri a acestei instituții de către ordonatorii superiori de credite, debitoarea ar fi în imposibilitate de a executa vreodată obligațiile de plată pe care le are, situație ce nu poate fi remediată decât prin instituirea unei popriri pentru sumele de bani ce i se cuvin, la ordonatorii superiori de credite. Prin urmare, nu se poate reține că Agenția Națională de Administrare Fiscală nu ar datora sume de bani către DGFP Timișoara, ci din contră, DGFP Timișoara se administrează chiar din fondurile pe care i le alocă Agenția.
Pe cale de consecință, instanța reține că sunt îndeplinite în cauză condițiile necesare validării popririi, motiv pentru care, în temeiul art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va admite cererea formulată de creditorul D. M. în contradictoriu cu debitoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală și va valida poprirea înființată de executorul judecătoresc Casagranda – S. A., în dosarul de executare silită nr. 697/2012, prin adresa din data de 27.05.2014, asupra sumelor de bani datorate de terțul poprit debitoarei, până la concurența sumei de 31.995 lei, compusă din suma de 26.276 lei, reprezentând drepturi salariale datorate conform titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 a Tribunalului C.-S. Reșița, și suma de 5.719 lei, reprezentând cheltuieli de executare stabilite prin procesul verbal nr. 697/21.09.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LE.GII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de către creditorul D. M., cu domiciliul ales la avocat E. C., cu sediul în București, ., ., ., împotriva debitoarei DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, cu sediul ales în București, ., sector 5 și a terțului poprit AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5.
Validează poprirea înființată de executorul judecătoresc Casagranda – S. A., în dosarul de executare silită nr. 697/2012, prin adresa din data de 27.05.2014, asupra sumelor de bani datorate de terțul poprit debitoarei, până la concurența sumei de 31.995 lei, compusă din suma de 26.276 lei, reprezentând drepturi salariale datorate conform titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 a Tribunalului C.-S. Reșița, și suma de 5.719 lei, reprezentând cheltuieli de executare stabilite prin procesul verbal nr. 697/21.09.2012.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 13.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. R. L. A.
Red. Jud. I.S./ 5 ex./09.03.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 223/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 218/2015. Judecătoria... → |
|---|
