Curatelă. Sentința nr. 196/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 196/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 196/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința civilă nr. 196/2015
Ședința publică de la 13 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L.
GREFIER: S. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta C. S. în contradictoriu cu pârâta M. G. N., având ca obiect punere sub interdicție.
La apelul făcut în ședință publică a răspuns reclamanta, personal și asistată de apărător cu împuternicire avocațială la fila 112 din dosar, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar, prin compartimentul registratură, a unor înscrisuri. (02.12.2014)
Instanța procedează la legitimarea reclamantei, care prezintă CI . nr._, emisă de SPCEP S2.
Instanța aduce la cunoștință reprezentantului Ministerului Public imposibilitatea audierii pârâtei.
În temeiul art. 131 C.p.c., instanța se declară competentă general, material și teritorial să judece pricina față de situarea domiciliului pârâtei.
Apărătorul reclamantei estimează durata procesului la 1 lună.
Reprezentantul Ministerului Public estimează durata procesului la 1 lună.
Instanța, în baza art. 238 C.p.c., estimează durata cercetării procesului la 1 lună.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Apărătorul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu expertiză medico-legală și a probei cu declarațiile reclamantei și a martorilor date cu ocazia cercetărilor efectuate de reprezentanții Parchetului.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază suficiente probele deja administrate.
Apreciind proba cu înscrisuri, proba cu expertiză medico-legală și proba cu martori solicitate de reclamantă ca fiind admisibile și de natură să conducă la soluționarea cererii, instanța, în baza art. 258 rap. la art. 255 C.p.c., le încuviințează ca atare.
Instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea cererii, astfel cum a fost formulată, a se dispune măsura punerii sub interdicție a pârâtei și desemnarea în calitate de tutore a reclamantei. Solicită a se avea în vedere că pârâta, în raport de starea sa mintală, nu se poate îngriji singură. În ceea ce privește capacitatea reclamantei de a se îngriji de pârâtă, arată că aceasta îi este verișoară primară și s-a ocupat constant de ea.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.07.2014 sub nr._, reclamanta C. S. a solicitat instanței instituirea curatelei asupra pârâtei M. G. S..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că solicită instituirea măsurii în vederea îngrijirii, ridicării drepturilor bănești precum și administrării bunurilor și veniturilor întrucât pârâta se află într-o situație specială din cauza afecțiunii de care suferă.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare.
La data de 30.07.2014 reclamanta a depus o cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat punerea sub interdicție a pârâtei M. G.-N. și desemnarea ca tutore a reclamantei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta suferă de întârziere mentală severă(Q=10) și tuburări de comportament(gradul I de handicap permanent), confom diagnosticului pus de către Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap și din această cauză pârâta nu se poate îngriji singură, depinzând integral de ajutorul și atenția celor din jur pentru toate sarcinile ce reprezintă viața de zi cu zi, nu are capacitatea de a-și exercita drepturile și de a-ți asuma obligațiile civile sau de a conștientiza consecințele social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor și obligațiilor civile.
A mai arătat că pârâta a fost îngrijită de mama acesteia, numita T. S. cu ajutorul reclamantei și a familiei acesteia. Întrucât mama reclamantei a decedat la data de 22.06.2014, reclamanta a fost cea care s-a ocupat de îngrijirea pârâtei, acest lucru însemnând asigurarea medicamentației cât și asigurarea celorlalte aspecte care țin de traiul de zi cu zi. Reclamanta solicită să fie numită tutore a pârâtei întrucât este rudă cu aceasta(verișoară din partea mamei), între cele două există o legătură de afecțiune iar reclamanta prezintă garanțiile morale și materiale pentru ocrotirea intereselor pârâtei, satisfacerea nevoilor de ordin material, emoțional și afectiv ale acesteia precum și asigurarea unui mediu familial și social stabil. Precizează de asemenea că pârâta va fi îngrijită la domiciliul acesteia din ., ., ., Sector 5 București și că astfel pârâta nu mai trebuie să suporte un stres suplimentar care ar fi cauzat de o eventuală mutare. În acest sens, reclamanta arată că a demarat deja lucrărire de revovare și curățenie în imobilul unde locuiește pârâta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 106 coroborat cu art. 164 și urm. din Cod Civ. și disp. art. 170 coroborat cu disp. art. 941 Cod Proc.P..
În baza disp. art. 29 alin. 1 lit. e, cererea este scutită de plata taxei de timbru.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare la cererea modificatoare.
În cadrul probei cu înscrisuri, s-au depus, în copie: certificat de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială(fl. 41), dispoziția primarului nr._/15.11.2007 privind instituirea curatelei și numirea d-nei T. (f.43-44), bilet de ieșire din spital (f.42), legitimații de transport pentru persoane cu handicap grav(fl. 45), contract de vânzare cumpărare nr._/1995 privind imobilul în care locuiește pârâta(fl. 46-52), actele de identitate ale părților (f.32-33, 38-40 ), bonuri fiscale privind achiziționarea de materiale pentru renovare și curățare(fl. 59-63), buletin de analize medicale ale pâtâtei(fl. 118-121), adeverința privind locul de muncă al reclamantei(fl. 122).
Prin rezoluția instanței din data de 08.07.2014 s-a dispus și efectuat în cauză ancheta socială nr._/07.10.2014 la locuința pârâtei M. G. N.(fl. 26-27).
În cauză, instanța a dispus efectuarea de cercetări, conform art. 937 alin.2 din Cod Proc.P.. de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București.
În cadrul cercetărilor, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București a procedat la audierea reclamantei(fl. 76) și a martorului I. G.(fl. 77) și s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice de către I.N.M.L. „M. Minovici”, fiind întocmit raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.A1/8288/24.10.2014(f.72-74).
Prin referatul din data de 03.11.2014, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, în baza dispozițiilor art.937 alin. 2 Cod Proc.P.. și art.167 C.civ., a solicitat instanței punerea sub interdicție a pârâtei M. G. N..
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Pârâta M. Geogiana N. a fost dignosticată cu retard psihic sever cu tuburări de comportament fiind încadrată în categoria persoanelor cu handicap sever permanent, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosarul cauzei(fl. 41-42). Din ancheta socială efectuată în cauză rezultă că pârâta este bolnavă de la vârsta de 3 luni, fiind îngrijită de mama sa, numita T. S. până în momentul în care aceasta din urmă a decedat la data de 22.06.2014. În prezent, pârâta locuiește cu mătușa sa, numita I. F. și cu soțul acesteia, în vârstă de 64 respectiv 66 de ani.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr.A1/8288/24.10.2014(f.72-74) întocmit de I.N.M.L. « M. Minovici », s-a constatat că pârâta prezintă retardare mentală severă cu tuburări de comportament, neavând competența psihică de a se autoîngriji, de a se autoconduce, de a-și reprezenta interesele și de a decide asupra drepturilor și obligațiilor propriei persoane, fiind cazul de a fi pusă sub interdicție.
Concluziile raportului de expertiză se coroborează cu declarația martorului I. G. dată în fața procurorului(fl. 77) din care rezultă că pârâta trebuie ținută în permanență sub observație din cauza problemelor de comportament care constau în ciupituri la nivelul mâinilor și lovirea cu mâinile asupra capului. Martorul a mai arătat că pârâta nu poate sta foarte mult timp în picioare, în caz contrar amețind, nu se poate hrăni, nu își poate face nevoile fiziologice fără a fi condusă la toaletă iar per ansamblu comportamentul ei este asemănător aceluia al unui copil de un an. De asemenea, pârâta are un frate vitreg care se află la G. dar care nu s-ar putea îngriji de pârâta deoarece nu beneficiază de sprijinul familiei sale. Apectele se coroborează și cu declarația dată de reclamanta în fața procurorului(fl. 76).
În drept, instanța reține că potrivit art.164 C.civ., ”persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației sau debilității mintale, va fi pusă sub interdicție judecătorească ”, din punct de vedere procedural fiind aplicabile în speță dispozițiile art. 935-941 Cod Proc.P..
Așadar, pentru ca o persoană fizică să poată fi pusă sub interdicție, trebuie întrunite cumulativ trei condiții de fond deduse din disp. art. 164 alin. 1 Cod Civ.
Prima condiție o reprezintă lipsa de discernământ a persoanei care urmează a fi pusă sub interdicție. Discernământul este o stare de fapt, ce se apreciază de la persoană la persoană, în funcție de aptitudinea și puterea psiho- intelectivă a acesteia, de puterea de a aprecia efectele juridice care se produc în baza manifestării sale de voință.
În cauză, prin raportare la constatările și concluziile raportului de expertiză medico- legală psihiatrică și la celelalte probe administrate, instanța reține că s-a dovedit faptul că pârâta este lipsită de competența psihică de a acționa critic și predictiv privind consecințele social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor și obligațiilor civile (ceea ce însemnă că îi lipsește discernământul, conform terminologiei instituite prin art.211 din Legea nr.71/2011). Trebuie menționat și faptul că pe parcursul procesului civil nu s-a putut stabili un contact de niciun fel cu pârâta, nici la momentul efectuării expertizei medico-psihiatrice și nici în momentul în care instanța a procedat la audierea pârâtei.
A doua condiție pentru punerea sub interdicție a unei persoane este ca lipsa de discernământ să fie cauzată de alienație sau debilitate mintală. Potrivit art. 211 din Legea de punere în aplicare a Cod Civ., ”prin expresiile alienație mintală sau debilitate mintală se înțelege o boală psihică sau un handicap psihic ce determină incompetența psihică a persoanei de a acționa critic și predictiv privind consecințele social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor și obligațiilor civile”. Se constată și această condiție îndeplinită întrucât din actele medicale depuse la dosar(fl. 41-42) precum și din raportul de expertiză medicală psihiatrică(fl. 72-74) rezultă că pârâta suferă de retardare mintală severă cu tuburări de comportament.
A treia condiție impusă de disp. art. 164 alin. 1 Cod Civ. este aceea ca persoana a cărei punere sub interdicție se cere să nu se poată îngriji singură de interesele sale din cauza lipsei de discernământ. Se constată îndeplinită această condiție din analiza raportului de expertiză medico-psihiatrică(72-74) coroborat cu declarația martorului I. G.(fl. 77) și cu raportul de anchetă socială efectuat la domiciliul pârâtei(26-27) din care rezultă că pârâta nu se poate autoîngriji, autoconduce, nu-și poate reprezenta interesele și nu poate decide asupra drepturilor și obligațiilor propriei persoane din cauza lipsei sale de discernământ.
Având în vedere că sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute Cod Civ. la art. 164 alin. 1 privind punerea sub interdicție a persoanei, instanța urmează a admite cererea sub aspectul punerii sub interdicție a pârâtei M. G.-N..
Conform disp. art. 170 Cod Civ., prin hotărârea de punere sub interdicție, instanța de tutelă numește de îndată un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdicție judecătorească. Celeritatea dispunerii acestei măsuri este dată de faptul că de la data rămânerii definitive a hotărârii de punere sub interdicție, persoana față de care s-a dispus această măsură este lipsită de capacitatea de exercițiu și în consecință, nu își mai poate exercita singură drepturile și obligațiile civile.
Potrivit art. 171 din C.civ., „regulile privitoare la tutela minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se aplică și în cazul tutelei celui pus sub interdicție judecătorească, în măsura în care legea nu dispune altfel.”
Astfel, conform art. 112 alin. 1 din C.civ., „Poate fi tutore o persoană fizică sau soțul și soția, împreună, dacă nu se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de prezentul cod.”
De asemenea, conform art. 113 alin. 1 din C.civ., „Nu poate fi tutore: a) minorul, persoana pusă sub interdicție judecătorească sau cel pus sub curatelă; b) cel decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau declarat incapabil de a fi tutore; c) cel căruia i s-a restrâns exercițiul unor drepturi civile, fie în temeiul legii, fie prin hotărâre judecătorească, precum și cel cu rele purtări reținute ca atare de către o instanță judecătorească; d) cel care, exercitând o tutelă, a fost îndepărtat din aceasta în condițiile art. 158; e) cel aflat în stare de insolvabilitate; f) cel care, din cauza intereselor potrivnice cu cele ale minorului, nu ar putea îndeplini sarcina tutelei; g) cel înlăturat prin înscris autentic sau prin testament de către părintele care exercita singur, în momentul morții, autoritatea părintească.”
Potrivit art. 118 din C.civ., „În lipsa unui tutore desemnat, instanța de tutelă numește cu prioritate ca tutore, dacă nu se opun motive întemeiate, o rudă sau un afin ori un prieten al familiei minorului, în stare să îndeplinească această sarcină, ținând seama, după caz, de relațiile personale, de apropierea domiciliilor, de condițiile materiale și de garanțiile morale pe care le prezintă cel chemat la tutelă.”
Văzând aceste dispoziții menționate, instanța constată că în cauză nu s-a desemnat un tutore pentru pârâtă, astfel cum permit disp. art. 166 Cod Civ.
Din actele dosarului rezultă că în prezent pârâta locuiește în imobilul din ., .. 2, . împreună cu părinții reclamantei, numita I. F. și soțul acesteia, numitul I. F., în vârstă de 64 respectiv 66 de ani. Reclamanta vizitează des domiciliul pârâtei, acest obicei datând dinainte de a deceda mama pârâtei, pentru a o îngriji pe pârâtă. Reclamanta este verișoara pârâtei (mama sa și mama pârâtei fiind surori), are vârsta de 42 de ani, este absolventă de liceu, salariată cu un venit net lunar de 1062 lei. Este căsătorită și are un copil de 17 ani. Reclamanta și-a manifestat disponibilitatea de a îndeplini sarcina de tutore al pârâtei.
Constatând astfel că reclamanta și pârâta sunt verișoare, că reclamanta și-a manifestat acordul de a fi tutore a pârâtei, că prima prezintă garanții materiale și morale pentru îndeplinirea calității de tutore precum și că nu se află în niciun caz de incompatibilitate din cele prevăzute de art. 113 alin. 1 Cod Civ., instanța va admite cererea și va numi tutore al pârâtei puse sub interdicție pe reclamantă.
În conformitate cu dispozițiile art.174 alin.2 C.civ., se va dispune ca pârâta să fie îngrijită la locuința sa din ., ., ., Sector 5, București, reținându-se și faptul că, dacă va fi necesar, în baza recomandării unui medic de specialitate, se va putea dispune ulterior, la solicitarea tutorelui, de către instanța de tutelă, îngrijirea într-o instituție sanitară.
Conform art. 174 din C. Civ., în calitate de tutore, reclamanta C. S. se va îngriji de persoana pusă sub interdicție, spre a-i grăbi vindecarea și a-i îmbunătăți condițiile de viață, îi va administra bunurile și îi va apăra interesele, scop în care se vor întrebuința veniturile și, la nevoie, bunurile celui pus sub interdicție, și, conform art. 152 din C. Civ., va prezenta anual instanței de tutelă, o dare de seamă, respectiv în termen de 30 de zile de la sfârșitul fiecărui an calendaristic.
Tutorelui îi este interzisă efectuarea oricărui act de dispoziție în numele pârâtului, pentru astfel de acte având nevoie de autorizarea prealabilă din partea instanței de tutelă.
Având în vedere dispozițiile art. 171 raportat la cele ale art. 140 din C.civ., instanța va delega către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 5 București îndeplinirea atribuțiilor referitoare la controlul exercitării tutelei prevăzute de disp. art.140 și art.151 – art.153 din Codul civil .
Prezenta hotărâre se va comunica persoanei desemnate în calitate de tutore și Autorității Tutelare din cadrul Primăriei Sectorului 5 București și se va afișa la sediul Judecătoriei Sectorului 5 București și la sediul Primăriei Sectorului 5 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta C. S. (CNP_), cu domiciliul în București, sector 2, ., ., . cu pârâta M. G. N. (CNP_), cu domiciliul în București, sector 5, ., ., .> Dispune punerea sub interdicție a pârâtei M. G. N., CNP_.
Numește tutore, pentru ocrotirea pârâtei, pe reclamanta C. S..
Deleagă Autorității Tutelare Sector 5 București îndeplinirea atribuțiilor referitoare la controlul exercitării tutelei prevăzute de disp. art.140 și art.151 – art.153 din Codul civil .
Pârâta va fi îngrijită la domiciliu.
Prezenta hotărâre se va afișa la sediul instanței și la Primăria Sector 5 și se va publica în extras, după rămânerea definitivă, în ziarul „Libertatea.”
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Calea de atac se va depune la Judecătoria Sectorului 5.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C.S. 20 Ianuarie 2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2124/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2131/2015. Judecătoria... → |
|---|
