Pensie întreţinere. Sentința nr. 2131/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2131/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 2131/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2131
Ședința publică de la 13 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. S. L.
GREFIER: I. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei de minori și familie privind pe reclamanta P. E. M. și pe pârâtul S. V., având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, personal și asistată de apărător, cu împuternicire avocațială depusă la fila 5 din dosar, precum și pârâtul, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la legitimarea reclamantei, identificată cu CI . nr._, CNP_, precum și la legitimarea pârâtului, identificat cu CI . nr._, CNP_.
Pârâtul, personal, solicită acordarea unui termen întrucât nu i-a fost comunicat răspunsul la întâmpinare formulat de partea adversă.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei formulată de pârât, având in vedere că nu există dispoziții legale care să prevadă obligația instanței privind comunicarea răspunsului la întâmpinare, acesta având obligația de a-l studia la dosar conform art. 201 alin.2 C..
Pârâtul, personal, solicită ca plata pensiei de întreținere să se realizeze in natură.
Instanța, verificându-și competența în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 C.proc.civ., constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză în raport de dispozițiile art. 94 lit a C.pr.civ. rap. la art. 107 alin 1 C.pr.civ.
La interpelarea instanței dacă înțelege să formuleze cerere reconvențională, pârâtul arată că nu, obiectul prezentei cauze reprezentându-l stabilirea pensiei de întreținere.
Instanța ia act că nu a fost învestită din partea pârâtului cu o cerere reconvențională.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea probelor.
Reclamanta, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale, in cadrul căreia să fie audiați doi martori, pentru a dovedi faptul că pârâtul nu și-a achitat obligația de întreținere de la data nașterii minorului.
Pârâtul, personal, se opune probei testimoniale solicitată de partea adversă, arătând că părțile au locuit împreună o perioadă de 4 luni după nașterea minorului, contribuind la cheltuielile de întreținere. Totodată, solicită încuviințarea probei testimoniale, in cadrul căreia să fie audiați doi martori, pentru a dovedi faptul că a contribuit la cheltuielile de întreținere ale minorului.
Reclamanta, personal, arată că părțile au locuit împreună o perioadă de 4 luni după nașterea minorei. Arată că după această perioadă, pârâtul nu a mai contribuit la cheltuielile de creștere ale minorului, învederând că a mai vizitat minorul, venind cu mici atenții, câteva fructe, hăinuțe, jucării. Consideră că pârâtul nu își poate achita obligația de întreținere in natură, acesta fiind și motivul pentru care părțile s-au despărțit, acesta nefiind de acord cu achiziționarea unui blender necesar pentru minor.
Pârâtul, personal, arată că a întrebat-o pe reclamantă dacă minorul are nevoie de ceva, însă reclamanta i-a comunicat că are tot ce ii trebuie. Învederează că la locuința minorului a fost de 2-3 ori in fiecare săptămână. Arată că este dispus să își îndeplinească obligația de întreținere în natură, dar nu in echivalent bănesc. Arată că poate face cumpărături in week-end pentru minor, locuind foarte aproape. Arată că poate cuantifica întreținerea pe care ar presta-o pentru minoră prin bonurile de casă. Învederează că are suspiciuni in sensul că reclamanta nu va folosi banii pentru copil. Arată că i-a luat minorului hăinuțe, mâncare, jucării.
Instanța, apreciind proba cu înscrisuri ca fiind admisibilă, legală, putând duce la soluționarea cauzei, in temeiul dispozițiilor art. 258 alin. 1 .C.proc.civ. raportat la art. 255 C.proc.civ., urmează a o încuviința. Față de precizările părților, formulate la acest termen de judecată, urmează a respinge proba testimonială, solicitată de ambele părți, apreciind ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul in dezbateri pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin apărător, solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere in cotă procentuală, respectiv ¼ din veniturile realizate, de la data introducerii acțiunii și până la majoratul minorului, conform dispozițiilor art. 529 alin 2 C.civ. Învederează că obligația de întreținere nu poate fi executată in natură întrucât pârâtul nu cunoaște nevoile minorului.
Pârâtul, personal, solicită ca o parte din obligația de întreținere să fie executată in natură, in limita sumei de 250 lei, iar diferența de 250 lei să fie achitată in bani. Solicită deschiderea unui cont pe numele minorului, cu semnătura ambilor părinți.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 24.11.2014, sub nr._, reclamanta P. E. M., in contradictoriu cu pârâtul S. V., a solicitat obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere de la data introducerii acțiunii și până la majoratul minorului S. M. M., născut la data de 11.06.2014, in cuantumul legal prevăzut de art. 529 alin 2 C.civ.
In motivarea in fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul este tatăl minorului S. M. M., născut la data de 11.06.2014. Reclamanta a arătat că pârâtul, deși este angajat la ., nu își îndeplinește obligațiile de întreținere față de minor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 516, art. 529 și următoarele C.civ.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare, solicitând îndeplinirea obligației de întreținere conform prevederilor art. 529 alin 1 C.civ., in natură, conform prevederilor art. 530 alin 1 C.civ., până la nivelul de 250 lei /lună. De asemenea, în vederea educației minorului, pregătirii lui profesionale sau extrașcolare, îmbolnăviri grave, reclamantul a solicitat achitarea lunar a sumei de 250 lei, . urmează a fi deschis pe numele minorului, urmând ca și reclamanta să contribuie cu aceeași sumă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 496, art. 499, 503, 529, art. 530 C.civ.
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, învederând că în ceea ce privește cuantumul pensiei de întreținere, urmează a aprecia instanța. În ceea ce privește solicitarea părții adverse privind îndeplinirea obligației de întreținere in natură, arată că de la nașterea minorului și până la data introducerii acțiunii, pârâtul nu a contribuit cu nimic la cheltuielile de întreținere ale minorului. În ceea ce privește cuantumul de 250 lei, arată că această sumă este insuficientă.
Instanța a administrat in cauză proba cu înscrisuri, in cadrul căreia au fost depuse la dosar, in copie certificată pentru conformitate cu originalul, certificatul de naștere al minorului S. M.-M. ( f. 3), cartea de identitate a reclamantei ( f. 4), adeverința nr. 2879/06.01.2015 privind veniturile nete realizate de pârât ( f. 14), cartea de identitate a pârâtului ( f. 18).
La termenul din data de 13.03.2015, instanța a respins proba testimonială, solicitată de ambele părți, apreciind-o ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța reține următoarele:
Din relația de concubinaj dintre părțile din prezenta cauză a rezultat minorul S. M. M., născut la data de 11.06.2014 (f.3). Din susținerile părților rezultă că în prezent părțile sunt despărțite, minorul locuind cu mama reclamantă.
Potrivit art. 516 alin. 1 C.civ., obligația de întreținere există între părinți și copii, iar art. 525 alin.1 din C.civ. prevede că minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Din textele legale mai sus menționate rezultă că părinții sunt cei dintâi chemați să acorde sprijin material copilului lor.
Conform art. 529 alin.1 din C.civ. întreținerea este datorată potrivit cu nevoile celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
În ceea ce-l privește pe minorul S. M. M. instanța reține că acesta are o vârstă fragedă, de 9 luni, când implicarea financiară a tatălui este foarte importantă atât timp cât prezența personală a mamei lângă copil ocupă majoritatea timpului acesteia iar nevoile nevoile minorului sunt în continuă creștere odată cu înaintarea în vârstă.
În ceea ce privește mijloacele de care dispune pârâtul, din adresa nr. 2879/06.01.2015 emisă de către . (f.14) rezultă că în ultimele 6 luni, aceasta a beneficiat de un salariu net în cuantum de 2799 lei.
Cât privește cuantumul pensiei de întreținere, art. 529 alin. 2 cod civil prevede că atunci când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil.
Față de aceste dispoziții legale și reținând dispozițiile art.530 alin.3 Cod civil instanța va obliga pârâtul la plata unei pensii de întreținere, în echivalent bănesc, în favoarea minorului S. M. M. în cuantum de 1/4 din venitul net lunar obținut din muncă, începând cu data introducerii cererii și până la majoratul copilului. Instanța reține că este preferabilă stabilirea contribuției sub forma unei cote procentuale pentru a se evita pentru viitor introducerea unor cereri de reducere sau majorare a pensiei de întreținere.
Deși pârâtul a arătat că este de acord să contribuie la cheltuielile de creștere și educare ale minorului S. M. M., acesta a solicitat ca pensia de întreținere să fie stabilită în natură până la limita de 250 lei iar restul de 250 lei să fie achitați în numerar.
Având în vedere divergențele existente între părți cu privire la cheltuielile minorului, rezultate din susținerile de la termenul de astăzi, instanța consideră că este în interesul superior al copilului ca executarea obligației de întreținere să se facă sub forma unui echivalent bănesc, reclamanta fiind cea mai în măsura să stabilească care sunt nevoile unui copil care nu a împlinit vârsta de un an. Instanța consideră că stabilirea unei pensii de întreținere în natură nu ar fi decât un izvor de situații conflictuale între părți, propunerea pârâtului de a se cuantifica prestațiile sale cu bonurile fiscale nefiind cea mai bună soluție. De altfel, pârâtul nici nu a prezentat în fața instanței vreun argument pentru care acesta are suspiciuni că sumele de bani destinate cheltuielilor minorului ar fi folosite în scopuri personale de către reclamantă.
Pe de altă parte suma de până la 750 lei ce urmează a fi plătită către minor cu titlu de pensie de întreținere nu este o sumă disproporționată față de nevoile unui copil sugar și veniturile realizate de către pârât.
Având în vedere aceste considerente, instanța urmează să admită cererea astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta P. E. M., CNP_, cu domiciliul in București, . 4, . 1, ., sectorul 3, in contradictoriu cu pârâtul S. V., CNP_, cu domiciliul in București, sectorul 5, Calea Ferentari, nr 72, intrarea C, ., .> Obligă pârâtul la plata unei pensii de întreținere, în echivalent bănesc, în favoarea minorului S. M. M. în cuantum de 1/4 din venitul net lunar obținut din muncă, începând cu data introducerii cererii și până la majoratul copilului.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. S. L. I. I.
Red. L.R./Tehnored. I.I.
4ex/15.04.2015
| ← Curatelă. Sentința nr. 196/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI | Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 2129/2015.... → |
|---|
