Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3252/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3252/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 3252/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3252
Ședința publică de la 30 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. S. L.
GREFIER: A. A.
Pe rol se află pronunțarea cauzei de minori și familie privind pe reclamantul L. C. și pe pârâta J. A. M., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 14.11.2014, sub nr._, reclamantul L. C., in contradictoriu cu pârâta J. A. M. a solicitat exercitarea autorității părintești privind pe minora L. C. A. R., născută la data de 17.02.2009, exclusiv de către tată, stabilirea domiciliului minorei la domiciliul tatălui, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere in favoarea minorei, de la data introducerii acțiunii și până la finalizarea studiilor minorei, stabilirea dreptului reclamantului de a ieși cu minora din țară fără acordul pârâtei.
In motivarea in fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că părțile au avut o relație de concubinaj, locuind împreună până in luna februarie, anul 2009. Din relația părților a rezultat minora L. C. A. R., născută la data de 17.02.2009. După nașterea minorei, pârâta a părăsit domiciliul comun, lăsând minora in grija reclamantului și a părinților acestuia. Reclamantul a învederat că pentru a asigura minorei un trai decent a fost nevoit să plece din țară pentru a munci, minora rămânând in grija bunicilor paterni. Totodată, a arătat că bunicii paterni ai minorei au îmbătrânit, suferind de diverse afecțiuni medicale astfel că nu mai pot să se ocupe de creșterea minorei. Întrucât reclamantul este nevoit să muncească in străinătate, intenționează să ia și minora însă, fără acordul mamei, nu poate părăsi țara. A mai arătat reclamantul că de la nașterea fetiței și până in prezent, pârâta nu s-a interesat de fetiță, nu a vizitat-o și nu a luat legătura telefonic cu ea, pârâta având in prezent o altă relație și alți doi copii.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 398 alin 1, art. 400 alin 1, art. 402 alin 1 și 2, art. 404, art 448, art 483 alin 1 și 3, art. 484, art 485, art. art. 486, art. 505 alin 1 C.civ.
Acțiunea a fost legal timbrată, fiind achitată taxa judiciară de timbru in cuantum de 60 lei ( f. 18).
Pârâta, prezentă personal la termenul de judecată din data de 13.03.2015, a arătat că nu are probe de propus, fiind de acord cu admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. A învederat că nu a ținut legătura cu minora și nu a vorbit niciodată cu aceasta, după naștere lăsând-o la reclamant.
Instanța a administrat in cauză proba cu înscrisuri, la solicitarea reclamantului, in cadrul căreia au fost depuse la dosar, in copii certificate pentru conformitate cu originalul, certificatul de naștere al minorei L. C.-A.-R. . nr._ ( f. 4), contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1828/09.11.2012 ( f. 5-7), taloane de pensie (f.8-9), cartea de identitate a pârâtei ( f. 10), cartea de identitate a reclamantului ( f. 11), proba testimonială, la solicitarea reclamantului ( declarațiile martorilor G. D. și L. N. fiind consemnate și atașate la filele 39-40 din dosar)
La solicitarea instanței, au fost comunicate relații de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Teleorman, in sensul că pârâta nu figurează cu contracte individuale de muncă active sau incetate ( f. 33).
A fost atașat la dosar referatul de anchetă psihosocială efectuată la domiciliul reclamantului ( f. 37), precum și referatul de anchetă psihosocială efectuată la domiciliul pârâtei ( f. 43-44).
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța reține următoarele:
În urma relației extraconjugale întreținută de reclamantul L. C. cu pârâta J. A. M. a rezultat minora L. C. A. R., născută la data de 17.02.2009 (f.4).
Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declarația martorelor G. D. (f-39) și L. N. (f.40) și afirmațiile pârâtei de la termenul de judecată din data de 13.03.2015, de la nașterea minorei, aceasta a rămas în grija tatălui, pârâta neimplicându-se nici emoțional și nici financiar în creșterea minorei.
Dispozițiile art. 260 C.civ. și art. 448 C.civ. consacră principiul asimilării depline a condiției juridice a copilului din afara căsătoriei cu filiația legal stabilită față de ambii părinți cu aceea a copilului din căsătorie, iar potrivit dispozițiilor art. 505 alin. 2 C.civ. „Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț”.
În acest sens instanța reține că dispozițiile art. 397 C.civ consacră regula potrivit căreia după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți. Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte poate fi dispusă de instanța de divorț pentru motive temeinice în considerarea interesului superior al copilului conform art. 398 alin. 1 C.civ.
Instanța trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului, acest principiu prevalând în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, astfel cum impune și textul art.2 alin.4 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, alături de art.505 alin.2 C.civ.
În cauză, pârâta a declarat instanței că după naștere a părăsit-o pe minoră, lăsând-o în grija reclamantului, nu a ținut legătura cu aceasta și nu a vorbit cu ea. A precizat că este de acord cu admiterea cererii reclamantului.
Lipsa pârâtei din viața minorei de la naștere și până în prezent este confirmată și de către martorele G. D. (f-39) și L. N. (f.40), vecinele reclamantului care au arătat că încă de la naștere, minora se află în grija reclamantului, nemaivăzând-o pe pârâtă să vină la minoră.
În ceea ce o privește pe minoră, din probele administrate rezultă că aceasta este bine îngrijită de către reclamant, ajutat de soția sa și de părinții săi, iar din referatul de anchetă socială întocmit la domiciliile reclamantului (f.37) rezultă că acesta dispune de condiții de locuit, într-un imobil compus din 4 camere și dependințe, proprietatea bunicilor paterni.
Concret, instanța apreciază că pârâta, prin abandonul faptic pe care l-a îngăduit prin nemenținerea legăturilor cu minora, nu-și dă concursul în mod constant și direct la creșterea și educarea minorei, împrejurare de natură să aducă atingere interesului superior al minorei. Această împrejurare constituie în opinia instanței un motiv întemeiat pentru a dispune ca autoritatea părintească să se exercite exclusiv de către tatăl reclamant. Totodată, instanța are în vedere și poziția clară a pârâtei care a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii, aceasta neavând o legătură afectivă cu minora, ceea ce denotă dezinteresul total al pârâtei care nu ar face decât să îngreuneze situația minorei în cazul în care luarea unor decizii ar depinde de disponibilitatea pârâtei.
Pe cale de consecință, pentru ca tatăl reclamant să nu fie împiedicat de absenteismul pârâtei în procesul de luare a deciziilor privind pe minora L. C. A. R., instanța va încuviința, în temeiul art. 398 Cod Civil, ca autoritatea părintească asupra minorei L. C. A. R. să se exercite în mod exclusiv de tatăl reclamant, până la data când minora dobândește capacitate deplină de exercițiu sau până la noi dispoziții ale instanței.
Cu privire la stabilirea locuinței copilului minor, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 496 alin.2 cod civil potrivit căruia dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului, precum și acordul pârâtei exprimat în acest sens, respectiv ca locuința minorei să fie stabilită la tată. Având în vedere că minora a locuit încă de la naștere cu reclamantul, că acesta dispune de condiții locative corespunzătoare, reținând și acordul pârâtei, instanța va stabili locuința minorei L. C. A. R., la domiciliul tatălui reclamant.
Potrivit art. 402 alin.1 Cod civil instanța de tutelă stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
În temeiul dispozițiilor art. 529 C.civ., față de stabilirea locuinței minorei la tatăl reclamant, având în vedere disp.art. 527 alin.2 Cod civil și art. 530 alin.3 C., instanța va obliga pârâta la plata în favoarea minorei L. C. A. R., a pensiei de întreținere în cuantum de 1/6 din venitul minim pe economia națională, începând cu data introducerii cererii, respectiv 14.11.2014 și până la majoratul minorei.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect suplinirea acordului pârâtei pentru ca minora să iasă din țară, instanța reține că a rămas fără obiect, motiv pentru care îl va respinge. În acest sens se are în vedere soluția ce urmează a fi dată asupra capătului de cerere privind exercitarea autorității părintești. Dispunându-se ca autoritatea părintească privind pe minora L. C. A. R. să fie exercitată exclusiv de către reclamant, acesta din urmă singur va exercita drepturile și obligațiile privind persoana și bunurile copilului, inclusiv dreptul de a călători înafara țării împreună cu minora. În baza art. 398 alin.2 Cod civil, pârâta va păstra dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul L. C., CNP_, domiciliat in București, . 81, sectorul 5, in contradictoriu cu pârâta J. A.-M., CNP_, cu domiciliul in satul Valea Cireșului, ., cu domiciliul in fapt in G., ., jud. G..
Dispune ca autoritatea părintească asupra minorei L. C. A. R., născută la data de 17.02.2009, să se exercite exclusiv de către tatăl reclamant.
Stabilește locuinței minorei L. C. A. R., la domiciliul tatălui reclamant.
Obligă pârâta la plata în favoarea minorei L. C. A. R., a pensiei de întreținere în cuantum de 1/6 din venitul minim pe economia națională, începând cu data introducerii cererii, respectiv 14.11.2014 și până la majoratul minorei.
Respinge capătul de cerere având ca obiect suplinirea acordului pârâtei pentru ieșirea din țară a minorei, ca lipsit de interes.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. S. L. A. A.
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 7629/2015. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7627/2015.... → |
|---|
