Obligaţie de a face. Sentința nr. 7288/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7288/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 7288/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.7288
Ședința publică din data de 12.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-R. P.
GREFIER: F. Ț.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect obligația de a face, privind pe reclamantul P. S. 5 București, în contradictoriu cu pârâtul I. G. R..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, a răspuns reclamantul, reprezentat de consilier juridic T. M., cu delegație la fila 52 din dosar, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și depunerea relațiilor solicitate O.C.P.I. și îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina reclamantului.
Instanța pune în discuție excepția invocată de pârât a lipsei calității sale procesuale pasive.
Având cuvântul, reclamantul, prin reprezentant, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. G. R., urmând să se ia act că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect. Totodată, solicită obligarea pârâtului la plata taxei judiciare de timbru.
Instanța, în temeiul art.394 C.pr.civ., fiind lămurită, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare pe cererea de chemare în judecată, prin prisma excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 5 București, la data de 23.01.2015, sub nr._, reclamantul P. S. 5 București, în contradictoriu cu pârâtul I. G. R., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor efectuate fără autorizare, al imobilul situat în București, .. 5, sector 5, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătată că în urma verificărilor efectuate la data de 17.09.2014, la adresa din București, .. 5, sector 5, de către polițiștii locali din cadrul Serviciului Disciplina în Construcții – Poliția Locală Sector 5 București, s-a constatat că pârâtul I. G. R. a executat o construcție din O.S.B., șarpantă lemn, învelitoare tablă, cu destinația reparare și întreținere autovehicule, în suprafață de aproximativ 35 mp.
Pentru realizarea acestor lucrări fără obținerea, în prealabil, a autorizației de construire, pârâtul a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 44/09.10.2014, cu amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei, dispunându-se, totodată, și măsura intrării în legalitate prin obținerea autorizației de construire, în caz contrar, aducerea imobilului la stadiul inițial, contravenientul neînțelegând să se conformeze măsurilor dispuse prin acesta până la data de 12.01.2015.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 28 alin.1 și art. 32 alin.1 lit. b din Legea nr.50/1991.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform dispozițiilor art.27 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat.
În data de 09.04.2015, pârâtul I. G. R. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, iar, pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâtul a precizat că la momentul încheierii procesului-verbal, respectiv data de 09.10.2014, nu avea calitatea de proprietar al imobilului situat în București, ..5, sector 5, întrucât proprietatea a fost înstrăinată prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3193/08.10.2014 al BNP „S. B.”.
Mai mult, învederează că noul proprietar a depus diligențele necesare în vederea demolării construcției edificate pe teren, în cursul lunii iulie 2015, și, ulterior, a solicitat autorizație de construire pentru un nou imobil.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art.205 alin.2, art.36, art.245 și art.247 C.pr.civ.
În dovedirea întâmpinării, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat.
În data de 27.04.2015, reclamantul P. S. 5 Bucureștia depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, reiterând concluziile de admitere ale cererii de chemare în judecată.
La termenul din data de 12.10.2015, instanța a rămas în pronunțare pe excepția invocată de pârât, prin întâmpinare, a lipsei calității sale procesuale pasive.
Analizând ansamblul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, prin prisma excepției invocate de pârât a lipsei calității sale procesuale pasive, pe care, prin raportare la dispozițiile art.248 alin.2 C.pr.civ., o consideră prioritară, prin prisma ordinii de soluționare a excepțiilor, instanța reține că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.44/09.10.2014, pârâtuș I. G. R. a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, reținându-se că la adresa din București, ..5, sector 5, a executat o construcție din O.S.B., șarpantă lemn, învelitoare tablă, cu destinația reparare și întreținere autovehicule, în suprafață de aproximativ 35 mp, toate acestea fără autorizație de construire conform Legii nr.50/1991.
Prin același proces-verbal, s-a dispus . către pârât prin obținerea autorizației de construire pentru lucrările deja realizate, iar în caz contrar desființarea construcției realizate, până la data de 12.01.2015.
Totodată, instanța reține că pârâtul a înstrăinat imobilul situat în București, ..5, sector 5, compus din teren și construcția realizată pe acesta, către numitul Ș. S., prin contractul de vânzare autentificat sub nr.3193/08.10.2014, de B.N.P. “S. B.”, fapt înscris în cartea funciară la data de 10.10.2014, conform extrasului de carte funciară de la fila 50 din dosar, cu rol de opozabilitate față de terți.
În sfârșit, instanța mai reține faptul că potrivit adresei din data de 24.09.2015 (fila 44), s-a constatat, în data de 15.09.2015, că s-a procedat la desființarea construcției cu destinația de reparare și întreținere autovehicule.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, instanța reține că aceasta presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, care se apreciază având în vedere atât motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, cât și motivarea în drept (împreună reprezentând cauza acțiunii).
Or, în conformitate cu dispozițiile art.32 alin.1 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții (în continuare, Legea nr.50/1991), “în cazul în care persoanele sancționate contravențional (s.n.) au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art.28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: (...) b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.”
În continuare, instanța va sublinia particularitățile raportului juridic dedus judecății, în care subiectul pasiv este altul decât pârâtul din prezenta cauză.
Astfel, instanța reține că, în principiu, pentru verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, legiuitorul a prevăzut o cale de atac specială, cea a plângerii contravenționale, la care fac trimitere și dispozițiile art.35 alin.2 din Legea nr.50/1991, tăgăduirea situației reținute în cuprinsul acestuia, inclusiv a calității de autor al contravenției, nemaifiind posibilă ulterior, pe cale incidentală, în cursul soluționării unei alte cereri, deoarece s-ar ajunge la eludarea dispozițiilor ce reglementează contestarea acestuia. Or, în considerarea mențiunilor din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în condițiile în care acesta nu a fost atacat, concluzia este aceea că pârâtei, în calitate de persoană sancționată contravențională, îi revine obligația de a readuce imobilul la starea inițială.
Cu toate acestea, instanța reține că dispozițiile art.32 alin.1 lit.b din Legea nr.50/1991, citate mai sus, consacră o modalitate de executare silită a unei obligații de a nu face, plecând de la faptul că raportul juridic obligațional, indiferent de izvorul său, conferă creditorului dreptul de a pretinde debitorului să execute prestația pe care i-o datorează, sub sancțiunea constrângerii de către stat. Prestațiile pe care debitorul este îndatorat să le execute sunt, după caz, pozitive sau negative, în funcție de obiectul concret al raportului juridic obligațional. Executarea prestației datorate de debitor are ca efect realizarea dreptului de creanță, respectiv liberarea lui de datorie și, implicit, stingerea raportului juridic obligațional.
Potrivit practicii judiciare și literaturii de specialitate în materii similare (cum sunt acțiunile prin care se tinde la obținerea executării silite în natură a obligației promitentului vânzător la încheierea contractului de vânzare – cumpărare), aspectul privind inexistența dreptului de proprietate în patrimoniul debitorului are relevanță juridică și în privința raporturilor civile dintre alte două părți decât proprietarul bunului, fiind unanim admis că acesta (aspectul semnalat) reprezintă o cauză ce face ca executarea directă a obligației să nu mai fie posibilă.
Or, pentru identitate de rațiune, rezultă că instanța nu poate dispune în cadrul unui litigiu dintre două părți cu privire la un bun proprietatea unui terț, chiar dacă hotărârea judecătorească nu i-ar fi opozabilă.
Rezultă, așadar, că împrejurarea că titularul dreptului de proprietate asupra construcției este o altă persoană decât cea sancționată contravențional constituie o cauză pentru care executarea silită directă a respectivei obligații împotriva acesteia din urmă – care nu are dispoziția materială și juridică asupra construcției – nu este posibilă.
În cazul particular din prezenta cauză, la baza soluției stă argumentul conform căruia pentru persoana sancționată contravențional acest mijloc de apărare reprezintă o cauză pentru care executarea silită a obligației sale de a nu construi fără autorizație nu este posibilă, având ca finalitate respingerea solicitării cu un asemenea obiect, și, ca atare, poate fi invocat și de acea persoană, în faza judecății, în procesul declanșat în temeiul art.32 alin.1 lit.b din Legea nr.50/1991 de către organul sancționator, prin admiterea de către instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive.
O altă soluție ar fi de natură să conducă la încălcarea dreptului de proprietate al terțului care nu a fost parte în raportul juridic născut pe terenul aplicării Legii nr.50/1991, ceea ce nu poate fi admis. Cu o mențiune suplimentară: omisiunea pârâtului de a încunoștiința autoritățile sau reaua sa credință, îi este imputabilă acestuia, care are a suporta sancțiunile contravenționale ce i-au fost aplicate, însă, câtă vreme aducerea imobilului la starea inițială poate fi realizată, în condițiile speței, doar de către proprietarul imobilului (numitul Ș. S.), fiind neîndoielnic faptul că este o obligație în strânsă legătură cu bunul, o atare conduită a pârâtului nu este de natură a conduce la o altă concluzie în ceea ce privește posibilitatea executării silite a obligației de a nu construi fără autorizație.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția invocată de pârât a lipsei calității sale procesuale pasive și va respinge cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul P. S. 5 București, în contradictoriu cu pârâtul I. G. R., ca fiind introdusă în contra unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția invocată de pârât a lipsei calității sale procesuale pasive.
Respinge cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul P. S. 5 București, cu sediul în București, ..29-31, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul I. G. R., cu domiciliul în București, ., ., ., ca fiind introdusă în contra unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria S. 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-R. P. F. Ț.
Jud., red. și tehn. A.R.P. 4 ex./23.10.2015
Se vor efectua 2 .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7341/2015. Judecătoria... | Reexaminare anulare cerere. Sentința nr. 7228/2015.... → |
|---|
