Obligaţie de a face. Sentința nr. 363/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 363/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 363/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 363/16.01.2015
Ședința publică din data de 16.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C.
Grefier: F. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul P. S. 5 D. M. V. și pe pârâtul R. M., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pârâtul, prin apărător, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, lipsind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul pârâtului depune la dosarul cauzei autorizația de construcție. Solicită instanței acordarea cuvântului pe fond întrucât nu mai poate rămâne în sala de ședință având un alt proces.
Instanța constând că nu există motiv de amânare fără discuție lasă dosarul la ordine.
La a doua strigare a cauzei la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul, prin consilier juridic, cu delegație depusă la dosarul cauzei și pârâtul, prin apărător, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Instanța comunică reprezentantului reclamantului un exemplar de pe autorizația emisă de Primăria S. 5 București.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii ca rămasă fără obiect.
Pârâtul, prin apărător, solicită respingerea cererii ca rămasă fără obiect, nu solicită cheltuieli de judecată. De asemenea mai arată că persoanele fizice trebuie să arate înțelegere pentru autorități că nu emit în termen autorizațiile însă acestea nu au înțelegere pentru persoanele fizice că nu se pot conforma în termenul de 2 luni solicitărilor acestora.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.02.2014, sub nr._, reclamantul P. S. 5 D. M. V. a solicitat obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor de construcție executate neautorizat, respectiv lucrări de modificări interioare constând în desființarea peretelui situat între holul de la intrare și living și modificarea traseului instalației electrice.
În motivarea acțiunii, se arată că în urma verificărilor efectuate la data de 28.08.2013, la adresa din București, ., ., ., sector 5, de către agenții constatatori din cadrul Poliției Locale Sector 5, s-a constatat că pârâtul a executat lucrări de modificare interioară fără a deține autorizația de construire prevăzută de Legea nr. 50/1991. Ca urmare a acestor verificări, a fost emis procesul-verbal nr. 60/26.09.2013 prin care D. M. V., în calitate de primar al Primăriei Sector 5 i-a aplicat pârâtului o amendă în cuantum de 2000 lei, dispunând totodată sistarea lucrărilor neautorizate până la obținerea autorizației de construire, respectiv până la data de 30.12.2013. Totodată, reclamantul învederează faptul că pârâtul R. M. și-a recunoscut vina în săvârșirea contravenției prin semnarea procesului-verbal, precum și faptul că din probele administrate reiese că pârâtul nu s-a conformat măsurilor dispuse în procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 60/26.09.2013 până la data de 30.12.2013.
În drept, reclamantul își întemeiază pretențiile pe dispozițiile art. 28 alin. 1 și 3, art. 32 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, iar în ceea ce privește timbrarea cererii de chemare în judecată au fost invocate dispozițiile art. 30 din OUG 80/2013.
În susținerea cererii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (f. 6-12).
La data de 05.01.2014, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei S. 5, având în vedere dispozițiile art. 107 alin. 1 C.pr.civ.
În motivarea acțiunii, pârâtul a arătat că în urma controlului efectuat la imobilul proprietatea sa, a fost sancționat contravențional în mod neîntemeiat cu amendă în cuantum de 2000 lei pentru efectuarea lucrărilor de modificare interioară fără autorizație de construire. Pârâtul invocă faptul că peretele în cauză a fost dărâmat înainte de anul 2004, prin urmare aplicarea amenzii contravenționale din anul 2013 contravine regimului contravențiilor cu privire la prescripția răspunderii contravenționale, iar cu privire la modificarea adusă circuitului instalației electrice, acesta susține că doar a reparat instalație electrică veche și a instalat prize suplimentare, dar că a păstrat traseul electric existent. Totodată, arată că de la momentul controlului a demarat procedurile în vederea obținerii certificatului de urbanism, astfel cum reiese din certificatul de urbanism nr. 41-V/14.01.2014. Prin urmare, pârâtul invocă faptul că termenul acordat în vederea obținerii autorizației de construcție a fost imposibil de respectat din punct de vedere juridic și faptic, întrucât durata procedurilor administrative este de durată, deși acesta a depus diligențele necesare în timp util.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ, art. 107 C.pr.civ, art. 6 alin.1,2,4, art.7 alin. 1, 12 și 2, art. 28, art. 32 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991.
În susținerea cererii, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (f. 30-36), martori, expertiză.
Instanța a respins excepția necompetenței teritoriale în ședința din data de 27.06.2014 pentru motivele arătate în încheierea de la acel termen.
Pe fond, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 60/26.09.2013 s-a constatat că pârâtul a realizat la adresa din București, ., ., . lucrări de construire fără a deține autorizația de construire prevăzută de Legea nr. 50/1991
Sancțiunea aplicată pârâtului a fost amenda în cuantum de 2000 de lei, dispunându-se totodată sistarea lucrărilor neautorizate până la autorizare până la obținerea documentelor specifice.
În drept, instanța reține disp. art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, conform cărora „în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.”
Instanța constată că ulterior sesizării sale, pârâtul a obținut cu privire la lucrările menționate în procesul verbal autorizația de construire nr. 535 – V din 27.11.2014.
Prin urmare, având în vedere că lucrările a căror desființare a fost solicitată de reclamantă nu mai au caracter nelegal, pârâtul obținând autorizarea acestora, instanța va respinge cererea ca rămasă fără obiect.
În baza art. 453 C. va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul P. S. 5 – D. M. V., cu sediul în București, .. 29-31, sector 5 în contradictoriu cu pârâtul R. M., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., sector 1, ca rămasă fără obiect.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria S. 5 București.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.01.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Pretenţii. Sentința nr. 427/2015. Judecătoria SECTORUL 5... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 311/2015. Judecătoria... → |
|---|
