Ordin de protecţie. Sentința nr. 1580/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1580/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 1580/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința civilă nr. 1580/2015
Ședința din camera de consiliu de la 24 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L.
GREFIER: S. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror P. C. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul C. S. C. în contradictoriu cu pârâta C. A. S., având ca obiect emitere ordin de protecție.
La apelul făcut în ședința din camera de consiliu au răspuns reclamantul, personal și pârâta prin apărător fără împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța procedează la legitimarea reclamantului, care prezintă CI . nr._, emisă de S5 b2.
Reclamantul arată că apărătorul său nu este prezent, însă apreciază că se poate discuta cauza în lipsa acestuia. Arată că, în fapt, locuiește la adresa din ..
În temeiul art. 131 C.p.c., instanța se declară competentă general, material și teritorial să judece pricina față de domiciliul persoanei pretins victime.
Se prezintă pârâta.
Reclamantul estimează durata procesului la 3 luni.
Apărătorul pârâtei estimează durata procesului la 30 zile.
Reprezentantul Ministerului Public estimează durata procesului la 30 zile.
Instanța, în baza art. 238 C.p.c., estimează durata cercetării procesului la 1 lună.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Reclamantul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Arată că sms-urile au determinat formularea acțiunii, precizând că nu mai sunt alte sms-uri de depus la dosar. Arată că la 13.01.2015 a înregistrat o plângere la Poliție, în cadrul cercetărilor efectuate pârâta declarând că nu recunoaște nimic.
Apărătorul pârâtei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Depune la dosar planșe foto care atestă relația armonioasă cu minorele și sms-uri.
Instanța comunică reclamantului un exemplar al înscrisurilor depuse la dosar de către pârâtă la acest termen de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază suficiente actele depuse la dosar.
Apreciind proba cu înscrisuri solicitată de părți ca fiind admisibilă și de natură să conducă la soluționarea cererii, instanța, în baza art. 258 rap. la art. 255 C.p.c., o încuviințează ca atare.
Instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamantul arată că susține cele expuse în scris. Arată că pârâta a devenit mai agresivă verbal, prin sms-uri, după pronunțarea hotărârii de divorț. Arată că după agresivitatea manifestată la telefon, pârâta a ales comunicarea prin sms-uri. Arată că nu s-au calmat lucrurile, pârâta i-a urmărit viața personală în detaliu. Arată că a fost amenințat de pârâtă că rămâne fără casa mamei lui, care trăiește. Arată că sms-urile transmise de pârâtă i-au indus o stare de teamă. Arată că dorește ca pârâta să păstreze distanță față de el și să nu i se permită contactarea lui în nicio formă. Arată că este de acord ca minorul să se vadă cu mama; fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâtei solicită respingerea cererii. Arată că pârâta nu recunoaște și nu își însușește toată corespondența prezentată. Apreciază că sms-urile, nefiind certificate, nu pot produce o dovadă. Apreciază că motivele invocate în susținerea acțiunii sunt puerile. Arată că între părți există dispute determinate de procesul de divorț; mai mult, sunt îngrădite relațiile pârâtei cu fiica cea mare. Arată că pârâta nu a făcut nimic de natură să-i afecteze liniștea reclamantului. În ceea ce privește plângerea penală formulată de reclamant, arată că s-a dat rezoluție de neîncepere a urmăririi penale. Apreciază că nu pot fi considerate amenințări demersurile legale efectuate de pârâtă în legătură cu exercitarea autorității părintești sau partajarea bunurilor comune. Arată că se vor recupera pe cale separată cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, față de ansamblul probator, apreciază că situația expusă nu se încadrează în art. 3 din Legea nr. 217/2003, astfel că solicită respingerea cererii de emitere a unui ordin de protecție.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 14.01.2015 sub nr._, reclamantul C. S. C. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtei C. A. S..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este victima amenințărilor și șantajului exercitate de pârâtă.
În drept, au fost invocate disp. legii nr. 217/2003.
La data de 02.02.2015, pârâta a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pretinsa violență psihică și amenințare reprezentând un pretext de șicană și de obstrucționare a relației cu fiica lor.
În drept, au fost invocate disp. art. 205 și urm. C.p.c.
La acest termen de judecată, reclamantul a precizat măsurile ce se impune a fi luate, respectiv păstrarea unei distanțe minime și interzicerea oricărei forme de comunicare.
S-a administrat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamantul și pârâta au calitate de soți, căsătoria fiind încheiată la data de 21.09.2002, din relațiile acestora rezultând minorele C. A., ns. la 27.06.2006, C. I. și C. Ekaterina, ambele ns. la 03.04.2010.
În prezent, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 se află înregistrat dosarul nr._/302/2014 având ca obiect desfacerea căsătoriei părților și exercitarea autorității părintești.
Pe fondul litigului în care se află implicate părțile acestea au desfășurat o corespondență prin SMS referitoare în principal la situația copiilor rezultați din căsătorie, dat fiind că minora A. locuiește cu taăl iar celelalte două minore locuiesc cu mama. Corespondența dintre părți relevă o stare de tensiune între părți, generată în principal de presupusa implicare a reclamantului într-o relație cu o altă persoană.
În drept, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art.24 din Legea nr.217/2003 republicată, instanța poate să emită un ordin de protecție prin care să se dispună, pe o durată maximă de 6 luni, o . obligații și interdicții, în funcție de situația de fapt și de relațiile dintre părți.
Potrivit art. 23 alin. (1) Legea 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe obligații sau interdicții cum ar fi: evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate.
Instanța reține că din cererea formulată de chemare în judecată și din înscrisurile atașate nu poate fi reținută existența unui pericol iminent în care s-ar afla reclamantul. Mesajele SMS depuse la dosarul cauzei nu pot fi calificate ca reprezentând acte de violență în sensul art.4 din Legea nr.217/2013, dat fiind că nu orice atitudine conflictuală, indiferent de context, poate genera nevoia de protecție.
În cazul de față atitudinea pârâtei constă în principal în referiri la următoarele sale acțiuni procesuale, iar conduita procesuală a unei părți nu poate fi calificată ca o formă de violență.
A emite ordinul de protecție împotriva pârâtei, fără existența unui temei probator solid, ar aduce atingere dreptului la viață privată, reglementat de art. 71 C.civ. și art. 8 CEDO. Conform articolelor menționate, nimeni nu poate fi supus unor imixtiuni în viața intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reședința sau corespondența sa, fără consimțământul său ori fără respectarea limitelor legale. Clauza justificativă constă în acceptarea imixtiunii în viața privată dacă acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirii faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora. Necesitatea protejării drepturilor sale trebuie dovedită de către victimă printr-un probatoriu solid astfel încât să se justifice atingerea adusă dreptului la viață privată a pârâtului.
Lipsa probelor conduce la concluzia că nu există indicii temeinice pentru a se reține existența din partea pârâtei a unor acte de violență fizică sau psihică, în sensul art.3 și art. 4 din Legea nr.217/2003, exercitate asupra victimei reclamante, violențe care să fi dus la grave perturbări ale desfășurării normale a existenței acesteia.
În consecință, având în vedere faptul că nu se poate stabili existența unui pericol iminent care să amenințe viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea reclamantului, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de emitere a unui ordin de protecție formulată de reclamantul C. S. C. (CNP_), cu domiciliul în București, sector 5, . în contradictoriu cu pârâta C. A. S. (CNP_), cu domiciliul procesual ales la CA „E. L.” în București, sector 3, al. N. V. nr. 6, ., ..
Cu recurs în 3 zile de la pronunțare.
Cererea de recurs se depune la Judecătoria Sectorului 5.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C.S. 02 Martie 2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1308/2015. Judecătoria... | Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 1753/2015. Judecătoria... → |
|---|
