Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 7021/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7021/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 7021/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Sentința civilă nr. 7021/2015
Ședința publică de la 05 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. M.
GREFIER - C. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice București și pe intimata B. N., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimata, prin apărător cu împuternicire avocațială la dosar fila 28, lipsind contestatorul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, fiind primul termen de judecată, pune în discuția competența de soluționare a cererii.
Intimata, prin apărător apreciază că Judecătoria sectorului 5 este competentă general, material și teritorial pentru soluționarea cauzei.
Instanța, constată că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză în raport de dispozițiile art. 714 C.proc.civ. raportat la art. 651 C.proc.civ..
Instanța pune în discuție excepția tardivității cererii invocată de către intimată prin întâmpinare.
Intimata, prin apărător învederează că, potrivit art.714 alin. 2 C.proc.civ., contestația împotriva procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare se exercită în termen de 5 zile de la data comunicării. De asemenea învederează faptul că încheierea a fost comunicată debitorului la data de 10.07.2015 și, prin urmare, contestația introdusă la data de 24.07.2015 este tardivă iar, pentru aceste motive, solicită instanței admiterea excepției și respingerea contestației ca fiind tardivă.
Instanța, va respinge excepția tardivității având în vedere că sunt aplicabile dispozițiile art.714 C.proc.civ. ulterior modificării prin Legea 138/2014, respectiv, faptul că termenul pentru exercitarea contestației la executare este tot de 15 zile și pentru proceselor verbale privind cheltuielile de executare emise de executorii judecătorești. Instanța, constată că, contestația la executare a fost formulată în termen.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul asupra probatoriului.
Având cuvântul, intimata prin apărător solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, în baza dispozițiilor art.258 alin.1 rap. la disp. art.255 C.proc.civ, încuviințează pentru ambele părți, proba cu înscrisuri considerându-le a fi pertinente, concludente și utile, soluționării prezentei cauze.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 C.proc.civ., constatând finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Intimata prin apărător solicită instanței respingerea cererii de suspendarea a executării silite ca neîntemeiată întrucât suspendarea executării se poate dispune numai pentru motive temeinice potrivit disp. art.718 C.proc.civ,. în speță contestatorul nu a invocat și nici nu a dovedit vreun motiv temeinic.
Cu privire la motivul prin care se invocă încălcarea art. 2 din OG nr.22/2002 învederează că termenul de 6 luni pe care l-a prevăzut legiuitorul pentru debitorii instituții publice de a executa hotărârile judecătorești nu se aplică automat, doar în situația stabilită de lege. De asemenea învederează că, executorul judecătoresc a somat debitoarea în conformitate cu OG 22/2002, iar debitoarea nu a invocat lipsa de fonduri.
Privitor la cuantumul cheltuielilor de executare învederează că este neîntemeiat pentru că onorariul de 74,40 lei este stabilit conform art. 37 din Legea 188/2000 modificată prin OUG 144/2007 și se limitează în plafonul prevăzut de lege. Pentru aceste motive solicită instanței respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 22.07.2015, sub nr._, contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice București a formulat în contradictoriu cu intimata B. N. contestație la executare împotriva actelor de executare emise la data de 09.07.2015 în dosarul de executare nr.647/2015 de către S.C.P.E.J. D. C. și D. A. C..
În motivarea contestației s-a arătat că formele de executare efectuate de S.C.P.E.J. D. C. și D. A. C. în dosarul de executare nr.647/2015 sunt nelegale si netemeinice întrucât nu au fost respectate disp. OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, în ceea ce privește cheltuielile de executare, executorul judecătoresc neluând in considerare termenul de gratie de 6 luni prevăzut de către O.G. nr.22/2002, pentru executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr.92/2011, in conformitate cu care contestatorul are posibilitatea legala să efectueze plata voluntar. A precizat contestatorul că dispozițiile O.G. nr.22/2002, sunt dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, dispoziții de care, însa, executorul judecătoresc nu a ținut seama atunci când a emis încheierea prin care a stabilit cheltuieli de executare.
Contestatorul a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că prin decizia nr.784/2009 a Curții Constituționale s-a respins excepția de neconstituționalitate a disp. OG nr.22/_, precum și faptul că prin decizia nr.213/2010 Curtea Constituțională a concluzionat că OG nr.22/2002 nu este contrară disp. art.6 par.1 din CEDO, reținând că termenul de 6 luni nu conduce la împiedicarea, anularea sau întârzierea în mod excesiv de către stat a executării unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva sa.
În consecință, în termenul de gratie de 6 luni executorul judecătoresc nu are decât dreptul sa emită o somație (notificare) prin care sa aducă la cunoștință debitorului (institutie publica) faptul ca are de achitat un anumit debit, fără a proceda si la stabilirea cheltuielilor de executare.
Contestatorul a arătat că înțelege să conteste și suma de 697,953 lei reprezentând cheltuieli de executare silită întrucât aceasta depășește baremul maximal prevăzut de art.39 alin.1 din Lg. nr.188/2000. A menționat contestatorul că executorul judecătoresc a calculat eronat onorariul de executare la care în plus a adăugat TVA, depășindu-se astfel limita maximă impusă de legislație.
Totodată în temeiul art.718 alin. (1) C.Pr.Civ. a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației. În susținerea cererii a arătat că prin continuarea executării silite instituția este grav prejudiciată, atâta vreme cât în disprețul dispozițiilor art. 2 din OG nr.22/2001, există riscul executării silite, deși legiuitorul a stabilit un termen de grație de 6 luni.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. OG nr.22/2002 privind executare obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii astfel cum a fost modificată și completată prin Lg. nr.92/2011.
Contestatorul a anexat cererii de chemare în judecată, în copie, înscrisuri (filele 13-23).
Intimata a depus la dosar prin Serviciul Registratură la data de 25.08.2015 întâmpinare (f.30-35), în cuprinsul căreia a solicitat respingerea contestației ca tardivă în ceea ce privește încheierea nr. 647/09.07.2015 de stabilire a cheltuielilor de executare și în rest ca neîntemeiată. Tot în cuprinsul întâmpinării intimata a invocat tardivitatea formulării contestației cu privire la cheltuielile de executare. Intimata a arătat că prevederile art.2 din OG nr.22/2001 contravin disp. art.6 alin.1 din C.E.D.O., sens în care a solicitat a se avea în vedere cauza Horsby contra Greciei care statuează că dreptul la justiție garantat de art.6 protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii. În ceea ce privește cheltuielile de executare intimata a arătat că acestea au fost stabilite proporțional cu suma executată și prevederile legale. Totodată intimata a arătat că onorariul de avocat este justificat întrucât se încadrează în plafonul maxim stabilit de lege.
Cu privire la excepția tardivității a învederat că potrivit art.714 alin. 2 C.proc.civ. contestația împotriva procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare se exercită în termen de 5 zile de la data comunicării. De asemenea a mai arătat că, încheierea a fost comunicată debitorului la data de 10.07.2015 și prin urmare contestația introdusă la data de 24.07.2015 este tardivă.
În drept au fost invocate disp. art. 622, 714 alin 2 C.Pr.Civ. din OG nr.22/2002, art. 37 alin. 1 din Legea 188/2000 modificată prin OUG 144/2007, completat cu Ordinul 2550/C/2006 și Ordinul 2561/2012 al Ministrului Justiției, art. 6 Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, precum și jurisprudența menționată în cadrul întâmpinării.
La solicitarea instanței, s-au depus la dosar, în fotocopii, actele efectuate în dosarul de executare nr.647/2015 al S.C.P.E.J. D. C. și D. A. C..
Sub aspectul probatoriului instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3475 din 23.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, modificată prin Decizia nr. 346/A/03.02.2015 a Tribunalului București, Secția a III-a (filele 48-52), a fost admisă cererea reclamantei B. N. împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice aceasta fiind obligat la plata sumei totale de 600 lei.
La data de 09.07.2015, creditoarea a înregistrat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc D. Caludiu și D. A. C. o cerere de executare silită a debitorului, în baza hotărârii judecătorești descrise anterior, formându-se dosarul de executare nr. 647/2015.
Prin încheierea din 09.07.2015, emisă de Biroului Executorului Judecătoresc P. E. L., s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 3475 din 23.05.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, modificată prin Decizia nr. 346/A/03.02.2015 a Tribunalului București, Secția a III-a.
În temeiul art. 669 C.proc.civ., executorul judecătoresc a emis, în data de 09.07.2015, încheierea nr. 647, prin care a stabilit cheltuielile de executare datorate în cauză la valoarea totală de 697,95 lei.
În ceea ce privește primul motiv de anulare invocat de contestator relativ la aplicarea dispozițiilor O.G. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice care prevăd că, în situația în care executarea nu începe din cauza lipsei de fonduri, instituțiile statului dispun de un termen de 6 luni care curge din momentul adresării de către creditor a unei somații de plată, instanța apreciază că aceste dispoziții legale nu instituie, astfel cum în mod neîntemeiat susține contestatoarea, un termen de grație de 6 luni de zile, în favoarea instituțiilor publice executate silit, care operează în orice condiții și care împiedică începerea procedurii de executare silită. Fiind o normă cu caracter excepțional și derogator de la dispozițiile de executare de drept comun, termenul de 6 luni nu poate opera decât în condițiile strict prevăzute de lege.
Mai mult, instanța apreciază că, pe lângă faptul că nu s-a făcut dovada premisei pentru emiterea acestei somații, de la data devenirii executorii a hotărârii și până în momentul începerii executării a trecut o perioadă de aproximativ șase luni, astfel că a existat suficient timp pentru ca ordonatorul de credite să prevadă în buget sumele necesare pentru achitarea sumei stabilite prin titlul executoriu. Așadar, instanța apreciază că debitorul nu se poate prevala de asemenea dispoziții legale pentru a se sustrage de la poprirea sumelor de bani datorate în temeiul titlului executoriu. În acest sens, în lumina jurisprudenței sale constante în materie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în hotărâri precum O. contra României, S. contra României că autoritățile statului sunt cele care trebuie să facă demersurile necesare punerii în executare a hotărârilor și că nu este oportun să se solicite unei persoane, care a obținut o creanță împotriva statului, ca după finalizarea procedurii judiciare, să angajeze o nouă procedură pentru a obține suma ce i-a fost acordată (Metaxas contra Greciei). Față de cele de mai sus, instanța reține că sunt neîntemeiate susținerile contestatorului în sensul că beneficiază de un termen de executare voluntară și că nu trebuie să se stabilească cheltuieli de executare, precum și că intimatul-creditor trebuia în prealabil să adreseze o cerere de executare voluntară a debitului.
În ceea ce privește cheltuielile de executare silită, instanța apreciază că prin Încheierea emisă au fost detaliate următoarele cheltuieli de executare: 350 lei – onorariu de avocat; 74,40 lei (TVA 24% inclus) – avans onorariu executare silită.
Susținerea debitorului-contestator în sensul că onorariul executorului judecătoresc depășește baremul maxim este neîntemeiată în condițiile în care la o creanță în sumă de 600 cuantumul maxim al onorariului care putea fi stabilit se ridică la suma de 74,4 lei (incluzând TVA de 24%). Așadar, în mod corect a fost stabilit un onorariu de executor judecătoresc în sumă de 74,4 lei conform art. 39 alin. 1 litera d din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești (a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei lei, onorariul maxim este 10% din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.) având în vedere pe de o parte că, în conformitate cu art. 152 din Codul fiscal, nu toți executorii judecătorești sunt plătitori de T.V.A., ci doar cei ale căror cifre de afaceri depășesc plafonul de 35.000 euro, astfel că onorariile maximale (sumele de care beneficiază efectiv) trebuie să fie aceleași, indiferent de faptul că sunt sau nu plătitori ai taxei pe valoare adăugată, iar pe de altă parte regula de drept fiscal potrivit căreia TVA-ul se suportă de consumatorul final.
Cu privire la legalitatea stabilirii în cauză a cheltuielilor de executare, instanța reține că onorariul stabilit de executorul judecătoresc și cheltuielile de executare, consemnate în Încheierea din data de 09.07.2015, respectă limitele impuse de OUG nr. 144/2007, ce au modificat Legea nr. 188/2000. Acestea nu sunt exorbitante având in vedere activitățile pe care le are de îndeplinit executorul judecătoresc: primire cerere de executare, analizarea legalității încuviințării executării silite, emiterea adreselor de înființare a popririi, purtarea corespondentei cu Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru toate aceste argumente, instanța apreciază contestația la executare ca fiind neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
Luând în considerare soluția de admitere a contestației la executare, instanța va dispune respingerea cererii de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Pe cale de consecință,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, sector 5, ., reprezentat de Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice București, cu sediul ales în sector 2, București, ., și pe intimata B. N., cu domiciliul ales în sector 3, București, .. 9, ., ..
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red./Dact. A.M.
13.11.2015, 5 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6988/2015. Judecătoria... | Uzucapiune. Sentința nr. 6931/2015. Judecătoria SECTORUL 5... → |
|---|
