Uzucapiune. Sentința nr. 6931/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6931/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 6931/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. 5 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr. 6931/2015
Ședința publică de la 02 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –A. C.
GREFIER-F. S.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul P. P. și pe pârâții M. București reprezentat legal de Primarul General, S. Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, S. 5 reprezentat de Primar, având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.01.2015 sub nr._ reclamantul P. P. a chemat în judecată pe pârâții M. București reprezentat legal de Primarul General, S. Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, S. 5 reprezentat de Primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că a dobândit, prin uzucapiune, proprietatea asupra terenului în suprafață de 59 mp situat în București, . nr. 55, sector 5 și, prin accesiune imobiliară, în calitate de constructor de bună credință, proprietatea asupra construcțiilor în suprafață utilă de 30,07 mp edificată pe acest teren (casă compusă din trei camere în suprafață de 8.70 mp, 8.79 mp, 5.76 mp, bucătărie în suprafață de 5.76 mp, anexe).
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 06.03.1987 a cumpărat de la Buneață T. și Buneață M. o casă din paiantă formată din trei camere situată în București, . nr. 55, sector 5, fiind întocmit un înscris sub semnătură privată intitulat chitanță, soții Buneață dobândind posesia construcției de la R. I. și I. prin cumpărare cu înscris sub semnătură privată denumit act de vânzare-cumpărare. La rândul lor, R. I. și fratele său R. N., au cumpărat în 1965 o casă de două camere, hol, marchiză, bucătărie și magazie de le P. P., constricția fiind ulterior reconstruită. Mai precizează că locuința aflată în posesia sa a aparținut soților R. I. și I. iar partea de clădire care a aparținut lui R. N. este în posesia doamnei P. G., fiica titularului de rol fiscal, P. E.. Clădirea, în întregul ei, este formată din două corpuri situate „în oglindă” cel ocupat de P. E. la nr. 55A iar locuința sa la nr.55, cele două având intrare separată din stradă și numere poștale diferite. Pentru imobilul în litigiu nu a fost deschisă carte funciară, nu s-a emis titlu de proprietate pentru teren iar construcția nu figurează ca proprietate particulară.
În drept au fost invocate disp. art. 1846, 1847, 1860, 1890, 490-492 C. civ., art. 194 C..
În dovedirea cererii, au fost depuse la dosarul cauzei, un set de înscrisuri (filele 4-55).
La data de pârâta Sector 5 a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a Sectorului 5 București, solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă arătând că S. 5 nu este și nici nu a fost proprietarul acestui imobil și că nu contestă dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului dobândit prin cumpărare și nici asupra imobilului edificat.
În drept au fost invocate disp. art. 205 C., art. 1890, art. 492 C. civ., Legea nr. 215/2001.
La data de 19.02.2015 pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. în motivare, pârâtul a arătat că reclamantul nu a făcut dovada că ultimul proprietar al imobilului în litigiu este S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, nejustificând astfel calitatea procesuală pasivă a acestuia. Consideră pârâtul că nu are calitate pasivă nici în ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune asupra construcției, având în vedere dispozițiile Legii 50/1991.
În drept au fost invocate disp. art. 1890, art. 492 C. civ. Legea nr. 50/1991.
La data de 27.02.2015 pârâtul M. București a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că bunurile fără stăpân sunt ale statului și că nu există identitate între proprietatea privată a statului și cea a unității administrativ teritoriale. În cazul în care ar fi vorba despre o succesiune vacantă, bunul ar intra tot în proprietatea privată a statului. Mai arată că nu are calitate pasivă nici în ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune asupra construcției întrucât nu este proprietarul terenului și nici al materialelor de construcție folosite pentru edificarea acesteia. Mai arată că reclamantul încearcă să eludeze obligațiile legale referitoare la obținerea autorizației de construire precum și prevederile fiscale. Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că termenul de prescripție nu putea să curgă anterior anului 1991, dreptul de proprietate al statului fiind imprescriptibil.
În drept au fost invocate disp. art. 205 Ncpc.
La data de 10.09.2015 reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinările formulate de către pârâți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 06.03.1987 reclamantul a încheiat cu numiții Buneață T. și Buneață M. un înscris sub semnătură privată intitulat chitanță în care se arată că aceștia îi vând reclamantului casa compusă din trei camere, puț, wc, magazie pentru suma de 17.000 de lei, în înscris menționându-se că terenul „în total are 115 m2 lungime și 4 m2 lățime. La rândul lor, numiții Buneață T. și Buneață M. încheiaseră un înscris sub semnătură privată, denumit act de vânzare cumpărare și având un conținut similar chitanței menționate, cu R. I. și R. I.; aceștia din urmă încheiaseră anterior, tot în forma unui înscris sub semnătură privată, un act intitulat „act de vânzare cumpărare” cu numiții P. P. și P. V., cu privire la un teren în suprafață de 115 mp situat în București, . nr. 55, raionul V I Lenin și la casa construită pe acest teren, formată din 4 camere. În acest act se menționează că fiecăruia dintre cumpărători îi revin câte două camere, că R. I. dobândește 57 de mp din teren iar R. N. 58 mp, pe terenul acestuia din urmă aflându-se și un puț și un wc.
Înscrisurile mai sus menționate se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, cu informațiile înregistrate în evidențele cadastrale ale mun. București la nivelul anului 1986 și cu expertiza topografică întocmită de expert B. S., rezultând în fapt că reclamantul posedă la adresa din București, . nr. 55 o suprafață de 58,73 mp. Pe teren se află o construcție cu suprafața construită la sol de 37 mp și suprafața utilă de 30,07 mp, descrisă în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de expert D. C..
Potrivit declarațiilor martorilor reclamantul este recunoscut de vecini ca proprietar iar posesia acestuia nu a fost în vreun fel tulburată în timp.
În drept, față de disp. art. 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, instanța va avea în vederedispozițiile Codului civil din 1864 și ale dispozițiilor legale în vigoare anterior adoptării Noului Cod civil.
Astfel, potrivitart. 1837 din vechiul cod civil prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligație, sub condițiile determinate prin această lege , conform art. 482 din vechiul Cod civil Proprietatea unui lucru mobil sau imobil da drept asupra tot ce produce lucrul si asupra tot ce se uneste, ca accesoriu, cu lucrul, . sau artificial. Acest drept se numeste: drept de accesiune iar conform art. 492 din vechiul Cod civil Orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamant sau asupra pamantului, sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedeste din contra.
Analizând față de situația de fapt și de drept expusă anterior, excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții S. Român, M. București și S. 5 București, instanța reține următoarele:
Uzucapiunea constituie un mod de dobândire a proprietății și totodată o sancțiune împotriva proprietarului care, dând dovada de lipsa de diligenta, a lăsat vreme îndelungata bunul sau în mâna altei persoane; rezultă așadar ca acțiunea pentru constatarea uzucapiunii trebuie îndreptata împotriva adevăratului proprietar, acesta justificând calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune, calitatea procesuală pasivă nu poate aparține în asemenea situații decât tot fostului proprietar al terenului, de la care ar opera și transmiterea dreptului asupra ceea ce s-a edificat.
În speță, persoanele de la care reclamantul a dobândit posesia terenului, respectiv Buneață T. și Buneață M., nu aveau calitatea de proprietar, ca de altfel nici autorii acestora, respectiv R. I. și R. I., ei intrând în stăpânirea terenului în temeiul unor înscrisuri sub semnătură privată, care nu erau apte să transmită dreptul de proprietate asupra terenului. Nu se poate stabili cu certitudine nici dacă R. I. dobândise posesia de la adevăratul proprietar, actul autentic de vânzare cumpărare aflat la mapa fiscală a imobilului, încheiat între R. și I. P., în calitate de vânzători și P. C P., în calitate de cumpărător referindu-se la un teren în suprafață de 144 mp situat . nr. 57, iar nu nr. 55.
Mai observă instanța că reclamantul a formulat o acțiune în constatarea uzucapiunii inclusiv în contradictoriu ca persoana considerată de acesta ca fiind moștenitorul lui P. P., acțiune înregistrată sub nr._ și respinsă de Judecătoria Sectorului 5 București pentru lipsa calității procesuale pasive.
Mai reține instanța că în evidențele fiscale și în evidențele cadastrale ale mun. București la nivelul anului 1986 figurează ca titular de rol fiscal al terenului, respectiv ca posesor de parcelă „R. I. N și G. P. V P” (f.112), respectiv „R. I. N. și G. P P. V. P. „ (f.132) .
În aceste condiții nu se poate stabili cu certitudine care a fost ultima persoană care a deținut un titlu valabil de proprietate asupra terenului și nici nu i se poate reproșa reclamantului lipsa de diligența în identificarea acesteia. A impune reclamantului efectuarea altor demersuri ar constitui o sarcină disproporționată care ar aduce atingere dreptului acestuia de acces la instanță pentru invocarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
În aceste condiții, instanța prezumă că la momentul începerii exercitării posesiei de către autorii reclamantului, terenul constituia fie un bun dintr-o moștenire vacantă, fie un bun fără stăpân, în ambele situații bunul revenind statului.
În urma intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 (care la art. 25 prevedea că terenurile situate în intravilanul localității, care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moștenitori, trec în proprietatea comunei, orașului sau municipiului, după caz, și în administrarea primăriilor, pentru a fi vîndute, concesionate ori date în folosință celor care solicită să-și construiască locuințe și nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute de art. 23. iar la art. 35 prevedea că terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 25.) terenul a intrat în domeniul privat al municipiului București, acesta fiind cel care are prin urmare calitate procesuală pasivă în cauză în ceea ce privește constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în temeiul uzucapiunii. Având în vedere că într-o acțiune în constatarea dreptului de proprietate pe calea accesiunii imobiliare artificiale poate contesta prezumția instituită de art.492 Cod civil fostul proprietar al terenului, care ar putea pretinde că la momentul înstrăinării dreptului de proprietate asupra terenului acesta nu era liber de construcții și că edificarea construcției nu este faptul personal al actualului proprietar, instanța reține că municipiul București are calitate procesuală pasivă și în privința capătului de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra construcției pe temeiul accesiunii. Argumentele pârâtului referitoare la eludarea dispozițiilor legale în materia disciplinei în construcții, respectiv în materie fiscală nu au influență asupra calității procesuale pasive în ceea ce privește constatarea intervenirii accesiunii; de altfel, pronunțarea unei hotărâri care să constate dobândirea dreptului de proprietate asupra unei construcții pe temeiul accesiunii nu este de natură a înlătura antrenarea unei eventuale răspunderi a persoanei vinovate de nerespectarea dispozițiilor legale mai sus menționate.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și S. 5 București, prin Primar și va respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, urmând să respingă excepția ca neîntemeiată în ceea ce îl privește pe pârâtul M. București.
Pe fondul cauzei, instanța reține, pe lângă disp. art. 1837 din vechiul Cod civil anterior menționate și disp. art. 1890 Cod civil, care prevede că toate acțiunile atât reale, cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință. Termenul se va putea considera împlinit și prin joncțiunea posesiilor, reglementată de art. 1859-1860 Cod civil, respectiv prin unirea posesiei posesorului actual cu posesia autorului acestuia.
Posesia, ca și condiție esențială a uzucapiunii, reprezintă stăpânirea de fapt a unui bun în astfel de condiții încât, din punct de vedere al conduitei posesorului, apare ca o exteriorizare a atributelor unui drept real, iar pentru a-și produce efectele prevăzute de lege este necesară nu numai existența elementelor sale constitutive, ci și întrunirea anumitor calități de natură să o caracterizeze ca fiind o posesie utilă. Posesia utilă este definită de art. 1847 Cod civil, conform cu care ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar (…)”.
Instanța constată că în speță, posesia reclamantului unită cu posesia autorilor săi s-a exercitat pe o durată de peste 30 de ani; de asemenea, acesta a fost caracterizată de continuitate, netulburare, publicitate și a fost exercitată sub nume de proprietar.
În ceea ce privește argumentul pârâtului referitor la faptul că bunul nu era susceptibil de a fi uzucapat și că termenul ar fi început să curgă din anul 1991, instanța reține că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
distincția dintre domeniul public și domeniul privat al statului nu a mai fost făcută după anul 1948, Constituția intrată în vigoare în acel an referindu-se în art. 8.9 numai la proprietatea particulară și la proprietatea Statului, De asemenea, Constituția din 1952, ca și cea din 1965 se refereau în art. 5-9, respectiv 6-9, la proprietatea particulară precum și la proprietatea socialistă, care era de două tipuri: de stat și cooperatist – colectivistă. De asemenea, niciuna dintre aceste legi fundamentale nu cuprindea vreo dispoziție care să declare proprietatea de stat, care nu mai era împărțită în două categorii, publică și privată, ca fiind imprescriptibilă, inalienabilă și insesizabilă. În aceste condiții nu se justifică asimilarea proprietății de stat domeniului public ; tocmai pentru că legislația din perioada 1948-1991 nu cunoștea conceptul de proprietate publică, bunul ce face obiectul cererii nu putea avea un asemenea caracter. El s-a aflat în proprietatea Statutului, devenită ulterior proprietatea socialistă de stat, suspusă regulilor generale prevăzute de Codul civil în materia uzucapiunii iar nu aceleia special instituite de art. 1844. Lipsa posibilității transmiterii terenurilor prin acte juridice, ca urmare a adoptării Legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974, nu echivalează cu scoaterea lor din circuitul civil, iar inalienabilitatea lor nu produce drept consecință și imprescriptibilitatea achizitivă, care trebuie declarată expres de lege.
Prin dispozițiile Legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul juridic civil, spre a li se transforma natura sau destinația legală, ci doar au fost restrânse modalitățile de transmitere și dobândire a acestora.De altfel, în raport cu dispozițiile art. 1844 C. civ., potrivit cărora „nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt scoase afară din comerț”, terenurile la care se referă reglementările din Legile nr. 58/1974 și nr. 59/1974, și-au păstrat apartenența la domeniul proprietății private, și, mai mult, au continuat să fie susceptibile de a fi transmise și dobândite pe calea restrânsă a moștenirii legale.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI, prin Primarul General, va constata că reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 58,73 mp, situat în București, . nr. 55, sector 5, identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert B. S. iar prin accesiune dreptul de proprietate asupra construcției situate pe acest teren, construcție compusă din trei camere și bucătărie, cu suprafața construită la sol de 37 mp și suprafața utilă de 30,07 mp, identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert D. C..
În baza art. 453 C. instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5 și S. 5 București, prin Primar, cu sediul în București, .. 29-31, sector 5.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și S. 5 București, prin Primar, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. BUCUREȘTI, prin Primarul General, ca neîntemeiată.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. P., CNP-_, cu reședința în București, . nr. 55, sector 5 și cu domiciliul ales la C.. AV. A. L. în București, .. 7, .. 60, sector 2 în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI, prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6.
Constată că reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 58,73 mp, situat în București, . nr. 55, sector 5, identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert B. S..
Constată că reclamantul a dobândit prin accesiune dreptul de proprietate asupra construcției situate pe terenul mai sus menționat, construcție compusă din trei camere și bucătărie, cu suprafața construită la sol de 37 mp și suprafața utilă de 30,07 mp, identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert D. C..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4848/2015. Judecătoria... → |
|---|
