Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 4540/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4540/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 4540/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 5 BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4540/2015
Ședința publică de la 11 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. S.
GREFIER: M. – D. I.
Pe rol judecarea cauzei privind pe contestatorul S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI JUDETENE A FINANTELOR PUBLICE ILFOV și pe intimații . SRL și B. N. D., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din data de 28.05.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată și care face parte din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la datele de 04.06.2015 și 11.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.02.2015, sub nr._, contestatorul S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI JUDETENE A FINANTELOR PUBLICE ILFOV a solicitat in contradictoriu cu intimații . SRL și B. N. D., anularea actelor de executare efectuate in dosarul nr. 109/2015 al B. N. D..
In motivarea acțiunii, contestatorul a arătat, în esență, că la data de 23.02.2015, a primit actele de executare emise de B. N. D. in dosarul nr. 109/205 prin care i se solicita plata sumei de 1677,13 lei reprezentând cheltuieli de executare.
A mai arătat contestatorul că actele de executare din dosarul anterior menționat sunt nelegal și netemeinice, având in vedere că acestea nu respectă prevederile art. 2 din OG Nr. 22/2002, conform cărora, executorul judecătoresc nu a luat in considerare termenul de grație de 6 luni in care instituția are posibilitatea legală de a efectua plata voluntară.
Mai mult, in acest termen, executorul nu poate efectua nici un act de executare, decât să emită o somație – notificare, prin care să aducă la cunoștința debitorului faptul că are de achitat o anumită sumă.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de executare – 1677, 13 lei, stabilit prin încheierea întocmită la data de 12.02.2015, acesta este prea mare in raport de baremul maximal prevăzut de art.39 din Legea nr. 188/2000. S-a mai arătat că onorariul executorului judecătoresc nu poate depăși plafonul legal prin aplicarea TVA. Mai mult, s-a arătat că onorariul executorului în valoare de 1677, 13 lei este și disproporțional raportat la activitate efectiv prestată în cauză de acesta.
In drept, au fost invocate disp. art. 711 și urm. Cod proc.civ., ale art. 714 pct. 1 și 3 Cod proc.civ., precum și ale OG nr. 22/2002, cu modificările ulterioare.
Intimații, deși legal citați, nu au depus întâmpinare.
La solicitarea instanței, B. N. D. a depus fotocopii de pe actele de executare efectuate in dosarul nr. 109/2015.
Prin rezoluțiile din data de 16.03.2015, respectiv 24.07.2015, în temeiul art. 962 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, s-a dispus atașarea la prezentul dosar a dosarelor înregistrate sub nr._, respectiv_ pe rolul acestei instanțe.
Instanța a încuviințat in prezenta cauză, proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 28.05.2015 instanța a invocat din oficiu excepția tardivității formulării contestației împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 12.02.2015 și a rămas în pronunțare atât asupra excepției invocate cât și asupra fondului cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 10.10.2014, intimata, în calitate de creditoare, a înregistrat pe rolul Biroului E. Judecătoresc N. D. o cerere de executare silită, în temeiul titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 3421/18.11.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul_, prin care contestatorul Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice B. a fost obligat să plătească intimatei suma de 11.533 lei actualizată cu dobânda legală din momentul încasării acesteia (07.11.2012) până la data plății efective (f.43-46).
Prin încheierea din data de 27.06.2014 a Judecătoriei sectorului 5 București (f.48) pronunțată în dosarul nr._/302/2014, a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 3421/18.11.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov până la concurența sumei de 11.533 lei, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 07.11.2012 până la data plății efective și cheltuielile de executare.
Prin încheierea executorului judecătoresc nr. 1/12.02.2015 a fost calculată valoarea dobânzii legale aferente sumei de 11.533 lei pentru intervalul 07.11._15, cuantumul acesteia fiind de 1692,39 lei. (f. 56-57).
Prin încheierea nr. 2/12.02.2015 B. N. D. a stabilit cheltuielile de executare la suma de 1.677,13 lei (f.58-59).
La data de 12.02.2015 a fost emisă somația (f. 60) prin care i s-a pus în vedere Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București să achite debitul în sumă de 13.225 lei și următoarele cheltuieli de executare: 37,20 lei taxe de timbru, 1639,93 lei onorariu executor.
Soluționând cu prioritate excepția tardivității formulării contestației împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor din data de 12.02.2015, excepție invocată din oficiu, instanța reține că potrivit art. 670 alin. 4 C.pr.cv. cheltuielile de executare se stabilesc de executorul judecătoresc prin încheiere și pot fi contestate pe calea contestației la executare.
În privința termenul în care acestea pot fi contestate, conform art. 714 alin. 2 C.pr.cv., în forma în vigoare la data începerii executării silite (anterior intrării în vigoare a Legii nr. 138/2014) contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt potrivit legii definitive, se poate face în termen de 5 zile de la comunicare.
În ceea ce privește însă data comunicării încheierii de stabilirea a cheltuielilor către partea contestatoare, se constată că, deși din cuprinsul dovezii de înmânare de la fila 61 rezultă că aceasta a fost comunicată părții contestatoare, în dovada de înmânare nu a fost însă menționată data comunicării.
În contextul în care procedura de comunicare a fost realizată cu încălcarea prevederilor art. 164 alin. 1 lit. a C.pr.cv, în cauză nu se poate stabili data de la care a început să curgă termenul de 5 zile prev. de art. 714 alin. 2 C.pr.cv, astfel încât excepția tardivității formulării contestației împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor din data de 12.02.2015, invocată din oficiu, va fi respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, analizând executarea silită demarată în dosarul nr. 109/2014 prin prisma motivelor invocate prin contestația la executare, reținând că partea contestatoare susține are dreptul sa plătească debitul de bunăvoie în termen de 6 luni, instanța va analiza in primul rând textele de lege incidente, respectiv art.2 din OG nr.22/2002, modificata, care prevede ca: “daca executarea creanței (...) nu începe sau continua din lipsa de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului” și art. 3 din OG nr.22/2002, potrivit căruia: “În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.“
Instanța apreciază ca prin aceasta dispoziție legala nu s-a instituit un termen de grație de 6 luni în care debitorul să poată să-și execute benevol obligația.
In fapt, legea prevede ca doar in cazul lipsei de fonduri, lipsa care conduce la neînceperea executării benevole sau la continuarea acesteia, doar in acest caz deci, a lipsei de fonduri, exista un termen de 6 luni aplicabil in baza legii, termen in care debitorul este obligat sa găsească resursele financiare necesare acoperirii creanței.
Daca era vorba despre un termen de 6 luni in care se amână începutul executării, atunci formularea textului legal era diferita. In speța, acest text începe clar cu mențiunea “daca executarea nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri”, precizând în mod neechivoc situația care condiționează aplicarea acestui termen de 6 luni.
Așadar, din interpretarea logica a textului, se desprinde ideea ca doar in cazul existentei unei lipse de fonduri din partea debitorului, lipsa care sa determine un impediment la executarea benevola, doar atunci deci, este aplicabil termenul de 6 luni in care exista obligația de a găsi resursele financiare necesare. Este vorba despre un termen de 6 luni dat acestor instituții pentru a identifica sumele necesare, dat fiind specificul activității lor, în cazul special al unei lipse de fonduri, pentru identificarea resurselor financiare.
Prin urmare, instanța apreciază că în mod corect s-a procedat la declanșarea executării silite în cauză, prevederile art.2 din O.G. nr.22/2002 nefiind incidente de plano, ci numai în condițiile lipsei de fonduri în vederea executării voluntare a obligației, aspect neinvocat și nedovedit de către partea contestatoare.
În privința cheltuielilor de executare, instanța reține în primul rând că este nefondată susținerea părții contestatoare potrivit căreia nu poate fi obligată la cheltuieli de executare, întrucât, astfel cu s-a arătat anterior, prevederile O.G. nr.22/2002 nu sunt incidente în cauză.
Cu privire la valoarea acestor chetuieli, potrivit dispozițiile art. 670 alin. 3 și 4 C.pr.cv., „Sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declansarii executarii silite; 2. onorariul executorului judecatoresc, stabilit potrivit legii (...); Sumele datorate ce urmeaza sa fie platite se stabilesc de catre executorul judecatoresc, prin incheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, in conditiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanta de executare, pe calea contestatiei la executare formulate de partea interesata si tinand seama de probele administrate de aceasta. Dispozitiile art. 451 alin. (2) si (3) se aplica in mod corespunzator, iar suspendarea executarii in privinta acestor cheltuieli de executare nu este conditionata de plata unei cautiuni.”
Sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și cele ale Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
Se constată că executorul judecătoresc a stabilit în mod corect cuantumul onorariului său, respectând dispozițiile art. 37 alin. 1 litera a din Legea nr. 188/2000 și cele ale Ordinului ministrului justiției nr. 2550/2006, stabilind onorariul maxim de 10% din suma urmărită ( 1.322,53 lei) la care a adăugat TVA de 24% (317,40 lei), executorul N. D. fiind plătitor de TVA (f. 52).
Instanța apreciază că valoarea onorariului executorului judecătoresc, chiar stabilit la nivelul maxim admis (1.322,53 lei), este proporțională cu activitatea desfășurată de executorul judecătoresc (constând în primire cerere de executare, solicitarea încuviințării silite, calcularea valorii dobânzii aferente debitului principal, emitere somație). Executorii judecătorești sunt ținuți a respecta Ordinul nr. 2250/2006 și a stabili onorariile în limitele legale prevăzute. La onorariile astfel calculate, unii executori judecătorești au obligația calculării și reținerii TVA-ului, taxă ce este suportată potrivit Codului fiscal de destinatarul final, în cazul de față: debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare. În consecință, instanța apreciază că nu se impune diminuarea onorariului executorului judecătoresc.
În privința sumei de 37, 2 lei inclusă în cheltuielile de executare, instanța constată că aceasta reprezintă cheltuieli necesare executării silite, fiind justificată de înscrisurile de la filele 50-52, astfel încât nu se impune înlăturarea ori diminuarea ei.
Față de toate considerentele expuse anterior, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, instanța reține că, potrivit art. 719 alin. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Potrivit acestui text de lege suspendarea executării poate fi pronunțată doar până la soluționarea contestației la executare în primă instanță, hotărârea astfel pronunțată fiind executorie, potrivit art. 651 alin. 3 Cod procedură civilă. Având în vedere că, odată cu soluționarea cereri de suspendare a executării silite, a fost respinsă și contestația la executare, instanța constată că prima a rămas fără obiect, astfel că urmează a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității formulării contestației împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 12.02.2015, ca neîntemeiată.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE REPREZENTAT DE DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI JUDETENE A FINANTELOR PUBLICE ILFOV, cu sediul procesual ales in București, sector 2, .. 13 in contradictoriu cu intimații . SRL, cu sediul in loc. Cornetu, ., jud. Ilfov, citată și la . SRL, cu sediul profesional in loc. Cornetu, ., jud. Ilfov și B. N. D., cu sediul in București, sector 5, .. 4, ., . neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de apel se depune la Judecătoria sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M.I. 20 Iunie 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4627/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 8498/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
