Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4636/2015. Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4636/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 5 BUCUREŞTI la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 4636/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.4636
Ședința din camera de consiliu de la 15.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-R. P.
GREFIER: F. Ț.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere de valoare redusă, formulată de reclamanta E. K. Romania S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B. D. C..
La apelul nominal făcut în camera de consiliu au lipsit părțile.
Cererea se soluționează fără citarea părților, conform art. 1.029 alin. 1 C., fiind o procedură scrisă și desfășurându-se în întregul ei în camera de consiliu. Procedura se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu, apreciindu-se că dispozițiile art.XII alin. 1 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr.134/2010 privind codul de procedură civilă nu-și găsesc aplicarea decât în condițiile unei proceduri contencioase care se derulează potrivit dreptului comun și nu în alte cazuri în care codul, în cuprinsul unor norme speciale (astfel cum sunt dispozițiile art. 1029 alin.1 C.pr.civ.), prevede soluționarea unei cereri în camera de consiliu.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului și stadiul procesual.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.131 alin.1 C.pr.civ., fiind primul termen de judecată, își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial, conform dispozițiilor art.1.027 C.pr.civ. raportat la art.94 pct.1 lit.j și art.107 C.pr.civ.
În temeiul art.258 alin.1 C.pr.civ., raportat la art.255 alin.1 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile aflate la dosar, considerându-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
În temeiul art.394 C.pr.civ., instanța, fiind lămurită, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 25.02.2015, sub nr._, reclamanta E. K. Romania S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B. D. C., a solicitat instanței obligarea acestuia la plata a sumei de 2.026,29 lei, compusă din suma de 409,73 lei – debit principal cesionat (contravaloarea serviciilor prestate și neachitate), suma de 409,73 lei – penalități de întârziere în conformitate cu prevederile contractuale, suma de 57,13 lei – dobânzi legale în conformitate cu dispozițiile legale în materie, precum și din suma de 1.149,70 lei – taxă reziliere în conformitate cu clauzele contractuale. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat între Orange Romania S.A. (fosta S.C. Mobil Rom S.A.) și debitor s-a încheiat contractul de servicii de telecomunicații integrate nr._/04.06.2011, în baza căruia compania Orange Romania S.A. a prestat serviciile pentru care s-a obligat contractual, emițând facturile atașate cererii, care nu au fost achitate integral de către debitor. Pentru serviciile prestate și neachitate la termen, s-au calculat penalitățile conform contractului. Mai arată că s-a încercat soluționarea cauzei pe cale amiabilă, însă demersurile nu au avut nici un rezultat.
Totodată, reclamanta a învederat instanței faptul că se bucură de o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.1025 și urm. C.pr.civ., titlul VI, capitolul I privind cesiunea de creanță reglementat de C.civ., reclamanta solicitând, conform art.411 alin.1 pct.2 teza a II-a C.pr.civ., judecarea cauzei și în lipsă.
Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, potrivit art.6 alin.1 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru – dovada la fila 4 din dosar.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, pe care le-a atașat.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală și pentru a solicita probe în apărare.
La termenul din data de 15.06.2015, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile aflate la dosar, considerându-le ca fiind admisibile, în sensul de pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Analizând condițiile de admisibilitate a cererii, instanța reține că reclamanta a optat pentru procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prevăzută de Titlul X din Codul de procedură civilă (2010), iar potrivit dispozițiilor art.1025 alin.1 C.pr.civ., „prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.”
Alineatele 2 și 3 ale art.1025 C.pr.civ. exclud de la această procedură materia fiscală, vamală sau administrativă, cererile privind răspunderea statului pentru acte și omisiuni în cadrul exercitării autorității publice, precum și cereri privind: starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice, drepturile patrimoniale născute din raporturi de familie, moștenire, insolvență, concordat preventiv, procedura de lichidare a societăților insolvabile și alte proceduri asemănătoare, asigurările sociale, dreptul muncii, închirierea unor bunuri imobile (cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unor sume de bani), arbitraj și atingeri aduse dreptului la viață privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.
Raportat la dispozițiile art.1025 C.pr.civ., instanța constată că prezenta cerere în materia răspunderii civile contractuale nu este exclusă acestei proceduri speciale și că cererea îndeplinește condițiile de admisibilitate prin prisma cuantumului pretențiilor solicitate.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că între S.C. Orange Romania S.A. și pârâtul B. D. C. s-a încheiat contractul de abonament la servicii de telecomunicații integrate nr._/04.06.2011, în temeiul căruia S.C. Orange Romania S.A. s-a obligat să presteze pârâtei servicii de telefonie mobilă, în schimbul unui preț.
În baza acestor raporturi contractuale, S.C. Orange Romania S.A. a emis facturile fiscale atașate la dosar, în cuantumul pretins de reclamanta E. K. Romania S.R.L., care a dobândit creanța, urmare a cesiunii de creanță intervenite între ea și S.C. Orange Romania S.A..
În schimb, pârâtul nu a administrat dovezi în privința motivelor pentru care nu a achitat la scadență contravaloarea serviciilor prestate și nici nu a probat faptul că obligația de plată s-ar fi stins printr-un alt mod de stingere a obligațiilor admis de lege.
Instanța constată că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii contractuale a pârâtului, și anume, existența unui contract încheiat între părți, fapta ilicită constând în neexecutarea contractului de către una dintre părți, prejudiciul, legătura de cauzalitate între neexecutarea contractului și prejudiciu, alături de culpa pârâtului, pus în întârziere prin formularea prezentei cereri, în conformitate cu dispozițiile art.1079 alin.1 C.civ. (1864) – contractul fiind încheiat înainte de . noilor dispoziții în materie civilă.
Întrucât reclamanta a făcut dovada existenței unui contract între părți, și anume, contractul de prestări servicii din data de 04.06.2011, în sarcina pârâtului s-a născut prezumția de neexecutare a contractului, respectiv prezumția de culpă în neexecutarea contractului, fără ca aceasta să fi făcut dovada unui caz fortuit sau de forță majoră care să îl fi împiedicat să execute la timp obligația de plată a prețului serviciilor prestate de către reclamantă.
În privința capetelor de cerere referitoare la plata penalităților de întârziere, respectiv la plata taxei de reziliere, instanța apreciază că acestea sunt neîntemeiate, în condițiile în care trebuie să se constate corecta aplicare a clauzei penale în raporturile dintre părți, pentru a putea decide cu privire la existența sau inexistența obligației de plată a sumei pretinse cu acest titlu.
Chiar dacă contractul de prestări servicii a fost asumat în integralitate prin semnătură de către pârât, nu se poate face abstracție de faptul că acesta reprezintă contract de adeziune, cu clauze preformulate de către reclamantă, nenegociate direct cu clientul, având în vedere că în contract nu se indică nicio clauză penală care să intervină în situația achitării cu întârziere a debitului principal, la dosarul cauzei nefiind depusă dovada unei astfel de înțelegeri între părți, fie și sub forma unor condiții generale, dar pentru care reclamanta să fi făcut dovada negocierii lor cu clientul, ci din contră, la dosarul cauzei reclamanta a depus o . înscrisuri sub denumirea de “termeni și condiții generale”, în legătură cu care nu există dovada negocierii lor cu pârâtul.
În privința capătului de cerere referitor la plata dobânzii legale penalizatoare, instanța apreciază că este întemeiat, având în vedere în acest sens dispozițiile art.1082 C.civ. (1864), “debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.”
Astfel, având în vedere că pârâtul nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale emise de către reclamantă și că a expirat scadența indicată pe aceste facturi fiscale, în condițiile în care, după cum s-a arătat, nu s-a făcut dovada existenței unei clauze penale în raporturile dintre părți, începând cu data de 26.04.2012 – dată indicată de reclamantă, de care instanța este ținută în virtutea principiului disponibilității, dată ulterioară scadenței facturilor fiscale atașate cererii – au început să curgă daune moratorii în sarcina pârâtei, în cuantumul prevăzut de lege, și anume, al dobânzii legale, calculate potrivit dispozițiilor O.G. nr.13/2011, după caz, reclamanta solicitând cu acest titlu suma de 39,75 lei.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată a reclamantei E. K. Romania S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B. D. C. și va obliga pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 409,73 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de telecomunicații integrate prestate, precum și a sumei de 57,13 lei reprezentând dobânda legală penalizatoare în conformitate cu dispozițiile O.G. nr.13/2011, prin raportare la suma de 409,73 lei, respingând ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea pârâtului la plata c/val penalităților de întârziere, în cuantum de 409,73 lei și a c/val taxei de reziliere, în cuantum de 1.149,70 lei.
În temeiul art.451 alin.1 și art.453 alin.1 C.pr.civ., având în vedere soluția de admitere a acțiunii, reținându-se culpa procesuală a pârâtului în declanșarea prezentului litigiu, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, respingând ca neîntemeiată această cerere în ceea ce privește suma de 150 lei urmare a admiterii doar în parte a cererii, cu consecința că valoarea din partea admisă a cererii este de sub 2.000 lei, având în vedere dispozițiile art.6 alin.1 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată a reclamantei E. K. Romania S.R.L., cu sediul în București, ..10A, sector 2, București, în contradictoriu cu pârâtul B. D. C., cu domiciliul în București, ..6, ., ., București.
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 409,73 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de telecomunicații integrate prestate, precum și a sumei de 57,13 lei reprezentând dobânda legală penalizatoare în conformitate cu dispozițiile O.G. nr.13/2011, prin raportare la suma de 409,73 lei, respingând ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea pârâtului la plata c/val penalităților de întârziere, în cuantum de 409,73 lei și a c/val taxei de reziliere, în cuantum de 1.149,70 lei.
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând ca neîntemeiată această cerere în ceea ce privește suma de 150 lei.
Cu drept numai de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 5 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-R. P. F. Ț.
Jud., red. și tehn. A.R.P. – 4 ex/07.08.2015
Se vor efectua 2 .>Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4612/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4627/2015. Judecătoria... → |
|---|
