Accesiune. Sentința nr. 110/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 110/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 110/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 110
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: N. A.
GREFIER: C. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect uzucapiune-accesiune, privind pe reclamanții P. A. și P. E. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanții, prin apărător, cu delegație la dosar, lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanții prin apărător solicită admiterea acțiunii, să se constate că au dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului și prin accesiune imobiliară dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acest teren, omologarea raportului de expertiză, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 12.05.2011 sub nr._/303/2013, reclamanții P. A. și P. E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Public, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că au dobândit, prin efectul prescripției achizitive, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 350 mp, situat în București, Sector 6, ., precum și, prin efectul accesiunii imobiliare, dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acest teren.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au cumpărat de la A. M., în data de 01.04.1972, un teren în suprafață de 400 mp, prin încheierea unei chitanțe sub semnătură privată, prețul de 3500 lei fiind achitat integral.
Reclamanții au intrat în posesia terenului încă de la data cumpărării, nefiind niciodată tulburați în exercitarea posesiei acestuia, stăpânind în mod public, neîntrerupt și sub nume de proprietar.
Pe acest teren, reclamanții au edificat o construcție, luată în evidențele Administrației Financiare a Sectorului 6 București, astfel cum rezultă dintr-un înscris eliberat de respectiva instituție, încă din anul 1981.
Întrucât B. V. a decedat, la cererea reclamanților, Ministerul Finanțelor Publice a efectuat procedura de declarare a vacanței succesorale.
În susținerea cererii, reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba testimonială cu doi martori, expertiză tehnică imobiliară.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1847 și următoarele cod civil din 1864, art. 482 și următoarele Cod civil din 1864.
Reclamanții au anexat cererii un înscris olograf denumit chitanță, datat 1-IV-1972 (fila 4), înscris de redare a contractului de vânzare-cumpărare din 17.01.1947 (fila 5), certificat nr. 6449/26.01.1981 emis de Consiliul Popular al Municipiului București – Circumscripția Financiară a Sectorului 7 (fila 6), chitanța .-10- Nr._/16.02.2011 emisă de Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale Sector 6 (fila 7), certificat de vacanță succesorală (filele 25-26), decizia civilă nr. 21A/10.01.2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ (filele 142-148).
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 6520 lei (filele 62, 138) și timbru judiciar în valoare de 5 lei (fila 62), reclamanților fiindu-le acordat ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata diferenței taxei de timbru în cuantum de 3524,29 lei (filele 139-140).
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nu a solicitat administrarea de probe.
Din oficiu, instanța a solicitat și a primit relații de la Oficiul Național de cadastru și Publicitate Imobiliară București, privind comunicarea extrasului de carte funciară sau a certificatului de sarcini în cazul în care nu s-a deschis carte funciară (filele 54-55, 57-58), Primăria Municipiului București – Direcția Patrimoniu - Serviciul Cadastru, privind privind istoricul de număr poștal, modificările denumirii străzii și numărului poștal (filele 48, 51, 116, 117, 122, 123, 124), Primăria Municipiului București – Direcția Patrimoniu – Serviciul Evidență Domeniu Public și Privat, privind situația juridică a imobilului (filele 50, 52, 93, 94, 113, 119), Consiliul Local Sector 6 București – Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale, privind istoricul de rol fiscal și actele care au stat la baza înscrierilor (filele 69-75).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba testimonială cu martorii I. M. (fila 89) și M. D. (fila 90), precum și proba cu expertiza tehnică imobiliară, având ca obiective identificarea terenului, specificarea dacă este îngrădit și în ce mod, identificarea construcției edificate pe teren, stabilirea valorii de circulație a terenului și a construcției (filele 76-87).
La termenul din data de 06.06.2012 (fila 99), instanța a încuviințat obiecțiunile formulate de reclamanți la raportul de expertiză (filele 97-98), răspunsul expertului S. I. fiind primit la data de 23.08.2012 (filele 102-105).
La termenul din data de 16.01.2013, instanța, având în vedere prevederile art. 26 din Legea nr. 18/1991, forma de la data decesului defunctului B. V., a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată din oficiu, respingând cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă (filele 150-152).
Prin decizia civilă nr. 165A/10.02.2014 Tribunalul București, desființând sentința civilă nr. 341/16.01.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Judecătoria Sectorului 6 București a reînregistrat dosarul nr._/303/2012 cu numărul_ (fila 1).
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 21.12.1946, B. V. a dobândit de la Banca Populară Militari – Ilfov, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1586/17.01.1947 de către Tribunalul Ilfov, Secția notariat, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 750 mp situat în București, Sector 6, .. Aceste aspecte reies din înscrisul de la fila 5 dosar și răspunsul Primăriei Municipiului București – Direcția Patrimoniu – Serviciul Evidență Domeniu Public și Privat (filele 50, 52, 93, 94, 113, 119), răspunsul Consiliului Local Sector 6 București – Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale (filele 69-75).
La data de 01.04.1972, A. M. a încheiat cu P. A. un înscris sub semnătură privată, prin care îi vindea acestuia din urmă un teren de 400 mp, împrejmuit, situat în București, Sector 6, ., vânzătoarea primind prețul de 3500 lei, astfel cum rezultă din înscrisul olograf denumit chitanță (fila 4) coroborat cu răspunsul Consiliului Local Sector 6 București – Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale (filele 69-75), declarația martorilor I. M. (fila 89) și M. D. (fila 90).
Conform expertizei tehnice imobiliare efectuată în cauză (filele 76-87), acest teren avea, în fapt, suprafața de 432 mp.
Din coroborarea acestui înscris sub semnătură privată cu declarațiile martorilor I. M. (fila 89) și M. D. (fila 90), precum și cu susținerile din cererea de chemare în judecată, instanța reține și că reclamanții au ocupat și utilizat terenul de 432 mp începând cu data de 01.04.1972.
Pe terenul evidențiat anterior, în anul 1972, reclamanții P. A. și P. E. au construit două camere din paiantă, iar în anul 1990 au mai construit două camere din zidărie de cărămidă și b.c.a., astfel cum reiese din expertiza tehnică imobiliară (filele 76-87), declarația martorilor I. M. (fila 89) și M. D. (fila 90).
Conform certificatului de vacanță succesorală nr. 21/23.09.2009 emis de Biroul notarului public E. A. F. (filele 25-26), B. V. a decedat la data de 11.10.1976 și, în lipsa moștenitorilor legali și testamentari, întreaga masă succesorală lăsată de defunct fiind preluată de S. R., sub beneficiu de inventar.
Față de dispozițiile art. 6 alin. (4) din Codul civil în vigoare, art. 3 și art. 82 din Legea nr. 71/2011, art. 6 din Legea nr. 76/2012, instanța reține că actul normativ aplicabil instituției uzucapiunii invocate de către reclamanți este Codul civil din 1864, întrucât, astfel cum se va detalia în continuare, posesia invocată de reclamanți a început anterior intrării în vigoare a actualului Codul civil și actualului Cod de procedură civilă.
Art. 1890 C. civ. din 1864 prevede că „toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără să i se poată opune reaua-credință”.
În mod generic, uzucapiunea sau prescripția achizitivă este acel mod de dobândire a dreptului de proprietate și a altor drepturi reale principale prin exercitarea unei posesii neîntrerupte asupra unui bun, în termenul și în condițiile prevăzute de lege.
Art. 1890 C. civ. din 1864 ce reglementează uzucapiunea de 30 de ani, numită și uzucapiunea de lungă durată, impune îndeplinirea unei singure condiții, anume exercitarea unei posesii utile și neîntrerupte în termenul prevăzut de lege.
Instanța reține că prin posesie se înțelege stăpânirea de fapt a unui lucru, care, din punctul de vedere al posesorului, apare ca o exteriorizare a atributelor unui drept real principal. Astfel, posesia implică existența simultană a două elemente constitutive: cel material (corpus) și cel psihologic sau intențional (animus possidendi sau animus rem sibi habendi).
Referitor la elementul material, care presupune contactul direct, efectiv cu lucrul, instanța apreciază că, în cauză, astfel cum s-a reținut în situația de fapt, reclamanții au stăpânit efectiv terenul evidențiat în raportul de expertiză, de 432 mp. În acest sens, instanța reține, conform declarațiilor martorilor I. M. (fila 89) și M. D. (fila 90), că reclamanții au locuit efectiv la adresa din București, Sector 6, .. 5, construindu-și o casă pe acel teren.
Elementul psihologic definește voința celui ce stăpânește lucrul de a se comporta cu privire la acesta ca un proprietar sau ca un titular al altui drept real principal. Din interpretarea art. 1854 C. civ. din 1864 ce prevede că „posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul” instanța reține că textul prezumă că stăpânirea materială a unui lucru este o exprimare a voinței că această stăpânire se face animo sibi habendi. În cauză, conform situației de fapt, instanța apreciază că reclamantul a dat dovadă de o atitudine subiectivă specifică dreptului de proprietate, beneficiind și de prezumția legală evidențiată anterior.
Totuși, pentru a produce efectele prevăzute de lege, nu este suficientă întrunirea celor două elemente constitutive ale posesiei, ci mai este necesar ca posesia să fie utilă, adică să fie însoțită de anumite calități sau, într-o altă exprimare, să fie neviciată. Din interpretarea art. 1847-1853 C. civ. din 1864, instanța reține următoarele vicii ale posesiei: discontinuitatea, violența, clandestinitatea și echivocul.
Potrivit art. 1848 C. civ. din 1864, „posesia este discontinuă atunci când posesorul o exercită în mod neregulat, adică cu intermitențe anormale”. În prezenta cauză, astfel cum s-a reținut în situația de fapt, reclamanții au stăpânit efectiv terenul de 432 mp, începând cu data de 01.04.1972, neexistând vreo cauză de întrerupere (naturală sau civilă). De altfel, nici pârâtul nu a contestat acest aspect. În susținerea acestei concluzii este și prezumția legală statuată de art. 1850 C. civ. din 1864 potrivit căreia posesorul actual care dovedește că a posedat la un moment dat este presupus că a posedat în tot timpul intermediar. De altfel, posesia unui teren nu implică legătura materială permanentă cu bunul, ci actele de exercitare a acesteia să fie regulate în raport de natura bunului.
Prin urmare, în raport de natura bunului, nu este incidentă discontinuitatea posesiei, în privința perioadei 01.04.1972-prezent.
Art. 1851 C. civ. din 1864 prevede că „posesiunea este tulburată când este fundată sau conservată prin acte de violență în contra sau din partea adversarului”. Instanța apreciază că nu sunt incidente tezele articolului, reclamanții intrând în stăpânirea terenului și exercitând în continuare această stăpânire în mod pașnic, pârâtul neinvocând și dovedind existența acestui viciu al posesiei.
Viciul clandestinității este prevăzut de art. 1852 C. civ. din 1864: „posesia este clandestină când posesorul o exercită pe ascuns de adversarul său încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască”. Instanța apreciază că viciul clandestinității nu este incident, în ceea ce privește posesia reclamantului, din declarațiile martorilor rezultând că actele sale de posesie au fost publice și puteau fi cunoscute de pârât.
Posesia este echivocă atunci când nu sunt sigure nici existența, dar nici lipsa elementului intențional (animus sibi habendi). Potrivit declarațiilor martorilor audiați de instanță, reclamanții au posedat imobilul comportându-se ca adevărați proprietari, edificând pe teren construcțiile identificate în raportul de expertiză.
Instanța reține că posesia reclamanților a început în data de 01.04.1972 și stăpânesc imobilul și în prezent – pârâtul nu a invocat și dovedit contrariul -, astfel că posesia reclamanților a durat peste 30 ani.
Față de aceste considerente, instanța urmează a admite cererea în privința primului capăt de cerere și va constata că reclamanții au dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 432 mp situat în București, ., sector 6, identificat potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat de expert S. I. (filele 76-85).
Accesiunea constă în încorporarea materială a unui lucru considerat mai puțin important într-un lucru considerat mai important. Principiul accesiunii este înscris în art. 488 C. civ. din 1864, potrivit căruia „tot ce se unește și se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului”. Totodată, art. 489 C. civ. din 1864 prevede că „proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeței și a subfeței lui”, iar art. 482 C. civ. din 1864 statuează că „Proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra tot ce produce lucrul și asupra tot ce se unește, ca accesoriu, cu lucrul, într-un mod natural sau artificial. Acest drept se numește: drept de accesiune”.
Instanța apreciază că accesiunea imobiliară artificială (numită și industrială) presupune intervenția omului și, spre deosebire de cea naturală, implică plata unor despăgubiri către cel în detrimentul căruia operează. În alte cuvinte, aceasta are loc cu titlu oneros, spre deosebire de accesiunea imobiliară naturală, care are loc cu titlu gratuit.
Instanța reține că efectul uzucapiunii se produce retroactiv, în sensul că uzucapantul se consideră proprietar de la momentul intrării sale în posesia imobilului, în speță din anul 1972. Ca atare, reclamanții fiind considerați proprietari asupra terenului din anul 1972 și ca urmare a edificării de către ei, cu materiale proprii, a construcțiilor identificate în raportul de expertiză efectuat de expert I. S. (filele 76-85), în anul 1972 și 1990, reclamanții au dobândit și calitatea de proprietari asupra construcțiilor prin accesiune, în temeiul art.482 și 488 c.civ. de la 1864.
Având în vedere considerentele anterioare, instanța va constata că reclamanții au dobândit, prin accesiune imobiliară dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe terenul din București, Sector 6, ., identificate în raportul de expertiză efectuat de expert I. S. (filele 76-85).
Instanța reține că art. 502 din O.U.G. nr. 51/2008 prevede că, în situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public. Instanța are în vedere că, în urma admiterii acțiunii, reclamanții dobândesc bunuri în valoare de_ lei, astfel cum reiese din răspunsul expertului S. I. la obiecțiunile reclamanților privind raportul de expertiză (filele 102-105), această valoare depășind de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat în cuantum de 3524,29 lei (filele 139-140). Prin urmare, reclamanții vor fi obligați să plătească statului suma de 3524,29 lei, reprezentând ajutorul public acordat.
În baza art. 35 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, prezenta hotărâre se va comunica oficiului de cadastru, în termen de 3 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanții P. A., CNP_, și P. E., CNP_, ambii domiciliați în București, Sector 6, ., cu domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, Sector 6, ., parter, . cu pârâtul statul român prin Ministerul Finanțelor Publice – reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice București.
Constată că reclamanții au dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 432 mp situat în București, Sector 6, ., identificat în raportul de expertiză efectuat de expert I. S. (filele 76-85) și prin accesiune imobiliară dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acest teren, identificate în același raport de expertiză.
Obligă reclamanții să plătească statului suma de 3524,29 lei reprezentând ajutorul public acordat.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3274/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
