Anulare act. Sentința nr. 9081/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9081/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 9081/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9081
Ședința publică de la data de 10 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I. C.
GREFIER: P. O.
Pe rol soluționarea cauzei civile, având ca obiect – anulare act, privind pe reclamantul I. M. C., în contradictoriu cu pârâții C. L. AL SECTORULUI 6, DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6 și . SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns contestatorul I. M. C., personal, legitimat cu CI, datele de identificare ale acesteia, fiind consemnate în caietul grefierului de ședință, intimata, Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, prin consilier juridic, M. A., în baza delegației aflată la fila 56 din dosarul_/303/2015, intimata, C. L. al Sectorului 6, prin consilier juridic, C. L., care a depus la dosarul cauzei_/303/2015 delegație(fila 94 din dosar), intimata . SRL, prin consilier juridic, Potecaru A., în baza delegației aflată la fila 43 în dosarul_/303/2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prezentul dosar s-a format ca urmare a disjungerii capătului doi de cerere – constatarea nulității Hotărârii nr. 4/2010 a Consiliului L. Sector 6 București - din dosarul nr._/303/2015; Susținerile părților au fost consemnate în sentința civilă nr. 9076/10 noiembrie 2015 pronunțată în dosarul nr._/303/2015.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.06.2015, sub nr. de dosar_/303/2015, contestatorul I. M. C., în contradictoriu cu pârâții Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, C. L. al Sectorului 6 București și . SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat de Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 la data de 04.06.2015 ca netemeinic și nelegal, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale, constatarea nulității Hotărârii nr. 4/2010 a Consiliului L. Sector 6 București, anularea dispoziției de ridicare . nr._ din data de 13.12.2014 prin care s-a dispus ridicarea autoturismului cu numărul de înmatriculare_, proprietatea contestatorului, ca fiind emisă în aplicarea unui act normativ nelegal, plata sumei de 677,32 lei, reprezentând contravaloarea taxelor de ridicare auto, transport auto și depozitare auto, sumă pe care contestatorul a fost obligat să o achite către . SRL ca urmare a emiterii dispoziției de ridicare . nr,_, cu încălcarea prevederilor legale, iar în subsidiar, în condițiile în care instanța de judecată va considera că nu pârâta Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 este cea care are obligația de a restitui suma de 677,32 lei, contestatorul a solicitat instanței de judecată să oblige pârâta . SRL să restituie acestuia suma de 677,32 lei, reprezentând contravaloare factură nr._/13.12.2014, ca fiind plată nedatorată.
În ceea ce privește nulitatea HCL nr. 4/2010 a consiliului L. Sector 6, contestatorul a arătat instanței de judecată faptul că aceasta a fost constatată de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin soluționarea recursului în interesul legii. În aceste condiții, contestatorul a concluzionat faptul că argumentele avute în vedere de Înalta Curte sunt valabile și în prezenta cauză.
Pe cale de consecință, se impune ca instanța de judecată să constate nulitatea acestui act normativ iar pe cale de consecință să constate că dispoziția de ridicare auto . nr._ este de asemenea nulă, ca urmare a faptului că a fost emisă în temeiul unui act normativ nul.
În ceea ce privește cererea de anulare a dispoziției . nr._, contestatorul a arătat instanței de judecată următoarele:
Mai mult decât atât, contestatorul a mai arătat instanței de judecată faptul că la data emiterii dispoziției PL_ nici nu era întocmit un proces verbal de contravenție (procesul verbal P_ prin care s-a constatat contravenția a fost întocmit la data de 04.06.2015). În atare situație nici nu se putea pune problema emiterii vreunei dispoziții de ridicare a autoturismului_, dat fiind că nu exista un proces verbal care să constate o contravenție și care să dispună o sancțiune contravențională complementară.
În fine, contestatorul a mai arătat faptul că, dispoziția contestată (PL_) a fost emisă în temeiul Hotărârii Consiliului L. nr. 4/2010. Or, în conformitate cu decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr. 3/2015 (recurs în interesul legii), Consiliile locale nu pot emite hotărâri în aplicarea prevederilor Codului rutier, inclusiv în ceea ce privește măsurile tehnico-administrative sau sancțiunile complementare, deoarece aceste hotărâri depășesc domeniul de competență al Consiliilor locale.
În ceea ce privește obligarea intimatei la restituirea sumei de 677.32 lei, contestatorul a arătat instanței de judecată că a fost obligat să plătească această sumă ca urmare a faptului că intimata a emis o dispoziție nelegală. Or, în condițiile răspunderii civile delictuale, cele ce pricinuiește o pagubă altei persoane este obligat să desdăuneze victima. În acest caz, contestatorul a fost obligat să achite suma de 677,32 lei, ca urmare a faptului că intimata a emis o dispoziție cu încălcarea prevederilor legale.
În finalul cererii sale, contestatorul a precizat faptul că a înțeles să formuleze această cerere de chemare în judecată întemeiată pe prevederile art. 59 Cod procedură civilă, deoarece între plângerea contravențională și pretențiile formulate împotriva Direcției de Poliție Locală sector 6, pe de o parte, și pretențiile formulate împotriva . SRL, există o strânsă legătură. Disjungerea acestor capete de cerere, printre altele, ar putea avea drept consecință și pronunțarea unor hotărâri judecătorești contradictorii.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 16 și 19 din OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002, art. 4 alin. 4 din Legea nr. 554/2004.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul verbal de contravenție contestat, dispoziție de ridicare . nr._, factura nr._ din data de 13.12.2014.
Prin compartimentul registratură, la data de 07.07.2015, contestatorul a depus la dosar precizări cu privire la motivarea în fapt și în drept a Hotărârii Consiliului L. nr. 6/2010, prin care a arătat că măsura ridicării vehiculelor staționate neregulamentar este prevăzută în Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 195/2002 republicată, aprobată prin Legea nr. 49/2006.
În conformitate cu prevederile art. 64 din OUG nr.195/2002, competența pentru ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar aparține Poliției rutiere, iar nu autorităților publice locale, așa cum este Consiliului L. sector 6. În mod explicit, autoritățile publice locale au doar obligația de punere în aplicare a măsurilor dispuse de Poliția rutieră.
În conformitate cu prevederile art. 64 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, procedura de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar se dispune prin regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, iar prin acest regulament nu a fost reglementată nici o procedură pentru ridicarea autovehiculelor staționate neregulamentar. În aceste condiții, se poate afirma faptul că procedura pentru ridicarea autovehiculelor staționate neregulamentar în acest moment nu a fost reglementată.
Încercarea făcută de C. L. Sector 6 de a reglementa această procedură printr-o Hotărâre a Consiliului L. este un demers juridic nul deoarece autoritățile publice locale nu au aceste competențe recunoscute de lege. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 36 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, consiliile locale nu au competențe în ceea ce privește aplicarea de sancțiuni privind circulația și staționarea vehiculelor pe drumurile publice.
Or, contestatorul a solicitat ca instanța de judecată să observe faptul că măsura ridicării autovehiculelor staționate neregulamentar nu este o măsură de sine stătătoare, ci este o sancțiune contravențională complementară, care nu poate fi stabilită în afara cadrului legal al răspunderii contravenționale.
Pe de altă parte, nici nu se poate pune problema ca măsura ridicării autovehiculelor staționate neregulamentar să fie o măsură de sine stătătoare, care să poată fi dispusă/ adoptată de autoritățile publice locale.
Măsura ridicării autovehiculelor staționate neregulamentar este o măsură care afectează dreptul de proprietate, în sensul că, chiar dacă proprietarul încă deține dreptul de dispoziție asupra bunului, totuși celelalte două caracteristici esențiale ale dreptului de proprietate, respectiv dreptul de a folosi bunul și de a-i culege roadele sunt fundamental afectate. În aceste condiții, ținând cont și de prevederile art. 73 alin. 3 lit. m din Constituția României, rezultă cu claritate faptul că autoritățile locale nu au dreptul de a interveni și emite reglementări care privesc regimul proprietății asupra bunurilor.
În fine, contestatorul a mai arătat instanței de judecată că, chiar și în condițiile Legii nr.155/2010, chiar dacă Poliția locală are dreptul de a constata faptele contravenționale și aplica sancțiunile corespunzătoare, solicitând ca instanța de judecată să observe faptul că nici prin această lege nu este reglementată o procedură cu privire la ridicarea autovehiculelor staționate neregulamentar.
În aceste condiții, raționamentele expuse mai sus cu privire la OUG nr. 195/2002 sunt aplicabile și în ceea ce privește Legea nr. 155/2010.
Mai mult decât atât, în condițiile în care Legea nr.155/2010 nu prevede o procedură privind ridicarea autovehiculelor parcate neregulamentar, rămân aplicabile ca fiind de drept comun prevederile OUG nr.195/2002, precum și trimiterea la Regulamentul aprobat prin HG nr. 1391/2006.
Față de aceste argumente, contestatorul a solicitat instanței de judecată să constate că HCL sector 6 nr. 4/2010 este nulă.
Tot în conformitate cu adresa Judecătoriei Sector 6, contestatorul a depus la dosar copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe procesul verbal de contravenție contestat, copie de pe dispoziția de ridicare PL nr._, copie de pe factura nr._, cererea de chemare în judecată în original, precum și două exemplare pentru comunicare.
Contestatorul a depus la dosar adresa Avocatului Poporului nr. 1223/29.01.2015, extrasă de pe pagina de internet a instituției Avocatului Poporului.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 64 din OUG nr. 195/2002 republicată, art. 4 alin. 4 din Legea nr. 554/2004.
Precizările au fost însoțite de cererea de chemare în judecată și înscrisurile aferente acesteia, în copie.
Prin compartimentul registratură, la data de 10.09.2015, pârâta . SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a . SRL, motivată de faptul că societatea a executat numai operațiunea materială de punere în executare a unei dispoziții obligatorie emisă de o altă persoană juridică, acționând în limitele acelei dispoziții, astfel încât prejudiciile pentru a fi recuperate numai de la emitentul actului administrativ vătămător care a generat procedura, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și nesusținută.
În fapt, la data 13.12.2014, agenții de poliție din cadrul DGPLS6 au constatat că autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ a staționat neregulamentar „pe trotuarul aferent străzii R. Montană vis a vis de nr.41, fără a asigura spațiul de cel puțin un metru pentru circulația pietonilor, fapt pentru care în conformitate cu art. 7 lit. h din Legea nr.554/2004 raportat la art. 143 lit. a, coroborat cu art. 142 lit. n din RA al OUG nr.195/2002, precum și HCLS6 nr. 4/2010 a fost luată măsura de ridicare a autoturismului.
. SRL a efectuat o operațiune de prestări servicii cu respectarea normelor legale și contractuale, în baza unei dispoziții scrise de către agentul poliției locale, respectiv dispoziția de ridicare . nr._ din data de 13.12.2014 prin care a fost dispusă și măsura tehnico-administrativă a ridicării.
. SRL numai în baza acestei dispoziții scrise a agentului de poliție locală a ridicat, transportat și depozitat autovehiculul în locul special amenajat, societatea nu a luat această măsură din proprie inițiativă.
Societatea comercială I. A. Eco SRL este operatorul autorizat pe raza sectorului 6, fiind desemnată câștigătoarea licitației în baza contractului de concesiune de servicii nr.3/20.04.2010 privind blocarea, transportul, depozitarea și eliberarea vehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public și privat.
Pârâta a considerat că în cazul anulării actelor administrative contestate în prezenta speță, contestatorul a fost vătămat în drepturile sale prin actele întocmite de către agenții DGPLS6, iar nu prin modalitatea în care un prestator de servicii s-a conformat dispozițiilor agentului, percepând o taxă pentru recuperarea vehiculului.
De subliniat este faptul că, societatea pârâtă nu are competența de a verifica oportunitatea sau legalitatea măsurii dispuse de agentul puterii publice și nici nu poate refuza îndeplinirea obligațiilor ce-i revin prin semnarea contractului cu Primăria Sectorului 6.
În ceea ce privește cererea în pretenții, pârâta a solicitat a se observa că . operatorul autorizat și nu a făcut decât să pună în executare o dispoziție de ridicare emisă de către DGPLS6, dispoziție ce este obligatorie pentru aceasta în baza contractului de achiziție publică, iar nerespectarea ar fi de natură să atragă răspunderea materială față de unitatea contractantă.
În acest context, pârâta a solicitat respingerea pretențiilor formulate de aceasta, în sensul restituirii sumei de 677,32 lei, ca fiind netemeinice și nelegale, întrucât . SRL este operatorul autorizat pe raza sectorului 6.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile 205 Cod procedură civilă, OUG nr.80/2013, dispozițiile OUG nr.195/2002, HCLS6 nr.4/2010 și Legea nr.155/2010 a Poliției Locale.
Prin același compartiment, la data de 11.09.2015, pârâtul C. L. Sector 6 a depus la dosar întâmpinare.
Față de cerere dedusă judecății, pârâtul a învederat instanței că, în primul rând, contestatorul a formulat petitele unu, trei și patru ale acțiunii introductive în contradictoriu cu o persoană - C. L. Sector 6, care nu are calitate procesuală pasivă.
În al doilea rând, dispoziția de ridicare . nr._/07.04.2015, precum și HCL Sector 6 nr. 4/2010 sunt acte administrative, definite de art.2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Prin urmare, Judecătoria Sectorului 6 nu este competentă material să soluționeze petetitele doi, trei și patru de cerere.
În această situație, pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 și, pe cale de consecință, a solicitat disjungerea capetelor doi, trei și patru de cerere, constituirea altui dosar și declinarea acestuia, spre soluționare, către Tribunalul București - Secția a II a C. Administrativ și Fiscal.
În al treilea rând, pârâtul a învederat instanței faptul că, având în vedere domeniul de aplicare și conținutul HCL sector 6 nr. 4/2010, aceasta reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter normativ iar nu individual, întrucât cuprinde reglementări formulate abstract, cu caracter obligatoriu pentru un număr nedeterminat de subiecte de drept, determinate fiind numai criteriile pentru stabilirea sferei destinatarilor.
Or, potrivit art.4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, doar legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, nu și a unuia normativ cum este situația HCL Sector 6 nr. 4/2010.
Având în vedere că reclamantul a ales o cale greșită pentru ca o instanță de judecată să se poată pronunța pe acest capăt de cerere, pârâtul a invocat și solicitat admiterea excepției inadmisibilității petitului doi al cererii introductive de instanță și, pe cale de consecință, a solicitat respingerea acestuia, ca inadmisibil.
Pe fond, având în vedere că HCL Sector 6 nr. 4/2010 a fost anulată în integralitatea sa de Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr. 2017/03.06.2015, pronunțată în dosarul nr._ *, pârâtul a considerat că solicitarea reclamantului de a se constata nulitatea HCL Sector 6 nr. 4/2010, a rămas fără obiect.
În concluzie, pârâtul a solicitat respingerea capătului de cerere privind constatarea nulității HCL Sector 6 nr. 4/2010, ca rămas fără obiect.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Noul Cod de procedură civilă, Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, Legea nr. 554/2004.
La data de 16.09.2015, prin compartimentul registratură, pârâta Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în judecată îndreptată împotriva dispoziției de ridicare . nr._/13.12.2014 și a procesului verbal . nr._/04.06.2015, prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 pe capetele doi și trei de cerere.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale sau județene ... se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale.
Astfel, dispoziția de ridicare a cărei anulare se solicită are caracterul unui act administrativ și se judecă în fond de tribunalul administrativ și fiscal dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
De asemenea, pârâtul a solicitat să se constate că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv să se constate că cererea de anulare a dispoziției de ridicare și implicit a cererii accesorii în pretenții sunt de competența altei instanțe, respectiv a Tribunalului București secția a II a contencios administrativ și fiscal și, pe cale de consecință, să se dispună disjungerea acestora de capătul de cerere referitor la anularea procesului verbal.
În temeiul art. 248 Cod procedură civilă și art. 16 și 19 din OUG nr. 80/2013, pârâtul a solicitat admiterea excepției netimbrării.
În ceea ce privește dispoziția de ridicare, pârâtul a solicitat admiterea excepției lipsei plângerii prealabile având în vedere că în prezenta cauză nu s-a făcut dovada respectării dispozițiilor imperative ale art. 7 alin. 1 din Legea nr.554/2004, care prevăd obligativitatea recursului administrativ.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și următoarele Cod procedură civilă, dispozițiile OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002 și cele ale HG nr.1391/2006.
Întâmpinarea a fost însoțită de copii de pe dispoziția de ridicare . nr._, nota de constatare . nr._, comunicare . nr._, procesul verbal de constatare a contravenției contestat, confirmare de primire, planșe fotografice.
Pârâta a depus la dosar și cerere de chemare în garanție a . SRL, cu privire la restituirea taxei de ridicare, transport și depozitare a vehiculului.
În temeiul art. 72 și urm. Cod procedură civilă, pârâta a formulat prezenta cerere de chemare în garanție pentru ca, în situația admiterii cererii de chemare în judecată, . SRL-ca operator autorizat care a încasat suma reprezentând taxa de ridicare, transport și depozitare să fie obligată la restituirea acesteia către reclamant.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 72 și următoarele Cod procedură civilă și dispozițiile Legii nr. 554/2004 - privind contenciosul administrativ.
Prin compartimentul registratură, la data de 02.11.2015, . SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea chemării în garanție a ..
În drept, au fost întemeiate dispozițiile 205 Cod procedură civilă, OUG nr.80/2013, dispozițiile OUG nr.195/2002, HCLS6 nr.4/2010 și Legea nr.155/2010 a Poliției Locale.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:
Petentul a solicitat constatarea nulității Hotărârii nr. 4/2010 a Consiliului L. Sector 6 București - din dosarul nr._/303/2015.
Instanța reține HCL Sector 6 nr. 4/2010 este act administrativ, astfel cum sunt definite de art.2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Mai mult, în raport de natura administrativă a actului, instanța apreciază că devin incidente dispozițiile art. 95 pct. 1 Codul de procedură civilă, potrivit cărora reiese că tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afara celor date prin lege în competența curților de apel.
Competența astfel stabilită are un caracter absolut, de la care părțile nu pot deroga, astfel cum se prevede în mod expres, în art. 129 alin.2 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, întru respectarea textelor legale sus menționate, instanța va admite excepția de necompetență materială și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - secția de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale, invocată prin întâmpinare.
Declină judecarea prezentei cauze – anularea Hotărârii nr.4/2010 a Consiliului L. Sector 6 București, privind pe reclamantul I. M. C., domiciliat în București, .. 18, ., apartament 8, sector 6, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, cu sediul în București, Șoseaua Orhideelor nr. 2d, sector 6, pârâta . SRL, cu sediul în București, Bulevardul Uverturii nr. 248-252, sector 6, înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr.J40/_/2008, CUI RO_ și pârâta C. L. al Sectorului 6, cu sediul în București, sector 6, .. 147 – 149, către Tribunalul București – Secția de C. Administrativ și Fiscal și dispune trimiterea dosarului instanței competente de îndată.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
RED. CIC/THEN. MV
6 EX. 17.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9380/2015. Judecătoria... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 9556/2015.... → |
|---|
