Contestaţie la executare. Sentința nr. 9399/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9399/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 9399/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9399
Ședința publică din data de 17.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind pe contestatoarea S.C. L. A. SERVICE S.R.L. și pe intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ADMINISTRAȚIA SECTOR 6 A FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect contestație la executare - suspendare provizorie executare silită.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în cadrul listei de amânări fără discuții, se prezintă contestatoarea, prin reprezentant convențional, avocat S. S., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015 aflată la dosarul cauzei, fila 2, lipsind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 06.11.2015 intimata a depus un set de înscrisuri, iar la data de 12.11.2015, intimata a formulat întâmpinare.
Contestatoarea, prin avocat, depune în ședință publică, un set de înscrisuri și dovada achitării taxei judiciare de timbru și solicită amânarea judecării cauzei în vederea luării la cunoștință de cuprinsul întâmpinării și al înscrisurilor depuse de către intimată.
Instanța aduce la cunoștința contestatoarei, prin avocat, că întâmpinarea a fost depusă la dosarul cauzei în data de 12.11.2015, putea lua cunostință de aceasta de la dosarul cauzei.
Contestatoarea, prin avocat, menționează că nu a beneficiat de timpul necesar pentru a studia cuprinsul acesteia.
Instanța comunică un exemplar al întâmpinării formulate de intimată și dispune amânarea la a doua strigarea, astfel încât contestatoarea să ia cunoștință de cuprinsul întâmpinării.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se prezintă contestatoarea, prin reprezentant convențional, avocat S. S., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015 aflată la dosarul cauzei, fila 2, lipsind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța acordă cuvântul asupra competenței privind soluționarea cererii de chemare în judecată.
Contestatoarea, prin avocat, menționează că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să soluționeze cauza material și teritorial.
Instanța, verificând competența conform art.131 alin.1 C.pr.civ., constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial în temeiul art.94 alin.4 C.pr.civ., art.651 C.pr.civ. si HG. nr.337/1993 .
La interpelarea instanței, contestatoarea, prin avocat, precizează că nu are cereri prealabile de formulat.
La interpelarea instanței, contestatoarea, prin avocat, menționează că solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri și a probei cu expertiză contabilă întrucât prin decizia de impunere a fost invocat faptul că o . tranzacțiilor efectuate au fost fictive, iar prin expertiza contabilă se urmărește demonstrarea aspectului că au fost emise facturi care au fost achitate prin virament bancar, iar toate piesele achiziționate au intrat în circuitul civil fiind folosite pentru repararea autovehiculelor care au intrat în service, iar costul final a fost suportat de către beneficiar. Totodată precizează că toate reparațiile au fost efectuate în baza unor dosare de daună, decontarea fiind făcută de către societate de asigurări, iar expertul are sarcina de a verificat în ce măsură bunurile care au făcut obiectul tranzacțiilor considerate fictive de către organul fiscal au existat și au fost puse în circuitul civil.
La interpelarea instanței, contestatoarea, prin avocat, menționează că a formulat contestației împotriva deciziei de impunere care în prezent este suspendată întrucât organul fiscal a formulat plângere penală împotriva sa.
Contestatoarea, prin avocat, precizează că expertul trebuie să arate dacă bunurile achiziționate de la agenții economici menționați în decizia de impunere au intrat în circuitul civil și dacă au fost emise facturi cu privire la aceste bunuri.
La interpelarea instanței, contestatoarea menționează că prin cererea de chemare în judecată s-a contestat titlul executoriu.
Contestatoarea, prin avocat, face o scurtă prezentare a situației de fapt arătând că în urma inspecției fiscale s-a dispus măsura instituirii măsurilor asiguratorii, iar în urma contestării deciziei care a făcut obiectul cauzei înregistrate pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr._, instanța a admis contestația și a anulat decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, însă sentința nu este definitivă, intimata formulând calea de atac a apelului care are termen de judecată în data de 14.12.2015 la Tribunalul București. Având în vedere că au fost instituite măsuri asiguratorii, inclusiv prin poprirea conturilor, contestatoarea nu a mai putut efectua nicio plată, toți banii care intră în contul acesteia fiind virați către organul fiscal, aspect care este contrar dispozițiilor art. 149 alin. 12 din Codul de Procedură Fiscală care prevăd posibilitatea efectuării plăților salariale inclusiv a contribuțiilor și a impozitelor aferente acestora, dar în realitate contestatoarea nu are posibilitatea de a efectua aceste plăți, fiind emise mai multe somații aferente drepturilor salariale și plata acestora nu va putea fi făcută întrucât conturile bancare sunt blocate și nu deține alte disponibilități bănești.
Conform art.238 din C.pr.civ. instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 1 lună.
În temeiul art. 255 C.pr.civ. și art. 258 C.pr.civ., încuviințează pentru contestatoare proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind-o admisibilă, utilă, concludentă, pertinentă pentru justa soluționare a cauzei și respinge proba cu expertiză contrabilă apreciind față de obiectivele indicate de către contestatoarea în ședință publică ca această probă nu este utilă soluționării cauzei, față de obiectul cererii contestatie împotriva titlului executoriu numărul_.
Contestatoarea, prin avocat, precizează că titlul executoriu contestat este identificat cu numărul_ și poartă o discuție în contradictoriu, achiesând în final la susținerile instanței cu privire la titlul executoriu contestat acesta având numărul_.
În temeiul art. 255 C.pr.civ. și art. 258 C.pr.civ., încuviințează pentru intimată proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind-o admisibilă, utilă, concludentă, pertinentă pentru justa soluționare a cauzei.
Instanța acordă cuvântul asupra cererii de suspendare provizorie formulată de către contestatoare.
Contestatoarea, prin avocat, solicită încuviințarea depunerii la dosarul cauzei a hotărârii pronunțate în urma contestării deciziei privind măsurile asiguratorii și solicită amânarea judecării cauzei.
Instanța solicită contestatoarei, prin avocat, să pună concluzii pe cererea de suspendarea provizorie.
Contestatoarea, prin avocat, solicită admiterea cererii de suspendare provizorie și precizează că în cazul în care organul fiscal dorește ca aceasta să își achite taxele și impozitele care vor fi stabilite de către instanța, contestatoarea se va conforma dispozițiilor, dar în cazul în care organul fiscal urmărește să paralizeze activitatea contestatoarei atunci executarea silită va continua. În continuare menționează că după efectuarea inspecției fiscale au fost dispuse măsuri asiguratorii, fiind instituite sechestre și popriri care au fus la blocarea activității desfășurate. Totodată precizează că după ce a fost contestată decizia de impunere intimata a formulat plângere penală urmărind tergiversarea soluționării cererii formulate întrucât plângerea penală putea fi formulată de la momentul efectuării inspecției dacă existau motive temeinice, iar acest aspect a dus la suspendarea soluționării contestației împotriva deciziei de impunere. De asemenea depune în ședință publică dovada că a formulat cerere de suspendare a executării actului administrativ în fața instanței de contencios administrativ, stabilindu-se în sarcina sa achitarea unei cauțiuni având o valoarea foarte mare, motiv pentru care a formulat cerere de acordarea a ajutorului public judiciar care a fost admisă, valoarea cauțiunii fiind redusă la aproximativ 60.000 lei care nu va putea fi achitată întrucât conturile sunt blocate, neputând fi achitate nici drepturile salariale, aspect datorită căruia au fost emise foarte multe somații aferente acestor drepturi salariale.
În continuare contestatoarea, prin avocat, invocă dispozițiile hotărârii pronunțate de Curtea Europeană de Justiție a Uniunii Europene în data de 22.10.2015 și arată că acesteia, deși a înregistrat toate operațiunile fiscale, a emis facturi, i se reproșează conduita fiscală a agenților cu care a contractat, iar prejudiciul suferit este foarte mare motiv pentru care solicită suspendarea executării silite pentru a avea posibilitate de a achita cauțiunea aferentă cererii suspendării executării actului administrativ.
Totodată solicită amânarea judecării cauzei în vederea depunerii hotărârii pronunțate de către Judecătoria Sectorului 6 București în cauza având ca obiect contestatoarea deciziei privind instituirea măsurilor asiguratorii.
Instanța respinge cererea de amânare a judecării cauzei în vederea depunerii hotărârii solicitate, ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind probe de administrat și constatând că nu sunt alte cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului.
Contestatoarea, prin avocat, menționează că nu poate pune concluzii pe fondul cauzei întrucât soluționarea prezentei cereri depinde de soluția pronunțată în cauza având ca obiect contestație împotriva deciziei de impunere și arată că solicită acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
Contestatoarea, prin avocat, solicită amânarea pronunțării hotărârii în vederea depunerii concluziilor scrise.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 13.08.2015, contestatoarea S.C. L. A. SERVICE S.R.L., în contradictoriu cu intimata Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice, a formulat contestație la executare prin care a solicitat admiterea contestației la executare si, în consecință, anularea actelor de executare ce constituie obiectul dosarului de executare nr._/06,08,2015, respectiv somația nr. 40/_ /_ și a titlului executoriu nr._/06.08.2015, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a fost supusă unui control fiscal pentru perioada 2011 - 2014 vizând modul de constituire, înregistrare, declarare si vidare a obligațiilor aferente bugetului de stat pentru impozit pe profit si taxa pe valoare adăugata, organul fiscal apreciind ca aceste obligații au fost îndeplinite în mod necorespunzător, motiv pentru care a emis Decizia de Impunere nr. 57/08.07.2015 care constituie titlu de creanța.
A precizat că, împotriva titlului de creanța reprezentat de Decizia de impunere nr. 57/08.07.2015 cât si a raportului de inspecție fiscala, contestatoarea a formulat contestație administrativa, potrivit art. 205 si urm. C.proc.fiscala, înregistrata la intimata sub nr. 5133/27.07.2015 si aflata în curs de soluționare ( atașata prezentei).
La data de 17.03.2011 contestatoarea a primit si Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._/16,03.2015 prin care s-a dispus instituirea de măsuri asigurătorii pentru obligații de plata în suma de 3.026.307 lei, stabilite prin Procesul-verbal nr.60/1603.2015, iar prin sentința civila nr. 3410/11.05.2015 pronunțata de către Judecătoria Sector 6 București în dosarul nr._ s-a dispus anularea acestei decizii si a tuturor masurilor asigurătorii asupra patrimoniului societății.
Titlul de creanța emis este netemeinic și nelegal, singura justificare a emiterii lui fiind aceea că s-au înregistrat în evidenta contabila achiziții de la societăți cu un comportament fiscal inadecvat, ai căror reprezentând legali nu au putut fi identificați.
Răspunderea pentru o astfel de situație nu poate fi pusă în sarcina societății contestatoare, fiecare persoană răspunde pentru comportamentul său fiscal si nu pentru comportamentul partenerilor săi.
Societatea a înregistrat în evidenta contabila toate cheltuielile cu achiziționarea acestor mărfuri de la furnizori, fiind vorba de cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri, si în scopul îndeplinirii obiectului principal de activitate.Toate aceste mărfuri, piese de schimb pentru autovehiculele aflate în reparație, au intrat în gestiunea societății si în circuitul economic, nefiind vorba de operațiuni fictive.
Deci, toate tranzacțiile efectuate au avut un scop economic.
Faptul că furnizorul are un alt comportament fiscal decât cel al societății noastre, cat si faptul ca reprezentanții acestuia nu au putut fi contactați nu constituie un motiv pentru ca societatea, ca beneficiar, să nu poată înregistra achiziția.
Nu s-a invocat de către organele fiscale, lipsa din inventar a bunurilor, ori lipsa în materialitatea lor a tuturor acestor mărfuri, singurul argument ce stă la baza emiterii deciziei de masuri asigurătorii privind comportamentul fiscal al furnizorilor acesteia.
Societatea, în calitate de beneficiar, deține toate documentele contabile, acestea fiind puse si la dispoziția organelor fiscale, fără a exista o intenție de a se sustrage de la efectuarea controlului.
În cauză, organul de inspecție își bazează masurile asigurătorii pe o prezumție.
Faptul că organele fiscale nu au fost în măsură să realizeze un control încrucișat la furnizor nu poate constitui argument pentru înlăturarea dreptului de deducere TVA la beneficiar, în lipsa altor argumente care să demonstreze că tranzacția fie este fictiva, fie documentele fiscale și contabile depus de beneficiar nu cuprind elementele prevăzute expres de lege pentru exercitarea dreptului de deducere.
Înregistrările contabile îndeplinesc condițiile de formă și fond prevăzute de legislația în vigoare, toate documentele au fost înregistrate corect în evidențele contabile ale cumpărătorului, iar operațiunea de achiziționare a bunurilor înscrise în facturi ( piese de schimb), dat fiind obiectul de activitate al societății (întreținerea si repararea autovehiculelor) a fost necesară utilă si oportună.
Scopul economic al operațiunii de achiziție a pieselor de schimb este realizarea obiectului de activitate înscris în actul constitutiv.
Deși, societatea a depus toate diligentele, organul de inspecție fiscala nu a fost interesat să analizeze dosarele de dauna deschise, din care se putea trage concluzia ca, toate mărfurile achiziționate de la furnizori ( piese auto) au fost recepționate si au intrat în circuitul economic.
Cu atât mai mult, nici măcar stocul de marfa existent nu a fost vizionat de către organul de inspecție fiscala, astfel încât să se verifice realitatea existentei acestor mărfuri.
Pentru mărfurile achiziționate au fost întocmite recepții și au fost vândute, având drept consecință realizarea de venituri și T.V.A. colectată, însă organul de inspecție fiscală nu a făcut nicio afirmație referitoare la acest lucru, doar a citat articole din acte normative cărora le dă o interpretare proprie.
Potrivit prevederilor art.21(4) lit.f) din Legea nr.571/2003, și coroborat cu art.155 din Codul fiscal, factura este document justificativ, organul de inspecție fiscală nefăcând afirmația că nu ar conține toate elementele.
În prezenta cauza, toate dosarele de dauna înregistrate nu se puteau plăti daca societatea de asigurare nu verifica efectuarea reparației.
La fel si în cazul clientului societății, care a lansat o comanda de reparație, acesta nu își putea ridica autovehiculul din unitatea service daca acesta nu fusese reparat, iar societatea de asigurare nu a acordat contravaloarea reparațiilor necesare.
În acest context, nu se știe în ce fel achiziția de marfă nu are scop economic mi de ce marfa achiziționată pe baza unor facturi care au stat la baza recepției și încărcării în gestiune, a vânzării și înregistrării de venituri nu reflectă conținutul economic al tranzacției.
Argumentul considerării ca nedeductibile fiscal a cheltuielilor cu achiziția mărfurilor este faptul că anumiți furnizori nu au declarat livrările efectuate prin declarația informativă cod ”394”.Analizând constatările organului de inspecție fiscală privind impozitul pe profit, precizam că, indiferent de natura neconcordanțelor din declarația informativă cod ”394”, răspunderea este personala si aparține furnizorului.
Înregistrările societății sunt corecte, iar inspecția fiscală deși obligată conform art.65 (2) din Codul de procedură fiscală, nu motivează cu bază legală și cu situație de fapt, că ar fi încălcat vreo prevedere legală în acest sens.
Totodată, inspecția fiscală nu ține seama de particularitățile privind decontarea costului mărfurilor vândute, conform punctului 130 alin.4 din O.M.F.P. nr. 1752/2005, și nici de faptul că, prin declarația informativă cod ”394” se stabilesc doar neconcordante, așa cum se prevede în anexa nr.3 la O.M.F.P. nr.702/2007, nu se stabilesc stări de fapt fiscale. aceste neconcordanțe neputând sta ia baza stabilirii de impozite si taxe.
Contestatoarea a respectat prevederile legale privind dreptul de deducere a T. V.A. și anume art.145(2), coroborat cu art.146(1) lit. a) și art.155(5) din Codul fiscal, iar organul de inspecție fiscală nu face nicio referire la obligația legală pe care o are cumpărătorul de a verifica identitatea furnizorului sau la un alt text de lege în care să se stipuleze că T.V.A. este nedeductibilă fiscal în acest caz.
În mod abuziv organul de inspecție fiscală face trimitere la acte normative care ar fi încălcate, fără nicio bază reală, deoarece la art.146(l) din Codul fiscal se Impune că pentru taxa datorată sau achitată trebuie să se dețină o factură emisă conformitate cu prevederile art.155, ori în realitate există facturi emise.
La pct.46, alin.1 din H.G.nr.44/2004 se prevede că justificarea deducerii taxei se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art. 146 alin.1 din Codul fiscal, iar la dosarul de contabilitate sunt facturile în original, ceea ce înseamnă că societatea si-a exercitat dreptul de deducere conform prevederilor legale.
Organul de inspecție fiscală a stabilit suplimentar o taxă pe valoare adăugată deoarece au fost achiziționate mărfuri de la diverși furnizori care prezintă inadvertențe privind starea lor din punct de vedere fiscal, deși neacordarea dreptului de deducere cu motivația de mai sus este un abuz, atât timp cât Codul fiscal nu retine o astfel de situație.
Astfel lucrările de reparații auto pot fi verificate printr-o simplă analiza a tuturor dosarelor de dauna deschise la societăți de asigurare. Piesele auto achiziționate au existat în fapt, ele intrând în circuitul economic. În calitate de beneficiar a unor livrări, societatea nu poate fi făcută răspunzătoare pentru o faptă culpabilă săvârșită de o altă persoană juridică.
Niciun act normativ nu prevede neacordarea dreptului de deducere în cazul în parte din furnizori nu au și-au depus declarațiile fiscale, nu și-au declarat veniturile în contabilitate sau nu și-au achitat obligațiile fiscale. Dreptul de deducere al societății nu poate fi afectat de faptul ca societățile furnizoare nu pot justifica cu documente achiziția pieselor auto livrate.
Oricum societatea nu avea posibilitatea si nici atribuția de a verifica daca furnizorii săi au sau nu documente justificative pentru bunurile livrate noua și dacă au sau nu au salariați, dreptul nostru de rambursare neputând fi afectat de faptul daca societățile furnizoare au folosit sau nu documente conforme cu prevederile legale.
În sprijinul susținerilor sale, contestatoarea a invocat și Deciziile Curții Europene de Justiție.
În ce privește operațiunile efectuate cu contribuabili care nu au calitatea de plătitori de TVA potrivit art.52 din Legea nr.571/2003, nu se poate retine obligația reclamantei de a efectua verificări cu privire la calitatea de plătitor de TVA a fiecăruia dintre contribuabili cu care intră în raporturi contractuale, de vreme ce măsurile prezentate atestă atare calitate, analizarea calității de document justificativ a facturilor emise de asemenea persoane. fiind cerința legală pentru aplicarea art. 146 Cod fiscal.
Nu se poate pretinde societății analizarea situației cocontractantului său, în condițiile în care față de operațiunile desfășurate și de conținutul facturilor emise, aceasta nu putea, în mod rezonabil, să considere neîndeplinirea condițiilor de către persoana impozabilă care i-a livrat bunurile.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, contestatoarea a solicitat să se aibă în vedere paguba iminenta care s-ar produce societății în cazul executării silite, luând în considerare valoarea debitului, care este incontestabil de mare, respectiv 6.431.762 lei.
Deși contestatoarea a formulat contestație administrativa împotriva titlului de linia ce sta la baza emiterii somației, nesoluționată însă, vor fi scoase la executare silită bunurile aflate în patrimoniul societății.
Astfel, recuperarea acestora, în situația în care instanțele judecătorești vor anula actul administrativ contestat, respectiv Decizia de impunere nr. 57/08.07.2015, este practic imposibila, situație în care prejudiciul material viitor este previzibil.
Prejudiciul material este previzibil cu evidenta iar în măsura în care ulterior s-a constatat nelegalitatea actului administrativ atacat, repararea prejudiciului cauzat, ar fi deosebit de dificila.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.172 - 173, si urm. C.proc. fiscal, art. 719 C proc.civ.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: somație nr.40/_ /_, titlul executoriu nr._/06.08.2015, contestație înregistrată sub nr.5133/27.07.2015, decizie de impunere, certificat de atestare fiscală.
La data de 06.11.2015, prin compartimentul registratură, s-au depus la dosar documentele solicitate de la Administrația Finanțelor Publice Sector 6.
Prin același compartiment, la data de 12.11.2015, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În fapt, intimata a învederat faptul că a declanșat procedura de executare silită împotriva contestatoarei, prin întocmirea și comunicarea actelor de executare contestate.
Suma înscrisa în actele de executarecontestate reprezintă accesorii stabilite prin Decizia de calcul accesorii nr._/09.07.2015, cu termen de plata la 05.08.2015 și Decizia de impunere nr.F-S6 57/08.07.2015, cu termen de plata 05.08.2015, astfel cum sunt individualizate în titlul executoriu contestat.
A arătat că procedura de executare silită a fost pornită în mod temeinic, neputând fi reținut vreun viciu care să îi afecteze legalitatea, aspectele învederate de partea adversă neputând conduce la ideea neegalității acțiunilor de recuperare silită a debitului.
Intimata a solicitat să se constate ca actele de executare contestate au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în materia creanțelor bugetare, respectiv art.141 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare si a OMF nr. 585/2005 pentru aprobarea modelelor unor formulare utilizate în domeniul colectării creanțelor fiscale, emis în aplicarea dispozițiilor OG nr.92/2003, si sunt valabile fără semnătura si stampila reprezentatului organului fiscal în conformitate cu OPANAF nr. 1364/2007 privind emiterea prin intermediul mijloacelor informatice a unor acte administrative, îndeplinind cerințele legale aplicabile actelor administrative.
De asemenea, intimata a solicitat să se constate că din motivele prezentate de către contestator, acesta nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate si nu a invocat nerespectarea de către organele fiscale a dispozițiilor Codului de Procedura Fiscala în efectuarea actelor de executare silita.
Prin urmare, față de dispozițiile art.172 din O.G. nr.92/2003, republicata, privind Codul de Procedura Fiscala și art.399 alin.3 Cod Procedura Civila, rezulta în mod evident faptul ca în cadrul unei contestații la executare se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, doar daca legea nu prevede o alta cale de atac împotriva acestuia.
Or, împotriva deciziilor mai sus menționate emise de către Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice, contestatorul avea posibilitatea de a formula contestație pe cale administrativa în termen de 30 de zile de la comunicare, iar în situația în care era nemulțumit de soluționarea contestației, decizia putea fi atacata la Tribunalul București în termen de 30 de zile, potrivit Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.
În concluzie, având în vedere faptul ca deciziile sus menționate nu a fost atacate în termenul legal, acestea reprezintă titlu executoriu, prin urmare actele de executare silita au fost emise în mod legal.
Referitor la obligațiile fiscale executate silit, arătăm că. atâta timp cât înscrisurile constatatoare ale creanței fiscale nu au fost anulate de către vreo instanță de judecată, precum si atâta timp cât nu s-a dispus suspendarea executării actelor administrative nu există vreun temei legal pentru ca instanța de judecată să dispună anularea procedurii de executare silită în prezenta speță.
În raport de documentele existente la dosarul fiscal, rezultă că organul fiscal nu a făcut altceva decât să aducă la îndeplinire prevederile legislației fiscale pentru recuperarea sumelor datorate bugetului de stat. Așadar, solicitarea de anulare a formelor de executare emise de instituția noastră în dosarul de executare, fără a se invoca un motiv întemeiat, care ar putea conduce la anularea acestora nu poate fi primită, acesta întrucât executarea silită împotriva petentului a avut la bază dispozițiile prevăzute de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură fiscală, republicat cu modificările și completările ulterioare.
Referitor la capătul de cerere privind suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestați, în situația în care se va considera ca cererea de suspendare este întemeiată, solicită să se facă aplicarea dispozițiilor art.718, alin.2 din Codul de procedura civilă potrivit cărora, pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicita trebuie să dea în prealabil o cauțiune, calculată la valoarea obiectului contestației.
Având în vedere cele mai sus menționate, în lipsa oricăror argumente legate de nelegalitatea actelor de executare contestate, precum si prevederile art.172 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, intimata a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor de executare emise ca temeinice și legale.
La data de 13.11.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus dosarul de executare.
În probațiune s-a administrat proba cu înscrisuri.
Cerere legal timbrată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Intimata a emis Titlul executoriu nr._/06.08.2015 și Somația nr.40/_ /_, pentru suma totală de 6.431.762 lei (reprezentând contribuție datorată de angajator la CAS, somaj, impozit pe veniturile din salarii, etc. aferentă deciziei de impunere accesorii nr._/09.07.2015, ( sume pe care contestatoarea nu le critică, însă solicită anularea titlului în integralitate), respective sume datotrate cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere aferente tva, impozit pe profit și tva, stabilite potrivit deciziei de impunere nr.F-S657/08.07.2015 - sumele fiind prezentate defalcat in titlu executoriu.
Potrivit prevederilor art.145 C.pr.fiscală, executarea silita începe prin comunicarea somației însoțită de titlului executoriu, intimatul comunicând contestatoarei SOMAȚIA, solicitând contestatoarei să achite suma constatată în termen de 15 zile de la primirea somației.
Titlul în baza căruia se face executarea este titlul executoriu, somația fiind un act procedural prin care debitorului i se face cunoscută situația ca trebuie sa-si achite datoria, în caz contrar se va pași la executarea silita.
Conform prevederilor art.141, alin.2 C.pr.fiscala, titlul de creanță devine executoriu la data la care creanța fiscală este scadență prin expirarea termenului de plată, prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Emițând Titlul executoriu nr._/06.08.2015, în executarea deciziei de impunere accesorii nr._/09.07.2015 și deciziei de impunere nr.F-S657/08.07.2015, organul de executare nu a făcut altceva decât să pună în aplicare disp.art.141 din OG nr.92/2003.
Potrivit art.43 din codul de proc. fiscal alin.(1) Actul administrativ fiscal se emite numai în formă scrisă și alin.(2) Actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente: a) denumirea organului fiscal emitent; b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz; d) obiectul actului administrativ fiscal; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept; g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; h) ștampila organului fiscal emitent; i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; j) mențiuni privind audierea contribuabilului. A..(3) Actul administrativ fiscal emis în condițiile alin. (2) prin intermediul unui centru de imprimare masivă este valabil și în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, și ștampila organului emitent, dacă îndeplinește cerințele legale aplicabile în materie.
Procedând din oficiu la verificarea legalității titlului executoriu nr._/06.08.2015, contestat, se retine ca art.46 din OG nr.92/2003 privind codul de proc. fiscală sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art.43 alin.(3), ori analizând titlul executoriu se constată că respectă toate aceste cerințe sancționate cu nulitatea absoluta.
Orice alte lipsuri din titlul executoriu decurgând din întocmirea acestuia cu nerespectarea restului dispozițiilor art.43 alin.2 C.proc.fiscală sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului verbal. Vătămarea trebuie să fie efectivă, iar nu ipotetică.
În prezenta cauză, deși contestatoarea solicită anularea titlului executoriu nr._/06.08.2015, în fapt critica vizează în mod exclusiv titlul de creanță -decizia de impunere nr.F-S6 57/08.07.2015, invocând aspecte ce țin de legalitatea și temeinicia titlului de creanță și de modul în s-a stabilit suma imputată, pretinzând că tranzacțiile efectuate au avut scop economic, organul de inspecție nu a vizionat stocul de marfă existent, a respectat prevederile legale privind dreptul de deducere a Tva, răspunderea este personală și aparține furnizorului, în măsura în care există neconcordanțele în declarația ,,394,, privind impozitul pe profit, etc.
Potrivit art.172, alin.3 C.pr.fiscală contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea silită, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță de judecată sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Față de dispozițiile art.205 și urm. din O.G. nr.92/2003 coroborat cu art.173 alin.3 din C.pr.fiscală, cu modif. și completările ulterioare, instanța apreciază ca în prezenta procedura nu pot fi examinate legalitatea și temeinicia titlului de creanță aflat la baza executării silite-decizia de impunere nr.F-S6 57/08.07.2015, (privind obligații de plata datorate cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere aferente tva, impozit pe profit și tva) nici a deciziei de impunere accesorii nr._/09.07.2015,( pentru sumele reprezentând contribuție datorată de angajator la CAS, somaj, impozit pe veniturile din salarii, etc.).
Instanța observă ca se face de către contestatoare confuzie între titlul de creanță aflat la baza executării silite-decizia de impunere nr.F-S6 57/08.07.2015 și titlul executoriunr._/06.08.2015, emis pe baza acestui titlu de creanță, motivele de fapt ale prezentei contestații fiind o reiterare a motivelor contestației fiscale formulate împotriva deciziei de impunere și care a fost depusă la organul emitent, cu respectarea procedurii prevăzute de art.205 și urm. din O.G. nr.92/2003, (după cum reiese din înscrisurile depuse la filele 16-23dosar).
Intrucât contestatoarea nu a făcut dovada ca titlul de creanță aflat la baza executării silite-decizia de impunere nr.F-S6 57/08.07.2015, respectiv decizia de impunere accesorii nr._/09.07.2015, au fost anulate/modificate în procedura specială pentru contestarea actelor administrativ fiscale pe calea contenciosului administrativ, prevăzută de dispozițiile articolelor 205-218 C.pr.fiscală, se apreciază ca este valabilă și justifică executarea silită pornită împotriva contestatoarei potrivit titlului executoriu nr._/06.08.2015,fiind fără relevanță că s-a admis cererea contestatoarei privind ridicarea măsurilor asigurătorii, ori că soluționarea contestației administrative a fost suspendată, ca urmare a sesizării organelor penale.
In concluzie, față de dispozițiile art.205 și urm. din O.G. nr.92/2003 coroborat cu art.173 alin.3 din C.pr.fiscală, cu modif. și completările ulterioare, instanța apreciază ca in prezenta procedura nu pot fi examinate legalitatea și temeinicia titlului de creanță aflat la baza executării silite-, în condițiile în care prin contestației la executare formulată au fost invocate apărări de fond, respectiv că nu ar datora suma executată silit aferentă acestui titlu de creanță, astfel că va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea privind suspendarea executării până la soluționarea contestatiei la executare, retine că potrivit art.719, alin.1 Cod proc. civ., ca această instanță este competentă să soluționeze o astfel de cerere numai până la soluționarea contestației la executare pe fond, ori față de soluționarea contestație la executare la prezentul termen și fată de soluția de respingere a cererii, constată că cererea de suspendare a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. L. A. SERVICE S.R.L., cu sediul ales la cabinet de Avocat S. S. D. în București, ..21, sector 1 J_, CUIRO_ în contradictoriu cu intimata Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice, cu sediul în București, ..7, sector 1, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea se depune la Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. G. Ș. G.
Red.AG/Thred.MM
4 ex./16.12.2015
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9380/2015. Judecătoria... → |
|---|
