Contestaţie la executare. Sentința nr. 6241/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6241/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-09-2015 în dosarul nr. 6241/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6241
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C. C. Ș.
GREFIER E. S.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul P. M. S. în contradictoriu cu intimata E. I. RO GMBH PRIN S.C. E. KSI ROMANIA S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, că prin compartimentul registratură, astăzi, 31.08.2015 a fost depusă la dosar întâmpinare de către intimată, după care,
Instanța, pentru a da posibilitate contestatorului să se prezinte în vederea achitării taxei judiciare de timbru, dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei (la sfârșitul ședinței de judecată) nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că la termenul din 14.07.2015 contestatorul a fost reprezentat de avocat, iar în sarcina acestuia s-a stabilit obligația de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei, acesta având obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru până la termenul acordat.
Având în vedere că la acest termen de judecată contestatorul nu s-a prezentat și nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, instanța rămâne în pronunțare pe sancțiunea anulării cererii ca netimbrată, urmând să dispună și cu privire la obligația achitării fotocopierii dosarului de executare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.07.2015, contestatorul P. M. S., în contradictoriu cu intimata E. I. RO GMBH prin administrator al activelor . SRL, a formulat contestația la executarea silită împotriva executării silite înseși, încheierii de încuviințare a executării silite (necomunicată acestuia), a somației de plată nr.298/DE/2015 din data de 11.06.2015, a încheierii nr. 298/DE/2015 emisă la data de 03.06.2015 la sediul Biroului Executorului Judecătoresc Duruianu I., a încheierii nr.298/DE/2015 din data de 10.06.2015, a contractului de credit nr._ din data de 01.07.2008 în dosarul de executare silită cu nr.298/DE/2015 ale B. Duruianu I., prin care a solicitat admiterea contestației formulată de acesta, pornită în dosarul de executare silită cu nr.298/DE/2015 al B. Duruianu I. iar, pe cale de consecință, să desființeze executarea silită, cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, contestatorul a solicitat instanței să pună în vedere intimatei să depună la dosarul cauzei toate actele de executare emise de executorul judecătoresc în dosarul de executare ce vor fi întocmite ulterior înregistrării prezentei contestații, sub sancțiunea decăderii.
Deoarece executarea se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare; de asemenea, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege. Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
În cazul în care procedura urmăririi silite se desfășoară în baza altor titluri decât hotărâri ce emană de la organele cu activitate jurisdicțională, debitorul (sau cel care pretinde că drepturile sale legitime ar fi efectuate prin executarea unor acte procedurale) are drept de a invoca, pe calea contestației, toate apărările de fond referitor la existența, întinderea și valorificarea creanței, această posibilitate există numai în măsura în care legea nu deschide celui interesat o cale specială.
În plus se poate observa că executorul judecătoresc a menționat global debitele stabilite prin titlul executoriu, fără a detalia cum este compusă obligația de plată - respectiv cât reprezintă principal, dobânzi restante și penalități de întârziere.
Mai mult, având în vedere particularitatea titlurilor executorii, contestatorul a considerat că executorul judecătoresc, pentru a asigura caracterul cert al obligației supuse executării silite, era obligat a anexa somațiilor și documentele justificative care ar fi permis contestatorului să calculeze exactitatea sumei solicitate.
Critici privind titlul executoriu.
În conformitate cu prevederile art. 379 alin. 1 Cod procedură civilă: „Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă”. Alineatele 3 și 4 ale aceluiași articol arată că, o creanță este certă dacă rezultă din însuși titlul de creanță și este lichidă când câtimea ei rezultă prin însuși actul de creanță sau este determinabilă prin însuși actul de creanță.
Aceste două condiții nu sunt întrunite de titlul executoriu al creditorului contestatorului.
Creanța nu este certă, întrucât existența ei nu este consacrată de niciun document, iar executorul nu a precizat până la această dată din ce este compusă efectiv suma pretinsă.
Creanța nu este lichidă. În aceste condiții, stabilirea întinderii obligațiilor contestatorului trebuie efectuată în baza probelor administrate în cadrul judecății, acesta neputând fi obligat la efectuarea unei plăți nedatorate.
Stabilirea întinderii obligațiilor contestatorului trebuie făcută în baza unor probe complexe, elemente, ce trebuie avute în vedere în cadrul judecății.
Articolul 371 ind. 2 Cod procedură civilă prevede dreptul executorului numai de a actualiza valoarea obligației. Este absurd să se considere că întâi cineva este obligat la plată, dar obligatul să nu recunoască întinderea obligațiilor sale, acestea fiind numai ulterior stabilite. O astfel de executare silită încalcă toate normele de drept în materie.
Contestatorul a invocat caracterul abuziv al clauzelor contractului de credit nr._ din data de 01.07.2008, precum și lipsa calității de creditor a E., atât pe calea excepției de procedură, respectiv lipsa calității procesuale active a acesteia (în cadrul procedurii de executare silită) cât și ca apărare de fond în cadrul contestației la executare.
Calitatea de creditor în cadrul raporturilor izvorâte dintr-un contract de credit bancar este deținută, în mod exclusiv de o instituție bancară, astfel cum acestea sunt reglementate de OUG nr.99/2006.
Astfel, prevederile art. 1 și art. 2 din OUG nr. 99/2006 arată în mod expres căror entități se aplică prevederile acestei ordonanțe de urgență, iar presupusa creditoare nu este inclusă în enumerarea restrictivă prevăzută de acest text de lege.
Contractul de credit bancar este titlu executoriu în virtutea art. 120 din OUG nr.99/2006, respectiv: „Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii”.
Coroborând cele trei articole mai sus menționate, rezultă fără urmă de îndoială că prevederile OUG nr. 99/2006, inclusiv prevederile art. 120, pot fi invocate numai de către o bancă sau de către una din celelalte entități enumerate restrictiv de legiuitor la art. 1 și 2 din OUG nr.99/2006. În concluzie, presupusul creditor, ce a demarat procedura de executare silită contestată prin prezenta, nefiindu-i aplicabile prevederile OUG nr.99/2006, nu are titlu executoriu împotriva contestatorului.
De asemenea, presupusul creditor nu i-a notificat cesiunea sau modalitatea de preluare a creanței de la BRD. Astfel, cesiunea sau orice altă modalitate de transfer al drepturilor izvorâte din contractul de credit ce face obiectul prezentei contestații, îi poate fi opozabilă numai în cazul în care ar fi fost parte a actului de transfer, manifestându-și astfel acordul sau în baza notificării cesiunii de creanță. În această din urmă situație, în conformitate cu prevederile art.1578 alin. 3, 4 și 5 Cod civil, contestatorul a solicitat cesionarului comunicarea dovezii scrise a cesiunii.
Urmare solicitării instanței, la data de 14.07.2015, prin compartimentul registratură, Biroul Executorului Judecătoresc Duruianu I. a înaintat la dosar copii de pe înscrisurile din dosarul de executare nr.298/DE/2015 (filele 13-161).
La termenul de judecată din data de 14.07.2015, contestatorul a depus la dosar cerere completatoare și modificatoare a contestației la executarea silită (instanța nu va lua în considerare cererea completatoare și modificatoare formulată de P. M. care nu are calitatea de parte în dosar, neformulând cererea introductivă de instanță și nefiind pusă în discuție vreo modalitate de intervenție a acesteia în proces) formulată împotriva executării silite înseși, încheierilor din data de 03.06.2015 și din data de 10.06.2015, somației de executare nr. 298/DEJ2015 din 11.06.2015, a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._/01.07.2008 și actul adițional nr. 1/14.09.2011 pornite împotriva debitorului P. M. în dosarul de executare silită cu nr.298/DE/2015 al B. B. I., prin care au solicitat admiterea contestației împotriva executării silite înseși, încheierilor din data de 03.06.2015 și din data de 10.06.2015, somației de executare nr.298/DE/2015 din 11.06.2015, a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._/01.07.2008 și actul adițional nr. 1/14.09.2011 pornite împotriva debitorului P. M. în dosarul de executare silită cu nr. 298/DE/2015 al B. Duruian I. iar, pe cale de consecință, să desființeze executarea silită îndreptată împotriva acestora, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că între contestator și BRD Groupe Societe Generale SA, s-a încheiat contractul de credit nr._/01.07.2008, pentru suma de 55,900 lei. La semnarea contractului, contestatorii nu au primit un exemplar al contractului. În baza acestui contract, presupusul creditor E. I. RO GMBH, prin administrator active E. KSI România SRL, a demarat procedura de executare silită, în iunie 2015, pentru suma de 42.916,42 lei, reprezentând 37.630,27 lei debit, 5,286,15 lei - cheltuieli de executare.
Contestatorul a reiterat motivele invocate în cererea introductivă, arătând totodată că declararea scadenței anticipate este o situație contractuală care nu trebuie confundată cu rezilierea contractului de credit. În contractul de credit nu este inserat niciun pact comisoriu, de vreun grad, cu atât mai puțin de grad IV. Astfel, contractul de credit este în desfășurare. Cesiunea acestui contract reprezintă o eludare a prevederilor OUG nr.99/2006, întrucât presupusul creditor nu se încadrează cerințelor acestei legi, dar desfășoară o activitate reglementată de această lege. Admițând posibilitatea cesionării contractelor de credit, aflate în derulare, cu scadență anticipată declarată, ar trebui să se admită cesionarea contractelor de credit, aflate în derulare, fără a avea scadența anticipată declarată, iar acest fapt este nelegal. Cesiunea nu poate fi de creanță, atât timp cât contractul este în derulare, ci este o cesiune a contractului, cu drepturile și obligațiile izvorâte din acesta.
De asemenea, presupusul creditor nu le-a notificat cesiunea sau modalitatea de preluare a creanței de la Groupe Societe Generale SA. Astfel, cesiunea sau orice altă modalitate de transfer izvorâte din contractul de credit ce face obiectul prezentei contestații, le poate fi opozabilă numai în cazul în care ar fi fost parte a actului de transfer, manifestându-și astfel acordul sau în baza notificării cesiunii de creanță, solicitând, în conformitate cu prevederile art.1578 alin. 3, 4 și 5 Cod civil, comunicarea dovezii scrise a cesiunii.
Contestatorul a invocat lipsa calității de reprezentant a E. KSI România SRL. În toate actele de executare, E. KSI România SRL figurează ca „administrator active” al presupusului creditor, E. I. RO GMBH.
Calitatea de reprezentant legal se face în virtutea unui text de lege. Spre reprezentarea unei societăți este efectuată de către administratorul statutar, conform Legii nr. 31/1990, reprezentarea convențională se face în baza unui mandat expres și special care, în speță, trebuie să îmbrace forma autentică. Nu există niciun text de lege prin care E. KSI România SRL să fie numită reprezentant legal al E. I. RO GMBH. În cazul în care este vorba de reprezentant convențional, contestatorii au solicitat instanței să pună în vedere acesteia să prezinte mandatul.
Contestatorul a solicitat desființarea încheierii de încuviințare a executării silite emisă de B. Duruianu I.. Executorul judecătoresc încuviințează executarea silită contestată în prezenta cauză în baza cererii de încuviințare formulată de E. I. RO GMBH prin E. KSI România SRL și doar a contractului de credit nr._/01.07.2008.
Conform încheierii criticate, presupusul creditor nu a dovedit calitatea sa. Nici calitatea de creditor a E. I. RO GMBH, și nici calitatea de reprezentant a E. KSI România SRL, nu a fost dovedită. Calitatea procesual activă a creditorului în formularea cererii de încuviințare a executării silite este o cerință sine qua non pentru admiterea cererii.
Mai mult, caracterul cert, lichid și exigibil al creanței nu putea fi verificat de către executor doar în baza contractului de credit. Creanța pusă în executare nu este determinată de titlu executoriu, aceasta fiind, în cel mai bun caz determinabilă, cu ajutorul titlului executoriu și, fără urmă de îndoială, a altor documente din care să rezulte evoluția creanței.
În ceea ce privește caracterul cert, doar analizând contractul, se poate observa că acesta a fost încheiat în anul 2008 pentru o perioadă de 84 luni, ceea ce înseamnă că, în anul 2015, acest contract urma a se finaliza. Astfel existența creanței, în cuantumul menționat la momentul cererii de încuviințare nu putea fi verificată doar în baza contractului de credit.
Caracterul lichid al creanței constă în aceea că obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui. În cazul contractului de credit obiectul creanței este determinabil. Acest aspect obligă executorul să determine cuantumul creanței, folosindu-se de titlu, precum și de alte înscrisuri (cum ar fi extrase de cont) pentru determinarea creanței. Executorul judecătoresc nu poate încuviința o executare silită fără a stabili și verifica, cu exactitate, cuantumul creanței. Simpla mențiune din partea creditorului că datoria este în cuantum de x sau de y, nu permite executorului să nu efectueze cercetările necesare.
Caracterul exigibil. Exigibilitatea creanței nu rezultă din contract, fără documente justificative, această caracteristică nu poate fi urmărită.
Critici privind sumele solicitate prin somația de executare silită.
Contestatorul a arătat că nu recunoaște pretențiile presupusului creditor, criticând cuantumul cheltuielilor de executare, solicitând anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de judecată. Un prim aspect este acela că, în executare silită, cheltuielile sunt avansate de creditor și cad în sarcina debitorilor. Prin executare silită se pot urmări numai acele cheltuieli avansate de creditor. Astfel, contestatorii au solicitat ca, odată cu înaintarea dosarului de executare silită, să se depună la dosarul cauzei și dovada achitării cheltuielilor de executare de către presupusul creditor.
Un al doilea aspect este acela că suma stabilită cu titlu de cheltuieli de executare este exagerat de mare, depășind pragul maximal permis de lege și, totodată nejustificat față de munca executorului judecătoresc.
Contestatorul a arătat că a plătit întreg debitul, în acest sens solicitând efectuarea unei expertize contabile din care să reiasă: 1) Care sunt sumele achitate de aceștia, de la data încheierii contractului și până în prezent, cu indicarea de către expert a datei fiecărei plăți, cuantumul acesteia și felul în care fiecare plată a stins debitul (dobânzi, comisioane și principal).
2) Dacă Banca a majorat dobânda și/sau comisioanele și data acestor majorări. De asemenea, expertul va preciza diferența de sumă reținută ca urmare a majorării dobânzii și/sau a comisioanelor. 3) Cuantumul comisionului gestiune/de administrare, cu indicarea exactă a datelor la care acesta a fost încasat, și cuantumul acestuia în cad ml creanței urmărite silit. 4) Care este suma finală datorată de contestatori în baza contractului de credit și compunerea acestei sume (principal, dobânzi, comisioane). De asemenea, expertul va trebui să indice, în mod expres, dacă s-au calculat dobânzi la dobânzi și/sau la comisioane.5) Felul în care s-a făcut imputația plăților.6) Care este nivelul ratei dobânzii, având în vedere următoarele: i) Formula de calcul a dobânzii lunare precizată la art. 3.3 din Condițiile generale ale Contractului de credit este: S*P%*30/360, unde P- procentul de dobândă. Definiția procentului, conform DEX este; „a suta parte dintr-o cantitate dată”, iar simbolul „%” reprezintă împărțirea la 100.ii) Procentul de dobândă este de 13.5%, respectiv 13.5/100 conform contractului inițial și de 7.5%, respectiv 7.5/100, conform actului adițional. Aplicând formula, rezultă ca dobânda lunară se calculează astfel: S*13.5 sau 7.5/100/100*30/360, deci nu se calculează S*13.5sau7,5/100*30/360.
În contractul mai sus menționat sunt cuprinse clauze care încalcă prevederile Legii nr.193/2000.
Concret, Banca își rezervă dreptul de a modifica natura juridică a acestor contracte din bilaterale în unilaterale, fără a oferi contestatorilor posibilitatea de a negocia clauzele contractuale. Clauzele a căror eliminare contestatorii au solicitat-o pe motiv că sunt lovite de nulitate și încalcă prevederile legale în materie, nu au fost negociate între părțile contractante, acestea fiind incluse în contractele standard ale BRD Groupe Societe Generale SA.
Având în vedere dispozițiile Legii nr.193/2000 rezultă fără dubiu faptul că reclamanții contestatori au calitatea de consumatori în accepțiunea prezentei legi, având în vedere faptul ca susmenționatul contract de credit a fost încheiat cu BRD Groupe Societe Generale SA în scopuri personale, exterioare oricărei activități comerciale, industriale on de producție, artizanale sau liberale, în accepțiunea aceleiași legii BRD Groupe Societe Generale SA are calitatea de comerciant, aceasta fiind o persoana juridică autorizată care, în temeiul contractului de credit ce intră sub incidența legilor protecției consumatorilor, acționează în cadrul activității sale comerciale.
În conformitate cu dispozițiile legale privind protecția consumatorilor, . Generale SA este obligată să îndeplinească următoarele obligații:1. obligația de informare (oferind astfel posibilitatea unui consumator suficient de informat de a-și apăra interesele, impunând comerciantului să asigure o prealabilă și exactă informare);2. obligația de a se abține de la a insera în contractele cu consumatorii clauze abuzive, în accepțiunea art. 4 din Legea nr.193/2000, art. 78 din Legea nr. 296/2004 și art. 2 din OG nr.21/1992, clauza abuzivă este acea clauză inserată în contract care, nefiind negociată direct cu consumatorul, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Având în vedere dispozițiile legale susmenționate, pentru ca o clauză contractuală să fie considerată abuzivă este necesar ca aceasta: a. să nu fi fost negociată direct cu consumatorul.
Art. 4 alin. 2 din Legea nr.193/2000 stabilește că, o clauză va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul, dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale. Astfel, Ordinul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor nr.92/2007 publicat în Monitorul OF nr. 128/2007, denumește contractul preformulat ca fiind acel tip de contract redactat în întregime sau aproape în întregime de către operatorul economic prestator de servicii, consumatorii neputând modifica sau interveni asupra clauzelor contractuale, ci având doar posibilitatea de a le accepta sau nu - situație ce se regăsește în prezenta speță.
Așadar, lipsa negocierii directe cu consumatorul echivalează cu stabilirea clauzelor contractuale în mod unilateral de către . Generale SA și imposibilitatea contestatorului de a influența natura clauzelor.Toate clauzele criticate prin prezenta sunt identice în toate contractele de credit, or în cazul în care aceste clauze ar fi fost negociate s-ar fi putut observa influența voinței consumatorilor asupra acestor clauze.
b. să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Această condiție se referă la deteriorarea echilibrului contractual prin abuzul de putere al comerciantului - în speță BRD Groupe Societe Generale SA - care impune, în momentul semnării convenției, clauze care îi creează un avantaj în detrimentul consumatorului - în speță, în detrimentul contestatorilor.
Această condiție este îndeplinită în convenția ce face obiectul prezentului dosar deoarece aceasta impune în favoarea BRD Groupe Societe Generale SA o . drepturi, esențiale în derularea contractului. Astfel, aceasta are dreptul unilateral de a modifica rata dobânzii din fixă în variabilă, precum și dreptul de a modifica unilateral diferite comisioane, fără însă a fi prevăzute în contract motivele obiective ce determină o atare schimbare. Deși în contract sunt menționate cauze de modificare a dobânzii, aceste cauze nu pot fi înțelese și/sau controlate/verificate de contestatori. Totodată, BRD Groupe Societe Generale SA are dreptul de a declara scadența anticipată (aceasta reprezentând cea mai gravă sancțiune) pentru neîndeplinirea oricăror obligații de către consumator (precizând faptul că, neîndeplinirea obligațiilor are în vedere obligații care nu sunt principale prin raportare la contractul de credit încheiat sau care, poate deriva din alte contracte încheiate cu BRD Groupe Societe Generale SA ori cu alte instituții financiare). Mai mult, BRD Groupe Societe Generale SA are dreptul de a alege asigurătorul cu care contestatorii trebuie să contracteze, are dreptul de a debita depozitele contestatorilor, chiar neajunse la termen în cazul întârzierii la plata ratelor de către aceștia.
BRD Groupe Societe Generale SA transferă întregul risc contractual în sarcina contestatorului, atât prin Comisionul de gestiune/administrare ce le este impus de BRD Groupe Societe Generale SA, prin răspunderea cu întreg patrimoniul cât și prin încheierea contractelor de asigurare în favoarea băncii la societăți de asigurare impuse de banca etc. Este evident că, în aceste circumstanțe, contestatorul nu s-ar putea opune în mod real la această majorare întrucât nu au cunoscut motivele acestei majorări, iar opoziția contestatorilor ar determina obligația de a rambursa anticipat tot creditul.
c. să se fi încălcat cerințele bunei credințe.
Această condiție este împlinită prin conduita generală a băncii în raporturile cu contestatorii: aplicarea comisionului de gestiune/administrare în mod nejustificat, modificarea unilaterală a ratei dobânzii, dreptul de a declara unilateral și pentru cauze minore scadența anticipată.
Acest principiu al bunei credințe desemnează, conform art. 3 pct. 1 din Directiva CE nr.93/13/CEE, adoptarea unui comportament onest și rezonabil care să aibă în vedere interesele legitime ale consumatorului, fundamentând chiar o abordare obiectivă a dezechilibrului contractual ce poate fi apreciat ca rezultat al unui dezechilibru în puterea de negociere a părților.
În accepțiunea alin. 1 lit. a și g din Anexa la Legea nr.193/2000 sunt prezumate a fi abuzive: i) Clauzele care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.
La data încheierii convenției susmenționata, BRD Groupe Societe Generale SA a promovat creditele ca fiind credite cu dobândă fixă. În acest sens, în convenția de credit nu este specificat, în nicio clauză, faptul că dobânda ar fi variabilă. Astfel, interpretând convenția în sensul art. 1 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, rata dobânzii este fixă, iar banca nu poate modifica nivelul ratei dobânzii, întrucât ar transforma rata dobânzii din fixă în variabilă.
Motivul indicat în contract nu este unul clar și în măsură să ofere contestatorilor posibilitatea reală de a cunoaște în ce situații dobândă poate fi mărită. Mai mult, clauzele 7 și 8 din Condițiile Particulare și clauzele 3.4.2 și 4 din Condițiile generale prin aplicarea clauzei 7 din Condițiile generale ale Contractul de credit, indicat mai sus și încheiate între contestatori și BRD Groupe Societe Generale SA, prin neindicarea nivelului dobânzii anuale efective (D.), le oferă posibilitatea contestatorilor să cunoască în realitate costul creditului.
Clauzele 7 și 8 din Condițiile Particulare și clauzele 3.4.2 și 4 din Condițiile generale prin aplicarea clauzei 7 din Condițiile generale ale Contractul de credit, indicat mai sus și încheiate între subsemnații și BRD Groupe Societe Generale SA.
Aceste clauze oferă Băncii dreptul exclusiv și discreționar de a declara soldul creditelor scadent anticipat, fără a se oferi un motiv întemeiat, concret și obiectiv pentru luarea acestei măsuri. Motivele prezentate în convenția de credit nu pot fi cuantificate și analizate de către împrumutați sub aspectul calității lor și nici contestate.
Prin urmare, clauzele analizate sunt ab intio abuzive, întrucât exclud, modul în care sunt formulate, posibilitatea verificării îndeplinirii condițiilor pe care le cuprind. Astfel, prin declararea scadenței anticipate a creditului Banca, sub un pretext sau altul poate obține dobânda majorată - dobânda penalizatoare - pentru întreg creditul acordat. Suplimentar față de dreptul reținut de bancă de a modifica nivelul comisioanelor, ratei dobânzii și dobânzii penalizatoare, aceasta își rezervă un artificiu prin care, declarând scadența anticipată a creditului, aceasta beneficiază de o suplimentare cu 3 procente pe an a nivelului dobânzii, iar ulterior, în cazul în care acest nivel nu este suficient, Banca poate majora și nivelul acesteia.
Contractul de credit este unul consensual. Acest tip de contract se încheie în baza bunei-credințe a părților, iar cel mai mare câștig pentru fiecare dintre părți ar trebui să fie acela de a duce la bun sfârșit contractul. Astfel cum este întocmit acest contract, este evident că nu este în interesul băncii să ofere sprijin subsemnaților pentru a duce la bun sfârșit acest contract.
Contractul nu prevede felul în care se face imputația plății. De asemenea, felul în care este întocmit graficul de plăți, este neîntemeiat. Graficul de plăți nu redă clauzele contractuale, ci este făcut în așa fel în cât contractul să aibă o perioadă cât mai lungă, pentru calculul dobânzii și se urmărește păstrarea principalului la o sumă cât mai mare pentru ca dobândă rezultată să fie într-un cuantum cât mai ridicat. Prin contract, părțile nu au înțeles să stabilească felul în care se calculează ratele lunare și compoziția sumelor plătite lunar.
Astfel de clauze 6.1 creează, în detrimentul consumatorilor și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, astfel încât este abuzivă din perspectiva Legii nr. 93/2000.
iii) Clauzele ce dau dreptul comerciantului să interpreteze clauzele contractuale:
Conform dispozițiilor art. 4 din Legea nr.193/2000 și art.79 din Legea nr.296/2004 o clauză ce nu a fost negociată de părți este considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte clauze din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Contractul nu prevede felul în care se face imputația plății. De asemenea, felul în care a fost întocmit graficul de plăți, este neîntemeiat. Graficul de plăți nu redă clauzele contractuale, ci a fost făcut în așa fel încât contractul să aibă o perioadă cât mai lungă, pentru calculul dobânzii și se urmărește păstrarea principalului la o sumă cât mai mare pentru ca dobânda rezultată să fie într-un cuantum cât mai ridicat. Prin contract părțile nu au înțeles să stabilească felul în care se calculează ratele lunare și compoziția sumelor plătite lunar.
Astfel de clauze, cum este art. 6.1 creează, în detrimentul consumatorilor și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, astfel încât este abuzivă din perspectiva Legii nr. 93/2000.
Astfel, art.45 și art. 57 teza a II a din Legea nr.296/2004 reglementează dreptul consumatorilor „de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor principale” ale serviciilor financiare oferite de operatorii economici. În acest context, rezultă fără dubiu că felul în care au fost distribuite sumele prin Graficul de plăți fără un temei care să reiasă din contractul de credit, nu oferă o determinare exactă a condițiilor în care dobânda și comisioanele sunt păstrate la un nivel ridicat. Contractul de credit nu respectă această obligație, nefiind corect și precis redactat.
Contestatorul a considerat că aceste clauze, a căror anulare au solicitat-o, contravin art.75 Legea nr.296/2004, care prevede un drept fundamental al consumatorilor, respectiv acela de a nu fi incluse în contracte decât „clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate”. Contrar acestui principiu, convenția de credit din prezenta cauză conține clauze ce fac necesară existența unor cunoștințe de strictă specialitate financiară și juridică.
În acest caz, în conformitate cu dispozițiile art. 77 Legea nr.296/2004, „în caz de dubiu asupra interpretării clauzelor contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorilor”.Mai mult, art. 7 alin. 2 Legea nr.363/2004 privind practicile incorecte ale comercianților, califică drept omisiune înșelătoare practica comercianților de a oferi într-un mod neclar, ambiguu o informație esențială.
Pentru înlăturarea clauzelor care permit încălcarea intereselor economice ale consumatorilor este, nu numai necesar, dar și suficient, simplul fapt că există posibilitatea la un moment dat ca acest risc să se producă (în speță modificarea abuzivă a dobânzii și a comisioanelor).
Clauzele abuzive referitoare la comisionul de gestiune/administrare și comisionul de întocmire dosar.
Articolul 8 Condiții particulare și art. 4 Condiții generale din contractul de credit sunt clauze abuzive.
Clauza privind comisionul de gestiune/administrare astfel cum este prezentată în contract nu justifică încasarea acestuia. Astfel, terminologia folosită nu este decriptată în cuprinsul convenției de credit, astfel încât împrumutații să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute aceste sume de către BRD Groupe Societe Generale SA. Această clauză are caracter abuziv prin faptul că nu se precizează destinația și serviciul acoperit de acest comision și nici dacă la achitarea integrală a împrumuturilor, sumele plătite cu titlu de comision de administrare vor fi returnate.
Este evident nejustificată plata lunară a comisionului de gestiune/administrare, în condițiile în care împrumutul suportă și comisioane bancare, printre care și comision de administrare a conturilor curente.
Se poate observa faptul că, atât comisionul de administrare, cât și dobânda, sunt percepute pentru acordarea creditului. În acest context rezultă fără dubiu că acest comision de gestiune/administrare reprezintă o dobândă mascată.
Raportat la art. 45 din Codul Consumului, justificarea acestui cost pe aceste considerente este nu numai neclară dar și abuzivă. Perceperea comisionului de administrare nu a fost justificat de Bancă sub nicio modalitate.
În acest context, rezultă că, prin achitarea comisionului de risc de către contestatori, BRD Groupe Societe Generale SA își urmărește în mod nejustificat un câștig suplimentar din dobândă, fără însă a arăta acest comision ca atare.
Cuantumul acestui comision nu a fost cunoscut de contestator, tocmai din considerentele susmenționate, modul de clacul al acestui comision fiind prezentat astfel încât să îi inducă în eroare cu privire la cuantumul acestui cost.
În aceste condiții, contestatorul a solicitat instanței să constate că aceste clauze referitoare la comisionul de risc sunt abuzive, caracterul abuziv al acestora fiind verificat din prisma definiției generale a clauzelor abuzive stabilită în art. 4 Legea nr.193/2000, art. 79 Legea nr.296/2004, art. 2 pct.16 OG nr.21/1992, precum și din prisma prezumției instituite de alin. 1 lit. g din Anexa la Legea nr.296/2004. Prezentarea comisionului de gestiune/administrare sub forma unui procent, aparent infim, nu oferă contestatorilor dimensiunea reală a acestei obligații. Mai mult, astfel cum s-a arătat și mai sus, contestatorilor nu li s-a oferit posibilitatea de a negocia în vreun fel acest contract, în ceea ce privește comisionul de acordare a facilității de 3.5% din valoarea totală a facilității. Acest comision este, de asemenea, nejustificat și neexplicat de către Bancă. Prin încasarea acestui comision, chiar la efectuarea tragerii creditului, nu face altceva decât să mărească suplimentar principalul căruia i se aplică dobânzile și comisioanele percepute de bancă. Încă de la început atitudinea Băncii este evident abuzivă. Banca a urmărit chiar de la încheierea contractului crearea unei situații imposibile pentru contestatori și a pariat că aceștia nu vor reuși să își onoreze obligațiile contractuale, iar astfel câștigul Băncii să fie în mod evident sporit.
Comisioanele prevăzute la art.8 și 4 din contract nu au fost comunicate contestatorilor, aceștia neputând cuantifica aceste costuri și neavând cunoștință de ele. Contractul nu lămurește caracterul lunar al comisionului de gestiune/administrare, respectiv dacă 0.30% din soldul creditului este valoarea totală ce se plătește eșalonat pe durata contractului sau se calculează lunar, în fiecare lună. În contract nu se lămurește acest aspect.
În acest context devin incidente prevederile alin. 1 lit. i din Anexa la Legea nr.193/2000.
Contestatorul a considerat abuzivă clauza instituită de art. 7 ce dă dreptul băncii de a declara creditul scadent anticipat în situația în care împrumutatul nu își îndeplinește orice obligație din contract. Obligația principală a contestatorilor constă în plata ratelor de credit la termenele stabilite, celelalte obligații fiind subsidiare, neesențiale pentru derularea creditului. Chiar și în aceste condiții, convenția de credit instituie prin art. 7 dreptul băncii de a declara scadența anticipată pentru îndeplinirea unor obligații contractuale neesențiale.
Contestatorul a fost încă de la semnarea contractului supus riscului de a interveni evenimente care, până la urmă, au atras imposibilitatea plății ratelor. Banca avea posibilitatea de a executa silit fiecare rată în parte, iar costurile ar fi fost în sarcina contestatorilor. În aceste condiții, dobânda penalizatoare (cu 3 procente mai mare decât rata dobânzii normale) s-ar fi aplicat numai acestor sume. Dreptul băncii de a declara scadența anticipată ar fi putut fi justificat numai în condițiile în care situația contestatorilor nu s-ar fi înrăutățit considerabil, ci, dimpotrivă ar fi condus la o soluționare favorabilă și pentru aceștia.
Prin declararea scadenței anticipate a creditului, aplicându-se dobânda penalizatoare, efectuându-se imputația plăților conform alegerii discreționare a Băncii, aceasta din urmă a reușit să creeze o datorie perpetuă.Este cunoscută criza economică ce a afectat și țara noastră. Aceasta a constat în desființarea locurilor de muncă, în diminuarea salariilor.
Creditul pus în executare a fost contractat în anul 2008 și timp de mai bine de 7 ani contestatorul a plătit acest credit, dar în momentul de față, datoria acestora fiind la aproape același nivel. Realitatea concretă dezvăluie caracterul abuziv al acestui contract prin prisma tuturor clauzelor contractuale criticate mai sus care atât independent, cât mai ales împreună au dus la această situație. Situație care nu este numai abuzivă, dar și absurdă.
În drept, contestatoul a invocat dispozițiile art. 204 Cod procedură civilă, precum și toate textele de lege invocate mai sus.
În dovedirea cererii completatoare, contestatorul a depus la dosar, în copie, somație de plată nr.298/DE/2015 din data de 11.06.2015, încheiere nr.298/DE/2015 emisă la data de 03.06.2015 de B. Duruianu I., contract de credit nr._ din data de 01.07.2008, act adițional nr.1 din data de 14.09.2011 la contractul de credit nr._ din data de 01.07.2008.
La data de 01.09.2015, prin compartimentul registratură, intimata E. I. RO GmbH, prin administrator al activelor . SRL, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat instanței de judecată respingerea contestației, menținerea actelor și formelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr. 298/DE/2015 de către Biroul Executorului Judecătoresc Duruian I. și obligarea la plata cheltuielilor de judecată pe care le va efectua cu acest dosar.
Pentru considerentele pe care le va arăta în continuare, intimata a solicitat admiterea excepțiilor invocate iar, în condițiile în care instanța va trece peste acestea, respingerea prezentei contestație ca nefondată.
Având în vedere obiectul cererii, contestație la executare, potrivit dispozițiilor legii potrivit OUG nr.80/2013, art. 10 alin. 2 în cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată, motiv pentru care intimata a solicitat anularea cererii ca netimbrată.
Față de data comunicării somației și a procesului-verbal de cheltuieli (însoțit de titlul executoriu), intimata a invocat excepția tardivității contestației la executare în raport cu dispozițiile art.714 Noul Cod de procedură civilă.
Data la care acesta a avut cunoștință de primul act de executare, în speță, încheierea de încuviințare a executării silite, somația mobiliară și înștiințarea privind poprirea veniturilor, când a fost înregistrată contestația la Judecătoria Sectorului 6 București, termenul de 15 zile fusese de mult depășit.
Pe fond, intimata a învederat că în data de 01.07.2008, s-a încheiat contractul nr._ între BRD GSG SA, în calitate de împrumutător și P. M.-S., în calitate de împrumutat și P. M., în calitate de co-împrumutat. Ca urmare a faptului că debitorii nu au achitat în termenul stabilit în contract creditul acordat, BRD GSG SA a cesionat creanța reprezentând credit, dobândă și comisioane aferente ce rezultau din linia de credit cu card de credit atașat contractului de credit nr._ către E. I. RO GMBH, aceasta din urma împuternicind pe E. KSI România SRL.
De asemenea, intimata a menționat că această cesiune a fost notată în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (anexând extrasul AEGRM) și a devenit opozabilă contestatorilor, conform art. 1579 Noul cod civil prin înscrierea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, sub numărul 2014-_-JQL, fiind îndeplinite totodată și condițiile de publicitate.
Ulterior, debitorii au fost și notificați cu privire la aceste cesiuni la domiciliul legai, la data de 07.07.2014, respectiv 10.06.2015 (anexând notificările de cesiune și confirmarea de primire).
Contestatorul a susținut că această creanță, pentru care s-a solicitat executarea silită, nu este certă, lichidă și exigibilă. Intimata a menționat însă că, din actele de la dosarul cauzei, se poate observa că debitul rezultat din contractul din data de 01.07.2008, încheiat între . și P. M.-S., în calitate de împrumutat și P. M., în calitate de co-împrumutat, a fost analizat și investit cu formulă executorie de Judecătoria Sector 2, prin încheierea din data de 14.04.2015. Față de lipsa calității de reprezentant a E. KSI România SRL, intimata a atașat prezentei întâmpinări dovada calității pe care o are semnatarul cererii.
Intimata a solicitat instanței să constate aplicarea art. 712 alineat 2 - în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se poate invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui, respectiv în cazul de față avea posibilitatea demarării unei acțiuni în constatarea clauzelor abuzive în baza Legii nr.193/2000.
Mai mult decât atât, contestația la executare poate fi făcută împotriva încheierilor date de către executorul judecătoresc și împotriva oricărui act de executare, mai exact contestația poate fi făcută împotriva oricăror nereguli intervenite în cadrul executării silite.
Față de acestea, intimata a solicitat respingerea capătului de cerere referitor la clauzele abuzive.
Pe cale de consecință, având în vedere argumentele expuse mai sus, intimata a solicitat respingerea acțiunii formulate de către contestatorii P. M. S. și P. M., urmând a menține actele și formele de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr. 298/DE/2015 de către Biroul Executorului Judecătoresc Duruianu I..
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 208 Noul Cod de procedură civilă.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, contractul de cesiune de creanțe nr.1588 din data de 18.06.2014, notificare cesiune de creanțe, cu anexe, confirmarea de primire a notificării de cesiune, extras ONRC E. KSI România SRL și extras AEGRM.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin rezoluția din data de 2.07.2015 instanța a pus în vedere contestatorului să indice valoarea debitului urmărit pentru determinarea taxei judiciare de timbru, iar la termenul de judecată din 14.07.2015 instanța a stabilit în sarcina contestatorului obligația de a achita taxă judiciară de timbru în sumă de 1000 de lei în conformitate cu prevederile art. 10 alin. 1din OUG nr. 80/2013, obligația fiind comunicată la același termen de judecată, în ședință publică, când contestorul a fost reprezentat de avocat I. F. V..
La termenul de judecată din 2.09.2015 contestatorul nu s-a prezentat și nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, în consecință, având în vedere dispozițiile 33 alin. 1 raportat la art. 36 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, coroborate cu prevederile art. 197 din codul de procedură civilă potrivit cărora netimbrarea atrage anularea cererii de chemare în judecată, instanța va anula cererea având ca obiect contestație la executare ca netimbrată, iar în temeiul art. 717 Cod procedură civilă va obliga contestatorul să achite către B. Duruianu I. suma de 228,16 lei reprezentând contravaloarea fotocopierii dosarului de executare nr. 298/2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Anulează cererea formulată de contestatorul P. M. S., cu domiciliul în București, ., ., apartament 32, sector 6, în contradictoriu cu intimata E. I. RO GMBH prin administrator al activelor . SRL, cu sediul în București, Bulevardul D. P. nr. 10 A, Conect Business Park, clădirea C3, etaj 7, sector 2, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J40/_/2002, CUI_, ca netimbrată.
În temeiul art. 717 Cod procedură civilă obligă contestatorul să achite către B. Duruianu I. suma de 228,16 lei reprezentând contravaloarea fotocopierii dosarului de executare nr. 298/2015
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CȘ/Thred.MV
4 ex./
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 6283/2015.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 6290/2015.... → |
|---|
