Contestaţie la executare. Sentința nr. 6292/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6292/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 03-09-2015 în dosarul nr. 6292/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6292
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: A. J.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul S. C. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, nu s-a prezentat niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, conform art. 104 pct. 13 HCSM 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu s-a prezentat niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța ia act de faptul că părțile au solicitat judecarea în lipsă.
Instanța constată că este competentă să soluționeze cauza în baza art. 714 din Noul Cod de Procedură Civilă raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 348/17.06.2014 prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 650 alin 1 Noul Cod de Procedură, și în baza art. 107 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă.
În baza art. 238 Noul Cod Procedură Civilă, instanța estimează că durata necesară pentru cercetarea prezentei cauze este de o zi.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de intimată îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, respectiv este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, instanța o încuviințează.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra fondului și asupra cererii executorului judecătoresc de acordare a cheltuielilor ocazionate de comunicarea dosarului de executare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 14.04.2014 contestatorul S. C. în contradictoriu cu intimata C. Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București a formulat contestație împotriva executării silite pornită în dosarul înregistrat sub nr. 6815/2014 la Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C..
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, prin natura serviciului, care presupune deplasări cu autoturismul în țară și străinătate, a achitat anual - încă de la introducerea ei- rovinieta corespunzătoare. Din neatenție, făcând confuzie cu alte termene ale asigurărilor RCA, CASCO etc. a crezut că rovinieta este valabilă până la 3 august 2011, uitând că valabilitatea ei expiră la data de 3 aprilie 2011, astfel că aproximativ trei luni n-a avut rovinieta legală. La sfârșitul lunii iunie, dându-și seama de situație, ca un bun contribuabil și cetățean, a achiziționat urgent, din proprie inițiativă, o nouă rovinietă.
Din păcate, începând cu luna octombrie (deci la șase lunii) si până la mijlocul lunii decembrie, pe diferite căi, i-au fost transmise 11 procese-verbale de constatare a contravenției (săvârșite în perioada 6 aprilie 2011 - 26 iunie 2011).
Ca atare, după consultarea unor funcționari de la CNADNR, a plătit pentru prima contravenție, din 06.04.2011, constatată prin procesul verbal . nr._/ 03.10.2011, suma de 250,00 lei amendă și 121 RON "despăgubirea" cuvenită CNADNR. Ulterior a achitat și celelalte amenzi (în total 2.750 RON), fără a mai plăti de alte 10 ori așa-zisa "despăgubire", având deja de câteva luni rovinietă valabilă si plătind și o dată despăgubirea.
Printre procesele-verbale amintite se regăsesc si cele cu . si nr._/17.10.2011 si nr._/24.10.2011, prin care agentul constatator de la CNADR (semnătură electronică) l-a amendat pentru contravenția prevăzută de art.8 alin.(l) din OG nr.15/2002, săvârșită la data de 23 aprilie, respectiv 25 aprilie 2011, adică exact în urmă cu 6 luni fără o zi. Așadar, cu o zi înainte de anularea contravenției, astfel încât "victimei" să i se lase maximum de timp pentru a încălca de cât mai multe ori legea.
De atunci, adică după mai mult de 3 ani, fără să mai primească vreo atenționare sau orice alt document oficial, în data de 10 aprilie a.c. a găsit un plic la cutia poștală, prin care a fost înștiințat de biroul sus-menționat că s-a format dosarul de executare silită amintit și a fost somat să achite suma de 849,81 lei, din care 371,72 lei reprezentând debit șl 478,09 lei cheltuieli de executare silită.
Somația a fost însoțită de o încheiere, datată 26,02,2015, redactată de organul de executare silită care a făcut un calcul al cheltuielilor biroului, care nu se regăsesc în vreo reglementare, dar care însumează aproape dublul debitului.
Astfel, organul de executare a stabilit în absența oricărui temei, cheltuieli care ar fi trebuit să se regăsească strict în onorariul stabilit, dar care nu puteau să depășească 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite - în acest sens art. 39 (1), lit.l din Legea nr.188/2000, republicată.
Restul cheltuielilor cuprinse în procesul-verbal - exceptând onorariul care ar fi trebuit sa fie cuantificat așa cum a arătat mai sus, nicidecum asa cum a fost stabilit - trebuie înlăturate, întrucât prin decizia nr.58 din 18.10.2012 a Plenului Consiliului Concurentei s-a dispus, printre altele, eliminarea listei cu cheltuieli de executare silita - art.3 din dispozitivul deciziei pentru ca exced cadrului legal instituit de Codul de Procedura Civila, respectiv de Legea nr.188/2000, republicată. Hotărârea plenului este definitivă si nefiind atacată este obligatorie.
A mai menționat că la data de 23.01.2012 a achitat suma de 28 euro reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire pentru o sancțiune contravențională săvârșită la data de 06.04.2011, anterior faptei care face obiectul prezentei contestații. Suma trimisă CNADNR drept valoare de despăgubire ar reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni. în plus, așa cum a menționat deja, din 2 iulie 2011 avea rovinietă valabilă.
Conform art. 8 alin. {3} din O.G, 15/2002, modificată ulterior, „contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul de vehicul folosit fără a deține rovinietă valabilă, sumele stabilite conform Anexei nr. 4". Conform sus-citatei anexe nr. 4, cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil pentru un autoturism este de 28 de euro, adică identic cu tariful de utilizare pentru 12 luni a drumurilor naționale. Această situație este valabilă pentru toate categoriile de vehicule menționate în anexele nr. 1 {care reglementează nivelul de utilizare a drumurilor naționale) și nr. 4 {care reglementează cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil) din Ordonanța nr. 15/2002, cu modificările ulterioare.
S-ar putea lesne trage concluzia că acest tarif de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni și că, odată achitat acest tarif, utilizatorul drumurilor naționale va avea o rovinietă valabilă. Acest aspect este contrazis de comportamentul CNADNR S.A. care, în mod abuziv, percepe tariful de despăgubire la fiecare nouă presupusă „contravenție" pe care o constată.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc a mai precizat că acesta nu putea să depășească 10% din valoarea creanței.
Restul cheltuielilor de executare, care depășesc valoarea creanței si cuprinse în ultimul alineat al procesului-verbal de cheltuieli încheiat la data de 26.02.2015, având în vedere decizia Plenului Consiliului Concurentei, necontestată, consideră ca nu pot fi luate în calcul și trebuie înlăturate fiind contrare legii.
Oricum această "calculație de preț" contravine atât dispozițiilor Codului de procedură civilă, cât si deciziei evocate mai sus și nu poate să constituie titlu executoriu, în condițiile în care încuviințarea executării silite a fost făcută cu siguranță doar pentru titlul executoriu care-l reprezintă procesul verbal de contravenție.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri:somație emisă la 26.03.2015, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare nr.4754/B/2014 emis la 26.02.2015, încheiere din data de 29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2014, procesele verbale de contravenție . nr._/05.12.2011, . nr._/12.12.2011, . nr._/12.12.2011, . 11 nr._/03.10.2011, chitanță pentru creanțele bugetelor locale din 12.10.2012, ordin de încasare numerar.
Prin compartimentul registratură, la data de 14.05.2015, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În fapt, ca urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat ca autovehiculul aparținând petentului a circulat pe drumurile naționale fără sa dețină rovinieta valabila, așa cum este definita de art. 1 (1 Al) din norma de referința, adică O.G. nr. 15/2002.
În scopul sancționării faptei contravenționale, precum si a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, în temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din același act normativ menționat anterior, a fost emis procesul verbal în cauza, în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit textului art. 13 alin.1 din O.G. nr. 2/2001-privind regimul juridic al contravențiilor.
În contextul legislativ expus, a arătat că agentul constatator a emis actul coercitiv astfel cum legea dispune imperativ, sub sancțiunea anularii procesului verbal, în interiorul termenului de 6 luni.
În ceea ce privește comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției în cauza, aceasta s-a făcut conform dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările si completările ulterioare: „ Comunicarea procesului verbal si a înștiințării de plata se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor”, fiind la latitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativa si nu subsidiara. În speță, comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției a fost consemnată în procesul verbal de afișare, semnat de reprezentantul CNADNR si un martor.
Pe de alta parte, procesul verbal de afișare îndeplinește cerințele art. 19 alin. I din O.G. nr, 2/2001-privind regimul contravențiilor coroborat cu cele ale art. 164 NCPC, în sensul că are în conținutul său informații atât suficiente cât si concludente nu doar cu privire la datele de identificare ale martorului, dar si cu privire la celelalte dispoziții ale acestora.
Mai mult, prin simetrie juridica apreciază ca afișarea efectuată în virtutea art. 27 din O.G. nr. 2/2001 echivalează afișării reglementată de prevederile art. 168 NCPC.
De altfel, în sensul celor arătate, art. 165 pct. 1 NCPC precizează că procedura se socotește îndeplinită ‘la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului verbal prevăzut la art. 164, indiferent daca partea a primit sau nu citația ori alt act de procedura personal”.
Totodată, intimata a solicitat să se aibă în vedere si dispozițiile art. 273. alin. (21 NCPC, potrivit cărora „mențiunile din înscris care sunt în directa legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrara, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă”.
De asemenea, intimata a învederat faptul că, de la data comunicării procesului - verbal de contravenție si până la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de bunăvoie plata creanțelor stabilite în titlurile executorii, deși procedura de comunicare a acestora a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale.
În acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 si 2 NCPC prevăd faptul că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Deoarece constatarea faptei s-a realizat în mod electronic și nu personal de către agentul constatator, așa cum se menționează expres și în procesul verbal de constatare a contravenției, intimata a precizat că spetei îi sunt aplicabile în mod prioritar dispozițiile O.G. nr, 15/2002 ca lege speciala raportata la legea generala de constatare a contravențiilor, respectiv O.G. nr. 2/2001, coroborat cu normele Legii nr. 455/2001.
Este de principiu ca legea generala se aplica în orice materie si în toate cazurile, mai puțin în acelea în care legiuitorul stabilește un regim special si derogatoriu, instituind în anumite materii reglementari speciale, care sunt prioritare fata de norma generala, așa cum este cazul si în speța de față.
De aceea, tariful de despăgubire reglementat expres de O.G. nr. 15/2002 este în mod principal supus prevederilor acestei norme speciale si doar în subsidiar de dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
Astfel, potrivit art. 8 alin. 3 si alin. 3 indice 1 din norma speciala, tariful de despăgubire nu are ca regim acceptul expres al debitorului, ci este prevăzut ca o obligație expresă ce îi incumbă acestuia.
Intimata a solicitat să se constate faptul că a dat dovada nu numai de bună - credință, dar și de indulgență în toata aceasta perioadă (aproape 3 ani), sperând ca debitoarea sa iasă din pasivitate si să-și execute de buna voie obligațiile stabilite prin titlurile executorii.
Prin încheierea din Camera de Consiliu pronunțata de către Judecătorie, instanța de executare a încuviințat executarea silita a titlurilor executorii contestate.
De asemenea, în temeiul art. 665, alin. 7 NCPC instanța de executare a dat împuternicire si a ordonat executorilor judecătorești să pună în executare titlurile executorii în cauza.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legala în vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români si străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită suma de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinietă valabilă.
Or, instanța de judecata în mod legal si temeinic în baza dispozițiilor art. 632, alin. 2 NCPC a constatat faptul ca procesul - verbal de contravenție constituie titlu executoriu, iar creanța este certa, lichida si exigibila.
Totodată, în situația în care instanța de executare constată faptul că titlul executoriu nu poate fi pus în executare sau că nu ar fi valabil, nu ar fi încuviințat și ordonat punerea în executare.
De asemenea, instanța de executare în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în Romania, în momentul încuviințării executării silite a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc: “Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse în executare chiar daca nu au fost învestite cu formula executorie,”
Dubiul cu privire la buna - credința a contestatorului se manifesta prin chiar faptul ca . a fost determinată de aplicarea unor modalități coercitive instituite de lege,și nu din proprie inițiativă.
De asemenea, intimata a solicitat să se constate faptul că în cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției în cauză este identificată creanța supusa executării silite și că aceasta creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certă, lichidă si exigibilă.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legala în vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar sa instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003. cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșită de utilizator și în consecința si recuperarea creanțelor aferente.
În ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare contestate de debitoare, a precizat că acestea se încadrează în limitele legale admise de O.M.J. nr. 2550/2006. Aceste dispoziții raportate la art. 39 alin. 4 din Legea nr. 188/2000-privind executorii judecătorești, republicata, din care reiese ca debitorul este ținut la cheltuielile de executare stabilite sau după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, precum și onorariul executorului judecătoresc asimilat conform alin. 5 din același articol, cheltuielilor de executare, edifica fără echivoc obligativitatea care incumbă debitorului de a le achita în continuare, astfel cum reiese din dispozițiile art. 371 indice 7 alin. 2 Cod proc. civ.
Mai mult, în același articol din Codul proc. civ, se legiferează faptul ca „cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afara de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel”. Or, intimata ca si creditor nu a renunțat la executare, iar prin faptul ca debitoarea nu a achitat în mod voluntar creanța de drept comun nici după declanșarea procedurii, rezulta ca aceasta rămâne obligată în continuare la stingerea datoriei bănești prin plata cu toate cheltuielile de executare aferente, astfel cum sunt enumerate de art. 39 alin. 5 din legea de referința (Legea nr. 188/2000).
Corelat cu prevederile arătate, legea, în speță Codul de proceduracivila siLegea nr.188/2000 statuează, pe lângă cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silita și pe lângă cele de transport, libertatea identificării si stabilirii si altor cheltuieli, implicit a cuantumului acestora, prin mențiunea alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite guvernate de art. 39 alin. 5 pct. 7 din legea de referința.
Scopul evidențiat de Ministerul Justiției și asumat si de UNEJ (Hotărârea nr. 2/2007 a UNEJ) prin abordarea mai sus relatată, a fost acela declarat de a determina comportamentul membrilor săi, potrivit căruia este de natura a crea o practica cât mai unitara în stabilirea cheltuielilor de executare, constituind în acest sens, un punct de referința pentru executorii judecătorești.
În baza acestor considerente, intimata a solicitat respingerea contestației la executare, ca nelegala si netemeinica, menținerea tuturor actelor si formelor de executare emise de catre B. S. I. C. în baza titlurilor executorii menționate si continuarea executării silite, fără suspendare, fără anularea actelor de executare deja îndeplinite, în sensul obligării debitoarei la achitarea contravalorii tarifului de despăgubire, precum si a tuturor cheltuielilor de executare care decurg din declanșarea acestei proceduri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 205 Noul Cod proc. civ. precum si pe cele care se regăsesc în cuprinsul întâmpinării
Prin compartimentul registratură, la data de 08.07.2015, B. S. I. C. a înaintat copia dosarului de executare silită nr.6815/B/2014- filele 56-83.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin încheierea pronunțată la data de 29.10.2014 în dosarul nr._/303/2014 al Judecătoriei Sectorului 6 București s- a încuviințat executarea silită împotriva contestatorului S. C., la cererea intimatei CNADNR, în baza titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de contravenție . 11 nr._/5.12.2011,_/12.12.2011 și nr._/12.12.2011. În vederea executării silite a debitorului s-a format dosarul de executare nr. 4754/B/2014 de către B. S. I. C. (filele 85-103 dosar) .
Împotriva executării silite pornită în dosarul de executare menționat s-a formulat, în termenul legal, contestația la executare care formează obiectul cauzei de față.
Analizând această contestație, instanța reține că, potrivit art. 39 al. 1 din Legea 188/2000, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:
a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
b) pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
c) pentru creanțele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depășește 80.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Prin încheierea din data de 26.02.2015 (fila 99) executorul judecătoresc a stabilit în conformitate cu prevederile menționate un onorariu în cuantum de 46,09 lei. Totodată, executorul a mai stabilit și un onorariu în sumă de 248 lei, pentru consultația acordată în vederea constituirii actelor execuționale . Deși Ordinul nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 emis de Ministerul Justiției prevede posibilitatea stabilirii unui astfel de onorariu, în speță, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă faptul că executorul judecătoresc ar fi prestat serviciul pentru care a perceput acest din urmă onorariu. Astfel, cererea de executare silită a fost întocmită de consilierul juridic al CNADNR, așa încât în ceea ce privește această cerere nu era necesar să se acorde consultanță de către executorul judecătoresc. Actele ulterioare au fost îndeplinite doar de către executor (nefiind așadar necesar să-și acorde consultanță sieși), iar pentru această activitate a fost perceput onorariul în sumă de 46,09 lei .
Cu privire la taxele poștale, instanța reține că nu s-a dovedit cu înscrisurile depuse efectuarea acestor cheltuieli.
În schimb, sumele reprezentând taxe judiciare de timbru au fost dovedite cu înscrisurile atașate la filele 93-95 dosar, iar aceste cheltuieli au fost necesare în vederea soluționării de către instanță a cererii de încuviințare a executării silite .
În concluzie, instanța constată că doar suma de 372 lei reprezentând taxe poștale și onorariu consultanță nu este datorată de contestator cu titlu de cheltuieli de executare.
Cât privește celelalte motive invocate de contestator în susținerea cererii se reține că procesele verbale de contravenție în baza cărora s-a început executarea silită au fost comunicate contestatorului cu respectarea art. 27 din OG 2/2001, astfel că acestea constituie titluri executorii în conformitate cu dispozițiile art.37 din același act normativ (filele 90-92 din dosar).
Întrucât contestatorul avea la dispoziție o cale procesuală specifică pentru desființarea proceselor verbale de contravenție, respectiv plângerea contravențională, față de dispozițiile art. 713 al. 2 Cprciv, instanța nu poate analiza pe calea contestației la executare legalitatea și temeinicia titlurilor executorii.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța va admite în parte contestația, urmând să dispună, în baza art. 720 al.1 Cprciv, anularea în parte a executării silite efectuată în dosarul de executare nr. 4754/B/2014 al B. S. I. C., respectiv numai în ceea ce privește suma de 372 lei reprezentând cheltuieli de executare constând în taxe poștale și onorariu consultanță.
Întrucât față de soluția ce urmează a fi pronunțată ambele părți sunt în culpă procesuală, instanța le va obliga, ținând seama de culpa procesuală a fiecăreia, la plata către B. S. I. C. a cheltuielilor ocazionate de comunicarea dosarului de executare silită, în temeiul art.262 alin.2 c.proc.civ. Astfel, din suma totală a acestor cheltuieli, de 21,08 lei, contestatorului îi revine obligația de a plăti, proporțional cu culpa sa (având în vedere că i s-a admis contestația pentru suma de 372 lei, și nu pentru tot debitul de 849,81 lei, cum a solicitat), suma de 11,85 lei, iar intimatei suma de 9,23 lei .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de contestatorul S. C., CNP_9, cu domiciliul în București, ., ., apartament 3, sector 6 în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A., cu sediul în București, ..401A, sector 6, J_, CUI16054368.
Anulează în parte executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 4754/B/2014 al B. S. I. C., respectiv numai în ceea ce privește suma de 372 lei reprezentând cheltuieli de executare constând în taxe poștale și onorariu consultanță.
Obligă intimata la plata către B. S. I. C. a sumei de 9,23 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de comunicarea dosarului de executare silită.
Obligă contestatorul la plata către B. S. I. C. a sumei de 11,85 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de comunicarea dosarului de executare silită.
Cu apel în 10 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3.09.2015.
P. GREFIER
RED.AG/Thred.MM
4 ex/14.09.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6276/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
