Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 5193/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5193/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 5193/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5193
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 25.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
JUDECĂTOR I. G. S.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect cerere în anulare ordonanță de plată privind pe reclamanta O. R. S.A. în contradictoriu cu pârâta L. A. LOGISTIC S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, fila 33, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 25.06.2015, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar dovada cheltuielilor de judecată, după care,
Instanța acordă cuvântul asupra cererii de repunere pe rol a cauzei.
Reprezentantul reclamantei solicită repunerea cauzei pe rol și arată că a plătit taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de lei conform OUG nr.80/2013.
Instanța pune în vedere reprezentantului reclamantei că nu a achitat taxa judiciară în cuantumul legal, potrivit dispozițiilor amintite mai devreme de acesta, cererile privind ordonanțele de plată se taxează cu suma de 200 de lei, însă instanța nu pus în vedere reclamantei să timbreze cererea de repunere pe rol având în vedere că la finalul ședinței de la termenul anterior, când cauza a fost suspendată, s-a prezentat apărătorul reclamantei. Acesta a fost motivul pentru care instanța nu a pus în vedere obligația de a timbra cererea de repunere pe rol a cauzei.
Având în vedere dispozițiile art. 415 pct. 1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează cererea și dispune repunerea cauzei pe rol, având în vedere că la termenul anterior, în data de 28.05.2015, judecata cauzei a fost suspendată pentru lipsa părților, iar față de prevederile art. 131 Cod procedură civilă, având în vedere că părțile au fost legal citate pentru termenul de astăzi, instanța pune în discuție competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.
Reprezentantul reclamantei consideră că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza în temeiul art. 1023 Cod procedură civilă, având în vedere că este vorba de o cerere în anulare introdusă împotriva unei hotărâri pronunțate de către Judecătoria sectorului 6.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 1024 alin. 4 Cod procedură civilă, apreciază că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța pune în discuție estimarea duratei necesare pentru soluționarea procesului.
Reprezentantul reclamantei consideră că procesul se poate soluționa la acest termen de judecată.
Instanța, față de prevederile art. 238 Cod procedură civilă, având în vedere obiectul cauzei și cererile de probe formulate în cauză, apreciază că cererea în anulare poate fi soluționată la un singur termen de judecată.
Instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Reprezentantul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și arată că nu mai are de depus alte înscrisuri în afara celor existente la dosar.
Instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Reprezentantul reclamantei solicită instanței să admită cererea în anulare așa cum a fost formulată și să emită o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la plata întregilor sume solicitate.
Prin hotărârea a cărei anulare o solicită, instanța a reținut că creanța reclamantei în ceea ce privește valoarea serviciilor prestate îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1013 Cod procedură civilă, dar în ceea ce privește despăgubirile pentru încetarea prematură a contractului, acestea nu ar îndeplini această condiție, reținând în esență că nu a fost îndeplinită de către reclamantă obligația de a notifica debitoarea privind rezilierea contractului, precum și faptul că din factura fiscală emisă cu privire la aceste despăgubiri contractuale nu reiese izvorul emiterii acestor facturi.
În ceea ce privește notificarea pe care a transmis-o, solicită instanței să observe că la fila 250 se află această declarație, în care se oferă un termen și i se pune în vedere clientului că în situația în care nu va plăti până la respectivul termen, reclamanta denunță contractul fără vreun alt preaviz. Prin urmare, reclamanta a denunțat contractul la respectivul termen având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile.
Prima instanță a reținut faptul că nu s-a folosit termenul de reziliere, însă reclamanta consideră că acesta este un formalism excesiv, având în vedere că reclamanta a emis o notificare prin care a prevăzut că va denunța unilateral contractul, așa cum a și făcut.
În ceea ce privește despăgubirile contractuale, reținând acest prim aspect, faptul că nu se știe cu exactitate momentul când au fost denunțate contractele, precum și faptul că nu se știe nici contractele care au fost denunțate, arată că au fost denunțate în termenul indicat în această declarație de reziliere, iar factura fiscală care a fost emisă pentru despăgubirile contractuale are ca izvor contractul, mai precis între părți au fost încheiate o . contracte, dar mai cu seamă a fost încheiat un act adițional semnat și ștampilat de către client, acesta regăsindu-se la fila 19 din primul volum al dosarului, în care se prevede că în situația în care din orice motiv contractul încetează înainte de termen, clientul va avea obligația de a plăti 150 de euro/sim, precum și contravaloarea abonamentului. În acest act adițional este prevăzut faptul că valoarea contractuală a pachetului oferit este de 13 euro, iar durata contractului potrivit art. 2 pct. 2 este de 24 de luni. În dovedirea acestei creanțe, reclamanta a depus un calcul al despăgubirilor, care se găsește la fila 264, în baza unui simplu calcul aritmetic fiind emisă această factură fiscală. Nu se poate reține că factura fiscală reprezintă un izvor al obligațiilor, izvorul obligațiilor fiind contractul. Din acest punct de vedere, consideră că în mod greșit instanța a apreciat că factura fiscală nu menționează în baza cărui contract a fost emisă. Consideră că nu exista o asemenea obligație având în vedere că singura obligație a unei facturi fiscale ca document justificativ este să îndeplinească obligațiile impuse de art. 155 alin. 19 Codul fiscal, și cuprinde toate mențiunile prevăzute în respectivul articol.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea cererii în anulare și emiterea unei hotărâri prin care instanța să oblige pârâta la plata întregilor sume solicitate. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.12.2014, reclamanta O. România SA, în contradictoriu cu pârâta L. A. Logistic SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a sentinței civile nr. 7328 din data de 08.10.2014 și, pe cale de consecință, să se dispună admiterea în tot a cererii de emitere a unei ordonanțe de plată, prin care să oblige pârâtul debitor la plata următoarelor sume de bani: (i) suma în cuantum de 4.958,93 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de reclamanta creditoare în temeiul contractelor încheiate cu acesta, conform facturilor, respectiv: factura nr. JAG_/23.02.2013, cu scadența la data de 09.03.2013, pentru suma de 2.098,35 lei; factura nr. JAG_/23.03.2013, cu scadența la data de 06.04.2013, pentru suma de 2.078,17 lei, compusă din 1.983,77 lei, debit principal și 94.43 lei, penalități de întârziere aferente facturii anterior emise; factura nr. JAG_/23.04.2013, cu scadența la data de 07.05.2013, pentru suma de 1.110,67 lei, compusă din 666.41 lei, debit principal, 444.26 lei, penalități de întârziere aferente facturii anterior emise; factura nr. JAG_/23.05.2013, cu sold negativ de 328.26 lei, prin care se reduce suma datorată, rezultând un debit final de 4.958,93 lei; (ii) penalități de întârziere contractuale în cuantum de 0,5% pe zi, pentru sumele datorate cu titlu de contravaloare a serviciilor prestate de reclamanta creditoare; (iii) despăgubiri contractuale datorate pentru rezilierea acordurilor încheiate cu reclamanta creditoare în cuantum de 40.010,67 lei, conform facturilor: factura nr. JAG_/23.04.2013, cu scadența la data de 07.05.2013, pentru suma de 10.684,27 lei, factura nr. JAG_/21.08.2013, cu scadența în data de 04.09.2013, pentru suma de 29.326.6 lei, precum și obligarea pârâtului debitor la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă de timbru și onorariu de avocat.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că raportul juridic dintre O. și pârâta L. A. Logistic a fost reglementat de următoarele contracte: contract ./1702 din data de 07.12.2012 și Actul adițional nr. 1, contract ./1702 din data de 07.12.2012, contract ./1704 din data de 21.12.2012, contract ./1705 din data de 21.12.2012, contract ./1706 din data de 21.12.2012 și cererea de portare din data de 21.12.2012, prin care L. A. Logistic SRL și-a exprimat intenta de schimbare a furnizorului de servicii de telefonie mobilă și nu numai, adresată reclamantei creditoare, prin intermediul căreia a preluat sarcina de a asigura aceste servicii, în locul furnizorului Vodafone România SA.
Prevederile contractelor se completează cu cele din Condițiile Contractuale de Bază și cu Termenii și Condițiile Generale. Potrivit art. 10 din Condițiile Contractuale de Bază, având denumirea marginală de „Structura contractului”, înțelegerea părților este guvernată de: Partea I, denumită prima pagină; partea a II-a - Clauzele contractuale de Bază; partea a III-a, denumită Termenii și Condițiile Generale, care cuprinde, la rândul său, două secțiuni.
În plus, în ce privește Termenii și Condițiile Generale pentru utilizarea abonamentelor O., așa cum reiese și din încheierea de dată certă nr. 7 din data de 22.10.2012, emisă de BNP R. F.-C., acest document face parte integrantă din actele încheiate de reclamanta creditoare în activitatea curentă.
Conform pct. 5 din Condițiile Contractuale de Bază, referitor la facturare și la termenele de plată, reclamanta creditoare a convenit emiterea lunară a unei facturi pentru serviciile furnizate în beneficiul L. A. Logistic, în calitate de client.
Potrivit contractelor, pârâta trebuia să achite facturile emise de reclamanta creditoare în termen de 14 zile calendaristice de la data emiterii.
Reclamanta a arătat că a emis următoarele facturi, restante la data formulării prezentei: factura nr. JAG_/23.02.2013, cu scadența la data de 09.03.2013, pentru suma de 2.098,35 lei; factura nr. JAG_/23.03.2013, cu scadența la data de 06.04.2013, pentru suma de 2.078,17 lei, compusă din 1.983,77 lei debit principal și 94.43 lei penalități de întârziere aferente facturii anterior emise; factura nr. JAG_/23.04.2013, cu scadenta la data de 07.05.2013, pentru suma de 1.110,67 lei, compusă din 666.41 lei debit principal, 444.26 lei penalități de întârziere aferente facturii anterior emise.
Ulterior, reclamanta a emis o factură rectificativă, respectiv factura nr. JAG_/23.05.2013, cu sold negativ de 328.26 lei, această rectificare reducând cuantumul sumei datorate, conform facturii nr. JAG_/23.04.2013.
Pârâta L. A. Logistic nu a îndeplinit obligația principală de plată a contravalorii serviciilor furnizate de O..
Neplata facturilor la termenul stabilit prin contracte dă naștere obligației de plată a penalităților de întârziere în cuantum de 0,5% pe zi stabilite dispozițiilor pct. 5 din Condițiile Contractuale de Bază coroborate cu pct. 1.9 din Termenii și Condițiile Generale.
Neîndeplinirea obligațiilor în mod ferm asumate prin contracte au determinat reclamanta creditoare să rezilieze contractele în temeiul pct. 8 din Condițiile Contractuale de Bază coroborate cu art. 1.9 din Termenii și Condițiile Generale.
În acest sens, reclamanta a notificat pârâta prin scrisoarea din data de 17.07.2013 ca, în situația în care aceasta nu va plăti integral datoria existentă față de aceasta, constând în debit principal și penalități de întârziere, acordurile încheiate vor înceta.
Întrucât contractele încheiate cu pârâtul debitor au fost reziliate anterior împlinirii perioadei de 24 de luni, L. A. Logistic datorează despăgubiri așa cum au fost evidențiate în cadrul următoarelor facturi: factura nr. JAG_/23.04.2013, cu scadența la data de 07.05.2013, pentru suma de 10.684,27 lei și factura nr. JAG_/21.08.2013, cu scadența în data de 04.09.2013, pentru suma de 29,326.6 lei.
Aceasta sumă a fost datorată cu titlu de despăgubiri pentru încetarea contractelor ca urmare a neplății facturilor de către pârâtul debitor și a rezilierii acordurilor de voință prin care acesta a beneficiat de serviciile prestate de către reclamanta creditoare.
Pentru a obține executarea obligațiilor, reclamanta a formulat cerere de emitere a unei ordonanțe de plată la Judecătoria Sectorului 6. Prin sentința civilă nr.7328 pronunțată în data de 08.10.2014, instanța a admis în parte cererea, în privința sumelor datorate cu titlu de contravaloare a serviciilor furnizate și a penalităților de întârziere. În schimb, în privința despăgubirilor contractuale pentru reziliere, reținând, în esența, următoarele:
a. Nu există o certitudine cu privire la momentul de la care a intervenit încetarea fiecărui contract în parte, neputându-se reține că înscrisul transmis de către O. România SA în data de 17.07.2013 reprezintă o notificare, în sensul prevăzut de art. 1.16 din Termenii și Condițiile Generale. Instanța reține că respectivul înscris nu anunță pârâtului debitor rezilierea contractelor, nu enumeră contractele și nu indică o dată/date de la care operează rezilierea, ci se referă la reziliere ca la un eveniment viitor.
b. Factura nr. JAG_/21.08.2013 nu detaliază despăgubirile solicitate (la ce contracte se referă, modul concret de calcul al despăgubirilor).
Cu privire la temeinicia cererii de anulare, potrivit art. 1023 alin.2 Cod procedură civilă „Cererea în anulare poate fi introdusă de creditor împotriva încheierilor prevăzute la art. 1.020 alin.1 și 2, precum și împotriva ordonanței de plată prevăzute la art. 1.021 alin.2, în termenul prevăzut la alin.1”.
În acest sens, conform art. 1020 alin.1 Cod procedură civilă „Dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților”.
Prin raportare la dispozițiile legale citate și la ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, reclamanta creditoare a solicitat a se observa că rezultă în mod neechivoc certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței sale în privința despăgubirilor contractuale solicitate, pentru motivele ce le va prezenta în continuare.
1.Rezilierea contractelor de către O. România SA ca urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor de către L. A. Logistic SRL.
În ce privește transmiterea notificării conform art. 1.16 din Termenii și Condițiile Generale, aceasta este supusă libertății formelor, singura condiție necesară fiind manifestarea de voință din partea reclamantei creditoare ca relațiile contractuale să înceteze. Orice speculație cu privire la eventuale cerințe suplimentare de formă sau de conținut încalcă voința contractuală.
Reclamanta a învederat că, în ciuda celor reținute prin sentință, notificarea de reziliere transmisă în data de 17.07.2013 prevede în mod expres care sunt obligațiile neexecutate de către pârâtul debitor, solicitarea ca acestea să fie executate, fiind acordat inclusiv un termen până la care acesta să procedeze la executare.
Astfel, se prevede: „Vă solicităm achitarea tuturor sumelor restante până cel târziu 26.07.2013. În caz contrar, ne vom vedea obligați să denunțăm fără alt preaviz contul societății L. A. Logistic SRL și să trecem la recuperarea debitului și a penalităților aferente pe cale judiciară”.
Întrucât obligațiile nu au fost executate, contul a fost închis în data de 26.07.2013, sens în care reclamanta a depus și documentul generat automat de sistemul informatic utilizat de O., care arată că, într-adevăr, aceasta a fost data închiderii contului.
Astfel, este lipsită de echivoc exprimarea folosită în notificarea de reziliere, stipulând faptul că neplata până la data expres determinată, 26.07.2013, va determina încetarea raporturilor contractuale. Nu este necesară folosirea termenului de „reziliere”, întrucât pentru eficacitatea declarației părțile nu au agreat folosirea unui limbaj sacrosanct, la fel cum nici legea nu impune anumite formule. Principiul libertății contractuale generează în favoarea părților posibilitatea de a folosi orice termeni consideră de cuviință pentru a-și manifesta voința juridică.
Caracterul cert, lichid și exigibil al creanței constând în despăgubiri contractuale datorate ca urmare a încetării prin reziliere
Despăgubirile contractuale au fost calculate conform normei contractuale, care prevede că acestea vor fi egale cu „[...] valoarea abonamentului înmulțit cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale.
Perioada minimă contractuală agreată a fost de 24 luni, iar valoarea abonamentelor O. este cea prevăzută în Anexa 2 din Actul adițional la contract ./1702 din data de 07.12.2012, respectiv în cadrul celorlalte contracte încheiate între Client și O..
Formula este clară, iar valorile sunt ușor de determinat. Nu este necesar ca și facturile să arate modalitatea de calcul, fiind o formalitate pe care nici legea și nici contractele nu o impun.
Reclamanta a solicitat a se observa faptul că a depus la dosarul cauzei centralizatorul facturilor, care cuprinde detalierea penalităților de întârziere și calculația despăgubirilor contractuale, astfel încât critica referitoare la lipsa calculației este neîntemeiată.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1023 Cod procedură civilă.
La dosar a fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Sector 6 București, în cadrul căruia a fost pronunțat sentința civilă nr.7328/08.10.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulata la data de 18.07.2014 și înregistrată sub nr._, reclamanta O. ROMÂNIA SA, în calitate de creditoarea, în contradictoriu cu parata L. A. LOGISTIC SRL, în calitate de debitoare, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 44.547.21 lei, compusă din: suma în cuantum de 4.958,93 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de creditoare în temeiul contractelor încheiate cu aceasta conform facturilor, respectiv: factura nr. JAG_/23.02.2013, cu scadența la data de 09.03.2013, pentru suma de 2.098,35 lei, factura nr. JAG_/23.03.2013, cu scadența la data de 06.04.2013, pentru suma de 2.078,17 lei, compusă din 1.983,77 lei, debit principal și 94.43 lei, penalități de întârziere aferente facturii anterior emise, factura nr. JAG_/23.04.2013, cu scadența la data de 07.05.2013, pentru suma de 1.110,67 lei, compusă din 666.41 lei, debit principal, 444.26 lei penalități de întârziere aferente facturii anterior emise, factura nr. JAG_/23.05.2013, cu sold negativ de 328.26 lei, prin care se reduce suma datorată, rezultând un debit final de 4.958,93 lei, penalități de întârziere contractuale în cuantum de 0,5% pe zi, pentru sumele datorate cu titlu de contravaloare a serviciilor prestate de creditoare, despăgubiri contractuale datorate pentru rezilierea acordurilor încheiate cu creditoarea în cuantum de 40.010,67 lei, conform facturilor: factura nr.JAG_/23.04.2013, cu scadența la data de 07.05.2013, pentru suma de 10.684,27 lei, factura nr. JAG_/21.08.2013, cu scadența în data de 04.09.2013, pentru suma de 29,326.6 lei, precum și a cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciara de timbru și onorariul de avocat.
Prin sent. civ. nr.7328/08.10.2014, instanța a admis în parte cererea și a obligat debitoarea ca în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii să plătească creditoarei suma de 210,43 de lei, penalități de întârziere, suma de 2.098,35 de lei, cu penalitățile de întârziere de 0,5% pe zi curse din 10.03.2013 și până la data plății, suma de 2.078,17 lei cu penalitățile de întârziere de 0,5% pe zi curse din 07.04.2013 și până la data plății, si suma de 666,41 de lei cu penalitățile de întârziere de 0,5% pe zi curse din 08.05.2013.2013 și până la data plății, precum și a sumei de 600 de lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța a reținut ca părțile au încheiat contractele ./1702 din 07.12.2012 (modificat prin actele adiționale nr.1 și 2), ./1701 din 07.12.2012, ./1704 din 21.12.2012, ./1705 din 21.12.2012, ./1706 din 21.12.2012 și contractul – cerere de portare din 21.12.2012. Prin aceste contracte creditoarea s-a obligat să presteze în favoarea debitoarei servicii de telefonie mobilă. Debitoarea s-a obligat prin articolele 5 din contracte, clauze contractuale de bază, să plătească facturile emise de creditoare în termen de 14 zile de la data emiterii facturilor, iar prin clauza de la art.1.9 alin.4 din contracte, clauzele generale, să plătească penalități de întârziere de 0,5% pe zi, în caz de neplată a facturilor conform art.5 din clauzele contractuale de bază.
Pentru serviciile prestate de creditoare în beneficiul debitoarei în temeiul raporturilor contractuale menționate, creditoarea a emis facturile fiscale nr. JAG_/23.02.2013, scadentă la data de 09.03.2013, în valoare de 2.098,35 lei, nr. JAG_/23.03.2013, scadentă la data de 06.04.2013, în valoare de 2.078,17 lei, compusă din 1.983,77 lei debit principal și 94.43 lei penalități de întârziere aferente facturii anterior emise, si nr. JAG_/23.04.2013, scadentă la data de 07.05.2013, în valoare de 1.110,67 lei, compusă din 666.41 lei debit principal și 444.26 lei penalități de întârziere aferente facturii anterior emise, iar debitoarea nu a făcut dovada plății la scadențe a contravalorii serviciilor cuprinse în facturile menționate, astfel incat datorează, în temeiul art.1270 Nc.civ. și a prevederilor contractuale, atât aceste sume, cât și penalitățile de întârziere aferente lor. În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de despăgubiri contractuale datorate pentru rezilierea acordurilor încheiate cu debitoarea, conform facturii nr. JAG_/23.04.2013 și facturii nr. JAG_/21.08.2013, instanța a reținut că cea de-a doua factură nu detaliază despăgubirile solicitate (la ce contracte se referă, modul concret de calcul al despăgubirilor), astfel că nu se poate stabili dacă nu este vorba despre sume solicitate de două ori cu același titlu (despăgubiri pentru rezilierea acelorași contracte), iar, în privința primei facturi, instanța nu va acorda creditoarei suma din factură (deși aceasta prezintă o detaliere a modului de calcul al despăgubirilor), întrucât nu există certitudine cu privire la momentul de la care a intervenit încetarea fiecărui contract în parte.
Instanța apreciaza ca aceasta solutie este corecta, având în vedere disp. art.1013 alin.1 Cod procedura civila si art.662 Cod procedura civila.
Astfel, clauza de la art.1.16 din contracte, condițiile generale, pe care se întemeiază cererea creditoarei privind despăgubirile, prevede că încetarea are loc la data menționată în notificarea scrisă de reziliere trimisă de creditoare debitoarei, iar creditoarea nu a făcut dovada existenței unor astfel de notificări care să cuprindă datele de la care intervine rezilierea în privința fiecărui contract. În privinta înscrisului invocat de reclamanta, aflat la filele 251-252 dosar, care reprezintă notificarea de reziliere în opinia acesteia, prin acesta creditoarea nu anunță debitoarei rezilierea contractelor, nu enumeră contractele și nu indică o dată/date de la care operează rezilierea, ci se referă la reziliere ca la un eveniment viitor, în cazul neexecutarii obligatiilor.
De asemenea, deși obligatia rezulta din contract, pentru ca instanța sa poată stabili caracterul cert și exigibil al creantei, documentul care individualizeaza obligatia lichida de plata, factura fiscala, trebuie sa cuprinda toate elementele care sa duca la coroborarea acesteia cu celelalte inscrisuri, iar atât timp cât nu există certitudine cu privire la momentul de la care a intervenit încetarea fiecărui contract în parte, nici cuantumul despagubirilor nu are caacter cert.
Prin urmare, instanța apreciază că în privința despăgubirilor nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1013 alin.1 c.proc.civ, astfel încât în baza art.1024 Cod procedura civila, va respinge cererea ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea în anulare formulată de reclamanta O. România SA, cu sediul în București, ..51-53, sector 1, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/1996, Cod Unic de înregistrare_, cu sediul ales în București, Șoseaua P. D. Kiseleff nr. 55, vila 6, sector 1, la SCP D. & Asociații, în contradictoriu cu pârâta L. A. Logistic SRL, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 273, corp 1, etaj 2, sector 6, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI_, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 6308/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
