Contestaţie la executare. Sentința nr. 7496/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7496/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 7496/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7496
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: I. L. T.-D.
GREFIER: C. I. T.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect contestație la executare privind pe contestatoarea P. R. I. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, a răspuns contestatoarea, personal, ale cărei date de identificare se află în caietul grefierului, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că la data de 21.09.2015, prin serviciul registratură, contestatoarea a depus la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 22 de lei, potrivit chitanței nr._/21.09.2015, la data de 02.05.2015, prin poștă, s-a depus dosarul de executare nr._/2014, precum și faptul că intimata nu a depus întâmpinare, după care,
Instanța pune în discuție competența Judecătoriei Sectorului 6 București.
Contestatoarea, personal, arată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, în conformitate cu art. 131 C.pr.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, în temeiul 651 alin. 1 C.pr.civ. față de domiciliul contestatoarei care se află în sectorul 6.
Instanța, față de disp. art. 717 alin. 2 C.pr.civ. pune în discuție achitarea cheltuielilor cu fotocopierea dosarului de executare în cuantum de 68,20 de lei.
Contestatoarea, personal, arată că urmează să plătească.
Nefiind alte cereri de prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Contestatoarea, personal, arată că faptul că dorește să administreze și o altă probă, însă nu a intrat în posesia ei, fiind vorba despre o solicitare făcută către Direcția de Taxe și Impozite a Sectorului 2 cu privire la faptul că amenda nu a ajuns în altă parte, deși era și o altă cotă parte, persoanele respective nu au primit nimic, iar contestatoarea a primit după trei ani după întocmirea procesului verbal o executare silită pentru cei 28 de euro, dar amenda nu figurează nicăieri și nimeri nu are cunoștință despre ea, C. nu a trimis-o la Direcția de Taxe și Impozite întrucât exista o mare parte din sumă, mai mare decât suma de 28 de euro care trebuia să fie recuperată. Precizează că așteaptă un răspuns scris de la Direcția de Taxe și Impozite a Sectorului 2.
Instanța aduce la cunoștința contestatoarei, personal, că sarcina probei cu privire la comunicare nu îi incumbă acesteia, ci intimatei și constată că adresa despre care se face vorbire nu este utilă.
Contestatoarea, personal, arată că există la dosar o comunicare prin afișare la domiciliu.
În temeiul art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind această probă ca fiind admisibilă și utilă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind probe de administrat și constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul părților prezente.
Contestatoarea, personal, solicită anularea executării silite și a actelor subsecvente întrucât deja a fost executată silit, nu a luat la cunoștință niciodată despre amendă, C. nu a înștiințat-o, deși există la dosar comunicarea prin afișare la domiciliu. Mai arată că în momentul în care s-a început executarea silită, actele au fost expediate pe o adresă pe care aceasta și-o schimbase de trei ani, iar momentul în care a luat la cunoștință de executarea silită a fost acela în care a găsit poprirea pe conturi, a mers la intimată, a așteptat încă cinci zile întrucât nu i s-a solicitat pe loc copierea actelor de la dosar. În drept, invocă legea nr. 144/2012, hotărârea din anul 2007 a Curții Constituționale, potrivit căreia la momentul apariției unei legi favorabile după începerea procesului, contestatoarea poate beneficia de legea favorabilă. Precizează că nu s-a luat în calcul cel de-al doilea articol al Legii nr. 144 care prevedea faptul că există o discriminarea între cei care au depus acțiunea în instanță și cei care nu au depus, precizând că nu a depus acțiune întrucât nu a avut cunoștință despre existența executării.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 24.07.2015, sub nr._, contestatoarea P. R. I., în contradictoriu cu C. - DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI BURUREȘTI, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea executării silite, a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a Contravenției . nr._ din data de 31.01.2012, investit cu formula executorie prin încheierea încuviințării de executare silită din data de 22.10.2014, a dosarului nr._/300/2014 înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 și a actelor subsecvente din dosarul de executare nr._/2014 înregistrat pe rolul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. V. și M. A. D.. Totodată, contestatoarea a solicitat instanței să dispună repunerea în termen de formulare a plângerii contravenționale întrucât comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției nu s-a realizat în condițiile prevăzute de lege. În ceea ce privește înștiințarea începerii executării silite, a emiterii somației mobiliare, precum și a tuturor actelor de executare, contestatoarea a arătat că aceasta nu s-a realizat din motive care nu îi pot fi imputate, respectiv, au fost trimise prin poștă și lăsate în cutia poștala de către factorul poștal, la o adresă la care nu mai locuia din luna decembrie 2013, adică înainte de a se începe executarea silită motiv pentru care a solicitat și repunerea în termen de contestare a executării silite, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea cererii.
În motivarea contestației în fapt, contestatoarea a învederat instanței faptul că în data de 31.01.2012 ora 20.39, la aproape 6 luni de la săvârșirea faptei, a fost întocmit Procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a dispus sancționarea sa contravențională cu amendă în cuantum de 250 RON pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin 1 și 2 din. OG 15/2002.
Contestatoarea a arătat că începând cu data de 11 decembrie 2013, și-a schimbat adresa de domiciliu, întreprinzând demersurile necesare mutării dosarului auto de la sectorul 2 și primind în acest sens un certificat fiscal care atestă faptul că nu mai avea nici un fel de obligație fiscală către sectorul 2.
În continuare, contestatoarea a invocat dispozițiile deciziei nr. 6/2015 a înaltei Curți de Casație și Justiție privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Avocatul Poporului privind interpretarea dispozițiilor art. 17 din OG 52/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin modificări și completări prin legea 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii 455/2002 privind semnătura electronică, republicată, din punctul de vedere al semnăturii agentului constatator necesare procesului - verbal de contravenție, pentru contravențiile sancționate de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza cărora sunt lovite de nulitate absolută procesele verbale din cuprinsul cărora lipsește semnătura olografă a agentului constatator, așa cum este cazul procesului verbal contestat în cauză.
Totodată contestatoarea a arătat că prin Legea 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat art. 8 alin.3 și 31 din OG 15/2002, dispoziția legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 euro, creanța a cărei executare se desfășoară în prezent. Astfel, contestatoarea a apreciat că este vorba de o lege mai favorabilă și, prin urmare, ea se poate aplica retroactiv, chiar dacă contravenția pentru care a fost sancționată a fost săvârșită înainte de . legii mai sus menționate. În aceste condiții, dând eficienta principiului retroactivității legii contravenționale, contestatoarea a apreciat că nu mai poate fi trasă la răspundere contravenționala sau la orice fel de răspundere juridică derivata din săvârșirea contravenției respective, obligația acesteia de a plați suma de 28 euro nemaiavând nici un suport legal în prezent. În acest sens a invocat dispozițiile art. 20 alin 1 și 2 din Constituția României, precum și jurisprudența CEDO.
În ceea ce privește procesul-verbal de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/ din data de 31.01.2012, contestatoarea a invocat dispozițiile m art 27 din OG 2/2001 cu completările și modificările ulterioare, considerând că modalitatea de afișare la domiciliu este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, iar față de faptul că intimata nu a făcut dovada trimiterii comunicării prin poștă, cu aviz de primire, nu existând niciun proces verbal de consemnare a funcționarului poștal privind refuzul expres de a primi corespondența, contestatoarea a apreciat că singura modalitate de comunicare a fost cea prin afișare, așa cum reiese din actele de la dosar. Pe cale de consecință, contestatoarea a apreciat că intimata nu a depus diligențe pentru a duce la îndeplinire comunicarea procesului verbal de stabilire a contravenției, folosindu-se doar de modalitatea subsidiară și privându-o astfel de dreptul său de a contesta în instanță, în termenul legal de 15 zile de la înștiințare, procesul-verbal de constatare a contravenției, ajungându-se implicit la executare silită.
Referitor la cheltuielile de executare silită, contestatoarea a făcut trimitere la dispozițiile Legii nr. 151 /2011 privind aprobarea Ordonanței de Urgentă a Guvernului nr. 144/2007 pentru modificarea alin 1 al art. 37 din Legea 188/2000 privind executorii judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 493 din 11.07.2011, arătând că aceste cheltuieli de executare pot fi justificate prin înscrisuri, respectiv factura fiscală și chitanța sau bon fiscal, din care să rezulte cuantumul acestora și activitățile prestate. Contestatoarea a apreciat că aceste cheltuieli ar trebui să fie proporționale cu activitatea depusă, astfel că la o creanța de 28 de euro, cheltuielile de executare însumează 399 lei, adică de patru ori mai mult decât valoarea creanței. Păstrând proporțiile, o persoană care ar avea o creanță de 100 de euro ar trebui să plătească cheltuieli de executare în valoare de 1800 ron. În acest sens, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 670 cod proc. civ alin (4) și art 451 alin (2) și (3).
Față de cele învederate, contestatoarea a solicitat instanței să admită contestația, să dispună anularea executării începute precum și a titlului executoriu în baza căruia se desfășoară executarea silită începută, respectiv Procesul-verbal de contravenție . nr._ din 31.01.2012. totodată, în temeiul art. 453 din C. proc. civ. contestatoarea a solicitat instanței să dispună obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată
În susținerea contestației, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: cererea înregistrata în 23.07.2015 la B. C. V. și M. A. D., având nr. de intrare_, copie C.I. copii după actele dosarului de executare silită nr_/2014.
La data de 2.10.2015, B. C. V. și M. A. D. a depus la dosarul cauzei dosarul de executare silită nr._/2014, în copie certificată pentru conformitate cu originalul (filele 55 – 80).
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 30.09.2015, intimata C. - DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI BURUREȘTI a solicitat instanței să dispună admiterea excepției inadmisibilității contestației la executare, respingerea cererii de suspendare a executării silite formulate de contestatoare ca nefondată, respingerea contestație la executare formulată de contestatoare ca nelegală și netemeinică și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de B. C. V. și M. A. D. în baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silite.
Astfel, prin întâmpinare, intimata a înțeles să invoce excepția inadmisibilității cererii contestatoarei în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu, în acest sens învederând instanței faptul că în prezenta cauză executarea silită s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca și prin urmare motivele invocate de către contestator în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și prin urmare nu pot fi luate în considerare, întrucât în aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. Prin urmare, a apreciat că motivele invocate de către contestatoare constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare. Astfel, atât timp cât exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind nelegalitatea sau netemeinicia actului sancționator sau a procedurii de emitere și comunicare a acestuia, invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC, a căror aplicarea a solicitat instanței să o facă. Așadar, a solicitat instanței să admită excepția așa cum a fost formulată și în consecința să respingă motivele invocate că are la fondul dreptului cuprins în titlurile executorii, întrucât contestatorul a avut la momentul comunicării proceselor - verbale contestate, posibilitatea formulării plângerii pozițiilor OG nr. 2/2001.
Totodată, intimata a solicitat instanței respingerea ca nefondată a cererii de suspendare a executării silite formulată de contestatoare, apreciind că nu se impune ordonarea acestei măsuri, întrucât nu este un caz grabnic și nici nu sunt lezate anumite drepturi ale contestatoarei, având în vedere și faptul că a apreciat că nu s-a produs o pagubă iminentă care nu se poate repara. În plus, a arătat că, de la data comunicării procesului – verbal de contravenție și până la data încuviințării executării silite, contestatoarea nu a îndeplinit de bună voie creanța stabilită în titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acesteia a fost făcută cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv art. 622, alin. 1 și 2 NCPC . În aceste condiții, intimata a apreciat că partea contestatoare a dat dovadă de rea – credință, refuzând să își îndeplinească obligațiile legale. Mai mult, intimata a apreciat că, cât timp procesul verbal de contravenție care constituie titlu executoriu în cauză nu a fost contestat în termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire, intimata deține un titlu executoriu apt de executare silită pentru valorificarea creanței prevăzută în mator, care a intrat în putere de lucru judecat. Față de aceste aspecte, intimata a considerat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate în vederea suspendării și, pe cale de consecință, a solicitat instanței să dispună respingerea cererii de suspendare a executării silite formulată de contestatoare ca nefondată.
Pe fondul cauzei, intimata a învederat instanței faptul că, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că în data de 14.08.2011 ora 11:43, pe DN5 km 28+120m, Călugăreni, jud. G., vehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare_ aparținând contestatoarei a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabilă, așa cum este definită de prevederile art. 1 din O.G. nr.15/2002, cu modificările și completările ulterioare. conform dispozițiilor art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că fapta respectivă constituie contravenție și este sancționată cu amendă contravenționala în cuantum de 1.000 de lei. În plus, potrivit dispozițiilor art. 8, alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contestatorul a fost obligat să achite și tarifele de despăgubire în valoare totală de 112 Euro. Au fost prin urmare întocmite procese verbale, a căror emitere și comunicare a fost efectuată în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestora s-a efectuat în termen de 1 lună de la data aplicării sancțiunii,cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, intimata a învederat instanței faptul că, comunicarea proceselor - verbale de contravenție în cauză s-a făcut conform art. 27 din OG nr. 2/2001, operațiune confirmată prin semnătura de primire a martorului prezent, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii. Prin urmarea, a apreciat ca neîntemeiată orice susținere conform căreia procedura de comunicare a proceselor - verbale de fost viciata sau ca debitoarei i-au fost lezate drepturile procesuale. În plus, intimata a învederat instanței faptul că de la data comunicării proceselor - verbale și până la data încuviințării executării silite. contestatoarea nu a îndeplinit de bună voie plata creanței stabilită în titlurile executorii, deși procedura de comunicare a acestora a fost îndeplinită dispozițiilor legale. În acest sens, a invocat dispozițiile art. 622 alin. 1 și 2 NCPC, în baza cărora în cazul în care debitorul nu executa de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, precum și dispozițiile art. 37 din OG 2/2001.
În ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare contestate de către debitoare, intimata a apreciat că se încadrează în limitele legale admise de O.M..J. nr. 2561/2012. În acest sens, intimata a arătat că suma datorată acesteia de către contestatoare este compusă din: 28 euro reprezentând contravaloare tarife de despăgubire, echivalentul în lei în ultima zi a lunii anterioare datei plății: 3999,52 lei reprezentând onorariu de executor și cheltuieli de executare rezultate din demararea procedurii de executare silită împotriva debitorului. Față de acest aspect, intimata a apreciat că executorul judecătoresc în mod corect și legal în baza 669 NCPC, a Legii nr.188/2000, republicata și ale Ordinului M.J nr.2561/2012. a stabilit e executare până la acest moment procedural.
Față de cele învederate, intimata a solicitat instanței respingerea contestației la executare, ca nelegala și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către de B. C. V. și A. D. în baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silite.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 NCPC, precum și pe dispozițiile legale invocate.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: procesul verbal .. nr._/ 31.01.2012 și dovada comunicării acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012, încheiat de intimată, contestatoarea a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 15/2002, fiind obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 Euro, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la acel moment.
La data de 14.10.2014 intimata a formulat o cerere de executare silită a acestui titlu executoriu, pe rolul B.E.J.A. C. V. și M. D., pentru care s-a constituit dosarul de executare nr._/2014.
În ceea ce privește titlul executoriu, instanța reține că prin decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 450/23.07.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cum, în cauză, intimata nu a făcut dovada că a încercat comunicarea procesului-verbal contestatorului prin poștă, cu aviz de primire, instanța reține că procedura comunicării prin afișare invocată de către intimată nu reprezintă o comunicare legală a procesului-verbal. Prin urmare, întrucât nu s-a făcut de către intimată dovada comunicării procesului-verbal în termen. Mai mult, instanța constată că, deși la data comunicării prin afișare contestatoare avea un alt domiciliu legal, intimata a făcut comunicarea la un alt domiciliu. Pentru aceste motive, instanța constată că nu a început să curgă termenul pentru formularea plângerii contravenționale, petentul fiind în termen să conteste procesul-verbal de contravenție . nr._/31.01.2012.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal sus-menționat, instanța reține că potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Cu privire la această ultimă condiție, respectiv semnătura agentului constatator, instanța constată că prin Decizia ÎCCJ nr. 6 din 16 februarie 2015, publicată în M.Of. nr. 199/25.03.2015 s-a stabilit faptul că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.”
Având în vedere că lipsește semnătura olografă a agentului constatator de pe procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012, instanța constată că acesta este lovit de nulitate absolută, fiind încălcate dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 la momentul încheierii sale.
În aceste condiții, față de lipsa unui titlu executoriu, instanța constată că executarea silită s-a efectuat în afara condițiilor legii motiv pentru care, în baza art. 719 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr._/2014 al B.E.J.A. C. V. și M. D..
Cu privire la cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, deoarece potrivit art. 45 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 alin. 1 lit. f) sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului atunci când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă. În aceste condiții, instanța constată că intimatului nu îi poate incumba plata acestei taxe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea P. R. I., CNP_, domiciliata în București, ., .. 1, . procesual ales în .. M19, ., . București, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.- DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 401A, sector 6,înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI_.
Anulează executarea silită din cadrul dosarului de executare nr._/2014 și toate actele din cadrul acesteia.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. TDIL/ Tehnored. PAS
4 ex/ 12.10.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 7492/2015.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 7459/2015.... → |
|---|
