Contestaţie la executare. Sentința nr. 5505/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5505/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 5505/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.5505
Ședința publică din data de 07.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. G.
GREFIER: Ș. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind pe contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și G. G., având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, se prezintă contestatoarea, prin reprezentant convențional, consilier juridic R. R. în baza delegației care se depune la dosarul cauzei în ședință publică.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 01.07.2015 intimatul G. G. a depus cerere de judecare a cauzei în lipsă, iar la data de 07.07.2015 B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. a formulat cerere precizatoare.
Instanța aduce la cunoștința contestatoarei că B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Contestatoarea, prin consilier juridic, depune în ședință publică un set de înscrisuri și dovada achitării cheltuielilor de copiere dosar de executare.
Instanța acordă cuvântul asupra competenței privind soluționarea cauzei.
Contestatoarea, prin consilier juridic, menționează că competența aparține Tribunalului Argeș, chiar dacă această instanță și-a eclinat competența.
Instanța, verificând competența conform art.131 alin.1 C.pr.civ., constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial în temeiul art.94 alin.4 C.pr.civ., art.650 C.pr.civ. si HG. nr.337/1993.
La interpelarea instanței, contestatoarea, prin consilier juridic, menționează că solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri.
Conform art.238 din C.pr.civ. instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o lună.
În temeiul art. 255 C.pr.civ. și art. 258 C.pr.civ., încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind-o admisibilă, utilă, concludentă, pertinentă pentru justa soluționare a cauzei.
La interpelarea instanței, contestatoarea, prin consilier juridic, menționează că nu are alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de către B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. și pe fondul cauzei.
Contestatoarea, prin consilier juridic, precizează că lasă la aprecierea instanței.
Instanța acordă cuvântul asupra cererii de suspendare a executării silite.
Contestatoarea, prin consilier juridic, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, iar pe fondul cauzei deduse judecății, solicită admiterea contestației și anularea actelor de executare dispuse de către B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N., întrucât prin aplicare normelor legislative în vigoarea, intimatului fiindu-i păstrat cuantumul pensiei astfel cum a dispus instanța de judecată. Totodată precizează că nu solicit acordarea cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 23.10.2014, sub nr._, contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și G. G., a formulat contestație la executare prin care a solicitat suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare dispuse de B. E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional 1273/2014.
În ceea ce privește cererea de suspendarea a executării silite, contestatoarea a precizat că este scutită de la plata sumei instituite cu titlul de cauțiune, prevăzut de art. 718 C.pr.civ.
Potrivit art. 30 alin. 1 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, instituțiile publice sunt scutite de plata taxelor și cauțiunii, indiferent de calitatea procesuală a acestora, pentru cererile, acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, „când au ca obiect venituri publice ”, iar C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale este o instituție publică, ale cărei cheltuieli curente și de capital se asigură integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Apărării Naționale, conform art. 62, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
În continuare, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la momentul soluționării definitive a contestației la executare, aceasta fiind determinată de faptul că titlul executoriu este lipsit de efecte juridice având în vedere modificările legislației. Prin hotărârea pronunțată, instanța de judecată a vizat aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 119/2010 și ale Legii nr. 164/2001, legi ale căror efecte au încetat la data de 31.12.2010.
Pe fond, contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor de executare dispuse de B. executorilor judecătorești asociați B. Ș. C. și D. N. în dosarul execuțional 1273/2014.
Astfel, prin sentința civilă nr. 2574/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 508/07.02.2013, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul G. G., s-a dispus anularea deciziei de pensionare nr.2083/20.12.2010 și menținerea în plată a deciziei de pensionare emisă de C. de pensii a Ministerului Apărării Naționale în temeiul dispozițiilor Legii nr. 164/2001.
În fapt, în perioada 2010-2013 s-a desfășurat, etapizat, un amplu proces de transformare a pensiilor speciale, inclusiv a pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/200/, în pensii de asigurări sociale.
În prima etapă, potrivit art.4 alin (1) lit. a) din Legea nr. 119/2010, recalcularea tuturor pensiilor militare de stat stabilite în baza Legii nr. 164/2001 s-a efectuat într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a HG. nr. 735/2010, respectiv în perioada august-decembrie 2010.
Până la emiterea deciziilor de recalculare, pensiile plătite au fost cele cuvenite potrivit Legii nr.164/2001, privind pensiile militare de stat.
Deciziile de recalculare a pensiilor au fost emise și au produs efecte începând cu data de 01.01.2011. Astfel, în marea majoritate a cazurilor, în luna ianuarie 2011, pensiile plătite cadrelor militare în rezervă au avut un cuantum mai mic, stabilit în urma recalculării.
În etapa a doua, desfășurată începând cu luna februarie 2011, odată cu adoptarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, legiuitorul a dispus inițierea procesului de revizuire a pensiilor, având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010 și detaliate prin Hotărârea Guvernului nr. 735/2010. Astfel, au fost supuse revizuirii toate pensiile care au făcut obiectul primei etape, respectiv pensiile recalculate, inclusiv acele pensii ale căror cuantumuri au fost stabilite prin hotărâri judecătorești.
În același timp, începând cu data de 01.01.2011, cadrul legal referitor la drepturile de pensie și asigurări sociale este stabilit prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, la aceeași dată fiind abrogate prevederile Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.
A treia etapă, cu caracter reparatoriu, instituită prin Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, a produs efecte juridice începând cu data de 01.10.2013, dată de la care pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010, cuantum calculat potrivit Legii nr. 164/2001.
În vederea îndeplinirii cu celeritate, de către C. de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale, a obligațiilor stabilite în sarcina sa, potrivit dispozițiilor art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1./2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, reclamantul a fost repus în plată cu drepturile de pensie avute în luna decembrie 2010 (stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare), începând cu luna februarie 2011, până în luna decembrie 2011 (când a fost emisă decizia de revizuire, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011), iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 i-au fost achitate în luna februarie 2011.
A menționat că prin sentința pronunțată, instanța de judecată a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, fără a institui în sarcina Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale o obligație ad aeterum de a menține în plată drepturile de pensie stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (adică, inclusiv după abrogarea acesteia la 01.01.2011). Mai mult, instanța de judecată nu putea înlătura de la aplicare, în cazul supus judecății, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, u lira activând dispozițiile Legii n r. 164/2001.
Cu privire la autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești irevocabile, prin care a fost anulată decizia de recalculare a pensiei, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare și dacă aceasta poate fi supusă revizuirii, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, act normativ aplicabil revizuirii pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și ai parchetelor de pe lângă acestea și pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular, similar Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011.
De altfel, aplicabilitatea Deciziei nr. 9 din 10 iunie 2013 la situația pensiilor militare de serviciu, recalculate potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a) - b) din Legea nr. 119/2010, a fost evidențiată și de către Curtea Constituțională, în motivarea Deciziei nr.323 din 10 iunie 2014, prin care a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2017, cu modificările și completările ulterioare, precum și a celor ale art. 20 din anexa nr. 3 la aceeași ordonanță de urgență (care prevăd că „pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea. nr. 119/2010, ale căror cuantumuri au fost stabilite prin aplicarea unor hotărâri definite și irevocabile ale instanțelor de judecată se revizuiesc, după caz, potrivit prevederilor prezentei metodologii ").
Ca urmare a celor prezentate, contestatoarea a precizat că, prin aplicarea actelor normative mai sus menționate, până în prezent, reclamantului i s-a păstrat cuantumul pensiei avut în plată la 31.12.2010, așa cum, în fapt, a dispus și instanța de judecată prin sentința civilă nr. 2575/18.09.2012.
În dovedirea menținerii în plată a drepturilor de pensie avute în luna decembrie 2010, precum și a plății, în luna februarie 2011, a diferențelor dintre cuantumul pensiei din luna decembrie și cuantumul pensiei rezultat în urma recalculării în temeiul Legii nr. 119/2010, astfel cum rezultă din Buletinul de calcul pentru G. G..
Contestatoarea a menționat că, prin punerea în executare silită a sentinței civile nr.4303/02.09.2011, reclamantul încearcă, în fapt, să înlăture aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 1/2011 (referitor la revizuirea pensiei) invocând autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care hotărârii judecătorești i-a fost incidență legislația anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011. Reclamantul încearcă acest artificiu chiar în condițiile în care Legea 241/2013, potrivit art. 1 stabilește că „pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010. ”
Referitor la onorariul executorului judecătoresc s-a învederat că potrivit procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, executorului judecătoresc îi revine un onorariu de 1240,00 lei, sumă care, în raport de munca prestată în această fază a executării, sunt, în opinia contestatoarei, exagerat de mari și neconforme cu dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000, cu modificările și completările ulterioare. Din această perspectivă, a solicitat instanței să cenzureze onorariul acestuia.
În concluzie, contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr. 1273/2014 al Biroului executorilor judecătorești asociați B. Serbau C. și D. N..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192 și urm., art. 711 și urm. Cod procedură civilă și celelalte acte normative invocate.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosarul cauzei în copie următoarele înscrisuri: încheiere de încuviințare a executării silite din data de 02.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sector 6 în dosarul nr._/303/2014, sentința civilă nr.2574/2012, buletin de calcul pentru G. G..
La data de 07.11.2014, prin compartimentul registratură, intimatul B. B. Ș. C. și D. N. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale.
La data de 17.11.2014, prin compartimentul registratură, intimatul G. G. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare și încuviințarea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr. 1273/2014 al Biroului executorilor judecătorești asociați B. Serbau C. și D. N..
Intimatul a arătat că prin încheierea dată în ședința din camera de consiliu din 08.09.2014, instanța a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată și a încuviințat executarea silită începută în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.2574/2012 din data de 18.09.2012 a Tribunalului Argeș, în dosarul nr._, autorizând creditorul să treacă la executarea silită a obligației cuprinsă în titlul executoriu.
De asemenea, a arătat că având în vedere că acțiunea de contestare a deciziei de recalculare, decizie care a avut ca obiectiv modificarea statutului de pensionar militar, s-a datorat încălcării procedurii legale de emitere a unor decizii de recalculare, modificările legislative invocate nu au influențat în nici un fel hotărârea instanței de judecată de a anula această decizie și de a considera nelegală, astfel că pe data de 18.09.2012, instanța a reținut: „ în aceste condiții, decizia de recalculare nr. 2083/20.12.2010, emisă reclamantului în perioada în care subzista suspendarea efectelor HG nr. 735/2010, este în mod evident nelegală.”
Cu privire la susținerea contestatorului care a afirmat că ..” prin hotărârea pronunțată, instanța de judecată a vizat aplicabilitatea Legii nr. 119/2010 și ale Legi nr. 164/2001, legi ale căror efecte au încetat la data de 31.12.2010”, contestatorul a arătat că temeiul legal al Sentinței civile nr. 2545/2012 nu este Legea nr. 164/2001, așa cum sugerează C. de P. Sectorială a MapN, iar instanța nu a judecat dacă Legea nr. 119/2010, respectiv Legea nr. 164/2001, sunt aplicabile sau nu, ci faptul că MapN, prin C. de P. Sectorială, a încălcat Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, lege care subzistă, reclamantul inventând un temei legal care nu există.
Față de cele precizate, intimatul a apreciat că solicitarea reclamantului de anulare a actelor de executare nu are temei legal, fiind o pură speculație.
Intimatul a arătat și faptul că, având în vedere durata de aplicabilitate limitată a Legii nr. 119/2010, după anularea Decizie de recalculare nr. 2083/10.12.2010 emisă de MapN, nu a mai primit nicio altă decizie de recalculare care să poată fi revizuită legal de O.U.G. nr.1/2011. Cu toate acestea, contestatoarea a continuat abuziv acțiunea de revizuire a pensiei de serviciu, ajungând în situația de față când a revizuit în mod repetat ceea ce era anulat de instanța de judecată.
Intimatul a considerat că dreptul său la pensie a fost stabilit sub imperiul Legii nr. 164/2001, având dreptul la o continuitate în ceea ce privește evoluția acelei lei în viitor, ori reducerea pensiei s-a produs în mod total și imprevizibil.
Mai mult, diminuarea pensiei ca urmare a recalculării și imposibilitatea de a-și recupera vreodată sumele de bani pierdute au dus la ruperea justului echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general.
Intimatul a apreciat că beneficiul rezultat din reducerea cuantumului pensiilor este minim, având în vedere numărul limitat al celor care au avut consecința diminuării pensiilor față de cei care au avut consecința măririi cuantumului pensiilor.
Față de cele precizate, intimatul a solicitat respingerea contestației la executare și încuviințarea tuturor formelor de executare în dosarul execuțional nr. 1273/2014, al Biroului E. Judecătorești Asociați B. Ș. C. și D. N..
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 C.pr.civ.
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: sentința civilă nr. 2574/2012, decizia civilă nr. 508/2013, decizia de recalculare nr. 2083/20.12.2010, încheierea de încuviințare a executării silite, recursul casei de P. Sectorială a MapN în dosarul nr._, tabelul cu soluții ale Tribunalului Municipiului București, Adresa nr._/23.05.2014, cupon de pensie din luna decembrie 2010, situație comparativă între pensa aflată în plată în dec.2010 și cea plătită de CPS a MapN.
La data de 04.12.2014, prin compartimentul registratură, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinarea.
Cu privire la autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești irevocabile, prin care a fost anulată decizia de recalculare a pensiei, fiind menținut cuantumul pensiei anterioare și dacă aceasta poate fi supusă revizuirii, contestatoarea a precizat că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c - h din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, act normativ aplicabil revizuirii pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular, similar Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011.
Soluția pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție este aplicabilă, și în cazul fostelor pensii militare de serviciu, recalculate potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a) - b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniu pensiilor.
De altfel, aplicabilitatea Deciziei nr. 9 din 10 iunie 2013 la situația pensiilor militare de serviciu, recalculate potrivit dispozițiilor art. 1 lit. a - b din Legea nr. 119/2010, a fost evidențiată și de către Curtea Constituțională, în motivarea Deciziei nr. 323 din 10 iunie 2014, prin care a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2017, cu modificările și completările ulterioare, precum și a celor ale art. 20 din anexa nr. 3 la aceeași ordonanță de urgență (care prevăd că „pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010, ale căror cuantumuri au fost stabilite prin aplicarea unor hotărâri definite și irevocabile ale instanțelor de judecată se revizuiesc, după caz, potrivit prevederilor prezentei metodologii").
Contestatoarea a precizat că prin sentința pronunțată, instanța de judecată a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, fără a institui în sarcina Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale o obligație ad aeterum de a menține în plată drepturile de pensie stabilite în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (adică, inclusiv după abrogarea acesteia la 01.01.2011). Mai mult, instanța de judecată nu putea înlătura de la aplicare, în cazul supus judecății, prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, ultraactivând dispozițiile Legii nr. 164/2001. D. urmare a celor prezentate, precizăm că, până în prezent, intimatului i s-a păstrat cuantumul pensiei avut în plată la 31.12.2010. așa cum, în fapt, a dispus și instanța de judecată prin sentința civilă nr. 2574/18.09.2012.
În concluzie contestatoarea a precizat că actele normative invocate de Ministerul Apărării Naționale în contestația la executare sunt aplicabile și intimatului G. G., astfel încât C. de P. Sectorială a M.. corect a procedat la recalcularea și revizuirea pensiei militare în concordantă cu Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013 a Î.C.C.J.
Prin sentința civilă nr. 585 din 27.01.2015 Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Argeș.
Prin sentința civilă nr. 871 din 09.04.2015, Tribunalul Argeș a admis excepția de necompetență materială și declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, constatând ivit conflictul negativ de competență, motiv pentru care s-a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin decizia nr. 1312 din data de 15.05.2015 Înalta Curte de Casației și Justiție a stabilit competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
La data de 20.11.2014, prin serviciul registratură, urmare a adresei instanței, la dosarul cauzei a fost înaintat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. 1273/2014.
In probațiune s-a administrat proba cu înscrisuri.
Instanta avand in vedere dispozitiile art.248, alin.1 Noul Cod Proc.Civilă,. se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond ce fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii, retinand ca:.
Înainte de a discuta dreptul reclamantei, instanta este obligata sa verifice calitatea partilor pentru ca raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decat intre titularii dreptului ce rezulta din dreptul material dedus judecatii, calitatea procesuala este titlul legal ce indreptateste o persoana sa fie parte in proces, iar calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati intre persoana debitorului si cel obligat in raportul juridic dedus judecatii.
Prin urmare, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B. B. Ș. C. și D. N., executorul judecatoresc nu este parte in raportul juridic execuțional, ci este doar un reprezentant al autoritații chemat sa realizeze un serviciu de interes public, întrucat activitatea de executare silita corespunde atat interesului privat al celor direct implicati, creditorul si debitorul cat si interesului public de asigurare si garantare a prestigiului justitiei.
Pe cale de consecință va respinge contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimatul B. B. Ș. C. și D. N., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de lipsă de calitate procesuală pasivă.
Cu privire la fondul cauzei, la data de 21.08.2014, G. G., a solicitat B. Asociați B. Ș. C. și D. N., punerea în executare silită a titlului executoriu – sentința civilă nr.2574/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 508/07.02.2013 a Curții de Apel Pitești, fiind înregistrat și deschis dosarul de executare silită nr.1273/2014, prin încheierea din 21.08.2014 (filele 66,70 dosar).
Potrivit titlul executoriu - sentința civilă nr.2574/18.09.2012, instanța a admis contestația completată, precizată și restrânsă, formulată în numele și pentru contestatorul G. G., s-a anulat decizia nr.858/18.02.2011 a Comisiei de contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, s-a anulat decizia nr.2083/20.12.2010, emisă de Ministerul Apărării Naționale și s-a menținut în plată pensia de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010.
Prin încheierea pronunțată la data de 02.09.2014 Judecătoria Sectorului 6 a încuviințat executarea silită a dispozițiilor titlului executoriu menționat.
La data de 07.10.2014, executorul judecătoresc a emis în dosarul de executare somația prin care a pus în vedere contestatoarei obligația ca în termen de 10 zile de la primirea somației să se conformeze dispozițiilor titlului executoriu, privind menținerea în plată a pensiei de serviciu stabilită contestatorului în baza Legii 164/2001, modificată și completată și aflată în plată în luna decembrie 2010, și să achite cheltuielile de executare în sumă de 1.700,14 lei, stabilite prin încheierea din 07.10.2014.
Instanța reține însă că la momentul formulării cererii de executare silită de către creditor sentința ce constituia titlul executoriu invocat de acesta nu își mai producea efectele, pentru argumentele ce urmează:
Instanța reține că în baza art.4 alin.1 lit.a din Legea nr.119/2010 s-a efectuat o recalculare a pensiilor militare de stat, în 5 luni de la . HG 735/2010.
Prin sentința ce constituie titlul executoriu invocat de creditor, a fost anulată atât decizia nr.858/18.02.2011 a Comisiei de contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, cât și decizia nr.2083/20.12.2010, emisă de Ministerul Apărării Naționale, prin care se respinsese contestația formulată de creditor împotriva deciziei nr. 858/18.02.2011.
Instanța constată însă că, ulterior emiterii deciziilor anulate prin titlul executoriu, a fost adoptată OUG 1/2011, prin care s-a realizat o revizuire a pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, pe alte criterii decât cele avute în vedere de Legea nr.119/2010.
Ulterior, a fost adoptată Legea nr.241/2013, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, care a stabilit că începând cu data de 01.10.2013 pensiile recalculate sau revizuite ale căror cuantumuri sunt mai mici se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010.
Instanța reține că, deși titlul executoriu este pronunțat ulterior intrării în vigoare a OUG nr. 1/2011, acest act normativ și-a produs efectele, iar hotărârea judecătorească invocată drept titlu executoriu a devenit caducă, ea nemaiputând fi pusă în executare silită.
De asemenea reține că în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, considerentele Deciziei nr.9/2013, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție. Chiar dacă decizia respectivă se referă la OUG nr. 59/2011, este aceeași situație juridică, întrucât prin OUG nr.59/2011 se dispunea, de asemenea, recalcularea pensiilor stabilite prin Legea nr.119/2010, deosebirea decurgând din faptul că OUG nr.1/2011 se referea la cele din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Instanța mai reține că argumentele Înaltei Curți legate de OUG 59/2011 sunt incidente și cu privire la noul act normativ adoptat în domeniul pensiilor, Legea 241/2013.
Conform deciziei Î.C.C.J. nr.9/2013, se stabilește că puterea de lucru judecat de care beneficiază hotărârea judecătorească prin care s-a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, este limitată în timp, existând numai atâta vreme cât este în vigoare temeiului juridic care a constituit cauza contestației.
În același sens, referindu-se la hotărârile judecătorești pronunțate în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, s-a exprimat și Curtea Constituțională în decizia nr. 215 din 13 martie 2012, statuând următoarele: "astfel de hotărâri judecătorești se bucură de autoritatea de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele de judecată, însă această obligație subzistă atât timp cât este în vigoare și temeiul legal în baza căruia au fost pronunțate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile".
Raportat la considerentele expuse, instanța reține, astfel cum s-a reținut și de către ÎCCJ în decizia 9/2013, că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.1/2011 și, cu aceleași argumente, și prin Legea nr.241/2013, că legiuitorul român a înțeles să modifice condițiile în care are loc revizuirea pensiilor de serviciu, în situația unor proceduri legale separate și succesive. Cu alte cuvinte, revizuirea pensiilor de serviciu, dispusă în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 și, ulterior, a Legii 241/2013, constituie reglementări noi în materia recalculării pensiilor, prin care legiuitorul a dispus cu privire la acordarea și condițiile de acordare a acelor prestații de asigurări sociale, care constituie un drept neprevăzut în Constituție. Or, în Decizia Curții Constituționale nr. 855/2012, Curtea a precizat că "legiuitorul este liber de a dispune cu privire la acordarea și condițiile de acordare a unor drepturi care nu sunt prevăzute de Constituție". Au fost astfel revizuite inclusiv acele dispoziții de pensionare supuse anterior judecății și finalizate irevocabil prin admiterea contestației, anularea revizuirii și dispunerea punerii în plată a pensiilor de serviciu.
Potrivit considerentelor anterioare privind efectele în timp născute de dispoziția de pensionare, o nouă revizuire a unui drept confirmat pe cale judecătorească poate avea loc atunci când dreptul se exercită prin prestații succesive, întrucât în această situație prestațiile, constituind facta futura, intră sub imperiul legii noi, de la momentul la care legea intră în vigoare. Prin urmare, legea nouă, aplicându-se numai prestațiilor efectuate după ., nu aduce atingere puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești pronunțate sub incidența altei legi.
ÎCCJ a reținut că posibilitatea de modificare a legilor constituie o expresie a suveranității statelor, iar, în acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că "statele părți la Convenție se bucură de o marjă de apreciere destul de mare atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor pentru a stabili echilibrul dintre cheltuielile și veniturile statului implică de obicei un examen al chestiunilor politice, economice și sociale, Curtea consideră că autoritățile naționale se află în principiu într-o poziție mai bună pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv și aceasta respectă alegerile lor, cu excepția situației în care acestea sunt în mod evident lipsite de o bază rezonabilă" (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 41). Cât privește existența unei "baze rezonabile" pentru adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011, referindu-se la temeiul adoptării Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, instanța reține argumentele avute în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a menționat că "reforma sistemelor de pensii se baza pe motive obiective invocate la momentul adoptării Legii nr. 119/2010, respectiv contextul economic actual și corijarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii" (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 42).
Practic, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind pensiile din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, și ulterior a Legii 241/2013, legiuitorul a înțeles să reglementeze noi proceduri de recalculare a pensiilor de serviciu, distincte și ulterioare, și având în vedere alte criterii decât cele menționate în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, ceea ce demonstrează că niciun aspect dezlegat de către instanța care a pronunțat titlul executoriu în temeiul Legii nr. 119/2010, nu poate fi opus în cadrul noilor proceduri (de aplicare a OUG 1/2011 și, ulterior a Legii 241/2013) cu putere de lucru judecat.
Analizând argumentul privind existența în patrimoniul contestatorilor a unui "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, rezultând din recunoașterea pe cale judecătorească, în mod definitiv și irevocabil, a dreptului de a încasa pensia de serviciu, într-un cuantum care nu mai poate fi revizuit, se observă că asupra acestui argument s-au pronunțat deja atât Curtea Constituțională (Decizia nr. 871/2010), cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cauza A. M. F. împotriva României și alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, paragraful 45), recunoscând astfel protecția noțiunii de "bun" numai în limitele pensiei contributive.
Prin urmare, instanța reține că, prin . OUG nr.1/2011, sentința invocată de creditor drept titlu executoriu, prin care s-a anulat decizia emisă în temeiul Legii nr.119/2010 și s-a menținut în plată pensia, este caducă, nemaiputând fi pusă în executare silită.
În prezent este în vigoare Legea 241/2013, care chiar dacă stabilește limita minimă a pensiilor la nivelul pensiilor din decembrie 2010 - nu face ca sentința civilă invocată de creditor să poată fi pusă în executare silită. Fiind vorba, astfel cum s-a reținut anterior, despre proceduri legale separate și succesive de stabilire a pensiilor în prezenta procedură, instanța nu poate trece la verificarea dacă pensia aflată acum în plată, este la nivelul pensiei din luna decembrie 2010, întrucât ar însemna, practic, să se substituie organelor competente a verifica legalitatea și temeinicia deciziei respective, lucru ce nu poate fi admis.
În consecință, reținând că la data formulării cererii de executare silită, sentința invocată drept titlu de către intimatul-creditor nu își mai producea efectele, nefiind susceptibilă de a fi pusă în executare silită, instanța în temeiul art.711 coroborat cu art.662 c.proc.civ. va admite contestația și va anula actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.1273/2014 instrumentat de B. Asociați B. Ș. C. și D. N., urmând a respinge capătul privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect, în temeiul art.718 alin.1 c.proc.civ. (potrivit căruia suspendarea executării silite poate fi dispusă r până la soluționarea contestației la executare).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B. B. Ș. C. și D. N., cu sediul în București, ..17, Complex B. N., sector 3, C. RO_
Respinge contestația la executare formulată împotriva intimatului B. B. Ș. C. și D. N. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea C. de P. Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, cu sediul în București, ..7-9, sector 6 împotriva intimatului G. G., cu domiciliul în Pitești, ..16, Jud. Argeș.
Anulează actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.1273/2014 al B. Asociați B. Ș. C. și D. N..
Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată in ședința publica azi, 07.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
G. A. G. Ș.
Red. AG./Thred. ȘG.
6 ex./10.07.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 5523/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5538/2015.... → |
|---|
