Contestaţie la executare. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 10416/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.12.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul C. C. în contradictoriu cu intimații C. I. M. și B.E.J.A. D. G., L. G. și M. P. și terții popriți S.C. F. D. S.A. și R. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, personal și asistat de avocat S. L., cu împuternicire avocațială la dosar, fila 8, și intimata C. I. M., personal și asistată de avocat D. S., cu împuternicire avocațială la dosar, fila 136, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța procedează la legitimarea contestatorului, care prezintă CI . nr._, CNP_, precum și a intimatei C. I. M., care prezintă CI . nr._, CNP_.
În conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, care obligă instanța ca prioritar să stabilească competența de soluționare a cauzei, precum și dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă, având în vedere că prin întâmpinare intimata a invocat excepția necompetenței teritoriale, instanța pune în discuție această excepție.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea excepției având în vedere că atât la momentul formulării cererii de executare silită, cât și la momentul formulării acestei contestații, contestatorul are domiciliul din buletin în sectorul 1. Este adevărat că a anexat răspunsului la întâmpinare o copie a cărții de identitate în care apare reședința ca fiind în sectorul 6, însă până la acel moment intimata nu a cunoscut acest lucru. În plus, contează domiciliul, iar acesta este în sectorul 1.
Reprezentantul contestatorului solicită respingerea excepției necompetenței teritoriale în baza art. 651 raportat la art. 714 Cod procedură civilă. Mai mult decât atât, această schimbare a domiciliului a intervenit în luna iulie 2015, părțile fiind divorțate pe data de 15.07.2015, iar apartamentul de la acea vreme este proprietatea personală a intimatei, motiv pentru care contestatorul și-a schimbat adresa și locuiește în fapt la adresa trecută pe spatele cărții de identitate.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 18 august 2015, contestatorul C. C., în contradictoriu cu intimații C. I. M. și B.E.J.A. ’’D. G., L. G. și M. P.” și terții popriți S.C. F. D. S.A.și R. B., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate la data de 11.08.2015 de B.E.J.A. ’’D. G., L. G. și M. P.”, anularea încheierii de stabilire cheltuieli de executare întocmită la data de 11.08.2015, anularea somației emise la data de 11.08.2015, anularea popririlor înființate asupra drepturilor salariale datorate de terțul poprit S.C. F. D. S.A. și asupra conturilor deschise la terțul poprit R. B., întoarcerea executării silite privind suma de 4.417,68 de lei reprezentând pensie de întreținere și cheltuieli de executare și obligarea în solidar a intimatei creditoare și a executorului judecătoresc la plata acestei sume și a cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciara de timbru și onorariu de avocat.
Cu privire la competenta teritorială, contestatorul a arătat că Judecătoria sector 6 este instanța de executare raportat la domiciliul debitorului urmărit.
Referitor la B.E.J.A. ’’D. G., L. G. și M. P.”, contestatorul a apreciat că are calitate procesual pasivă raportat la capătul doi de cerere, respectiv anularea încheierii de stabilire cheltuieli de executare.
Prin sentința civilă nr._/15.07.2015 pronunțata de Judecătoria sector 1 în dosarul nr._/299/2015, având ca obiect ordonanță președințială instanța a stabilit cu caracter provizoriu ca locuința minorilor C., C. A., născut la 04.04.2006, și C. S. G., născut la 12.06.2009, să fie la domiciliul intimatei-creditoare. De asemenea, instanța l-a obligat la plata unei pensii de întreținere, de la data pronunțării -15.07.2015, în cuantum total de 2.410 lei/lună, ”în beneficiul minorilor” și i-a încuviințat un program de legături personale de ”o lună în perioada vacanței de vară, în luna august, cu posibilitatea schimbării perioadei, de comun acord”. Hotărârea nu este definitivă, urmând a fi atacată cu apel de subsemnatul în termen legal.
Prin sentința civilă nr._/15.07.2015, pronunțată de Judecătoria sector 1 în dosarul de fond nr._/299/2015, instanța a dispus exact aceleași măsuri ca cele citate anterior.
Cf. mențiunilor din dispozitivul ordonanței președințiale și raportat la prevederile art. 996 (2) NCPC, titlul executoriu Sentința civilă nr._/15.07.2015, pronunțată de Judecătoria sector 1 în dosarul nr._/299/2015 (ordonanță președințială) este singurul care poate fi pus efectiv în executare în acest moment.
În considerentele încheierii de încuviințare a executării silite, executorul judecătoresc reține motivarea creditorului că subsemnatul nu și-a îndeplinit de bunăvoie obligația stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu, astfel că,.invocând disp. art. 632 NCPC, încuviințează executarea silită a ambelor hotărâri judecătorești, respectiv ordonanța și hotărârea primei instanțe din fond.
În opinia sa, se impune anularea parțiala a încheierii de încuviințare a executării silite, respectiv în privința încuviințării executării silite a sentinței pronunțate în fond, nr._/15.07.2015 - dos. nr._/299/2015.
Art. 632 NCPC prevede că sunt titluri executorii „hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive și orice alte hotărâri care pot fi puse în executare ”.
Contestatorul a considerat că la data formulării cererii de executare silită, singura sentință a cărei executare silită ar fi putut fi încuviințată este ordonanța președințială, nu și sentința de fond. E drept, hotărârea pronunțată de prima instanță în fond este executorie potrivit disp. art. 448 NCPC. La fel de adevărat este și faptul că potrivit art. 637 NCPC, aceasta poate fi pusă în executare pe riscul creditorului, numai că ambele ipoteze legale citate reglementează posibilitatea punerii în executare a unor hotărâri, dar în absența unei ordonanțe președințiale, punerea în executare a acesteia din urmă prevalând ”până la soluționarea litigiului asupra fondului”.
În fine, încuviințarea executării ambelor hotărâri atrage riscul unui prejudiciu asupra patrimoniului subsemnatului, existând posibilitatea, nu doar teoretică, a popririi veniturilor de două ori, atât în baza ordonanței președințiale, cât și a hotărârii de fond. Desigur, plata în baza unui titlu lipsește de cauză juridică o a doua plată în baza celui de-al doilea titlu, dar prejudiciul, într-o astfel de situație, ar fi deja creat, iar repararea lui, posibilă bineînțeles, ar impune alte speze.
Așadar, pentru considerentele arătate și raportat la disp. art. 996 (2) NCPC, care acordă expres prioritate executării silite a ordonanței președințiale, contestatorul a opinat că executarea silită a sentinței de fond este prematură, astfel încât încuviințarea executării silite a acesteia este lovită de nulitate.
Obligația stabilită în sarcina subsemnatului prin titlul executoriu a cărui executare silită a fost cerută de intimata-creditoare este plată unei pensii de întreținere în favoarea minorilor în cuantum de 2.410 lei/lună, respectiv câte 1.205 lei pentru fiecare copil. Prin același titlu, instanța a stabilit ca locuința minorilor să fie la domiciliul intimatei creditoare, astfel încât cererea de executare silită are ca obiect și obligarea subsemnatului de a preda copiii acesteia.
Contestatorul a apreciat că încuviințarea executării silite în privința pensiei de întreținere este nelegala, pornind de la faptul că întreținerea este datorată copiilor, nu părintelui creditor, respectiv intimatei. Plata pensiei de întreținere are menirea, potrivit legii, să acopere cheltuielile de creștere și educare ale copiilor, nu ale părintelui la care a fost stabilită locuința. Mai mult, cf. disp. art. 500 C.civ., părintele, în speța intimata, nu are absolut niciun drept asupra bunurilor copilului.
Prin urmare, tocmai pentru că întreținerea este datorată exclusiv copiilor, subsemnatul ar putea fi executat silit în privința pensiei de întreținere numai în cazul în care copiii sau unul dintre ei ar locui efectiv la domiciliul intimatei, ceea ce nu este cazul în speță, ambii minori locuind fără întrerupere la domiciliul său începând cu data de 10.04.2015.
Mai mult, pornind tot de la faptul că întreținerea este stabilită doar în beneficiul minorilor și pentru acoperirea nevoilor lor, pentru pensia de întreținere aferenta lunii august nu poate fi executat silit în condițiile în care aceștia se afla în îngrijirea și supravegherea sa potrivit programului de legături personale stabilit prin același titlu executoriu.
În concluzie, raportat la disp. art. 622 (2) NCPC, încuviințarea executării silite este nelegala din dublă perspectivă. Unu, în condițiile în care copiii se afla în fapt la domiciliul său nu se poate pune problema unei neexecutări de bunăvoie și doi, subsemnatul și-a îndeplinit obligația de întreținere în mod continuu, asigurând plata tuturor cheltuielilor de creștere și educare.
În fine, raportat la disp. art. 663 NCPC, creanța având ca obiect pensie de întreținere, tocmai pentru că minorii se afla la domiciliul său, nu este exigibilă. Deoarece minorii sunt beneficiarii întreținerii, în cazul în care nu și-ar fi îndeplini această obligație benevol, intimata-creditoare ar putea cere executarea silită în privința pensiei de întreținere doar de la data la care copiii vor locui efectiv la domiciliul domniei sale. Așadar, încuviințarea este lovită de nulitate și din perspectiva disp. art. 663 NCPC, care definesc caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
Așa cum rezultă din actele întocmite de executorul judecătoresc, cererea de executare silită a fost formulată și înregistrată la data de 11.08.2015.
Raportat la disp. art. 622 și 632 NCPC, contestatorul a considerat că este în prezența unei hotărâri care nu putea fi pusă în executare silită la data menționată, motiv pentru care nici nu putea fi admisă cererea de încuviințare a executării silite. La data de 11.08.2015, când s-a formulat cererea de executare silită și s-a pronunțat încheierea de executare silită nu poate reține nici că este în prezența unei neexecutări benevole din partea subsemnatului și nici că intimata și-ar putea exercita dreptul de a cere executarea silită privind obligarea subsemnatului să ducă minorii la domiciliul domniei sale, având în vedere că în perioada 01-31 august aceștia se aflau la domiciliul său potrivit programului de legături personale din titlul executoriu.
Contestatorul a apreciat că este în prezența unei încuviințări lovite de nulitate, dat fiind faptul că nulitatea se constată raportat la momentul încheierii actului, adică la data de 11.08.2015. La acea dată subsemnatul nu avea obligația să ducă copiii la un alt domiciliu și nici să plătească vreo pensie de întreținere vreunei terțe persoane, în speță intimatei-creditoare.
În ceea ce privește anularea încheierii de stabilire cheltuieli de executare, întocmită la data de 11.08.2015, contestatorul a arătat că din cuprinsul încheierii de stabilire cheltuieli de executare, se observă că executorul judecătoresc a stabilit în mod nelegal și nejustificat în sarcina sa plata unor sume de bani. Legalitatea și temeinicia acestei încheieri trebuie analizată și prin prisma obligației legale a Executorului de a-și desfășura activitatea cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților și ale persoanelor interesate în executare, cf. disp. art. 5 din Legea nr. 188/2000. Suma de 1.240 lei, onorariu executor pentru stabilire domiciliu minori. D. fiind faptul că la data stabilirii cheltuielilor de executare privind locuința copiilor, obligația subsemnatului nu ora scadentă, deci nu se poate reține o neexecutare, stabilirea în sarcina sa a acestei sume este lipsită de fundament juridic. Dacă la data de 11 august nu avea obligația să ducă copiii la domiciliul intimatei, nici intimata și nici executorul judecătoresc nu îi pot pune în sarcină o cheltuială pentru o așa zisa neîndeplinire a unei obligații neajunsă la termen, practic inexistentă la acel moment.
Suma de 298,84 lei, ce reprezintă onorariul executorului aferent recuperării debitului, respectiv pensia de întreținere. Așa cum a arătat, intimata-creditoare nu are absolut niciun drept asupra sumelor de bani cuvenite copiilor cu titlu de pensie de întreținere, în condițiile în care aceștia locuiesc în fapt la domiciliul său. A accepta prin absurd că intimata ar avea dreptul asupra pensiei de întreținere, ar însemna să se lipsească de protecție exact persoanele ocrotite de lege și care sunt singurele beneficiare directe ale întreținerii, respectiv copiii.
Așadar, atâta vreme cât minorii se afla la domiciliul subsemnatului, intimata nu are niciun drept asupra sumelor de bani cuvenite acestora, pentru că ele au destinația clară și neechivocă de acoperire a nevoilor lor de creștere și educare. Pe cale de consecința, atâta vreme cât copiii se afla în îngrijirea sa și la domiciliul său, nu poate reține că intimata ar avea dreptul să pretindă plata pensiei de întreținere, pentru că o astfel de plată ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză. Pe de altă parte, pentru că subsemnatul are o obligație de întreținere față de copii, nu față de intimată, ar fi în prezența unei plați nedatorate acesteia.
Situația este similară în cazul celorlalte sume stabilite cu titlu de cheltuieli de executare, dat fiind faptul că obligația de a duce copiii la domiciliul intimatei nu era scadentă la data la care se raportează, iar întreținerea nu este datorată intimatei, ci copiilor.
În subsidiar, pentru motivele expuse, contestatorul a solicitat reducerea cheltuielilor de executare cu sumele aferente executării silite în privința obligației de întreținere.
În ceea ce privește anularea somației emise la data de 11.08.2015, contestatorul a arătat că somația contestată este întocmită nelegal și chiar abuziv, pentru că ignora exact dispozițiile titlului executoriu. Nu se poate accepta ca somația de executare să stabilească în sarcina subsemnatului o obligație mai oneroasa decât cea din hotărârea pusă în executare. La fel în cazul intimatei, somația nu poate acorda mai multe drepturi acesteia decât titlul executoriu și nici nu poate stabili o altă situație decât cea dispusă de instanță de judecată.
Așa cum se observă din dispozitivul titlului executoriu, copiii și subsemnatul deopotrivă beneficiază de un program de legături personale la domiciliul său până la data de 31 august inclusiv. Pe cale de consecința, nici el și nici copiii nu puteau fi forțați să renunțe la un drept al lor.
Mai mult, schimbarea programului de legături personale din luna august într-o altă perioadă se poate stabili numai cu acordul ambelor părți. În speță, nu numai că nu există un asemenea acord, dar nici măcar nu a primit vreo propunere în acest sens de la intimată, motiv pentru care programul de legături personale în ființă în vacanța de vară a acestui an este cel stabilit prin chiar titlul executoriu - luna august.
În concluzie, somarea acestuia de către executorul judecătoresc ca la data de 25 august să ducă copiii la sediul biroului în vederea preluării lor de către creditoare pentru a fi duși la domiciliul acesteia este vădit nelegală, în condițiile în care aceștia se afla la domiciliul său în mod perfect legal cel puțin până la data de 31 august inclusiv.
De asemenea, somația este lovită de nulitate și în privința obligării subsemnatului la plata unor cheltuieli de executare stabilite nelegal și nejustificat, precum și în privința plații pensiei de întreținere, argumentele în acest sens fiind prezentate anterior.
În ceea ce privește anularea popririlor infinitate asupra drepturilor salariate datorate subsemnatului de terțul poprit S.C. F. D. S.A. și asupra conturilor deschise la R. B., contestatorul a arătat că, cf. disp. art. 499, 525, 529 și 530 C.civ. singurii beneficiari ai întreținerii sunt minorii, sumele de bani stabilite de instanță cu titlu de pensie de întreținere fiind destinate exclusiv acoperirii nevoilor acestora de creștere și educare, ele neputând profita nici direct nici indirect altor persoane.
În condițiile în care ambii copii se află neîntrerupt la domiciliul său încă din data de 10.04.2015, contestatorul a arătat că el a fost cel care a suportat constant și integral toate cheltuielile curente sau cu caracter special generate de creșterea și educarea acestora. În acest context, nici nu mai contează din punct de vedere juridic că intimata-creditoare nu a contribuit cu nimic în toată această perioadă la cheltuielile de care discută, indiferent că vorbește de o sumă de bani, chiar simbolică, ori de vreo plată în natură, eventual o simplă ciocolată. De asemenea, pentru că este într-o contestație la o executare pornită împotriva subsemnatului, este irelevant că chiar intimata-creditoare este cea care și-a neglijat în mod absolut obligația de întreținere, interesul punctual și concret al acesteia fiind evident în condițiile date, obținerea nejustificată și abuzivă a unor sume de bani necuvenite domniei sale, ci copiilor.
Așadar, în condițiile în care pensia de întreținere are o destinație specială, definită ca atare de lege, intimata nu poate cere executarea silită în privința acestor sume în perioada în care copiii locuiesc în fapt la domiciliul subsemnatului. Nu intimata este titularul dreptului de a beneficia de pensia de întreținere, ci doar copiii, or îngrijirea acestora se realizează în concret acolo unde se află ei în fapt, adică la domiciliul subsemnatului.
În concluzie, dat fiind faptul că pensia de întreținere este datorată copiilor, iar aceștia beneficiază în mod direct de ea, locuind în fapt la domiciliul său, poprirea veniturilor subsemnatului nu doar că este nelegală, dar aduce atingere exact celor care trebuie protejați de textele de lege invocate, respectiv copiilor, producându-le acestora un prejudiciu direct prin punerea sa în imposibilitate de a acoperi cheltuielile de creștere și educare în aceeași proporție ca până în prezent.
Chiar dacă prin absurd ar ignora prevederile legale aplicabile și ar considera că datorează intimatei și nu copiilor pensia de întreținere, poprirea ar fi tot nelegală. În această variantă strict teoretică, a observat că intimata tot nu ar fi îndreptățită să primească suma poprită, adică 2.410 lei, cu maxim 1.205 lei. Explicația constă în faptul că obligația privind plata pensiei de întreținere curge de la data de 15 iulie, plata putându-se face oricând până la finalul lunii, nefiind fixat un termen. Deci, și în aceste condiții pur teoretice, executarea silită s-ar putea înființa numai pentru sumele cuvenite pentru jumătate de luna 15-31 iulie, sumele pentru luna august nedevenind scadente decât la data de 31, iar nu la 11.08.2015 când s-a cerut executarea silită. Chiar și în ipoteza expusă, nu trebuie omis că intimata nu poate solicita pensia de întreținere datorată copiilor pentru luna august, pentru simplul motiv ca aceștia se afla la el conform programului de legături personale.
Pe de altă parte, în cazul unei eventuale opuneri a subsemnatului la executare în privința locuinței minorilor, poprirea nu reprezintă și nici nu a fost reglementată de legiuitor ca un mijloc de constrângere în vederea îndeplinirii acestei obligații, neexistând niciun fel de justificare legală în acest sens. Concluzia este cu atât mai evidentă cu cât mijloacele procedurale de constrângere în vederea îndeplinirii obligației cu privire la locuință sunt reglementate distinct de cele privitoare la poprire.
Așadar, având în vedere că popririle au ca obiect niște sume nedatorate intimatei - creditoare, astfel încât înființarea acestora este nelegală, contestatorul a solicitat anularea acestora și repunerea părților în situația anterioară prin întoarcerea executării în privința acestor sume, respectiv 4.417,68 lei, reprezentând pensie de întreținere și cheltuieli de executare.
Pentru toate aceste considerente, contestatorul a solicitat admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 712 și următoarele NCPC, precum și textele de lege citate.
La data de 28.09.2015, B. D. G., L. G. ȘI M. P. a comunicat înscrisurile din dosarul de executare nr. 2165/2015.
Intimata C. I.- IHAELA a formulat intampinare prin care a solicitat instanței să dispună respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare, cu obligarea contestatorului la plata tuturor cheltuielilor de judecată ce-i vor fi ocazionate de prezentul litigiu, constând în onorariu de avocat.
Intimata a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, apreciind că instanța competentă să judece aceasta contestație este Judecătoria Sectorului 1 București, acesta fiind instanță de executare.
În susținerea acestei excepții, intimata a învederat faptul că domiciliul contestatorului debitor este în sectorul 1, respectiv în București, ..2, ., astfel cum rezultă din copia cârtii de identitate a contestatorului . nr,_ aflată în dosarul de executare silită .
Pentru aceste considerente a solicitat instanței să admită excepția și să decline prezenta cauză la Judecătoria Sectorului 1 București, instanță competentă teritorial, material și funcțional să judece contestația la executare silită ce face obiectul prezentei cauze.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat instanței respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare formulată de către contestatorul C. C. și menținerea tuturor actelor de executare întocmite de către B. “D. G., L. G. și M. P.” ca fiind legale și temeinice.
Intimata a arătat că s-a căsătorit cu numitul C. C. la data de 17.09.2005, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie . nr._ de către Primăria Municipiului Constantă, iar din căsătoria lor au rezultat doi copii minori: C. C. - A., născut la data de 04.04.2006, conform certificatului de naștere . nr._ eliberat de către Consiliul Local sectorul 1, la data de 05.04.2006 și C. S. - G., născut la data de 12.06.2009, conform certificatului de naștere . nr._ eliberat de către Primăria Sectorului 5, la data de 15.06.2009.
În data de 11.04.2015, contestatorul (soțul său la acea dată) a luat copiii și a plecat împreuna cu aceștia la părinții săi (bunicii paterni) fără știința și acordul subsemnatei. Începând din acel moment, acesta i-a interzis - în mod abuziv și nelegal accesul la copii și la dreptul său de a comunica liber cu aceștia, deși a insistat să intri în contact cu ei, fapt pentru care s-a adresat tuturor autorităților (poliție, P., Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului - Sector 1, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului - Sector 6, instanțelor de judecată) cărora le-a adus la cunoștința situația de fapt, abuzul emoțional la care aceștia sunt supuși de către propriul tată prin alienare parentală, faptul că au fost rupți brutal din mediul în care au crescut de la naștere și până în data de 11.04.2015 și ținuți sechestrați de către contestator, care face tot posibilul să rupă orice legătură a copiilor cu ea, cu bunicii materni, prietenii copiilor, contestatorul ajungând să îi păzească la școala împreună cu bunica paternă pentru ca subsemnata să nu poată să intre în contact cu băieții săi.
Tatăl minorilor a solicitat stabilirea locuinței copiilor minori la reședința sa din ., ., ., sector 5 București schimbată apoi în București, B.dul Constructorilor, nr.4, ., ., sector 6 prin cererea având ca obiect ordonanța președințială ce a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București sub număr de dosar civil_/299/2015. Prin sentința civilă nr. 9346 pronunțată la data de 18.05.2015 S-a dispus: “Respinge cererea, ca neîntemeiata. Obliga reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea paratei. Cu apel în 5 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședința publică de la 18.05.2015”, acesta hota rare devenind definitivă în data de 07.08.2015, prin respingerea apelului ca nefondat.
Constatând refuzul categoric al contestatorului de a aduce minorii în locuința subsemnatei, deși i se respinsese cererea ( astfel cum a arătat mai sus) și deși l-a notificat în repetate rânduri, subsemnata s-a adresat instanței de judecată cu o cerere având ca obiect ordonanța președințială, prin care a solicitat instanței stabilirea locuinței minorilor la domiciliul său.
Prin sentința civilă nr._ pronunțată la data 15.07.2015 în dosarul civil nr._/299/2015 înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, având ca obiect ordonanță președințială prin care a solicitat stabilirea locuinței copiilor minori la domiciliul său, și devenită definitivă în data de 24.08.2015 prin respingerea apelului pârâtului-apelant C. C., s-a dispus astfel:
"Admite în parte cererea principală de ordonanță președințiala formulată de reclamanta –pârâtă C. I. M. în contradictoriu cu paratul-reclamant C. C. și autoritatea tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI și PRIMĂRIA SECTOR 6 BUCUREȘTI, și cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant C. C. în contradictoriu cu reclamanta-parată C. I. M. Stabilește provizoriu până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr,_/299/2015, locuința minorilor C. C. - A. și C. S.-G. la domiciliul mamei C. I. M.. Stabilește provizoriu, până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._/299/2015, următorul program de legături personale ale reclamantului - pârât cu minorii, astfel: - în a doua și a patra săptămână din lună, de vineri, ora 19,30 până duminica ora 20,00 cu găzduire; - o lună în perioada vacanței de vară, în luna august, cu posibilitatea schimbării perioadei, de comun acord; - o săptămână în vacanța de iarnă: în anii pari, de C., din data de 22 decembrie până la data de 28 decembrie; în anii impari, din data de 29 decembrie până în data de 04 ianuarie; - în fiecare an, în următoarele zile: ziua tatălui; ziua minorilor 04.04 respectiv 12.06, indiferent de părintele la care se află copiii, aceștia se vor vedea cel puțin 4 ore și cu celălalt părinte; tatăl poate participa la toate activitățile extracurriculare ale minorilor cu condiția să nu tulbure activitatea acestora ; în toate cazurile prin luarea minorilor din domiciliul mamei și readucerea acestora la același domiciliu, iar în perioada vacanțelor, ora de preluare este 10,00, iar de aducere este 19,00; tatăl va fi informat de mama asupra stării de sănătate a minorilor, a formei de pregătire școlară și de orice deplasare a minorilor în afara localității de reședință; în perioada vacanțelor școlare tatăl o va informa de mamă de locul unde se află minorii și va facilita acesteia legătura cu minorii prin orice mijloc, fără restricții. Părintele la care se află copilul va permite celuilalt părinte contactul telefonic și prin sistemul skype cu copilul. Obligă paratul-reclamant la plata pensiei de întreținere în beneficiul minorilor C. C.-A. și C. S. - G. în suma de 1.205 lei lunar pentru fiecare minor (în total suma de 2.410 lei lunar pentru ambii minori) de la data pronunțării hotărârii și până la majoratul minorilor sau alte dispoziții. Compensează în totalitate cheltuielile de judecată. Executorie în temeiul disp.art.448 alin (1) pct.1 Cod procedură civilă pe capetele de cerere privind stabilirea locuinței minorilor, a obligației de întreținere și a legăturilor personale ale paratului-reclamant cu minorii. Cu drept de apel în 5 zile de la pronunțare, cererea urmând a se depune la Judecătoria sector 1 București sub sancțiunea nulității. În temeiul art.402 raportat la art.396 alin.2 C.pr.civ. pronunțarea s-a făcut prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, la data de 15.07.2015.”
Prin sentința civilă nr._ pronunțată la data 15.07.2015 dosarului civil nr._/299/2015 înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București având ca obiect DIVORȚ, s-a dispus astfel: “Admite în parte cererea principală formulată de reclamantul-pârât C. C. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă C. I. M. și autoritatea tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI BUCUREȘTI, și cererea reconvențională formulată de parata-reclamantă C. I. M. în contradictoriu cu reclamantul-pârât C. C.. Ia act de convenția părților. Dispune desfacerea căsătoriei înregistrată la Primăria C. Județul C. sub nr. 1596/17.09.2005 prin acord. După divorț, parata-reclamantă C. I. M. menține numele din căsătorie. După divorț, exercitarea autorității părintești în ceea ce-i privește pe minorii C. C.-A. și C. S. - G., se realizează în comun, de către ambii părinți. Stabilește locuința minorilor la domiciliul mamei, pârâta-reclamantă C. I. M. . Stabilește un program de vizitare în favoarea reclamantului-pârât, în cadrul căruia să aibă legături personale cu minorii, astfel: - în a doua și a patra săptămână din lună, de vineri, ora 19,30 până duminica ora 20,00 cu găzduire; - o lună în perioada vacanței de vară, în luna august, cu posibilitatea schimbării perioadei, de comun acord; - o săptămână în vacanța de iarnă: în anii pari, de C., din data de 22 decembrie până la data de 28 decembrie; în anii impari, din data de 29 decembrie până în data de 04 ianuarie; - în fiecare an, în următoarele zile: ziua tatălui;ziua minorilor 04.04 respectiv 12.06, indiferent de părintele la care se află copiii, aceștia se vor vedea cel puțin 4 ore și cu celălalt părinte; tatăl poate participa la toate activitățile extracurriculare ale minorilor cu condiția să nu tulbure activitatea acestora ; în toate cazurile prin luarea minorilor din domiciliul mamei și readucerea acestora la același domiciliu, iar în perioada vacanțelor, ora de preluare este 10,00, iar de aducere este 19,00; tatăl va fi informat de mama asupra stării de sănătate a minorilor, a formei de pregătire școlara și de orice deplasare a minorilor în afara localității de reședința; în perioada vacantelor școlare tatăl o va informa de mama de locul unde se afla minorii și va facilita acesteia legătură cu minorii prin orice mijloc, fără restricții . Părintele la care se află copilul va permite celuilalt părinte contactul telefonic și prin sistemul skype cu copilul. Obligă reclamantul-pârât și pârâta-reclamanta să urmeze consiliere parentală în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 1 pentru refacerea relației dintre minori și mama și sesizează Direcția Generale do Asistentă Socială și Protecție a Copilului Sector 1 în vederea luării măsurilor ce se impun, urmând a se comunica hotărârea. Obliga reclamantul-parat la plata pensiei de întreținere în beneficiul minorilor C. C.-A. și C. S.-G. în suma de 1.205 lei lunar pentru fiecare minor (în total suma de 2.410 lei lunar pentru ambii minori) de la data pronunțării hotărârii și până la majoratul minorilor sau alte dispoziții. Compensează în totalitate cheltuielile de judecată. Definitiva pe divorț Executorie în temeiul disp.art.448 alin (1) pct.1 c.proc.civ. pe capetele de cerere privind exercitarea autorității părintești, a stabilirii locuinței minorilor și a legăturilor personale ale reclamantului-parat cu minorii. Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria sector 1 București sub sancțiunea nulității. În temeiul ari. 402 raportat la art.396 alin. 2 C.pr.civ. pronunțarea s-a făcut prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, la data de 15.07.2015.”
Deși i-a solicitat în repetate rânduri să se conformeze dispozițiilor acestor hotărâri judecătorești și l-a notificat în repetate rânduri prin intermediul executorilor judecătorești să respecte aceste hotărâri, aducându-i contestatorului la cunoștință faptul că există cinci hotărâri judecătorești care au statuat că NU este în interesul superior al minorilor ca aceștia să locuiască cu tatăl lor, magistrații care au pronunțat acele hotărâri stabilind locuința fiilor săi la domiciliul subsemnatei, contestatorul a manifestat un total dispreț față de lege și hotărârile instanțelor de judecată și a refuzat să se supună acestora, abuzând emoțional minorii, făcând tot posibilul să o țină departe de ei, fiind într-o situație incredibilă de a nu avea acces la copiii săi, de a nu putea petrece nici măcar câteva minute singura cu aceștia, nu știe în ce condiții locuiesc, dacă sunt sănătoși etc.
Confruntată cu această situație, de refuz total și permanent al contestatorului de a executa de bună-voie dispozițiile instanțelor de judecată din sentințele executorii sus-menționate, intimata a arătat că a fost nevoită să apeleze la executorul judecătoresc pentru punerea în executare silită a acestor hotărâri.
Astfel, la data de 11.08.2015, subsemnata intimată s-a adresat Biroului Executorilor Judecătorești Asociați “D. G., L. G. și M. P.” cu o cerere de executare silită a sentinței civile nr._ din data 15.07.2015 și a sentinței civile nr._ din data 15.07.2015, ambele pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, cerere ce a fost admisă prin încheierea de încuviințare a executării silite din data de 11.08.2015 și înregistrată sub număr de dosar de executare 2165/2015.
Criticile formulate de către contestator împotriva actelor de executare silită sunt vădit neîntemeiate, constând în interpretări personale ale dispozițiilor legale și prezentarea unei situații de fapt necorespunzătoare adevărului.
Contestatorul a solicitat instanței de judecata să dispună “anularea încheierii de încuviințare a executării silite” pentru trei motive vădit neîntemeiate și nedovedite și anume:“executarea silită a sentinței de fond este prematură”
Astfel cum a precizat anterior, sentința civilă nr._ pronunțată la data 15.07.2015 dosarului civil nr._/299/2015 înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București având ca obiect DIVORȚ, este „executorie în temeiul dssp.art.448 alin (1) pct.1 c.proc.civ. pe capetele de cerere privind exercitarea autoritarii părintești, a stabilirii locuinței minorilor și a legăturilor personale ale reclamantului-parat cu minorii.”
Potrivit dispozițiilor art. 448 alin.1 pct.1 Cod procedura civilă se dispune astfel: Hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect: 1. stabilirea modului de exercitare a autorității părintești, stabilirea locuinței minorului, precum și modul de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul.
Totodată, noul cod de procedura civilă prevede în mod neechivoc care este temeiul executării silite, prevăzând în cuprinsul dispozițiilor art.632 astfel: Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Având în vedere faptul că sentință civilă nr._ pronunțată la data 15.07.2015 dosarului civil nr._/299/2015 înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București având ca obiect DIVORȚ se încadrează în dispozițiile textelor de lege sus-menționate, rezultă fără dubiu faptul că aceasta este executorie pe capetele de cerere menționate și poate fi pusă în executare silită, astfel că în mod legal și temeinic executorul judecătoresc a încuviințat executarea silită în baza acestui titlu executoriu.
Susținerea contestatorului potrivit căreia această hotărâre ar fi putut fi pusă în executare silită numai în absența unei ordonanțe președințiale reprezintă o interpretare personală a dispozițiilor legale, care nu are nici o legătură cu legalitatea actului de executare contestat.
Referitor la „posibilitatea (...) popririi veniturilor de două ori’, această presupusă posibilitate nu exista nici măcar la nivel teoretic, ambele titluri executorii aflându-se în același dosar de executare silită nr. 2165/2015; iar la dosar existând dovada că poprirea înființată în mod legal a produs consecințe strict legale, pentru suma de 2410 lei /lunar și nu dublu, cum în mod eronat susține contestatorul.
- ” subsemnatul aș putea fi executat silit în privința pensiei de întreținere numai în cazul în care copiii sau unul dintre ei ar locui efectiv la domiciliul intimatei, ceea ce nu este cazul în speța, ambii minori locuind fără întrerupere la domiciliul meu începând cu data de 10.04.2015."
Contestatorul a solicitat pe cale de ordonanța președințiala stabilirea locuinței minorilor la reședința sa, însă Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 9346/18.05.2015 pronunțată în dosarul civil nr._/299/2015 având ca obiect ordonanță președințială pentru stabilirea locuinței minorilor la reședința pârâtului, a dispus respingerea cererii acestuia ca neîntemeiată și obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată ce i-au fost ocazionate de acel proces, instanța motivând hotărârea pronunțata prin faptul că “nu poate legitima o exercitare abuzivă și unilaterală a îndeplinirii îndatoririlor părintești” de către tată, hotărârea fiind definitivă urmare a deciziei civile pronunțată de Tribunalul București la data de 07.08.2015 prin care a fost respins apelul făptuitorului.
Ulterior pronunțării acestei sentințe civile, subsemnata l-a contactat pe contestator și i-a solicitat să aducă fii lor minori acasă (în domiciliul subsemnatei) însă acesta a refuzat categoric, ignorând ca o instanță de judecată legal învestită cu soluționarea cererii sale de stabilire a locuinței copiilor la reședința lui, a RESPINS cererea sa. Subsemnata intimata l-am somat pe contestator, prin notificările nr. 251/2015, 252/2015, 253/2015 expediate prin Biroul Executorului Judecătoresc „P. E. L.” să aducă minorii în domiciliul subsemnatei, însă acesta a refuzat să dea curs solicitării sale. Am revenit ulterior cu alte notificări: 318/2015, 340/2015, însă acesta le-a ignorat pe toate.
Mai mult decât atât, contestatorul i-a trimis în data 17.06.2015 un email prin care o anunța faptul că cei doi fii ai lor au fost duși în vacanța la C. la bunicii paterni și că poate să îi sune două zile pe săptămână în intervalul orar 12.00 - 13.00, punându-i la dispoziție un număr de telefon care este permanent închis și la care i s-a spus că îi poate contacta abia după data de 26.06.2015, fără ca ea să aibă acces la copii săi până la acea dată, fără să știe unde sunt de fapt, dacă sunt bine și ce anume se întâmplă cu ei. Acest tată a hotărât în mod unilateral, fără acordul și fără știința ya, să-i ducă pe fii lor departe de ea, iar ea se zbate între școală, grădiniță, protecția copilului, instanțele de judecată și organele de cercetare penală să obțină dreptul să-și vadă copiii, să le fie aproape, să îi crească, fiind evident în interesul superior al acestora să locuiască împreuna cu subsemnata.
Ulterior, atât prin sentința civilă nr._ pronunțată la data 15.07.2015 dosarului civil nr._/299/2015 înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București având ca obiect DIVORȚ cât și prin sentința civilă nr._ pronunțată la data 15.07.2015 în dosarul civil nr._/299/2015 înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, având ca obiect ordonanța președințială, instanțele de judecată au dispus: “Stabilește locuința minorilor la domiciliul mamei, pârâta-reclamantă C. I. M. (..,) Obligă reclamantul-parat la plata pensiei de întreținere în beneficiul minorilor C. C.-A. și C. S.-G. în suma de 1.205 lei lunar pentru fiecare minor ( în total suma de 2.410 iei lunar pentru ambii minori) de la data pronunțării hotărârii și până la majoratul minorilor sau alte dispoziții. ”
Imediat după pronunțarea acestor sentințe civile, subsemnata intimată l-a somat pe contestator, prin notificarea nr. 340/2015 expediată prin Biroul Executorului Judecătoresc „P. E. L.” să aducă minorii în domiciliul subsemnatei, ulterior trimițându-i alte notificări înregistrate sub numărul 230/06.08.2015 expediată prin Biroul Executorului Judecătoresc „D. D. Crenguța”, însă acesta a refuzat să dea curs tuturor solicitărilor sale.
Deși existau hotărâri judecătorești executorii prin care instanțele de judecată competente au hotărât stabilirea locuinței minorilor la domiciliul subsemnatei, iar tatăl copiilor refuză cu intenție directă să se supună dispozițiilor acestor hotărâri executorii, despre existența cărora are cunoștință pentru că i-au fost comunicate atât de instanța de judecată cât și de ea personal, prin notificările expediate prin intermediul executorilor judecătorești, subsemnata a formulat împotriva acestuia o plângere penală privind săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, prevăzută și sancționata de dispozițiile art. 379 Cod penal, pe care a înregistrat-o la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București la data de 18.08.2015, cu nr. 1910.
În acesta situație, de refuz total și permanent al contestatorului de a executa de bună-voie dispozițiile instanțelor de judecată din sentințele executorii sus-menționate, a fost nevoită să apeleze la executorul judecătoresc pentru punerea în executare silită a acestor hotărâri, astfel că la data de 11.08.2015, subsemnata intimată s-a adresat Biroului Executorilor Judecătorești Asociați “D. G., L. G. și M. P.” cu o cerere de executare silită.
În contestația ce face obiectul prezentei cauza, contestatorul a susținut: “subsemnatul aș putea fi executat silit în privința pensiei de întreținere numai în cazul în care copiii sau unul dintre ei ar locui efectiv la domiciliul intimatei, ceea ce nu este cazul în speța, ambii minori locuind fără întrerupere la domiciliul meu începând cu data de 10.04.2015”, invocându-și astfel propria culpa în neexecutarea obligației de aducere a minorilor în domiciliul subsemnatei, astfel cum au dispus instanțele de judecată prin cinci hotărâri judecătorești, deși subsemnata - așa cum a dovedit cu înscrisurile anexate prezentei întâmpinări - l-a notificat în repetate rânduri să respecte sentințele sus-menționate.
Potrivit principiului din dreptul roman “Nemo auditur propriam turpitudinem allegans”, contestatorul nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria sa culpă, adagiu latin arătând că nimeni nu poate să obțină foloase invocând propria sa vină, incorectitudine, necinste, și nici să se apere valorificând un asemenea temei.
Contestatorul încearcă, în mod evident nereușit, să acrediteze ideea că subsemnata ar emite vreo pretenție asupra “bunurilor minorilor” incluzând aici și pensia de întreținere poprită din veniturile acestuia, deși subsemnata nu a solicitat niciodată nimic pentru ea personal, ci i-a solicitat în mod constant să respecte dispozițiile instanțelor de judecată referitoare la drepturile copiilor lor și obligațiile contestatorului, în calitatea sa de tată al minorilor.
În mod legal și temeinic executorul judecătoresc a încuviințat executarea silită a tuturor obligațiilor executorii cuprinse în titlurile executorii, având în vedere că debitorul obligațiilor a refuzat permanent să se supună acestora.
Nicăieri în cuprinsul dispozitivului titlului executoriu, nu se prevede vreo excepție de la obligația de plată a pensiei de întreținere datorată minorilor stabilită în cuantum de 2410 lei/ lunar, astfel că susținerile contestatorului potrivit cărora: “pentru pensia de întreținere aferenta lunii august nu pot fi executat silit în condițiile în care aceștia se afla în îngrijirea și supravegherea mea potrivit programului de legături personale stabilit prin același titlu executoriu” sunt vădit neîntemeiate, reprezentând o încercare ridicolă a acestuia de a găsi motivații pentru sustragerea lui de la plata obligației de plată a pensiei de întreținere pentru fii lor.
Referitor la susținerile contestatorului privind pretinsa lipsă de exigibilitate a creanței “având ca obiect pensie de întreținere, tocmai pentru că minorii se afla la domiciliul meu” intimata a solicitat instanței de judecată să constate lipsa de temeinicie a acestora, întrucât acestea exced dispozițiilor art.663 din Noul Cod de Procedura Civilă potrivit cărora:
Art. 662 - Creanța certă, lichidă și exigibilă: Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă. Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Reaua - credință a contestatorului și faptul că acesta încearcă - prin susțineri fără suport probatoriu - să eludeze dispozițiile instanțelor de judecată cuprinse în hotărâri judecătorești definitive/executorii, precum și dispozițiile legii sunt pe deplin dovedite prin atitudinea acestuia, care și în prezent refuză să aducă minorii la domiciliul subsemnatei și refuză să plătească pensia de întreținere datorată, deși nu se mai poate prevala de existența lunii august.
- “considerăm că suntem în prezența unei hotărâri care nu putea fi pusă în executare silită la data menționata, motiv pentru care nici nu putea fi admisă cererea de încuviințare a executării silite.’’
Prin sentința civilă nr._ pronunțată la data 15.07.2015 în dosarul civil nr._/299/2015 înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, având ca obiect ordonanță președințială prin care a solicitat stabilirea locuinței copiilor lor minori la domiciliul său, și devenită definitivă în data de 24.08.2015 prin respingerea apelului paratului-apelant C. C., s-a dispus astfel:
“Admite în parte cererea principală de ordonanță președințială formulată de reclamanta - pârâtă C. I. M. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant C. C. și autoritatea tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI și PRIMĂRIA SECTOR 6 BUCUREȘTI, și cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant C. C. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă C. I. M. Stabilește provizoriu până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._/299/2015, locuința minorilor C. C. - A. și C. S.-G. la domiciliul mamei C. lulia M.. Stabilește provizoriu, până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._/299/2015, următorul program de legături personale ale reclamantului - pârât cu minorii, astfel: - în a doua și a patra săptămână din lună, de vineri, ora 19,30 până duminica ora 20,00 cu găzduire; - o lună în perioada vacanței de vară, în luna august; cu posibilitatea schimbării perioadei, de comun acord; (...); în perioada vacantelor școlare tata! o va informa de mama de locul unde se afla minorii și va facilita acesteia legătură cu minorii prin orice mijloc, fără restricții. Părintele la care se află copilul va permite celuilalt părinte contactul telefonic și prin sistemul skype cu copilul. Obliga paratul-reclamant la plata pensiei de întreținere în beneficiul minorilor C. C.-A. și C. S.-G. în suma de 1.205 lei lunar pentru fiecare minor (în total suma de 2.410 lei lunar pentru ambii minori) de la data pronunțării hotărârii și până la majoratul minorilor sau alte dispoziții. Compensează în totalitate cheltuielile de judecată. Executorie în temeiul disp.art.448 alin (1) pct.1 c.proc.civ. pe capetele de cerere privind stabilirea locuinței minorilor, a obligației de întreținere și a legăturilor personale ale paratului-reclamant cu minorii. (...)
Analizând conținutul dispozitivului acestei sentințe civile pusă în executare silită, se constată faptul că tatăl minorilor - contestatorul C. C. nu a respectat niciuna dintre obligațiile impuse de către instanța de judecată.
A pus în executare cele două titluri executorii la data de 11.08.2015 (după ce cele două titluri executorii au fost redactate și le-a putut legaliza) și este evident că acestă executare silită nu vizează strict luna august, ci întreaga perioadă în care contestatorul a refuzat (și refuză și în prezent) să se supună prevederilor acestor sentințe civile fiind în interesul superior al minorilor - astfel cum au statuat instanțele de judecată în cuprinsul sentințelor civile sus-menționate - ca aceștia să locuiască împreuna cu ea, în domiciliul său - care a reprezentat locuința fiilor săi de când s-au născut.
Pentru toate aceste considerente, intimata a solicitat instanței să constate că toate susținerile contestatorului privind nulitatea încheierii de încuviințare a executării silite sunt vădit neîntemeiate, că încheierea contestată cuprinde toate mențiunile conform dispozițiilor art.657 din Noul cod de procedura civilă și, pe cale de consecință, să respingă solicitarea contestatorului de anulare a încheierii de încuviințare a executării silite.
2. Contestatorul a solicitat instanței de judecata să dispună “anularea încheierii de stabilire de cheltuieli de executare, întocmită la data de 11. 08.2015”, motivat de faptul că, în opinia sa, “executorul judecătoresc a stabilit în mod nelegal și nejustificat în sarcina subsemnatului plata unor sume de bani.”
Analizând legalitatea procesului verbal prin care s-au stabilit cheltuielile de executare, se constată în cauză, contrar susținerilor contestatorului, că executorul judecătoresc a aplicat corect pentru a determina cuantumul onorariului sau, dispozițiile art. 37 alin.1 din legea nr. 188/2000 și cele ale Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006” calculând onorariu în raport de valoarea urmărită, în procentul impus de Ordinul nr. 2550/2006, onorariu la care a calculat și perceput TVA în cuantumul legal.
De fapt, contestatorul a criticat sumele stabilite de executorul Judecătoresc ca reprezentând onorariul sau, tot prin prisma faptului că obligația sa “nu ar fi fost scadenta” și că subsemnata nu are absolut niciun drept asupra sumelor de bani cuvenite copiilor cu titlu de pensie de întreținere”, ignorând faptul că el nu și-a îndeplinit nicio obligație din cele puse în sarcina sa de către instanțele de judecată, astfel cum a detaliat anterior, fiind nevoită să apeleze la executorul judecătoresc pentru punerea în executare silită a titlurilor executorii.
Toate susținerile contestatorului privind “plata nedatorată” către subsemnata și îmbogățirea sa fără justă cauză sunt vădit neîntemeiate, încercări eșuate ale contestatorului de a induce în eroare instanța de judecată privind izvorul obligației sale, atât timp cât ea nu a pretins și nu a solicitat executarea silită a contestatorului pentru vreo pretenție personală, ci a pus în executare titluri executorii legale, în protejarea interesului superior al minorilor. Este greu de înțeles atitudinea contestatorului care uită că înainte de a avea calitatea de reclamant, apelant sau contestator în procesele civile intentate de acesta, are calitatea de tată și de cetățean al acestui stat de drept.
Deși refuză în mod constant să respecte legea, hotărârile judecătorești și interesul superior al minorilor, atunci când a fost nevoită să apeleze la forța coercitivă a statului pentru punerea în executare silită a titlurilor executorii contestatorul se victimizează, încercând să creeze aparența unei preocupări privind creșterea copiilor (deși în realitate aceștia sunt lăsați perioade mari de timp în grija bunicilor paterni la C.) și a intenției sale de a-l executa silit în mod nejustificat, însă toate aceste susțineri nu au nici o legătură cu situația de fapt și nu pot fi dovedite prin niciun mijloc de probă.
3. "Contestatorul solicita instanței de judecata să dispună “anularea SOMAȚIEI, emisa la data de 11.08.2015”, motivat de faptul că, în opinia sa, acest act de executare ar ignora dispozițiile titlului executoriu.
Intimata a solicitat instanței să constate faptul că somația emisă de către executorul judecătoresc la data de 11.08.2015 îndeplinește toate cerințele de legalitate prevăzute de dispozițiile art.668 din Noul cod de procedura civilă, astfel că susținerile contestatorului sunt neîntemeiate.
Contestatorul susține în mod neadevărat că nu a primit nicio propunere de la ea în legătură cu programul de vizitare minori stabilit de instanță de judecată, deși ea l-a notificat permanent în acest sens, apreciind că atât timp cât acesta a ținut copiii în reședința sa - contrar voinței sale și dispozițiilor instanței de judecată - din data de 10.04.2015 până în prezent, nu se poate prevala că în luna august era în timpul programului său de vizitare minor, atât timp că până atunci acesta nu a respectat hotărârea judecătoreasca și a ținut minorii sechestrați practic în locuința sa.
Altfel spus, atunci când titlul executoriu îi conferă drepturi, se prevalează de ele, uitând că acesta nu a respectat niciuna dintre obligațiile impuse acestuia de același titlu executoriu, solicitând instanței să constate că în luna august era programul său stabilit pentru legături personale cu minorii, dar anterior acestei luni și ulterior lunii august copiii au stat tot la contestator, lipsind practic de eficiență programul stabilit pentru luna august.
Urmare a somației expediată de către executorul Judecătoresc prin care contestatorului i s-a pus în vedere să se prezinte cu minorii la biroul său, în data de 25.08.2015 contestatorul s-a prezentat singur la biroul executorului judecătoresc, invocând că se afla în luna stabilită de instanță pentru program de vizitare în favoarea acestuia, iar minorii se aflau în vacanța la bunicii paterni fără ca ea să poată să îi vădă sau să iau legătură cu fii săi.
Astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat de către executorul judecătoresc la data de 25.08.2015 s-a acordat un nou termen, la data de 03-00-2015 când contestatorul trebuia să-i aducă minorii la sediul executorului judecătoresc, astfel că acesta nu se poate considera prejudiciat în niciun fel.
Pentru toate aceste considerente, intimata a solicitat instanței de judecată să constate că toate susținerile contestatorului privind nulitatea somației sunt vădit neîntemeiate, că încheierea contestată cuprinde toate mențiunile conform dispozițiilor art.657 din Noul cod de procedura civilă și, pe cale de consecință, să respingă solicitarea contestatorului de anulare a somației din data de 11.08.2015.
4. Contestatorul a solicitat instanței de judecata să dispună “anularea popririlor înființate asupra drepturilor salariale datorate subsemnatului de terțul poprit . și asupra conturilor deschise la Raifffeisen B.”, reluând motivarea conform căreia minorii sunt singurii beneficiari ai sumelor de bani stabilite de instanță cu titlu de pensie de întreținere, încercând din nou să inducă în eroare instanța de judecată că intimata ar beneficia în vreun fel de aceste sume de bani.
Așa cum a arătat deja, subsemnata nu a solicitat niciodată contestatorului vreo sumă de bani, ci a pus în executare silită un titlu executoriu care prevedea obligația expresă și executorie a contestatorului de plată a sumei de 2410 lei /lunar stabilită de instanță cu titlu de pensie de întreținere în favoarea copiilor lor.
Prin toate susținerile sale, contestatorul nu face decât să își invoce propria culpă în neexecutarea obligației de aducere a minorilor în domiciliul subsemnatei, astfel cum au dispus instanțele de judecata prin cinci hotărâri judecătorești, ceea ce nu poate să legitimizeze neexecutarea obligației sale de plată a sumei de 2410 lei /lunar stabilită de instanță cu titlu de pensie de întreținere în favoarea copiilor lor.
Deși obligația de plată a pensiei de întreținere curge de la data de 15.07.2015, contestatorul a refuzat să plătească suma datorată, chiar și după ce a fost somat de către executorul judecătoresc, astfel că în data de 10.09.2015 a fost consemnată de către terțul poprit suma de 2809 lei la dispoziția executorului judecătoresc, astfel cum rezultă din încheierea de eliberare sume emisă la data de 25.09.2015 de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați “D. G., L. G. și M. P.” în dosarul de executare silită nr.2165/2015.
Astfel cum rezultă din extrasul de cont și lista tranzacții emisă de BRD la data de 16.10.2015 intimata a arătat că a deschis un cont în care să fie virată de către contestator suma de 2410 lei/lunar stabilită de instanță cu titlu de pensie de întreținere, iar în acest cont există suma de 2007, 68 lei, adică exact suma ce a fost eliberată de către executorul Judecătoresc, acești bani urmând să fie folosiți exclusiv pentru nevoile minorilor.
Totodată, intimata a învederat faptul că este proprietara unui apartament de 3 camere situat în București, .. 2, BI.21, ., fiind angajată la BRD -GSG și are un salariu net lunar de aproximativ 5100 lei, astfel că nu se pune problema să aibă vreodată nevoie de banii contestatorului pentru nevoile sale personale, banii rezultați din poprirea veniturilor acestuia - ca obligație de plată a pensiei de întreținere - urmând să fie folosiți exclusiv în beneficiul minorilor.
Pentru toate aceste considerente, intimata a solicitat instanței respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare formulată de către contestatorul C. C. și menținerea tuturor actelor de executare întocmite de către B. “D. G., L. G. și M. P.” ca fiind legale și temeinice, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată ce-i vor fi ocazionate de prezentul litigiu, constând în onorariu de avocat în cuantum de 2500 lei, dovedite în condițiile legii, cu chitanța nr.509/15.10.2015 și factura nr.546/15.10.2015 depuse în original la dosarul cauzei.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 din Noul cod de procedura civilă, art.622 și urm. din Noul cod de procedura civilă, art.451 din Noul cod de procedură civilă.
La data de 16.11.2015, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul din data de 10.12.2015, instanța a pus în discuție excepția necompetentei teritoriale.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva eceptiei invocate, instanța reține următoarele:
Prin sent. civ. nr._/15.07.2015 a Judecătoriei sectorului 1 București, pronunțata în procedura ordonanței președințiale, a fost stabilita provizoriu pana la solutionarea cauzei ce face obiectul dosarului nr._/299/2015 locuinta minorilor C. C. A. și C. I. M. la domiciliul mamei, C. I. M., programul provizoriu de legături personale cu minorii al contestatorului, precum și obligația acestuia de a plăti cu titlu de pensie de întreținere suma de 1205 lei lunar în beneficiul fiecărui minor, iar prin sent. civ. nr._/15.07.2015 a Judecătoriei sectorului 1 București, s-a dispus desfacerea casatoriei contestatorului și intimatei, exercitarea în comun a autorității părintești, locuința minorilor a fost stabilită la domiciliul mamei, a fost stabilit programul de vizitare în favoarea contestatorului, precum și obligarea acestuia la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor.
În temeiul acestor hotărâri, la data de 11.08.2015, intimata C. I. M. a solicitat executarea silita împotriva contestatorului cu privire la stabilirea domiciliului minorilor și plata pensiei de întreținere, formându-se dosarul de executare nr.2165/2015 al B. A D. Gont, L. Gont și M. P..
În conformitate cu prevederile art.651 alin.1 Cod procedura civila, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se afla domiciliul/sediul debitorului la data sesizării organului de executare, iar potrivit disp. art.651 alin.3 Cod procedura civila, instanța de executare soluționează contestațiile la executare.
Astfel cum reiese din cererea de executare silita coroborata cu actul de identitate al contestatorului (fila 57), la data sesizării organului de executare domiciliul acestuia era în București, ..2, sector 1. Din perspectiva competentei reglementate de art.651 Cod procedura civila, este lipsit de relevanta faptul ca debitorul și-a stabilit reședința pe raza sectorului 6 București, dispozițiile procedurale având drept criteriu pentru competenta, domiciliul debitorului, iar nu reședința sau alte locuințe ale acestuia.
De altfel, însuși contestatorul a efectuat plata taxei judiciare de timbru în contul bugetului local sector 1 București, în conformitate cu disp. art.40 alin.1 din OUG nr.80/2013, accentuând asupra faptului ca domiciliul sau se afla în sectorul 1 prin adresa aflata la fila 117 dosar.
În consecința, instanța va admite excepția necompetentei teritoriale și va declina competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul C. C., domiciliat în București, ., ., C.N.P._, în contradictoriu cu intimații C. I. M., domiciliată în București, .. 2, ., ., C.N.P._, cu domiciliul ales la SCA „D., Balabes și Asociații” in București, .. 5, . și B.E.J.A. ’’D. G., L. G. și M. P.” cu sediul în București, ., ., C. R_, și terții popriți S.C. F. D. S.A., cu sediul în București, .. 7, sector 6, C.U.I. RO8955860 și J_, și R. B., cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 246C, Clădirea Sky Tower, sector 1, J_ și CUI RO361820, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Nesupusă niciunei căi de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 10/2015.... | Evacuare. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI → |
|---|
