Contestaţie la executare. Sentința nr. 5966/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5966/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 11-08-2015 în dosarul nr. 5966/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5966
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.08.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. S.
GREFIER: A.-R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea B. C. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București-Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice și cu terțul poprit I. B. N.V. Amsterdam-Sucursala București.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.08.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 11.08.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 12.06.2015, sub nr._, contestatoarea B. C., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală. Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București - Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice și terțul poprit I. B. N.V. Amsterdam Sucursala București, a formulat contestație la executare împotriva măsurii popririi precum și a oricăror alte acte de executare silită demarate în dosarul de executare cu nr._, solicitând anularea măsurii popririi contului contestatoarei, respectiv a adresei de înființare a popririi nr._ / 28.04.2015 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București - Administrația sector 6 a Finanțelor Publice, precum oricăror executare emise de către intimată în dosarul de executare cu nr._; întoarcerea executării silite, respectiv restituirea tuturor sumelor executate prin poprire în dosarul de executare, precum și obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces, respectiv taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
În motivare, contestatoarea a menționat că a luat cunoștință de executarea silită pornită împotriva sa la data de 27 mai 2015 prin intermediul unui e-mail comunicat de către banca la care are deschis contul curent, cont în, care își primește și salariul, astfel că a apreciat că este, la data întocmirii prezentei, în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de art. 173 al. 1 din Codul de Procedură Fiscală.
S-a învederat că poprirea a fost înființată printr-o adresă emisă de către Administrația Finanțelor Publice Sector 6 pentru o sumă de 3985 de lei. Se mai menționa în mail-ul respectiv că „Suma poprită reprezintă Adresa nr._ / 28.04.2015, Dosar executare nr._”.
Față de această măsură și știind că nu are datorii către bugetul de stat, a luat legătura cu cei de la Administrația Finanțelor Publice Sector 6, unde i s-a spus că este vorba despre un debit primit de la Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București.
Contestatoarea a contactat telefonic Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București și i s-a comunicat că ar fi vorba de două sume datorate de contestatoare, respectiv aproximativ 3656 lei reprezentând indemnizația pentru creștere copil, sumă pe care ar fi primit-o fără drept în anul 2010, sumă aferentă perioadei 25.03._10, respectiv 329 lei sumă reprezentând de asemenea indemnizație pentru creștere copil, primită fără drept în perioada 15.12._12.
Ulterior, în data de 2 iunie 2015 s-a deplasat personal la sediul Agenției Pentru Plăți și inspecție Socială a Municipiului București unde i-au fost comunicate două decizii - Decizia nr._ din 22 ianuarie 2013 și Decizia nr._ din 25 martie 2013. Prin aceste decizii se constituiau debitele reținute în sarcina sa și tot prin aceste decizii se stabilea recuperarea sumelor respective.
Aceste decizii i s-au comunicat pentru prima dată pe 2 iunie 2015, când a și semnat pentru primirea lor. Persoana care i le-a comunicat a informat-o că aceste decizii au fost trimise către contestatoare prin poștă, însă aceasta nu le-a primit niciodată.
Cum prin respectivele decizii care poartă numere de ordine consecutive date de C. Finanțare (_, respectiv_ din 25 martie 2013) i se punea în vedere să achite sumele prevăzute în ele în termen de maxim 15 zile de la comunicare, și cum aceste decizii nu i-au fost comunicate până în data de 2 iunie 2015, este evident că nu a avut posibilitatea să îndeplinească aceste cerințe, după cum nu a avut posibilitatea, înainte de 2 iunie 2015 să exercite vreo cale de atac împotriva celor două decizii.
Contestatoarea a invocat prevederile art. 110 din OG 92/2003 Codul de Procedură Fiscală și art.45 din OG 92/2003 Codul de Procedură Fiscală.
Câtă vreme deciziile despre care s-a făcut vorbire mai sus nu i-au fost comunicate decât în data de 2 iunie 2015, este evident că la data începerii executării silite acestea nu-i fuseseră comunicate în niciuna dintre modalitățile prevăzute la art. 44 din Codul de Procedură Fiscală (nici personal, sau împuternicitului său, nici prin poștă sau prin altă modalitate care să asigure confirmarea primirii), niciuna dintre aceste decizii nu își poate produce efectele. Cu alte cuvinte, câtă vreme niciunul dintre actele administrative fiscale prin care s-au stabilit sumele executate silit în sarcina contestatoarei nu i-a fost comunicat, acestea nu îi sunt opozabile și nu pot constitui nici, titluri de creanță și nici titluri executorii în baza cărora să se înceapă o executare silită.
S-a apreciat că în cauză s-au încălcat prevederile exprese ale art. 141 al. (11) din OG 92/2003.
S-a subliniat că nu există un înscris cărui legea să-i confere caracterul de titlu executoriu, întrucât pentru creanțele fiscale pentru care s-a început executarea silită ar fi trebuit întocmit mai întâi un titlu de creanță, care să devină titlu executoriu la data la care creanțele constatate prin acesta deveneau scadente, așa cum prevede art. 141 al. (2) din același Cod de Procedură Fiscală.
Or, Decizia nr._ din 22 ianuarie 2013 și Decizia nr._ din 25 martie 2013 nu i-au fost comunicate decât în data de 02 iunie 2015, iar prin ele este stabilit un termen de plata de I 15 zile de la comunicarea lor, astfel că la data emiterii adresei de înființare a popririi - 28 aprilie 2015 - termenele respective de plată nici nu începuseră să curgă. Astfel, respectivele titluri de creanță nu au devenit încă - nici la data întocmirii prezentei - titluri executorii, deci sumele stabilite prin aceste Decizii nu erau exigibile și nu se putea începe executarea silită împotriva contestatoarei.
Mai mult, la art. 6 din fiecare dintre cele două Decizii se prevede posibilitatea contestării lor într-un termen de 30 de zile de la comunicarea lor. Or, câtă vreme aceste decizii nu i-au fost comunicate decât în data de 2 iunie 2015, contestatoarea a considerat că încă se află în interiorul termenului de contestare a lor. Contestatoarea a menționat că respectivele Decizii conțin informații eronate (este practic imposibil ca să fi primit pentru o perioadă de 7 zile - intervalul 25-31 martie 2010 - o sumă totală de 3656 lei cu titlu de indemnizație, de exemplu. Această sumă este posibil să fie aferentă unui interval mai mare, care trebuie temeinic verificate înainte ca aceste decizii să fie puse în executare.
În aceste condiții este evident că Adresa de înființare a popririi nr._/ 28.04.2015 emisă de Administrația Finanțelor Publice Sector 6 a fost întocmită în lipsa unui titlul de creanță opozabil contestatoarei.
S-a menționat și faptul că în perioada anterioară începerii executării silite nu i-a fost comunicat niciun act emis de intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 6, în conformitate cu prevederile art.145 alin. 1 Codul de Procedură Fiscală.
În situația de față, interpretând prevederile legale, este evident că înainte de a trece la executarea silită efectivă, deci înainte de a trece la înființarea unei popriri pe conturile contestatoarei, intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 6 trebuia să emită și să comunice o somație, care ar fi trebuit să cuprindă, conform al. 2 al aceluiași articol 145 din Codul de Procedură Fiscală - „numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia”. De asemenea, trebuia să i se comunice și un exemplar al titlului executoriu. Acest lucru nu s-a întâmplat. Intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 6 nu i-a comunicat în niciuna dintre modalitățile prevăzute de art. 44 din Codul de Procedură Fiscală vreo somație prin care să fie înștiințată de existența vreunei datorii către bugetul consolidat al Statului. De asemenea, nu i-a fost comunicat vreun înscris din care să reiasă sumele pentru care urmează să se înceapă executarea silită, nu i-a fost comunicat vreun titlu executoriu, etc.
De asemenea, conform art. 149 alin. 5 din Codul de Procedură Fiscală debitorul trebuie înștiințat de măsura popririi. Art. 149 al. 11 din același Cod de Procedură Fiscală consacră o regulă specială pentru executarea silită prin poprire. Astfel, se arată la art. 149 al. 11) că „Pentru stingerea creanțelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmăriți prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. (5) aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, prin excepție de la art. 145 alin. (1), poprirea nu poate fi înființată înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile de la data comunicării somației.
Practic legiuitorul stabilește pe de-o parte obligativitatea comunicării somației către cel care urmează să fie executat silit, stabilind și un termen după care poate fi înființată poprirea ca măsură de executare silită a creanțelor fiscale. Poprirea nu poate fi înființată înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile de la data comunicării somației.
Or, în cazul de față Administrația Finanțelor Publice Sector 6 nu i-a comunicat nicio somație pentru plata sumelor pretins datorate bugetului de stat, astfel că nu a început încă să curgă termenul de 30 de zile după împlinirea căruia ar fi putut să se înființeze o poprire pe conturile sale. Pe cale de consecință, măsura popririi conturilor contestatoarei solicitată de Administrația Finanțelor Publice Sector 6 a fost luată cu nerespectarea prevederilor legale imperative în materie. Fiind vorba despre prevederi imperative ale legii, sancțiunea pentru încălcarea lor este nulitatea actului încheiat cu nerespectarea respectivelor prevederi.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art.44, 45, 110, 131, 141, 145, 149, 172 și următoarele Cod procedură fiscală, (OG nr.92/2003) cu modificările și completările ulterioare.
La data de 09.07.2015, prin compartimentul registratură, contestatoarea a depus la dosar precizare a cererii, prin care a arătat că înțelege să-și precizeze capătul de cerere privitor la întoarcerea executării silite, respectiv că până la întocmirea prezentei a fost executată prin poprirea conturilor întreaga sumă de bani pretins datorată către bugetul de stat, respectiv suma totală de 3985 lei.
Astfel, în considerarea primului capăt de cerere - anularea măsurii popririi contului contestatoarei, respectiv a adresei de înființare a popririi nr._ / 28.04.2015 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București - Administrația sector 6 a Finanțelor Publice, precum și a oricăror acte de executare emise de către intimată în dosarul de executare cu nr._, a solicitat anularea adresei de înștiințare cu privire la înființarea popririi, dar și titlul executoriu la care se face referire în aceasta, respectiv titlul executoriu nr._ din 8 septembrie 2014.
Ambele sume i-au fost plătite în temeiul OUG 148/2005.
Cu toate că Deciziile prin care s-au „stabilit” în sarcina contestatoarei respectivele sume au fost emise în anul 2013, așa cum a arătat și în acțiunea inițială, acestea nu i-au fost comunicate decât în data de 2 iunie 2015.
În data de 23 septembrie 2014 Parlamentul României a adoptat Legea nr. 126/2014 pentru modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, precum și pentru stabilirea unor măsuri în vederea recuperării debitelor înregistrate cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului. La art. II alin. (1) din această lege se statuează că „Debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina persoanelor cu drepturi de indemnizație pentru creșterea copilului/stimulent/stimulent de inserție, în baza OUG 148/2005 se scutesc de la plată”
În aceste condiții, s-a apreciat că sumele pentru care a fost executată silit sunt scutite de la plată. Cum obligația de plată a fost desființată prin Legea nr. 126/2014, art. II al. (1), este evident că nu se mai impunea executarea silită. În lipsa unei obligații certe, lichide și exigibile nu poate începe, ori nu poate continua o executare silită.
Cu toate acestea, deși prevederile legale sus-amintite erau opozabile în cazul contestatoarei, intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 6 a trecut la executare sumelor respective.
La data de 16.07.2015, prin compartimentul registratură, intimata a înaintat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul dosarul de executare silită (f. 29-47.
Prin același compartiment, la data de 21.07.2015, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare, potrivit art.173 Cod procedură civilă.
Intimata a precizat faptul că somația nr._/08.09.2014 si titlul executoriu nr._/08.09.2014 au fost comunicate contestatoarei la data de 18.09.2014, prin serviciul poștal, plicul fiind returnat la data de 30.09.2014, cu mențiunea expirat termen de păstrare, ulterior la data de 10.11. 2014, acestea au fost publicate pe site-ul ANAF.
Pe fondul cauzei, intimata a învederat faptul ca actele de executare contestate au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în materia creanțelor bugetare, respectiv art. 141 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Intimata a învederat faptul că Agenția pentru Plați și Inspecție Socială a Municipiului București a solicitat aplicarea măsurilor de executare a deciziilor privind recuperarea unor sume plătite necuvenit cu titlu de Indemnizație Pentru Creșterea Copilului 0-2 (3) ani nr._/25.03.2013 pentru suma de 3656 lei si nr._ pentru suma de 329 lei, deciziile sus menționate constituie titluri executorii conform art. 21 din OUG nr/ 148/2005, respectiv art. 24 din OUG nr. 111/2010 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Intimata a solicitat să se constate că din motivele prezentate de către contestatoare, aceasta nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a actelor de executare contestate si nu al invocat nerespectarea de către organele fiscale a dispozițiilor Codului de Procedura Fiscala în efectuarea actelor de executare silita.
Aceleași prevederi se regăsesc si în dispozițiile 8^399 alin.3 Cod Procedura Civila.
Prin urmare față de dispozițiile normative menționate anterior rezultă în mod evident faptul că cadrul unei contestații la executare se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, doar dacă legea nu prevede o altă cale de atac împotriva acestuia.
Or, împotriva deciziilor mai sus menționate emise de către Agenția pentru Plați si Inspecție Sociala a Municipiului București Sector 6, contestatoarea avea posibilitatea de a formula contestație pe cale administrativa în termen de 30 de zile de la comunicare, iar în situația în era nemulțumita de soluționarea contestației, decizia putea fi atacată la Tribunalul București în termen de 30 de zile, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Intimata a învederat faptul că deciziile care au stat la baza emiterii actelor de executare contestate au fost comunicare contestatoarei cu serviciul poștal, acestea fiind returnate .
În concluzie având în vedere faptul ca decizia sus menționată nu a fost atacată în termenul legal, acesta reprezintă titlu executoriu, prin urmare actele de executare silita au fost emise în mod legal.
De asemenea, faptul ca adresa de înființare a popririi a fost comunicată contribuabilei prin serviciul poștal și confirmată de primire la data de 17.06.2015.
Referitor la obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata reprezentate de taxa de timbru si timbru judiciar, a arătat că aceste cheltuieli urmează să fie restituite în condițiile art.45 alin. 1 din Legea nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
D. fiind faptul că taxele judiciare de timbru se fac venit la bugetele locale urmează să se constate ca restituirea se face potrivit legii de către unitățile administrativ teritoriale locale si nu de către intimată de la bugetul general consolidat al statului.
În ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat, intimata a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.453 alin.1 Cod proc.civila.
La termenul din data de 04.08.2015 contestatoarea a precizat că acțiunea formulată este o contestație la executarea silită însăși și o contestație la executare împotriva popririi.
La același termen, instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit I. B. NV Amsterdam-Sucursala București și a dispus unirea cu fondul cauzei a acestei excepții, precum și a excepției tardivității contestației la executare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 36 Cod procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Având în vedere natura specifică a acțiunii formulate de către contestatoare, instanța apreciază că, în cadrul contestației la executare, terțul poprit nu are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care acestuia îi revin doar obligațiile prevăzute de lege pentru indisponibilizarea sumelor vizate de poprire și virarea acestora (aspecte necontestate, de altfel, în prezenta cauză) și, pe cale de consecință, nu poate avea calitate de parte într-o contestație la executare în care raporturile juridice sunt stabilite între creditor și debitor.
Pe cale de consecință, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit I. B. NV Amsterdam-Sucursala București și va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu terțul poprit I. B. NV Amsterdam-Sucursala București ca fiind formulată împotriva unei peroane fără calitate procesuală pasivă.
În privința excepției tardivității contestației la executare, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 172 alin. 1 Cod procedură fiscală persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Conform alin. 3, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Termenul de contestare este reglementat de art. 173 alin. 1 Cod procedură fiscală astfel, contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod; b) contestatorul a luat cunoștință, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare; c) cel interesat a luat cunoștință, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contestă.
Potrivit art. 145 Cod procedură fiscală, executarea silită începe prin comunicarea somației, iar somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Totodată, instanța reține dispozițiile art. 44 Cod procedură fiscală, conform cărora actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz. (2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/ împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (3) Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță ori de câte ori contribuabilul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare. (4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate. (5) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii a autorității publice locale, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean sau a Agenției Naționale de Administrare Fiscală. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului. (6) În cazul actelor administrative fiscale emise de către organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, mijloacele electronice de transmitere la distanță, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță, precum și condițiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice. (7) În cazul actelor administrative fiscale emise de organele fiscale ale autorităților administrației publice locale, mijloacele electronice de transmitere la distanță, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță, precum și condițiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice și al ministrului finanțelor publice. Pentru organul fiscal al unei autorități a administrației publice locale, consiliul local stabilește, prin hotărâre, în funcție de capacitatea tehnică disponibilă, mijloacele electronice de transmitere la distanță ce urmează a fi utilizate de către respectivul organ fiscal.
În concret, instanța constată că intimata a efectuat inițial procedura de comunicare a titlului executoriu nr._/08.09.2014 și a somației nr._/08.09.2014 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, însă procedura de înmânare a acestei corespondențe nu s-a putut realiza efectiv, astfel cum rezultă din mențiunea „destinatar lipsă domiciliu” existentă pe dovada aflată la fila 65 din dosar.
În aceste condiții, intimata a procedat la comunicarea acestor acte prin publicitate, fără însă a respecta dispozițiile art. 44 alin.2, 4 și 5 Cod procedură fiscală, întrucât s-a realizat doar afișarea somației nr._/08.09.2014 data de 10.11.2014 pe site-ul ANAF (f. 63-64), fără a se realiza concomitent și afișarea la sediul organului fiscal emitent a unui anunț în care s-a menționat că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contestatoarei, astfel cum impuneau dispozițiile art. 44 Cod procedură fiscală.
De altfel, instanța reține că prin chiar întâmpinare intimata a recunoscut că s-a realizat doar afișarea pe site-ul ANAF.
Or, atâta vreme cât procedura de comunicare prin publicitate prevede parcurgerea concomitent a două etape (afișare pe site și afișare la sediul organului fiscal emitent) obligatorii, care trebuiau realizate concomitent, iar intimata a efectuat o singură procedură, comunicarea prin publicitate nu este legal efectuată.
Sub acest aspect, instanța reține și faptul că intimata a publicat pe site doar emiterea somației pe numele contestatoarei, nu și a titlului executoriu, contrar dispozițiilor art. 145 Cod procedură fiscală, care impunea comunicarea, odată cu somația, și a titlului executoriu.
Având în vedere aspectele anterior expuse, instanța constată că termenul pentru formularea contestației la executare nu poate fi calculat de la data comunicării prin afișare pe site-ul ANAF a somației, ci de la data la care contestatoarea a luat cunoștință efectiv de executare derulată împotriva sa, respectiv de la data de 27.05.2015, când i s-a adus la cunoștință de către terțul poprit măsura popririi.
Or, calculând termenul de formulare a contestației la executare de la data de 27.05.2015 (f. 10), instanța constată că prezenta acțiune a fost introdusă cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 173 Cod procedură fiscală.
Pe cale de consecință, instanța va respinge excepția tardivității contestației la executare.
Analizând fondul contestației la executare, instanța reține următoarele:
Împotriva contestatoarei a fost declanșată executarea silită de către intimată prin poprirea conturilor contestatoarei deschise la I. B., în baza titlului executoriu nr._/08.09.2014 pentru recuperarea sumei de 3985 lei, reprezentând venituri despăgubiri+răspunderi, suma totală fiind compusă din suma de 329 de lei stabilită conform Deciziei nr._/22.01.2013 emisă de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială și din suma de 3656 de lei stabilită prin Decizia nr._/25.03.2013 emisă de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială.
În privința popririi înființate în baza acestui titlu executoriu, instanța reține că deși potrivit art. 145 Cod procedură fiscală intimata avea obligația ca anterior efectuării unor acte concrete de executare silită, să comunice somația și titlul executoriu, nu s-a conformat acestor dispoziții legale, întrucât, astfel cum s-a reținut în argumentarea soluției care va fi pronunțată asupra excepției tardivității contestației la executare, intimata nu a realizat o legală comunicare prin publicitate a somației emise în baza titlului executoriu anterior menționat și a titlului executoriu, astfel încât instituirea măsurii popririi nu poate fi considerată a fi fost realizată cu respectarea normelor de procedură speciale prevăzute în Codul de procedură fiscală.
Analizând titlul executoriu contestat, prin prisma criticilor formulate de contestator, instanța reține următoarele:
Potrivit art.107.1 din HG 1050/2004 titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii;
b)declarația fiscală, angajamentul de plată sau documentul întocmit de plătitor prin care acesta declară obligațiile fiscale, în cazul în care acestea se stabilesc de către plătitor, potrivit legii;
c) decizia prin care se stabilește și se individualizează suma de plată, pentru creanțele fiscale accesorii, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, stabilite de organele competente etc.
Potrivit art.141 alin.1 și 2 Codul de procedură fiscală executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit art.111 alin.1 și 2 Cod procedură fiscală creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează.
Pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel:
a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;
b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.
În condițiile art. 86 alin.6 C.pr.fiscală, decizia de impunere și deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată
Având în vedere dispozițiile art. 44 din Codul de procedură fiscală, instanța reține că în măsura în care nu s-a putut realiza comunicarea efectivă a actului administrativ prin poștă, organul emitent este ținut a realiza comunicarea prin publicitate, conform procedurii anterior detaliate.
Instanța constată că Decizia nr._/22.01.2013 emisă de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială și Decizia nr._/25.03.2013 emisă de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială nu au fost legal comunicate către contestatoare anterior emiterii titlului executoriu, întrucât deși nu s-a putut realiza comunicarea acestor acte prin poștă, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare atașate la dosar (filele 31-32, 34-35), nu s-a procedat la comunicarea acestora prin publicitate, chiar intimata recunoscând prin întâmpinare (f. 50), faptul că s-a realizat comunicarea doar prin serviciul poștal.
Având în vedere toate aspectele anterior expuse, instanța reține că intimata nu a făcut dovada comunicării în condițiile legii a deciziilor de calcul emise pe numele contestatoarei și cuprinse în titlul executoriu contestat, susținerile contestatoarei sub acest aspect fiind întemeiate
Astfel, instanța constată că nu se putea începe executarea silită pentru o sumă stabilită prin decizii de impunere, câtă vreme aceste decizii nu au fost comunicate contribuabilului, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, acesta nefiind înștiințat cu privire la obligația fiscală ce-i incumbă.
Totodată, instanța constată că potrivit art. II alin. 1 din Lg. 126/2014 debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina persoanelor cu drepturi de indemnizație pentru creșterea copilului/stimulent/stimulent de inserție, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare, se scutesc de la plată.
Având în vedere faptul că ambele decizii de impunere vizează constituirea și recuperarea unor sume în baza OUG 148/2005 și OUG 111/2010, și împrejurarea că din cuprinsul acestor acte administrative nu rezultă existența vreunui element care să împiedice incidența amnistiei fiscale prevăzute de textul legal anterior citat, instanța apreciază că ulterior intrării în vigoare a Lg. 126/2014 nu se mai putea continua executarea silită împotriva contestatoarei pentru recuperarea sumei de 3985 lei.
Față de considerentele anterior expuse, instanța va anula actele de executare emise de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București-Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice în dosarul de executare_.
Având în vedere soluția care urmează a fi pronunțată asupra contestației la executare, în baza art. 722 Cod procedură civilă, instanța va dispune întoarcerea executării silite, în sensul obligării intimatei Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București-Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice la plata către contestatoare a sumei de 3985 de lei executată silit prin poprire în dosarul de executare_ (f. 28).
Reținând culpa procesuală a intimatei, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanța va obliga intimata la plata în favoarea contestatoarei a sumei de 1050 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în contravaloarea onorariului avocațial în cuantum de 1000 de lei (conform chitanței nr, 424/03.08.2015 – f. 77) și a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de lei aferente cererii de întoarcere a executării silite (taxă cu privire la care art. 45 din OUG 80/2013 nu prevede restituirea).
În privința taxei judiciare de timbru în cuantum de 261 de lei aferente contestației la executare, instanța constată că nu se poate dispune obligarea intimatei să o plătească în cadrul cheltuielilor de judecată, atâta vreme cât art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013 prevede o procedură specială pentru recuperarea acestei sume de către contestator în cazul admiterii definitive a contestației la executare, respectiv procedura restituirii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit I. B. NV Amsterdam-Sucursala București.
Respinge excepția tardivității contestației la executare.
Admite, în parte, acțiunea formulată de contestatoarea B. C., CNP_3, cu domiciliul ales la SCA „G. și M.” din București Calea Giulești nr.111, ., etaj 1, apartament 107, sector 6 în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București - Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice, cu sediul în București, ..7, sector 1 și terțul poprit I. B. N.V. Amsterdam Sucursala București, cu sediul în București, . nr.48, sector 1, J40/_/1994, CUI_.
Anulează actele de executare emise de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București-Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice în dosarul de executare_.
Dispune întoarcerea executării silite, în sensul obligării intimatei Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București-Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice la plata către contestatoare a sumei de 3985 de lei executată silit prin poprire în dosarul de executare_.
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu terțul poprit I. B. NV Amsterdam-Sucursala București ca fiind formulată împotriva unei peroane fără calitate procesuală pasivă.
Obligă intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București-Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice la plata în favoarea contestatoarei a sumei de 1050 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.08.2015.
P. GREFIER
Red. R.S./Thred. M.M.
5ex./18.08.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 6019/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6430/2015. Judecătoria... → |
|---|
