Contestaţie la executare. Sentința nr. 3634/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3634/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 3634/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3634
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. I. L.
GREFIER: T. C.-I.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul OP.. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA.
La apelul nominal efectuat în ședința publică, la ordine, a răspuns contestatoarea, prin administrator, Benedict I.-R., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că prin serviciul registratură, la data de 11.05.2015, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare, după care,
Instanța pune în discuție competența Judecătoriei Sectorului 6 București în ce privește soluționarea cauzei.
Contestatoarea, prin administrator, arată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să soluționeze prezenta întrucât executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Sectorului 6.
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, în conformitate cu art. 131 C.pr.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, în conformitate cu disp. 650 alin. 2 C.pr.civ.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității cererii formulată de intimată prin întâmpinare.
Contestatoarea, prin administrator, arată că sunt procese-verbale despre care a luat la cunoștință în momentul în care a primit înștiințarea de la executorul judecătoresc, la patru ani de la fapta respectivă, și nu a avut posibilitatea de a se apăra. Precizează că a depus procese-verbale și dovezi de plată referitoare la procese-verbale pe care le-a primit, le-a însușit și achitat, atât amenda contravențională cât și tariful de despăgubire. Solicită să se ia în considerare buna sa credință și fiind pusă în situația în care nu cunoaște alte mijloace prin care să dovedească faptul că a nu primit procesele-verbale, solicită încuviințarea notelor de probe, pe care o depune la dosarul cauzei, în două exemplare.
Instanța, având în vedere faptul că sunt necesare probe comune cu fondul, va uni excepția inadmisibilității cererii formulată de intimată prin întâmpinare cu fondul.
Nefiind alte cereri de prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Contestatoarea, prin administrator, solicită admiterea probei cu înscrisuri, precum și admiterea probei testimoniale cu un martor, având în vedere că procedura de comunica presupune, în primul rând transmiterea prin poștă, iar ulterior afișarea la sediul / domiciliul contravenientului, consideră că nu a fost îndeplinită procedura deoarece nu s-a făcut o transmitere prin poștă. Precizează faptul că martorul ar trebui să arate dacă a fost sau nu prezent, ce a căutat în locul respectiv și alte elemente din care să rezultă că există sau nu o legătură între martor și persoana respectivă ale cărei competențe nu le cunoaște. Mai arată că în procesele-verbale de comunicare sunt înscrisuri diferite. Precizează că nu a solicitat administrarea probei testimoniale odată cu introducerea cererii de chemare în judecată deoarece nu a știut, fiind limitată și de termenul de 15 zile în care a trebuit să se informeze deoarece nu își permite să își plătească un avocat.
Instanța aduce la cunoștința reclamantei, prin administrator, că probele, în temeiul art. 254 alin. 1 C.pr.civ. și art. 194 C.pr.civ. trebuie să fie cerute prin cererea de chemare în judecată.
Contestatoarea, prin administrator, arată că a înțeles faptul că poate solicita completarea probelor pe parcursul judecății.
Instanța dă citire art. 254 alin. 2 C.pr.civ. și constată faptul că nu partea nu se află în niciunul dintre cazurile pe care le prevede acest articol și că aceasta este decăzută din dreptul de mai propune proba testimonială.
În temeiul art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciind această probă ca fiind admisibilă și utilă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind probe de administrat și constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul părților prezente.
Contestatoarea, prin administrator, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, inclusiv suspendarea provizorie a executării până la finalizarea procesului. Mai arată faptul că nu a primit procesele-verbale și că este un om de bună-credință, iar când le-a primit le-a plătit.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 18.02.2015, sub numărul_, contestatoarea OP., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea somației de executare, a încheierii de stabilire a cheltuielilor și a actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 4162/B/2014 înregistrat pe rolul B. S. I. C..
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că în luna august 2011 a fost sancționată contravențional cu amendă pentru fapta prevăzută de art.8 alin.(l) din OG nr. 15/2002. Procesele verbale fiind titluri executorii, a fost format pe rolul B. S. I. C. dosarul de executare silită nr. 4162/B/2014, fiind să achite suma de 493.71 lei reprezentând creanța datorată și suma de 513.22 lei reprezentând cheltuieli de executare. În ceea ce privește suma de 28 euro, care reprezintă contravaloarea tarifului de despăgubire, contestatoarea a apreciat că aceasta a fost aplicată conform art 8 alin 3 din OG 15/2002, act normativ care a fost abrogat prin art. 1, pct 2 și 5 din Legea 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumui naționale din România. Mai mult, întrucât procesele verbale de contravenție nu i-au fost comunicate până la data introducerii contestației, în sensul că nu a fost îndeplinita procedura de comunicare mul de 1 lună de la data întocmirii acestuia, contestatoarea a înțeles să invoce excepția prescripției dreptului de a aplica și executa sancțiunea dispusă, conform OG 2/2001.
Totodată,contestatoarea a învederat instanței faptul că somația a fost însoțită de o încheiere de stabilire a cheltuielilor datata 04.02.2015, încheiată de organul de executare care a făcut un calcul al cheltuielilor făcute de birou, care nu sunt reglementate, dar care depășesc debitul și pentru care nu s-au comunicat documentele justificative. Astfel, contestatoarea a apreciat că organul de executare a stabilit în absența oricărui ar fi trebuit să se regăsească strict în onorariul stabilit și care nu putea să depășească 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, conform art. 39 alin. 1 lit. 1 din Legea nr. 188/2000, republicata. Așadar, la creanța de 493,71 lei, maximul pretind putea să fie de 50 lei. În plus, contestatoarea a arătat că în același an a mai fost sancționată contravențional, dar procesele verbale de contravenție le-au fost comunicate și au fost plătite atât amenda cât și tariful de despăgubire.
Contestatoarea a considerat că nu se află în culpă pentru necomunicarea în termen a proceselor verbale de contravenție întocmite de intimată ., acest lucru împiedicându-o să acționeze în termen pentru lămurirea situației de fapt. A mai apreciat că obligarea acesteia la plata de mai multe ori a tarifului de despăgubire contravine rigorilor legii. Mai mult, prin faptul că procesele verbale de constatare a contravenției sunt întocmite la mai bine de 5 luni de la data săvârșirii faptei contravenționale, a apreciat că duce la neasigurarea scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 și urm. Cod proc.civ.
În susținerea contestației, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: certificat de înregistrare, somație din 04.02.2015, declarație, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 416/B/2014, încheierea de cameră de consiliu din data de 21.10.2014, procesele verbale de constatare a contravenției PVCC . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 și . nr._/31.01.2012, mișcări de pe conturi – detalii tranzacție,
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 20.04.2015, intimata C.N.A.D.N.R. S.A prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună admiterea excepției inadmisibilității contestaței la executare în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlurile executorii; precum și respingerea contestației la executare formulată de către contestator împotriva executării silite efectuată de către Biroul Executorului Judecătoresc S. I. C. în baza titlurilor executorii PVCC . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 și . nr._/31.01.2012, generate și semnate electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, ca nelegala și netemeinică. Totodată, a solicitat menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de B. S. I. C. în baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silite.
Astfel, prin întâmpinare, intimata a înțeles să invoce excepția inadmisibilității cererii contestatorului în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu, în acest sens învederând instanței faptul că în prezenta cauză executarea silită s-a efectuat în baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca și prin urmare motivele invocate de către contestator în contestația formulată reprezintă motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu și prin urmare nu pot fi luate în considerare, întrucât în aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. Prin urmare, a apreciat că motivele invocate de către contestatoare constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare. Astfel, atât timp cât exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind nelegalitatea sau netemeinicia actului sancționator sau a procedurii de emitere și comunicare a acestuia, invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot și trebuie să fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC, a căror aplicarea a solicitat instanței să o facă. Așadar, a solicitat instanței să admită excepția așa cum a fost formulată și în consecința să respingă motivele invocate că are la fondul dreptului cuprins în titlurile executorii, întrucât contestatorul a avut la n momentul comunicării proceselor - verbale contestate, posibilitatea formulării plângerii pozițiilor OG nr. 2/2001.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul că în 14.08.2011 ora 12:07, 06.08.2011 ora 13:54, 12.08.2011 ora 09:38 și 07.08.2011 ora 20:35 pe DN1, Romanești, jud. Prahova, vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare_ aparținând contestatoarei a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabilă, așa cum este definită de prevederile art. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, conform dispozițiilor art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că fapta respectivă constituie contravenție și este sancționată cu amendă contravenționala în cuantum de 1.000 de lei. În plus, potrivit dispozițiilor art. 8, alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contestatorul a fost obligat să achite și tarifele de despăgubire în valoare totală de 112 Euro. Au fost prin urmare întocmite procese verbale, a căror emitere și comunicare a fost efectuată în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestora s-a efectuat în termen de 1 lună de la data aplicării sancțiunii,cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, intimata a învederat instanței faptul că, comunicarea proceselor - verbale de contravenție în cauză s-a făcut conform art. 27 din OG nr. 2/2001, operațiune confirmată prin semnătura de primire a martorului prezent, fără a se depăși termenul de 1 lună de la data aplicării sancțiunii. Prin urmarea, a apreciat ca neîntemeiată orice susținere conform căreia procedura de comunicare a proceselor - verbale de fost viciata sau ca debitoarei i-au fost lezate drepturile procesuale.
În plus, intimata a învederat instanței faptul că de la data comunicării proceselor - verbale și până la data încuviințării executării silite. contestatoarea nu a îndeplinit de bună voie plata creanței stabilită în titlurile executorii, deși procedura de comunicare a acestora a fost îndeplinită dispozițiilor legale. În schimb, intimata a arătat că a dat dovadă nu numai de bună credință dar și de indulgență în toată această perioadă (aproape 3 ani), sperând ca partea contestatoare să își execute de bună voie obligația stabilită prin titlurile executorii. De asemenea, a precizat faptul că instanța de executare a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii și în temeiul art. 665. alin. (7) NCPC a dat împuternicire și a ordonat judecătorești să pună în executare titlurile executorii în cauză și a constatat totodată faptul că în baza dispozițiilor art. 632, alin. (2) NCPC a ul că procesele — verbale de contravenție constituie titluri executorii, iar creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Cu privire la obligarea contestatoarei la plata tarifului de despăgubire, intimata a arătat că aceasta este o consecință a răspunderii civile subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii mai multor fapte ilicite, respectiv repetată a rețelei de drumuri fără plată tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat 3 prejudicii cauzate CNADNR - SĂ în calitate de administrator al rețelei de drumuri și autostrăzi, astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările și rile ulterioare. Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiata pe dreptul intimatei de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și, în consecință, recuperarea creanței aferente, creanță de drept comun care este supusă regulilor de procedura civilă, iar în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se execută la cererea creditorului de către executorul judecătoresc. Totodată a apreciat că au fost respectate de către instanța de executare dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012. A mai considerat totodată că, în ceea ce privește titlurile executorii contestate, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 144/2012, întrucât faptele contravenționale au fost săvârșite anterior datei la care aceasta a intrat în vigoare.
În ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare contestate de către debitoare, intimata a apreciat că se încadrează în limitele legale admise de O.M..J. nr. 2561/2012. În acest sens, intimata a arătat că suma datorată acesteia de către contestatoare este compusă din: 112 euro reprezentând contravaloare tarife de despăgubire, echivalentul în lei în ultima zi a lunii anterioare datei plății: 513,22 lei reprezentând onorariu de executor și cheltuieli de executare rezultate din demararea procedurii de executare silită împotriva debitorului. Față de acest aspect, intimata a apreciat că executorul judecătoresc în mod corect și legal în baza 669 NCPC, a Legii nr.188/2000, republicata și ale Ordinului M.T nr.2561/2012. a stabilit e executare până la acest moment procedural.
Cu privire la ordinele de plată atașate referitoare la plata tarifelor de despăgubire aferente altor procese verbale de contravenție decât cele care fac obiectul prezentei cauze, intimata a apreciata că acestea nu pot fi luate în considerare întrucât nu se referă la titlurile executorii contestate.
Față de cele învederate, intimata a solicitat instanței respingerea contestației la executare, ca nelegala și menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către de B. S. I. C. în baza titlurilor executorii menționate și continuarea executării silite.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 NCPC, precum și pe dispozițiile legale invocate.
În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: titlurile executorii - PVCC . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 și .2nr._/31.01.2012; dovezile comunicării proceselor - verbale contestate.
La data de 11.05.2015, contestatoarea a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesele-verbale de constatare a contravenției aflate la dosarul cauzei (f. 11-14), încheiate de intimată, contestatoarea a fost sancționată contravențional prin fiecare proces verbal cu amendă în cuantum de 250 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 15/2002, fiind obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 28 Euro, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din O.G. 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță care a fost pusă în executare silită în cadrul dosarului nr. 4162/B/2014 al B. S. I. C..
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, conform art. 12 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ (prin Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale s-a arătat că dispoziția se referă și la executarea sancțiunilor contravenționale). De asemenea, dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară, se va aplica aceasta.
Instanța apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din O.G. nr. 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitoare, chiar dacă faptele au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că obligația contestatorului de a plăti 28 Euro nu mai are niciun suport legal în prezent (deoarece această sancțiune nu mai este prevăzută de actul normativ sancționator).
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație”.
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție de contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pentru aceleași motive, instanța va respinge și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată fundamentată pe faptul că nu s-a formulat plângere contravențională de către contestatoare împotriva proceselor-verbale ce reprezintă titlurile executorii.
Constatând că, în cauză, actele de executare au fost emise cu privire la tariful de despăgubire stabilit de o normă legală abrogată în prezent, în baza art. 719 Cod procedură civilă, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 4162/B/2014 al B. S. I. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității ca neîntemeiată.
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea ., cu sediul în București, ..37, Sector 6, înregistrată la ONRC sub nr. J40/_/1999, C.U.I. RO_, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.- DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 401A, sector 6,înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI_.
Anulează executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 4162/B/2014 aflat pe rolul B. S. I. C. și toate actele de executare silită din dosar.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. TIL/ Tehnored. PAS
4 ex/15.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3676/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3608/2015.... → |
|---|
