Acţiune în constatare. Sentința nr. 3643/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3643/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 3643/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3643
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: I. L. T.
GREFIER: C. I. T.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect acțiune în constatare privind pe reclamanta C. Z. C. și pe pârâta W. (fostă O. P.) (fostă C.) E..
Dezbaterile în fond au avut loc la data de 11.05.2015, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acel termen, când instanța – pentru motivele consemnate în încheierea de dezbateri - a amânat pronunțarea la data de azi, 18.05.2015, hotărând după cum urmează:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.01.2015, reclamanta C. Z. C. în contradictoriu cu pârâta W. (F. O. P.) (fosta C. P.) E. a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate obligația pârâtei de a-i achita reclamantei suma de 3500 lei.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a arătat că prin sentința comercială nr. 2234 a Tribunalului București - Secția a VI a comerciala, rămasă definitivă prin Decizia comercială nr. 369 din 08.09.2008 pronunțată de către Curtea de apel București Secția a VI a comercială pârâta a fost obligată sa îi achite suma de 3500 Ron, sumă ce reprezenta cheltuieli de judecată.
Reclamanta a menționat că deși a încercat pe cale amiabilă rezolvarea acestei probleme, pârâta a refuzat să recunoască aceste cheltuieli ca fiind o obligație ce îi revine, iar întrucât pârâta la data când era pe rol dosarul nr._/3/2007 avea calitatea de soție a fratelui său, nu am vrut să creeze conflicte majore privind recuperarea acestei sume.
Reclamanta a menționat că deoarece pârâta ignora complet și total obligația de a-i achita suma spunând că nu ține cont de nicio hotărâre judecătorească și că suma nu există, a fost obligată să promoveze prezenta acțiune în constatare.
În drept reclamanta a invocat disp. art. 35 C.pr.civ.
Odată cu cererea de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosar copii după sentința comercială nr. 2234, decizia comercială nr. 369, copie după dispoziția nr. 551/25.04.2014 emisă de Primăria Mun. București.
La data de 30.03.2015, prin serviciul registratură, pârâta W. (F. O. P.) (fosta C. P.) E. a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca fiind intervenită prescripția extinctivă, precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, pârâta a arătat faptul că potrivit disp. art. 35 C.pr.civ.“ cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege“, iar reclamanta și-a calificat acțiunea de față ca fiind o acțiune în constatare, deși dreptul pretins este un drept de creanță.
Pârâta a arătat că față de teza finală a art. 35 C.pr.civ., creanța pretinsă constă în cheltuieli de judecată în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, iar suma pretinsă este parte a dispozitivului sentințelor judecătorești și potrivit legii calea de aducere la îndeplinire a hotărârii judecătorești, în cazul în care nu se execută de bunăvoie este executarea silită și, prin urmare, reclamanta avea la îndemână calea executării silite, beneficiind de concursul forței de constrângere a statului.
Pârâta a precizat că reclamanta nu a uzat de această cale în termenul prevăzut de lege și, pornind de la interpretarea eronată data dispozițiilor art.2052 Cod civil, a înțeles să formuleze o acțiune în constatare pornind de la imprescriptibilitatea acțiunii în constatare.
Pârâta a mai precizat că cererea este inadmisibilă și pentru că respectivul drept de creanță (cheltuieli de judecată ) a făcut obiectul unei judecăți, având autoritate de lucru judecat și potrivit principiului de drept “non bis in idem” nu poate fi primita o nouă acțiune între aceleași părți, cu același obiect și cauză.
Pârâta a arătat că dreptul la acțiune al reclamantei este prescris având în vedere disp. art. 1 din Decretul 167/1958 care a guvernat raportul juridic al părților din data de 18.02.2008 (dată la care s-a născut dreptul)
Termenul de prescripție privind executarea silită a creanțelor ca și prescripția dreptului la acțiune este de trei ani și s-a împlinit cel mai târziu la 09.09.201 1, raportat la data rămânerii irevocabile a sentinței deși, potrivit procedurii civile în vigoare la acea dată, sentințele pronunțate în fond fără drept de apel erau executorii. A menționat că indiferent de criteriul sau termenul avut în vedere, fie data nașterii dreptului de creanță, fie data la care putea solicita executarea silită) este împlinit termenul de prescripție extinctivă de 3 ani potrivit art. 3 din decretul 167/1958 si art. 7 din decret nr. 167/1958.
Pârâta a menționat că în acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ în RIL decizia nr. 1/2014.
A mai arătat că motivarea reclamantei privind "calitatea” de“soție a fratelui ” este fără niciun temei, deoarece acest lucru nu a împiedicat-o să o hărțuiască și să-i intenteze plângeri penale și numeroase dosare civile .
În dovedirea cererii, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, precum și orice altă probă a cărei necesitate ar rezulta din dezbateri.
În drept, pârâta a invocat disp. art. 205 C.pr.civ.
La data de 30.03.2015, prin serviciul registratură, pârâta a depus la dosar extras de carte funciară pentru informare privind somație dosar executare 254/2008.
La data de 27.04.2015, prin serviciul registratură, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, menționând că în ceea ce privește apărările pârâtei, acestea nu au nici un temei deoarece cursul prescripției a fost întrerupt de plângerea penală pe care a formulat-o împotriva sa, plângere ce a fost soluționată în anul 2014, luna iunie cu trimiterea în judecată a pârâtei în calitate de inculpată în dosarul penal nr._/299/2014 aflat în stadiu de cercetare judecătorească la Judecătoria Sector 1.
Reclamanta a precizat că prezentul dosar are legătură directă cu cauza penală deoarece pârâta este cercetata penal în calitatea sa de președinte al consiliului de administrație al . pentru infracțiunea de delapidare, iar conform art. 16 alin. b din Decretul Lege 167/1958 care stipulează că întreruperea prescripției se face prin introducerea unei cereri de chemare în judecata, dreptul material la acțiune nu este prescris întrucât plângerea penală promovată este asimilată cu o cerere de chemare în judecată.
Cât privește autoritatea de lucru judecat invocată de către pârâtă, reclamanta a solicitat respingerea ca nefiind incidentă întrucât nu există identitate între părți, obiect, cauză deoarece în prezentul dosar obiectul este acțiune în constatare, iar obiectul acțiunii la care făcea referire pârâta era constatare nulitate absolută a procesului verbal al A. din data de 25.06.2007.
Prin serviciul registratură, la data de 15.05.2015, pârâta W. (F. O. P.) (fosta C. P.) E., iar la data de 18.05.2015, reclamanta C. Z. C., au depus concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Având în vedere că s-au invocat simultan de către pârâtă mai multe excepții prin întâmpinare, respectiv excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța va determina cu prioritate ordinea de soluționare a acestora. Astfel potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 C.p.c., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra excepțiilor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei de unde rezultă că se cercetează mai întâi excepțiile de procedură și ulterior cele de fond. Analizând excepțiile invocate, instanța constată că ambele sunt excepții de fond, deoarece privesc lipsuri referitoare la exercitării dreptului la acțiune, respectiv îngrădirea dreptului la acțiune. Față de obiectul acestora, instanța va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Astfel, instanța reține că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate obligația de plată a pârâtei a sumei de 3500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța constată că prin sentința comercială nr. 2234/18.02.2008 pronunțată în dosar nr._/3/2007 de Tribunalul București Secția aVI-a Comercială, rămasă definitivă, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Instanța reține că potrivit art. 35 C.p.c. cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege. Or, potrivit art. 634 C.p.c. sentința comercială nr. 2234/18.02.2008 pronunțată în dosar nr._/3/2007 de Tribunalul București Secția aVI-a Comercială reprezintă un titlu executoriu în temeiul căreia se poate efectua executarea silită potrivit art. 622 alin. 2 C.p.c.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția inadmisibilității cererii și va respinge cererea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.
În ceea ce privește onorariul avocatului reclamantei, instanța reține că potrivit art. 451 alin. 2 C.p.c. instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Având în vedere aceste criterii, ținând cont de natura și valoarea litigiului, precum și de faptul că cererea s-a soluționat într-un singur termen și nu a presupus o activitate complexă a avocatului și nici o pregătire deosebită a cauzei pe parcursul acesteia, instanța va reduce onorariul acestuia de la suma de 1200 lei achitat de pârâtă conform chitanței nr. 163/12.03.2015 la suma de 300 lei.
Reținând culpa procesuală a reclamantei, în temeiul art. 453 alin. 1, instanța o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată suportate de către pârâtă cu ocazia soluționării prezentului proces, respectiv la plata onorariului de avocat în cuantum de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității cererii.
Respinge cererea formulată de reclamanta C. Z. C., cu domiciliul în București, .. 9, sector 1, cu domiciliul procesual ales în București, ., nr. 3-5, . contradictoriu cu pârâta W. (F. O. P.) (fosta C. P.) E., cu domiciliul procesual ales la C. Tita-S. M., având sediul în București, ., ., sector 5 ca inadmisibilă.
Reduce onorariul avocatului pârâtei de la suma de 1200 lei la suma de 300 lei.
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.LT/Thred.IT
4 ex./03.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3608/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1162/2015.... → |
|---|
