Plângere contravenţională. Sentința nr. 1067/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1067/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 1067/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1067
Ședința publică de la 10.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. D. G.
Grefier: B. I. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul V. V., în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns petentul personal, intimata prin consilier juridic și martorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că prin serviciul Registratură s-a comunicat procesul verbal privind mandatul de aducere al martorului.
În vederea administrării probei testimoniale, instanța procedează la identificarea martorului G. A. M., care se legitimează cu CI.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale potrivit dispozițiilor art. 321 Cod de procedură civilă, depoziția acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale, fără cheltuieli de judecată.
Intimata prin consilier juridic solicită respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, având în vedere că prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție nu a fost înlăturată.
Intimata prin consilier juridic arată că petentul a refuzat să ia la cunoștință de conținutul procesului verbal și implicit să formuleze eventualele obiecțiuni.
Intimata prin consilier juridic arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. V. la data de 29.07.2014, sub nr._, petentul V. V., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLITIE A LOCALĂ SECTOR 6, a solicitat, în principal, anularea procesului verbal de contravenție ., nr._ din data de 11.07.2014, ca nelegal și netemeinic și exonerarea sa de la plata amenzii în sumă de 270 lei și a celor două puncte de penalizare, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În fapt, petentul a arătat că, nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina, iar în sprijinul acestei afirmații a solicitat administrarea de probatorii, în special a probei cu martorul asistent pentru a demonstra netemeinicia procesului verbal
Petentul a mai arătat că, agentul constatator are datele de identificare de la mai mulți conducători auto de la societatea unde el lucrează si ca acesta obișnuiește sa le trimită prin posta procese verbale fără să constate efectiv pretinsele fapte menționate în procesele verbale.
A solicitat să i se pună în vedere agentului să depună raportul privind activitatea sa, la ieșirea din tura si care să poarte viza organului, nr. de înregistrare si data certa (deci nu un înscris pro causa) pentru ca instanța să poată aprecia asupra acurateței sancțiunii.
In plus, petentul a învederat ca procesul verbal a fost întocmit, din comoditate,la birou si ca nu a existat o constatare efectiva a faptei.
Mai mult a solicitat instanței să-l interpeleze pe martorul asistent in sensul ca acesta să menționeze unde se afla când a semnat procesul verbal, daca el era prezent si daca era sau nu, completat deja procesul verbal si daca a constatat fapta prin propriile simțuri. A considerat petentul că aceste întrebări sunt utile soluționării cauzei pentru ca instanța să poată constata ca procesul verbal este netemeinic.
A considerat că acest proces-verbal de contravenție este lovit de nulitate, fiind nelegal si netemeinic pentru următoarele considerente:
Nelegal deoarece s-au încălcat dispozițiile art. 16 alin 1 OG 2/2001, potrivit cărora ”Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat: numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția”.
Punctual, a arătat că in procesul verbal nu se menționează ocupația si locul de munca al său, iar in ceea ce privește locul constatării pretinsei fapte, a solicitat să se facă adresa la administratorul drumului pentru a se comunica ce fel de marcaj/indicator exista in acea zona si a solicitat ca agentul sa facă dovada cu înregistrare video/fotografii in ceea ce privește locul unde se pretinde ca ar fi fost el oprit.
-nu respectă dispozițiile imperative prevăzute de art. 16 alin.l din OG 2/2001 referitoare la descrierea faptei contravenționale cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, ignorând prevederile art.21 alin.3 din OG 23/2001, care dispune: „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia de scopul urmărit, de urmarea produsă ’’ Forța probanta a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanta fiecărui mijloc de proba, însa instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
In ceea ce privește temeinicia procesului verbal si analizându-1 prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, deși nepenala la nivelul legislației interne, materia contravenționala este subsumata noțiunii de acuzație în materie penala în sens convențional, așa cum a arătat Curtea în mai multe decizii de speța.
Având în vedere cele menționate, se poate concluziona ca prezenta cauza constituie o acuzație în materie penala în sensul art.6 din CEDO si pe cale de consecința petentului trebuie sa i se respecte toate drepturile garantate de acest articol, inclusiv sa i se aplice prezumția de nevinovăție, întrucât paragraful 2 al articolului menționat dispune ca orice persoana acuzata de o infracțiune este prezumata nevinovata până ce vinovăția sa va fi legal stabilita. Așadar, analizând textul legal menționat anterior, legiuitorul însuși a instituit in teza finala caci sancțiunea ce urmează a se aplica in cazul in care agentul constatator nu a consemnat obiecțiunile contravenientului distinct in procesul-verbal la rubrica”Alte mențiuni” este nulitatea procesului-verbal.
Aceste principii extrase din jurisprudența CEDO se regăsesc si în hotărârea A. contra României, în care se statuează ca persoana acuzata de o fapta pedepsita potrivit unui regim sancționator, cel contravențional, mai blând, nu trebuie sa fie pusa într-o situație mai puțin favorabila decât daca ar fi fost sancționata conform dreptului penal.
Petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție si astfel, nu e obligat sa își dovedească nevinovăția, ci, dimpotrivă, sarcina probei incumba intimatului, iar in lipsa unor dovezi care sa susțină acuzația adusa petentului dincolo de orice îndoiala rezonabila, instanța trebuie sa constate ca exista dubiu cu privire la săvârșirea sa in modul in care este redata de agentul constatator, iar acest dubiu ii profita petentului (in dubio pro reo).
Deoarece procesul-verbal se bucura numai de o prezumție relativa de legalitate si veridicitate pâna la proba contrara, temeinicia sa trebuie susținuta cu un probatoriu aferent cu privire la existenta faptei, săvârșirea faptei de către petent si vinovăția in comiterea faptei; nefiind suficiente mențiunile agentului constatator din procesul verbal.
CEDO a reținut principiul prezumției de nevinovăție, ca fiind aplicabil in cauzele contravenționale, instanța naționala având obligația de a analiza cauza in raport de toate probele administrate, neputând respinge probele favorabile petentului.
Conform art. 16 alin. 7 OG 2/2001 “In momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal”. Așa cum se poate observa din cuprinsul procesului-verbal, la rubrica destinata obiecțiunilor (,,nemulțumirilor”) contravenientului, in nici un caz nu se regăsește dreptul constituțional al contravenientului, constând in: dreptul la apărare este garantat (art. 24 alin 1 Constituita României), iar aceasta vătămare nu poate fi înlăturata decât prin anulare procesului-verbal, întrucât i s-a încălcat dreptul de a formula obiecțiuni.
In plus, agentul a scris la rubrica alte mențiuni “Contravenientul refuza sa ia la cunoștința despre prezentul proces verbal in condițiile in care aceasta rubrica este destinata obiecțiunilor contravenientului si nicidecum agentului constatator, tocmai de aceea apreciez ca fiind utila interpelarea martorului asistent in sensul de a arata daca am fost eu vreun moment prezent când dumnealui a semnat procesul verbal si cel mai important daca martorul asistent a constatat prin propriile simțuri pretinsa fapta de care sunt acuzat,
Totodată, solicit instanței sa-i pună in vedere intimatei ca persoana menționata in calitate de agent in procesul-verbal sa facă dovada ca într-adevăr este agent constatator abilitat sa constate si sa sancționeze contravenții pe acel sector de drum.
Totodată ,m petentul a mai solicitat să i se pună in vedere intimatei sa depună la dosar actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal și dovada înregistrarea video.
In subsidiar, in măsura in care instanța va trece peste apărările mai sus arătate, petentul a solicitat admiterea, in parte, a plângerii contravenționale si înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Conform art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001 se prevede expres posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului si în situația în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede expres această sancțiune, pentru a permite în acest mod sancționarea faptelor de o gravitate redusa si cu luarea în considerare si a altor criterii de individualizare decât limitele sancțiunii pecuniare. Iar in ceea ce privește analiza sancțiunii stabilite în procesul-verbal, art. 5 alin. 5 din O.G.2/2001 prevede ca aceasta trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite” iar art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede ca sancțiunea se aplica „în limitele prevăzute de lege si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție”.
In acest sens, doctrina de specialitate a apreciat că sancțiunea contravențională reprezintă o măsură de constrângere și de reeducare, care se aplică în scopul îndreptării acestuia și al prevenirii săvârșirii contravențiilor.
Astfel cum rezultă din textul legal citat, sancțiunile contravenționale urmează a fi aplicate cu respectarea principiului legalității, principiul stabilirii unor sancțiuni contravenționale compatibile cu concepția moral-juridică a societății, principiul individualizării și principiul proporționalității sancțiunilor contravenționale. În continuare pentru a fi pe deplin eficiente sancțiunile trebuie să fie compatibile cu scopul pentru care au fost legiferate și aplicate, iar având în vedere particularitățile și diversitatea contravenienților, acestea trebuie să fie ușor adaptabile ținând cont de limitele prevăzute de lege, de pagubele produse, de periculozitatea contravenientului si a contravenției.
În acest sens a dispus și Curtea Europeană de Justiție în jurisprudența sa constantă prin care, atrăgând atenția asupra aplicării principiului proporționalității, în sensul că, chiar dacă statele membre sunt îndrituite să recurgă la mijloacele legislative prin intermediul cărora să se atingă în mod eficient obiectivele urmărite de dreptul intern, respectiv prevenirea pagubelor, măsurile pe care le impun trebuie să fie conforme cu scopul urmărit.
Acest principiu pe care Curtea Europeană de Justiție îl reliefează se aplică în mod corespunzător și în prezenta cauză, în sensul că orice măsură excepțională luată trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit.
În aceste condiții, măsura dispusă apare ca excesiv de severă, vădit inechitabilă și disproporțională față de prejudiciul concret, față de circumstanțele săvârșirii faptei contravenționale și față de contravenient, motiv pentru care a solicitat instanței de judecată ca în situația în care se va reține culpa sa, să se procedeze la înlocuirea sancțiunii vădit disproporționată aplicată de către agentul constatator, cu sancțiunea avertismentului.
Potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001-care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ se permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța poate aprecia dacă sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce-i revin. Prin urmare, a solicitat să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, fata de cele expuse anterior.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 alin. 1 - art. 36 O.G. 2/2001.
In dovedirea a solicitat proba cu înscrisuri, pe care le-a anexat plângerii (f. 6- 9) si proba testimonială cu martorul asistent G. A. – M. pentru a demonstra netemeiniciei procesului verbal contestat.
A solicitat judecarea cauzei și in lipsa.
La data de 18 august 2014 intimata DIRECȚIA GENERALA DE POLIȚIE LOCALA SECTOR 6, cu sediul în București în temeiul art. 205 și următoarele din C.pr. civilă, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepției necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei B. V. și respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește excepției necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei B. V., intimata, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3 C.p.c., art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și al art. 32 din O.G nr. 2/2001 a solicitat admiterea excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei B. V., având în vedere că locul săvârșirii faptei, respectiv intersecția Bld. I. M. cu . află în raza de competență a Judecătoriei Sectorului 6.
Având în vedere considerentele mai sus-menționate a solicitat admiterea excepția competenței teritoriale exclusive a Judecătoriei B. V. și, pe cale de consecință, declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 .
În fapt, intimata a arătat că, în data de 11.07.2014, în jurul orelor 11,30, polițiștii locali din cadrul Direcției Generale tic Poliție Locală Sector 6, care-și desfășurau activitatea pe zona de competență, au constatat faptul că vehiculul marca Mercedes, având numărul de înmatriculare_, era oprit neregulamentar în intersecția bld. I. M. cu . prima bandă de circulație în sensul de mers către autostrada Al, obstrucționând buna desfășurare a traficului în zonă.
A precizat intimata că, fapta susmenționată constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 142 lit. f) tlin H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art. 99 alin. (2) coroborat cu art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 8 din OUG. nr. 195/2002.
In ceea ce privește legalitatea și temeinicia procesului-verbal, a învederat instanței următoarele:
În ceea ce privește legalitatea actului constatator, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute Ia art. 16 si art. 17 din O.G nr. 2/2001- privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006.
Cât privește sancțiunea aplicată, a considerat că aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege și a fost individualizată în mod legal și corect față de gradul de pericol social al faptei și împrejurările de săvârșire a acesteia, ținând cont de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. 2/2001, polițistul local aplicând sancțiunea contravențională principală a avertismentului și 2 puncte de penalizare.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, conform art. 34 din O.G. nr. 1/2001, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie și face dovada până la proba contrară, făcută prin mijloacele de probă prevăzute de lege, probă care nu a fost făcută în cazul de față, iar în concluzie prezumția nu a fost răsturnată.
Argumentul contestatorului, care a invocat cazul de nulitate relativă prevăzut de dispozițiile art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, respectiv insuficienta descriere a faptei, este neîntemeiat având în vedere faptul că agentul constatator a făcut o descriere completă a faptei, în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională, cu indicarea datei și orei săvârșirii faptei, a locului opririi neregulamentare a vehiculului, a mărcii și a numărului de înmatriculare al vehiculului, precum și a consecințelor opririi neregulamentare.
Motivul contestatorului privind imposibilitatea de a formula obiecțiuni la procesul-verbal de contravenție este neîntemeiat întrucât această împrejurare de fapt a fost determinată de atitudinea contestatorului, care a refuzat să ia la cunoștință de conținutul procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională, și implicit să formuleze eventualele obiecțiuni la procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională.
Totodată a precizat faptul că, acest argument, precum și acela prin care se invocă lipsa mențiunilor din procesul-verbal privind ocupația și locul de muncă al contravenientului nu pot constitui cazuri de nulitate absolută ale procesului-verbal de contravenție, având în vedere că aceste mențiuni sunt prevăzute de dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității relative, care pot conduce la anularea procesului-verbal doar în cazul dovedirii unei vătămări care nu poate fi acoperită decât prin anularea acestuia, aspect reținut și de către Î.C.C.J. prin Decizia nr. 22/2007.
În ceea ce privește solicitarea petentului privind depunerea dovezii cu înregistrarea video/ fotografii, intimata a precizat faptul că, procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională a fost întocmit de către agentul constatator ca urmare a situației de fapt, constatată prin propriile simțuri, în acest caz procesul-verbal bucurându-se de prezumțiile de legalitate și temeinicie, sarcina răsturnării acestor prezumții revenindu-i contestatorului.
Aspectul invocat de către contestator, privind constatarea prin propriile simțuri a faptei de către martorul asistent, este irelevant prezentei cauze având în vedere că martorul asistent este menționat în cuprinsul procesului-verbal, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, pentru dovedirea împrejurărilor de fapt privind cazul în care contravenientul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze.
Referitor la solicitarea contestatorului privind înlocuirea sancțiunii contravenționale a amnezii cu sancțiunea avertismentului, intimata a apreciat că, aceasta este neîntemeiată întrucât petentul nu a invocat și probat motivele pentru care a solicitat reindividualizarea sancțiunii.
Pentru aceste motive, intimata a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal și a sancțiunii dispuse, ca fiind temeinice și legale.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile C. pr. Civilă, O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare. Legii nr. 155/2010, O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006.
În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri și audierea martorului asistent G. A. M., precum și aplicarea dispozițiilor art. 223 alin. (3) C. proc. civ.
La data de 03.09.2014, petentul V. V., a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1291 din 14.10.2014, Judecătoria B. –V. a admis excepția de necompetență teritorială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 București, unde a fost înregistrată cu același număr la data de 17.11.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererilor și a apărărilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
Petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 270,00 lei (3 puncte amendă x 90 lei = 270,00 lei) și 2 puncte de penalizare în temeiul art. 99, alin. 2, coroborat cu art. 108, alin. 1, lit. a), pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ca urmare a săvârșirii contravenției prevăzută de art. 142, lit. f) din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr.195/2002 (H.G. nr.1391/2006), prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/11.07.2014, fila 7.
S-a reținut în sarcina petentului că la data de 11.07.2014, ora 11.30, pe .. Valea Cascadelor, Sectorul 6, a oprit voluntar neregulamentar auto marca Mercedes-Benz cu nr._, în intersecția străzilor sus-menționate, pe banda unu de circulație, sensul de mers către autostrada A1. Prin modalitatea acestuia de oprire a obstrucționat buna desfășurare a traficului rutier în zonă.
Examinând modul de încheiere a procesului-verbal atacat, instanța constata că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident nici unul din cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit deciziei nr. XXII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite - pronunțată în recursul în interesul legii, referitor la consecințele nerespectării cerințelor înscrise în art. 16 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din ordonanță.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal“, specificându-se că numai în astfel de situații „nulitatea se constată și din oficiu“.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
De aceea, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin.(7) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
Față de cele expuse instanța respinge toatele motivele de nulitate relativă invocate de petent, adică cele ce nu se încadrează în enumerarea limitativă a art. 17 din ordonanță și care sunt sancționate cu nulitatea absolută, deoarece petentul nu a probat faptul că prin lipsurile invocate i s-ar fi pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. Instanța constată că această vătămare nu există atâta timp cât petentul s-a și adresat instanței de judecată în fața căreia a putut invoca toate cazurile de nulitate absolută ce ar afecta procesul-verbal și a putut proba o eventuală netemeinicie a procesului-verbal.
In drept, procesul–verbal de constatare si sancționare contravențională face dovada deplină a situației de fapt consemnate prin încheierea lui până la proba contrarie, petentului revenindu-i obligația de a propune și aduce probe care să dovedească netemeinicia actului de constatare a contravenției.
Cu privire la jurisprudența C.E.D.O., Curtea E.D.O. a stabilit că numai atunci, când cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, cu privire la situația de fapt, de către agentul constatator, nu au fost percepute prin propriile-i simțuri de acesta, nu se bucură de prezumția de autenticitate, instanța fiind practic obligată să administreze probe din care să rezulte veridicitatea situației de fapt consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională. Dar atunci când situația de fapt, consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, așa cum este cazul de față, a fost percepută de agentul constatator prin propriile-i simțuri și nu din audierea de către agentul constatator a altor persoane, se bucură de prezumția de autenticitate, putând fi totuși, la solicitarea persoanei interesate, combătute prin alte mijloace de probă.
Pentru toate cele arătate instanța reține că situația de fapt descrisă în procesul–verbal de constatare si sancționare contravențională este conformă cu realitatea deoarece a fost percepută de agentul constatator prin propriile simțuri, iar martorul asistent propus și de petent G. A. M., fila 23, nu a arătat o altă situație de fapt.
Instanța nu va putea proceda nici la o reindividualizare a sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 270,00 lei, deoarece intimatul a ținut cont de limitele prevăzute de actul normativ, gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și de circumstanțele personale ale persoanei contravenientei.
Față de cele arătate și în temeiul art. 34, alin. 1 din O.U.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată și să mențină procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Instanța va lua act ca intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul V. V., domiciliat în ., ., jud. G., CNP_, în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, cu sediul în mun. București, ., Sectorul 6, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/11.07.2014, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la această instanță.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 februarie 2015.
Președinte,Grefier,
Redactor – C.D.G.
Tehnoredactor – G.M.
Data tehnoredactării – 19 februarie 2015
Număr de exemplare – 4
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1162/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 732/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
