Contestaţie la executare. Sentința nr. 2193/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2193/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 2193/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2193
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. S.
GREFIER: A.-R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea C. E. în contradictoriu cu intimata S. S.A.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, părțile nu s-au prezentat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: contestatoarea a fost citată cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 433,09 lei+50 de lei, sub sancțiunea anulării cererii, de a face dovada achitării cauțiunii în cuantum de 656,20 lei, în vederea discutării cererii de suspendare a executării silite și de a depune la dosar originalul recipisei de consemnare; la data de 11.03.2015, prin serviciul registratură, Biroul Executorilor Judecătorești Asociația B. S.-M. și Zastavnetchi D. a comunicat, în copie, dosarul de executare silită nr. 612E/BM/2012; la data de 13.03.2015, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare și un set de înscrisuri, în 2 exemplare, un exemplar al întâmpinării și al înscrisurilor atașate a fost comunicat contestatoarei, după care
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, conform art. 104 pct. 13 HCSM 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei, nu s-au prezentat părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța, din oficiu, invocă excepția netimbrării acțiunii și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.02.2015, contestatoarea C. E., în contradictoriu cu intimata S. S.a.R.L, prin reprezentant KRUK România SRL, a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. S. M. și Zastavnetchi D., prin care a solicitat anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr.612/E/BM/07.12.2012, respectiv adresa de înființarea a popririi emisă în data de 26.01.2015 și procesul-verbal de cheltuieli de executare încheiat la data de 29.11.2013, la cererea creditoarei.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că, prin adresa de înființarea a popririi emisă de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. S. M. și Zastavnetchi D., în dosarul de executare nr.612/E/BM/07.12.2012, la cererea creditoarei S. S.a.R.L, prin reprezentant KRUK România SRL, s-a solicitat plata sumei de 5.534,78 lei, reprezentând debit restant în baza titlului executoriu contract de împrumut personal nr._/29.01.2008 și cheltuieli de executare silită în cuantum de 1.027,14 lei.
În primul rând, contestatoarea a învederat instanței faptul că încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de Judecătoria sector 6 la data de 11.01.2013, creditor fiind Citibank Europe plc, Dublin - Sucursala România.
Până la această dată, contestatoarea nu a fost notificată de bancă în scopul de a-i aduce la cunoștință că are debite restante ca urmare a faptului că nu a plătit vreo rată în baza contractului de împrumut încheiat cu Citibank. Surprinzător, din actele primite prin poștă la data de 05.02.2015, contestatoarea a constatat că a fost emis un proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită încheiat la data de 29.11.2013, în tot acest timp neprimind nici o somație care să o notifice că împotriva sa s-a început executarea silită ca urmare a neplății ratelor conform contractului de împrumut, nici din partea băncii și nici din partea executorului judecătoresc.
Între data la care a fost încuviințată executarea silită, 11.01.2013, și data la care s-a încheiat procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită, 29.11.2013, a trecut o perioadă de peste 10 luni, timp în care nu i s-a adus la cunoștință că a devenit debitor, conform dispozițiilor Codului de procedură civilă, ceea ce înseamnă că nu au fost emise alte acte de executare.
Față de acest aspect, contestatoarea a solicitat ca instanța să constate că această executare silită este perimată conform dispozițiilor art. 389 din vechiul Cod de procedură civilă.
Un alt motiv pentru care ar trebui constatată perimarea acestei executări silite este și faptul că nici de la data emiterii procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită, 29.11.2013 și până la primirea prezentei adrese de înființare a popririi, respectiv 05.02.2015, nu au mai fost emise alte acte de executare, motiv pentru care a considerat incidente dispozițiile art. 389 Cod procedură civilă mai sus citate.
În subsidiar, contestatoarea a solicitat ca instanța să constate că dreptul creditoarei de a solicita executarea silită este prescris întrucât contractul de împrumut era scadent la împlinirea celor 48 de luni, astfel că de la data încheierii, respectiv 29.01.2008 și până la data prezentei au trecut mai mult de 3 ani, atât cât este termenul general de prescripție, prevăzut de art. 1 coroborat cu art.3 alin. 1 din Decretul Lege nr.167/1958.
În ceea ce privește cheltuielile de executare în cuantum de 1027,14 lei, contestatoarea a solicitat ca instanța să constate că această sumă stabilită prin procesul verbal încheiat în data de 29.11.2013 de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. S. M. și Zastavnetchi D., depășește baremul maximal prevăzut de art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată.
Totodată, în temeiul art. 403 alin.1 Cod procedură civilă, contestatoarea a solicitat să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art.389, 390 vechiul Cod de procedură civilă, Decretul Lege nr. 167/1958.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a depus la dosar în copie, înștiințare poprire și dovada de comunicare a acesteia, încheierea de ședință din data de 11.01.2013 pronunțată de Judecătoria sector 6 București, proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare încheiat la data de 29.11.2013, contract de credit nr._ din data de 29.01.2008.
Urmare solicitării instanței, la data de 11.03.2015, prin compartimentul registratură, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. S. M. și Zastavnetchi D. a înaintat la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare silită nr. 612/E/BM din data de 07.12.2014 (filele 22-80).
La data de 13.03.2015, prin același compartiment, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nelegală și neîntemeiată a contestației la executare formulată de către contestatoarea C. E. împotriva executării silite înseși și a actelor de executare încheiate de Biroul Executorului Judecătoresc Asociați „B. S. M. și Zastavnetchi D.” în dosarul execuțional nr.612/2012.
Pe cale de excepție, intimata a invocat excepția netimbrării/a insuficientei timbrări.
Nivelul taxelor de timbru pentru acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești este stabilit de art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată. Intimata a solicitat instanței verificarea timbrajului iar, în situația în care acesta nu e realizat la nivelul stabilit de lege, a solicitat anularea contestației la executare ca netimbrată sau insuficient netimbrată.
Intimata a invocat și excepția tardivității formulării contestației la executare, solicitând verificarea de către instanța de judecată a încadrării în termenul de formulare a contestației la executare prin verificarea datei comunicării somației de plată emisă de către Biroul Executorului Judecătoresc Asociați B. S. M. și Zastavnetchi D. către contestatoare, deoarece între termenul de comunicare și termenul în care a fost introdusă contestația la executare, a fost pusă în situația în care există o formulare tardivă a contestației la executare și a decăderii din dreptul de a mai invoca această procedură. Instanța de judecată poate verifica acest aspect al tardivității pe baza documentelor justificative.
În fapt, societatea S. a preluat de la Citibank Europe Plc, Dublin - Sucursala România, un portofoliu de creanțe neperformante, între care se regăsește și cea a contestatoarei C. E., ulterior intervenind cesiunea încheiată între S. S..
Cesiunea de creanță a fost încheiată în data de 17.06.2013, în mod legal, prin contractul de vânzare cumpărare de creanțe neperformante, cât și prin comunicarea notificării cesiunii de creanță către debitor.
Cesiunea de creanță este o modalitate de transmitere a obligațiilor în formă convențională, prin care un creditor (cedent) transmite o creanță a sa unei alte persoane (cesionar), debitorul creanței fiind obligat față de cesionar, odată cu îndeplinirea formalităților de opozabilitate a acestei operațiuni, fără a i se cere consimțământul.
Debitorului i s-a comunicat prin scrisoare cesiunea de creanță, mai mult, s-a dovedit opozabilitatea și în momentul înregistrării în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 2013-_-IZB.
Ca efect al cesiunii a operat transmiterea creanțelor din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului, împreună cu toate drepturile accesorii acestor creanțe, inclusiv dreptul de a urmări bunurile și veniturile împrumutatului pentru recuperarea creanțelor rezultate din acordarea creditului.
Societatea intimată a făcut dovada calității de creditoare atât prin contractul de cesiune de creanțe cât și prin avizul de înscriere al creanței în Arhiva Electronică, că a îndeplinit toate condițiile cerute de Legea nr.99/1999 și a făcut publicitatea cesiunii astfel cum este prevăzut de Lege.
Intimata a considerat că au fost respectate toate prevederile legale în privința transmiterii creanței și publicității acesteia.
În plus, prin clauzele contractuale din contractul de credit - Condițiile Generale de Creditare, „Banca are dreptul să recupereze pe calea executării silite sumele datorate de către împrumutat în și pe baza prezentului contract, în situația în care acesta a fost declarat exigibil...” iar clauza generala din cadrul aceluiași contract de credit, „Nerespectarea de către împrumutat a oricăreia dintre obligațiile sale asumate prin prezentul contract... constituie caz de culpă”.
În situația de față, anterior cesiunii acestei creanțe, ultima plată efectuată de către contestatoarea C. E., a fost în data de 10.02.2011, iar cum s-a mai amintit, cesiunea creanței a fost realizată în data de 17.06.2013. Prin urmare, în situația prezentată, culpa contestatorului se prezintă ca fiind neplata la timp a debitului eșalonat. Acest lucru îndreptățește creditorul să înceapă procedurile de recuperare a creanței prin toate mijloacele posibile, acest lucru reieșind prin încheierea civilă din dosarul nr._ a Judecătoriei Sector 6 București.
Având în vedere că termenul de prescripție începe să curgă la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, în acest caz, la data încheierii contractului, 29. se poate cere aplicarea în cauză a dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, în vigoare la acea dată.
Se poate reține astfel faptul că înăuntrul termenului de prescripție, contestatorul a fost notificat despre cesiunea intervenită între Citibank Europe Plc, Dublin - Sucursala România și S. în vederea recuperării debitului restant, dovada comunicării regăsindu-se anexată.
Prin urmare, se poate reține faptul că termenul de prescripție a fost întrerupt printr-un act începător de executare, respectiv cesiunea de creanță intervenită între creditor și o firmă specializată. În cazul de față nu se poate impune starea de pasivitate, deoarece prin cesiunea de creanță s-a înțeles să se înceapă executarea în vederea recuperării debitului restant datorat de contestator.
Contractul de credit este un contract de credit intuitu personae, dar în speță nu este vorba despre cesionarea unui contract de credit bancar, ci de cesionarea unei creanțe, având în vedere caracterul cert, lichid și exigibil al acesteia. Contestatorul nu și-a respectat obligațiile de plată așa cum și le-a asumat prin contractul de credit semnat cu Citibank Europe Plc, Dublin - Sucursala România, astfel încât, în mod justificat, bazându-se pe clauzele contractului, banca a procedat la declararea ca exigibile a creanțelor rezultate din acordarea creditului, cedând apoi creanțele sale față de împrumutat.
Prin urmare, în urma cesiunii de creanță cesionarul dobândește toate drepturile cedentului cu privire la creanța cedată, inclusiv dreptul de a solicita executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar.
De asemenea, în art. 70 și art. 71 din OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori este prevăzută posibilitatea cesionării drepturilor decurgând din contractele de credit bancar, fără să se instituie vreo limitare legală în privința drepturilor ce pot fi cesionate, rezultând că cesionarul beneficiază și de dreptul de a cere executarea silită a acestora.
Mai mult decât atât, dispozițiile art. 120 din OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului care prevăd caracterul executoriu al contractelor de credit și al contractelor de garanție aferente, nu fac nicio distincție în privința creditorilor care pot beneficia de caracterul executoriu al respectivelor contracte, devenind aplicabilă regula de interpretare potrivit căreia unde legea nu distinge, nici intimata nu trebuie să distingă.
Totodată, nu există nicio dispoziție legală care să prevadă că un contract își pierde caracterul executoriu prin schimbarea creditorului întrucât natura unui contract nu se schimbă dacă una dintre părțile inițiale este înlocuită cu o altă parte. Astfel, în cazul unui contract de credit bancar, prin cesionarea creanței, aceasta nu-și pierde caracterul de creanță bancară, cesionarul beneficiind de toate drepturile creditorului inițial, inclusiv dreptul de a solicita executarea silită a contractului de credit bancar.
În ceea ce privește somația transmisă clientului, intimata a arătat instanței că aceasta cuprinde toate elementele esențiale prevăzute de legislația în vigoare, și anume denumirea și sediul organului de executare silită; data emiterii somației și numărul dosarului de executare; numele și domiciliul debitorilor; arătarea titlului executoriu anexat în baza căruia urmează să se facă executarea silită, termenul în care urmează ca cel somat să-și îndeplinească obligația prevăzută în titlul executoriu și consecințele nerespectării acestuia; semnătura și ștampila organului de executare.
Creanța deținută împotriva contestatoarei C. E. este certă, deoarece rezultă cu claritate din contractul de credit nr._/29.01.2008, fiind respectate astfel dispozițiile art. 662, alin. 2 din Cod procedură civilă, „ Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu”.
Creanța deținută împotriva contestatoarei C. E. exprimată în bani, este lichidă, cuantumul creanței fiind clar determinat prin contractul de credit nr._/29.01.2008, graficul de rambursare - anexă la contract, fiind respectate astfel dispozițiile art. 662, alin.3 din codul de procedură civilă „Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui”.
Creanța deținută împotriva debitorilor contestatoarei C. E., este exigibilă, întrucât aceasta a ajuns la scadență în conformitate cu prevederile contractului de credit nr._/29.01.2008.
Biroul Executorilor Judecătorești Asociați B. S. M. și Zastavnetchi D. au efectuat numeroase interogări succesive către instituțiile abilitate în vederea identificării bunurilor și denumirea locului de muncă al debitorului: răspuns comunicat de către AMOFM - debitorul nu figurează cu loc de muncă, adresă număr înregistrare 7016/20.02.2013, răspuns ITM București - debitorul nu figura înregistrat cu contract de muncă; adresa B. către Direcția Generală a Finanțelor Publice Sector 6 - debitorul nu figura cu bunuri, retrimitere adresă către finanțe în data de 03.03.2014, același răspuns negativ, interogare la CNPAS răspuns primit la data de 05.01.2015, debitorul a fost identificat cu venituri și angajator.
Intimata a solicitat ca instanța să constate faptul că, în perioada 11.01._13, deși au fost efectuate demersuri, debitorul nu a înregistrat venituri și nici nu a fost identificat angajat cu carte de muncă, prin urmare nu se justifică emiterea de către executori a unor somații sau altor acte de procedură.
Înainte de demararea procedurii executării silite, S. SRL a încercat în nenumărate rânduri recuperarea creanței pe cale amiabilă, prin intermediul și contactării telefonice a debitorului și conform art. 2532 alin.6 din Codul civil: „Prescripția nu începe să curgă iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă: pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînțelegerilor dintre părți, însă numai dacă acestea au fost ținute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripție”.
Astfel, în anul 2012 a fost înregistrată pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc Asociați B. S. M. și Zastavnetchi D..
Intimata a menționat că potrivit art. 2538 alin. 2 cod civil privind întreruperea prescripției extinctive „constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau penalităților, solicitarea unui termen de plată si altele asemenea”.
Astfel, intimata a solicitat a se constata faptul că, prin contestația la executare formulată, contestatoarea nu a invocat niciun motiv de nelegalitate al executării silite, nu a arătat instanței niciun act de executare care să fi fost întocmit de executorul judecătoresc fără respectarea prevederilor legale.
Referitor la argumentele folosite la contestarea contravalorii cheltuielilor de executare, intimata a arătat faptul că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în conformitate cu prevederile legale, respectând dispozițiile Ordinului nr. 2550 din data de 14.11.2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, modificat prin Ordinul nr. 2561 din data de 30.07.2012 și prevederile art.39 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești, modificată prin Legea nr.151 din data de 11.07.2011.
În ceea ce privește alte cheltuieli necesare desfășurării executării silite, intimata a menționat că acestea sunt în concordanță cu prevederile art. 669 alin. 3 pct. 7 și reprezintă cheltuieli ce sunt datorate de către debitoare pentru actele de executare silită întocmite. Toate aceste cheltuieli sunt aparte de onorariul executorului prevăzut în art.669 alin. 3 pct.2 Cod procedură civilă.
Suma pentru care a fost încuviințată executarea silită de către Judecătoria Sector 6 București, ocazie cu care s-a verificat caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, iar onorariul executorului s-a calculat raportat la suma datorată de către debitoare în conformitate cu prevederile legale în domeniu.
În cazul de față, având în vedere faptul că s-a solicitat o executare silită a debitoarei fapt ce necesită un număr mare de adrese (adresa CNPAS în vederea identificării unui loc de muncă; adresă înființare poprire angajator în cazul în care este identificat un eventual loc de muncă al debitoarei; adresă primării în vederea identificării de bunuri mobile și imobile; poprire conturi banei înaintate către toate instituțiile financiar bancare din România și ulterior întocmire adresă ANAF în vederea identificării de noi conturi bancare deschise de către debitoare ulterior blocării conturilor bancare; încheieri eliberare sume recuperate, spre exemplu din poprirea salariului debitoarei - în cazul de față va fi nevoie de un foarte mare număr de încheieri eliberare sume pentru a elibera o sumă suficientă să stingă un debit atât de mare în integralitate) a dus la calcularea pentru dosarul în cauză a onorariul maxim stabilit prin lege. La onorariul maximal se adaugă și TVA, dat fiind faptul că B. „B. S. M. și Zastavnetchi D.” plătitor de TVA, astfel că se ajunge la onorariul maximal cu TVA inclus.
Atât timp cât există o limită minimă și una maximă de calculare a onorariului impuse de lege și îi este lăsată executorului judecătoresc posibilitatea să calculeze orice onorariu între aceste limite, intimata a considerat aprecierea debitoarei că „onorariul este exagerat de mare în raport de activitatea întreprinsă de executor pentru executarea silită” este una pur subiectivă fără nici un fundament legal și fără a avea cunoștințele necesare a aprecia complexitatea sau lipsa de complexitate a unui dosar de executare silită.
Trebuie ținut cont și de prevederile art. 39 alin. 3 din Legea nr.188/2000 conform cărora executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plată anticipată a onorariului, fapt pentru care creditorul S. S. nu era obligat la plata integrală a onorariului pentru a putea fi demarată procedura de executare silită.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 și urm. Cod procedură civilă, art.120 din OUG nr. 99/2006.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat la dosar un set de înscrisuri, în copie (filele 89-144).
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul excepției netimbrării, instanța reține următoarele:
În temeiul art. 248 alin 1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. În consecință, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției netimbrării cererii.
Astfel, referitor la condițiile de exercitare a acțiunii civile, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 33 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar alineatul următor prevede că, în ipoteza în care taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii, instanța îi va pune în vedere reclamantului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Instanța a constatat că, în momentul înregistrării cererii, contestatoarea nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 433,09 lei+50 lei. Astfel, instanța a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în acest cuantum.
Deși contestatoarea a fost legal citată cu o mențiune expresă în sensul achitării taxei judiciare de timbru, aceasta nu a înțeles să se conformeze obligației stabilite în sarcina sa până la primul termen de judecată, astfel cum impune textul legal anterior indicat.
Prin urmare, devin incidente prevederile art. 33 alin. 2 din O.U.G. nr. 81/2013 care instituie sancțiunea anulării cererii în cazul în care nu se îndeplinește obligația de plată până la termenul stabilit.
Față de cele arătate, întrucât nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul arătat, instanța va admite excepția netimbrarii cererii, și, în consecință, va anula ca netimbrata cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția netimbrării.
Anulează, ca netimbrată, contestația la executare formulată de contestatoarea C. E., cu domiciliul în București, ..10, ., etaj 1, apartament 7, sector 6, în contradictoriu cu intimata S. S.a.R.L, prin reprezentant KRUK România SRL, cu sediul în București, ., sector 4, CUI_.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.RS/Thred.MV
4 ex./.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 5699/2015.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 5697/2015.... → |
|---|
