Contestaţie la executare. Sentința nr. 1523/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1523/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 1523/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1523
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 24.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: T. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea M. A.-E. în contradictoriu cu intimata D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ADMINISTRATIA SECTOR 4.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 24.02.2015, când a pronunțat prezenta sentință.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.12.2014, contestatoarea M. A.-E., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice, a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite de intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice prin emiterea somației nr._ din data de 19.11.2014 (dosar de executare nr._/40/_ /_), solicitând să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare, în conformitate cu art. 148 alin. 2 lit. a Cod de procedură fiscală și art. 718 Cod procedură civilă, anularea executării silite înseși, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că, prin somația nr._ din data de 19.11.2014, emisă de intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice în dosarul de executare nr._/40/_ /_, intimata a înștiințat-o că figurează în evidența fiscală cu un debit în valoare totală de 93.737 lei, pentru care s-a început executarea silită în temeiul titlului executoriu nr._ din data de 19.11.2014.
Din conținutul titlului executoriu nr._ din data de 19.11.2014 rezultă că documentele prin care s-au evidențiat sumele de plată sunt: o decizie de calcul accesorii (DEC.ACC nr. 1/13.11.2014); o decizie de impunere pentru plăți anticipate (DIPA nr. 1/13.11.2014) și o decizie de impunere anuală (D. nr.1/13.11.2014).
Aceste decizii nu i-au fost comunicate, drept pentru care creanțele fiscale respective nu sunt scadente, astfel că nu pot fi puse în executare silită.
Într-adevăr, decizia de calcul accesorii/de impunere pentru plăți anticipate/de impunere anuală are natura juridică a unui titlu de creanță, fiind un act prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii (art. 110 alin. 3 lit. a și c Cod procedură fiscală). În același sens sunt și Normele metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobate prin HG nr. 1050/2004, care prevăd în art. 107.1 teza II din Partea 451 că: „....Asemenea titluri pot fi: a) decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii; c) decizia prin care se stabilește și se individualizează suma de plată, pentru creanțele fiscale accesorii, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, stabilite de organele competente”.
Față de dispozițiile art. 141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, pentru ca titlul de creanță să devină executoriu, este necesar să intervină scadența creanței.
Conform textului de lege menționat, titlul de creanța devine titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevăzut de lege.
Conform art. 86 alin. 6 Cod procedură fiscală, decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
Potrivit art. 88 lit. c Cod procedură fiscală, deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii sunt acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere. Rezultă că nu se poate începe executarea silită câtă vreme aceste decizii nu au fost comunicate contribuabilului, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, acesta nefiind înștiințat cu privire la obligația fiscală ce-i incumbă.
Potrivit art. 111 alin.1 și 2 din Codul de procedură fiscală, (1) Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează.(2) Pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel; a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare; b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.
Conform art. 44 alin. 1 și 2 din Codul de procedură fiscală:
(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat în situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnai împuternicit potrivit art.18 alin. 4, precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În același sens, art. 44.1 din Partea 141 a Normelor metodologice de aplicare a OG nr.92/2003 prevede în mod imperativ că organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii”.
Nefiind comunicate contestatoarei în condițiile legii, deciziile puse în executare silită nu reprezintă titluri executorii, astfel încât nu pot sta la baza declanșării executării silite.
Potrivit art. 141alin. (11) Cod procedură fiscală, în titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin.1 se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
Creanța fiscală în cauză, nefiind ajunsă la scadență, în mod nelegal a fost înscrisă în titlul executoriu atacat în aceste condiții, titlul executoriu și somația emisă în temeiul sau apar ca nelegale. Pe cale de consecință, sunt nelegale și actele de executare subsecvente și executarea silită însăși.
Pentru toate aceste motive, contestatoarea a solicitat admiterea contestației la executare și să se dispună anularea somației nr._ din data de 19.11.2014 (dosar de executare nr._/40/_ /_), a titlului executoriu nr._ din 19.11.2014 și a tuturor actelor de executare subsecvente emise în dosarul de executare nr._/40/_ /_ al intimatei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice, precum și anularea executării silite înseși și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite.
Așa cum s-a arătat mai sus, contestatoarei i se pretinde plata în termen de 15 zile a unui debit nescadent, în caz contrar urmând a fi aplicate modalitățile de executare silită.
În situația în care organele de executare ale intimatei ar avea posibilitatea continuării executării silite, ar urma să încaseze sume nescadente.
Pentru aceste considerente, contestatoarea a solicitat să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare, în conformitate cu art. 148 alin. 2 lit. a Cod procedură fiscală și art. 718 Cod procedură civilă, motiv pentru care a solicitat fixarea unui termen scurt în vederea discutării acestei cereri înaintea termenului fixat pentru judecarea contestației.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 172 și urm. din OG nr.92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, art. 713 alin.1, 650 și 718 Cod procedură civilă.
În dovedirea contestației la executare, contestatoarea a depus la dosar, în copie, titlul executoriu nr._ din data de 19.11.2014, somația nr._ din data de 19.11.2014, certificate de naștere privind pe P. A. D. și P. A. L., declarație privind veniturile estimate pentru asocierile fără personalitate juridică și entități supuse regimului transparenței fiscale pe anul 2013, adeverința nr.2603 din data de 28.11.2013.
La data de 19.12.2014, prin compartimentul registratură, contestatoarea a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie (filele 29-37).
La termenul de judecată din data de 27.01.2015, contestatoarea a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie (filele 45-51).
Prin compartimentul registratură, la data de 05.02.2015, intimata a depus la dosar, în copie, înscrisuri din dosarul de executare silită referitor la M. A. E. (filele 56-77).
Contestatoarea a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin titlul executoriu nr._/19.11.2014–fila 8 dosar s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de 93.737 lei, cu titlu de impozit pe venituri din activități independente și diferențe de impozit anual de regularizat, suma de plata fiind individualizată prin decizia de calcul accesorii – DEC.ACC nr.1/13.11.2014, decizia de impunere pentru plăți anticipate – DIPA nr.1/13.11.2014 și decizia de impunere anuală – D. nr.1/13.11.2014, înscrisuri care însă nu au fost atașate la dosar de către intimată pe motiv că aceste documente nu există (f.60).
În baza titlului executoriu menționat, intimata a emis somația nr._/19.11.2014 - fila 9 dosar.
Împotriva actelor de executare emise de intimată contestatoarea a formulat, în termenul legal, prezenta contestație la executare, pe care instanța o apreciază ca fiind întemeiată din următoarele considerente:
Astfel, instanța reține că nicio executare silită nu poate începe decât în temeiul unui titlu executoriu și se desfășoară prin mijlocirea organului de executare. Conform art. 107 al. 3 din H.G. nr. 1050/2004 titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Potrivit aceluiași act normativ, este titlu de creanță decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii (art. 107.1 lit. a).
Instanța mai reține că, potrivit art. 141 alin.2 Codul de Procedură Fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Conform art. 86 alin. 6 din Codul de Procedură Fiscală, decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
De asemenea, potrivit art. 111 alin 1 și 2 din Codul de Procedură Fiscală, creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează. Pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel: a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare; b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.
Ca atare, pentru ca obligațiile de plată reținute în sarcina contestatoarei să devină scadente, trebuia să expire termenul de plată, termen care, conform art.111 Cod procedură fiscală se stabilește în funcție de data comunicării.
Or în speță, așa cum rezultă din dosarul de executare comunicat de intimată, cele trei decizii menționate în cuprinsul titlului executoriu nu numai că nu au fost comunicate contestatoarei, dar ele nici măcar nu există, împrejurare confirmată chiar de organul de executare în mod expres (f.60). Documentele justificative enumerate de partea adversă și în temeiul cărora susține că s-a calculat creanța nu pot fi avute în vedere atât timp cât actele de executare în discuție se întemeiază pe alte titluri de creanță ce ar fi trebuit să existe în materialitatea lor și să fie aduse la cunoștința debitoarei pentru a căpăta caracter executoriu.
În concluzie, nu se face dovada comunicării deciziei de calcul accesorii – DEC.ACC nr.1/13.11.2014, a deciziei de impunere pentru plăți anticipate – DIPA nr.1/13.11.2014 și a deciziei de impunere anuală – D. nr.1/13.11.2014 către contestatoare, termenul de plată fiind stabilit de lege conform art.111 Cod procedură fiscală în funcție de data comunicării acestor decizii. Ca atare, nefiind expirat termenul de plată, creanța fiscală menționată în aceste înscrisuri nu este scadentă, astfel că titlurile de creanță nu au devenit titluri executorii conform art. 141 alin.2 Codul de Procedură Fiscală, motiv pentru care executarea silită nu a fost legal începută, instanța urmând pe cale de consecință să admită contestația și să anuleze titlul executoriu, precum și întreaga executare derulată de intimată în cadrul dosarului de executare nr._/40/_ /_ constând în somația nr._/19.11.2014 și în toate celelalte acte de executare emise de organul fiscal.
Ca urmare a desființării titlului executoriu și a întregii executări contestate de petentă, instanța apreciază că nu mai subzistă fundamentul care să impună o analiză a solicitării de suspendare a executării silite, motiv pentru care va respinge cererea ca rămasă fără obiect.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.453 Cod procedură civilă va obliga intimata să plătească contestatoarei suma de 3100 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat-fila 83 dosar.
În ceea ce privește taxele judiciare de timbru suportate de parte, instanța urmează a dispune restituirea către contestatoare a sumei de 1050 lei achitată cu acest titlu, însă cu condiția rămânerii definitive a hotărârii de admitere, valorificarea dreptului urmând a fi efectuată după acest moment, conform art. 45 al.1 lit. f din OUG nr.80/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea M. A.-E., domiciliată în București, ..4, ., etaj 3, apartament 12, sector 6, CNP_ și cu domiciliul ales în București, . M. nr. 16, sector 1, la SCA M.&P., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice, cu sediul în București, Bulevardul C. B. nr. 2, ..
Anulează titlul executoriu nr._/19.11.2014 și executarea silită derulată în cadrul dosarului de executare nr._/40/_ /_.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 3100 lei cheltuieli de judecată.
Dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1050 lei după rămânerea definitivă a hotărârii.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.02.2015.
P., GREFIER,
Red.VB/Thred.MV/5 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1546/2015. Judecătoria... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 264/2015.... → |
|---|
