Plângere contravenţională. Sentința nr. 5145/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Sentința nr. 5145/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 5145/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 5145

Ședința publică din data de 25.06.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: B. B. A. L.

GREFIER: T. P. C.

Pe rol judecarea cauzei civile, privind pe contestatoarea A. E., în contradictoriu cu intimata D. – S. 6, având ca obiect plângere contravențională.

Dezbaterileșisusținerileorale ale părților au avutlocînședințapublică din data de 11.06.2015, aspect consemnatînîncheierea de ședință de la aceadată, care face parte integrantă din prezenta, când, avândnevoie de timppentru a delibera, a amânatpronunțarea la data de 25.06.2015, când a hotărâturmătoarele:

INSTANȚA

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 6 București la data de 05.03.2015, sub nr._, contestatoarea A. E., a chemat în judecată pe intimata Direcția Generală de Poliție Locală S. 6, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._, anularea măsurii de sancționare cu 4 puncte amenda in valoare de 360 lei, cat si 3 puncte de penalizare, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că la data de 09.09.2014, a parcat auto nr._, pe carosabil in aliniamentul trotuarului, in dreptul parcului Moghioros, pentru 10 minute. In același loc, pe o porțiune de aproximativ un km, erau parcate zeci de mașini. Ghinionul a făcut ca autoturismul condus de ea, sa fie parcat ultimul, permițând astfel ridicarea acestuia. . parcat autoturismul este o artera principala, cu trei benzi de mers, astfel ca nici nu putea fi vorba de un obstacol pentru circulație.

Autoturismul i-a fost ridicat de către . SRL, fiind obligata sa achite suma de 677,32 lei. Pentru a putea intra in posesia autoturismului a fost obligata achitarea acestei sume foarte mari, ocazie in care i s-a inmanat o Dispoziție de ridicare a autoturismului, pe care a consemnat la acea data ca masura este una abuziva. A făcut plângere impotriva acestei dispoziții, constituindu-se astfel dosarul nr._/3/2014 aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a C. Administrativ si Fiscal, in termen legal, deși nu i se comunicase procesul-verbal de contravenție, iar la data de 17.02.2015, i-a fost comunicat procesul-verbal de contravenție întocmit la data de 21.01.2015.

Conform OG nr. 2/2001, prin modificările aduse de Legea nr. 76/2012, art. 14 (1) ,,Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sancțiunii”.

Ridicarea auto a avut loc la data de 09.09.2014, iar procesul - verbal a fost incheiatdupa mai bine de 120 de zile, mai exact pe data de 21.01.2015 si i s-a comunicat la data de 17.02.2015.

Totodata este adaugat un paragraf care prevede ca prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatata chiar si de instanta investita cu soluționarea plângerii contravenționale.

Unul din principiile răspunderii contravenționale este principiul inevitabilitatii acesteia, potrivit caruia, restabilirea ordinii sociale ca urmare a savarsirii contravenției este un efect de neevitat. Principiul inevatibilitatii răspunderii contravenționale nu este un scop in sine, ci el trebuie corelat cu alte principii si norme contravenționale. Astfel, ori de cate ori realizarea răspunderii contravenționale nu mai este necesara din rațiuni sociale sau de politica juridica, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca aceasta sa fie evitabila.

Un astfel de caz este in care legiuitorul a legiferat renunțarea a dreptul sau de a aplica sancțiunea contravenționala este si cel instituit de art. 14 care prevede prescripția răspunderii contravenționale daca procesul verbal de contravenție nu a fost întocmit in 30 de zile de la data comiterii acesteia. Prescriptia răspunderii contravenționale este o cauza care stinse raportul juridic contravențional (le conflict, deoarece acesta nu a fost rezolvat . timp rezonabila. Pentru a fi eficienta raspunderea contravenționala trebuie sa intervină . mai apropiat de cel al comiterii contravenției.

Din prisma argumentelor de mai sus precum si a dispozițiilor legale ale art. 34 din OG nr. 2/2001, potrivit carorainstanta este obligata sa verifice legalitatea procesului-verbal de contravenție, se poate observa ca depasirea termenului de aplicare a sancțiunii contravenționale prevăzut de lege este caz de prescripție a răspunderii contravenționale, care atrage sancțiunea nulitatii absolute a procesului- verbal a contravenție, intrucat nu s-au respectat dispozițiile imperative care vizeaza un interes general, astfel incatvatamarea suferita de contravenient este prezumata in mod absolut.

Termenul de 30 de zile prevăzut de către legiuitorul are doua funcții, atat de a limita momentul pana la care se poate dispune sancționarea contravenientului, cat si a institui interdictia de a se incheia alte procese verbale de contravenție.

Mai mult, procesul-verbal de contravenție a fost întocmit dupa ce intimata a luat la cunostinta de plangerea a împotriva Deciziei de ridicare a autoturismului care formeaza obiectul dosarului nr._/3/2014 aflat pe rolul Tribunalului București — Secția a II-a C. Administrativ si Fiscal. Altfel nu există nicio justificare pentru faptul ca s-a aplicat sancțiunea la atatea luni dupasavarsirea faptei.

F. de toate acestea, solicită admiterea excepției prescripției dreptului de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale, sa se constate prescris dreptul de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale cat si anularea procesului verbal de contravenție . nr._/21.01.2015 pentru o fata savarsita la data de 9.09.2014, cu consecința exonerării de plata amenzii contraventionale in cuantum de 360 de lei.

In al doilea rand, un alt motiv pentru care se impune anularea procesului verbal de contravenție este acela potrivit caruia, agentul constatator nu a realizat o descriere suficienta a faptelor savarsite astfel cum susține acesta, neprecinindu-senicio mențiune referitoare la imprejurările in care fapta a fost savarsita. Desiinstantele pot aprecia ca o aparare des folosita, solicită instanței sa verifice cele relatate.

Potrivit art. 16 alin. 1 teza a IV~a din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu (...) descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si (tratarea tuturor imprejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei si evaluarea eventualelor pagube pricinuite.

Sancțiunea pentru aceasta neregularitate a prcesului-verbal este cuprinsa in art. 17 din OG nr. 2/2001, conform careia ,,lipsa mențiunilor privind (...) a faptei savarsite si a (...) atrage nulitatea procesului verbal. Nulitatea se constata si din oficiu”.

Potrivit jurisprudentei predominante in materie, „in cazul in care orice mențiune privind împrejurările in care fapta a fost savarsita este inexistenta, duce la aplicarea sancțiunii nulitatii absolute a actului constatator al contravenției „I. in baza art. 17 din OG nr. 2/2001, sancțiune care nu poate fi acoperita in nici un fel. In realitate, „lipsa mențiunilor sus-aratateface imposibila aprecierea gravitatii faptei savarsite si implicit a justetei sancțiunii aplicate de către instanta de judecata, singura in masura sa realizeze un control obiectiv si imparțial al procesului verbal criticat”. (Tribunalul București - Secția a VIII a, Decizia Civila nr. 2463 din 20 Octombrie 2005 si Decizia nr. 2406 din 13 Octombrie 2005, in D. S. - Raspunderea Contravenționala - Practica judiciara, ed. Hamangiu, 2007, p. 104 si urm.).

Din interpretarea, logico-gramaticala a prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 rezulta cerința ca agentul constatator sa realizeze o descriere in concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului si a tuturor circumstanțelor de natura a imprima faptei acest caracter.

Tot instanta este cea care in materie contravenționala, „cerința este imperativa, întrucât rațiunea este sa cerceteze legalitatea actului constatator prin stabilirea faptelor materiale si verificarea in cad rarii juridice cat si justetea sancțiunii aplicate. (Decizia Civila nr. 2460 din 20 Octombrie 2005 pronuntata de Tribunalul București - Secția a VlII-a Civila).

Descrierea faptei s-a limitat la „a stationat neregulamentar”, fara sa se arate niciun element de fapt care ar fi putut circumstantiaimprejurările in care fapta s-a savarsit. De asemenea nu s-a realizat o descrie clara a locului unde a fost savarsita fapta a cărei savarsire i se imputa, în dreptul rubricii „locul” fiind notat „.”. Din acest proces verbal inform nu reiese nici macar daca fapta a fost savarsita in București, in sectorul 6 sau in alt sector din București.

Aceste lipsuri evidente ale procesului-verbal criticat pun serios sub semnul întrebării aparenta minima de legalitate a acestuia.

Lipsa unei descrieri suficiente a faptei se explica prin aceea ca s-a dorit (fapt dovedit si prin data la care s-a savarsit presupusa fapta si data la care s-a Încheiat procesul-verbal) sa i se inlature posibilitatea de a-și exercita dreptul la aparare in fata unei instante de judecata obiectiva si imparțiala, prin invocarea motivelor de nelegalitate si netemeinicie a procesului-verbal pe care intelege sa-l critice. O redare fidela a situației de fapt care a dus la savrasirea faptei reținute in procesul-verbal precum si posibilitatea de a formula, obiectiuni ar fi dus la o mai buna, individualizare a faptei si la aplicarea unei sancțiuni mai ușoare.

Chiar si in condițiile in care s-ar retine in sarcina sa nerespectarea vreunor dispoziții legale, prezentarea fidela a situatiei de fapt si a condițiilor in care a savarsit fapta, ar fi dus instanța la concluzia ca nu a obstructionat cu nimic circulația rutiere care in zona se desfasura pe trei benzi de mers, stationarea autoturismului era in rând cu peste 20 de alte mașini, fiind imposibila in mod obiect posibilitatea de a adopta o alta conduita. Lipsa parcarilor in zona este evidenta, cat si lucrările la metrou care au limitat mai mult posibilitatea parcarii in zona, dacă ar fi avut posibilitatea explicării in funcție de fapta descrisa de către agentul constatator, sa poata contesta si explica, faptul, ca nu a pus in pericol circulația rutiera, pietonii sau transportul in comun, nu a reprezentat un pericol pentru circulația rutiere si nu numai in acea zona.

Potrivit practicii judiciare lipsa elementelor obligatorii ale procesului-verbal de contravenție, inclusiv descrierea faptei contravenționale, nu poate fi completata prin acte extrinseci ale procesului verbal de contravenție (Decizia nr. 226/R/2006 a Tribunalului Bihor).

Procesul-verbal cuprinde mențiunea „Nu a fost de fata niciun martor deoarece constatarea s-a efectuat cu un mijloc tehnic certificat”.

Fapta pentru care a fost sanctionata a fost constatata si înregistrata pe suport video, deci prin mijloace tehnice, in absenta sa, motiv pentru care procesul-verbal de constatare a contravenției ar fitrebuit sa îmbrace o alta forma decât cea care i-a fost comunicata.

Astfel, potrivit art. 181 din Regulamentul din 4 Octombrie 2006 de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: „(1) In situatia in care fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat cu ajutorul unui mijloc certificat sau un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, politistul rutier incheie un proces verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut in anexa 1 D, dupa prelucrarea înregistrărilor si stabilirea identitatii conducătorului de vehicul”. (2) Datele de identificare a contraveninetului care se consemneaza in procesul-verbal de constatare a contravenției sunt cele comunicate in scris, sub semnătură proprietarului sau deținătorului legal al vehiculului”.

Or, in ceea ce o privește, nu a fost respectat continutul pentru acest formular, ceea ce poate duce la concluzia ca a fost utilizat un alt formular de proces-verbal. Nerespectarea condițiilor de forma in ceea ce privește încheierea unui proces-verbal de contravenție duce la nulitatea sa. Mai mult, din punct de vedere formal se poate observa faptul ca procesul verbal nu a fost încheiat la fata locului.

Prin urmare, procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit si din acest punct de vedere cu nerespectarea prevederilor legale.

Procesul-verbal de contravenție nu conține explicit masura ridicării auto, asa cum prevede art. 180 alin. 1 din RAOUG nr. 195/2002: „(1) Procesul verbal de contravenție va conține in mod obligatoriu: descrierea faptei contravenționale sancțiunea complementara aplicata si/sau masura tehnico-administrativa dispusa”, iar ridicarea auto este o masura tehnico-administrativa, conform art. 97 alin. 1 lit. d din OUG nr. 195/2001.

In procesul-verbal nu apare niciun act normativ privind sancționarea cu ridicarea auto a faptei succint amintite prevăzută de art. 142 lit. N din. RAOUG nr. 195/2002, tocmai pentru ca in Codul Rutier aceasta fapta se sanctionează doar cu amenda, nu si cu ridicarea autoturismului.

Procesul-verbal contestat s-a emis ulterior Dispoziției de ridicare a autoturismului.

Organul care a constatat contravenția si a aplicat amenda contravenționala nu este cel limitativ prevăzut de dispozițiile OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Astfel, art. 2 din acest act normativ precizeaza: „îndrumarea, supravegherea si controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către politia rutiera din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, care are obligația sa ia masurile legale in cazul in care constata incalcari ale acestora”.

Mai mult, aceste dispoziții se coroboreaza cu cele ale art. 109 alin. 1: „constatarea contravențiilor si aplicarea sancțiunilor se face direct de politistul rutier, iar in punctele de trecere ale frontierei de stat a României, politistii de frontiera”.

Prin urmare, neexistand excepții de la regula, masurile de sancționare nu pot fi dispuse de alt organ decât cel al politiei rutiere. Or, in mod evident, in cazul de fata, politia locala si-a depășit atributiile, motiv pentru care si din acest punct de vedere intervine nulitatea absoluta a procesului-verbal.

Având in vedere cele expuse mai sus, solicita, în principal admiterea excepției prescripției, dreptului de a aplica sancțiunea, amenzii, contravenționale, sa se constate prescris dreptul de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale cat. si anularea procesului- verbal de contravenție . nr._/21.01.2015 pentru o fapta savarsita la data de 09.09.2014, cu consecința exonerării de plata amenzii contraventionale in cuantum de 360 de lei; anularea procesului-verbal deoarece nu respsecta condițiile de forma impuse de lege si, pe cale de consecința, anularea măsurii de sancționare cu 4 puncte amenda, in valoare de 360 de lei si cu 3 puncte de penalizare, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii cu măsura avertismentului.

Mai arată petenta că a avut o conduita corecta pana in prezent, astfel ca i se poate aplica o sancțiune mai ușoara, in speța avertismentul. Textul legal - art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, impune obligativitatea aplicarii unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei savarsite a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa precum si de circumstanțele persoanle ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal.

Astfel, avand in vedere lipsa de pericol social al faptei, a consecințelor negative in urma faptei (nu s-a blocat circulația, nu s-a produs niciun accident, nu au existat vătămări ale unor persoane sau prejudicii), precum si circumstanțele personale ale contravenientului - buna conduita, lipsa oricăror abateri de acest gen, anterioare faptei respective, consideră ca se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu masura avertismentului.

În drept, petenta și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 5, 6, 7, 15, 16, 17, 19, 21 alin. 3, art. 26 alin. 1, art. 38 alin. 3, din OG nr. 2/2001, dispozițiile art. 118 din OUG nr. 195/2002;

În susținerea cererii, contestatoarea a depus la dosar, în copie, proces verbal de contravenție . nr._, proces verbal de afișare/înmânare contravenient, dispoziție de ridicare . nr._, comunicare . nr._, factura nr._/09.09.2014, planșe foto.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

La data de 16.04.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.

In ceea ce privește excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale invocată de contestatoare, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, având în vedere că procesul verbal contestat a fost comunicat destinatarului său în termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 14 din O.G. nr. 2/2001.

Astfel, sancțiunea contravențională a fost aplicată prin procesul verbal atacat la data de 21.01.2015 iar actul a fost comunicat reclamantei prin afișare, la data de 17.02.2015. așa cum însăși reclamanta arată în cererea sa fiind respectat termenul imperativ de o lună prevăzut de art. 14.

Pe cale de consecință, având în vedere că în speță au fost respectate dispozițiile referitoare la comunicarea actului de sancționare contravențională, vă solicităm să respingeți excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale ca neîntemeiată.

În speță au fost respectate si dispozițiile art. 13 din același act normativ, procesul verbal contestat fiind întocmit în mod legal în termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei, respectiv fapta a fost săvârșită la data de 09.09.2014, iar procesul verbal a fost întocmit la data de 21.01.2015.

Pe fondul cauzei, intimata a arătat că la ora și data menționate în procesul verbal, polițistul local din cadrul Direcției Generale de Poliție Locală S. 6. Care își desfășură activitatea în zona de competență, a identificat autoturismul cu număr de înmatriculare_ . staționat neregulamentar pe .. sector 6, în zona de acțiune a indicatorului rutier oprirea interzisă.

Fapta constituie contravenție fiind prevăzută de art. 142 lit. a, rap. la art. 143 lit. a din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr, 195/2002 rep. și sancționată de art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002. cu patru puncte amendă reprezentând 360 lei.

"Pentru fapta reținută în sarcina reclamantului, conform art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din același act normativ a fost aplicată și sancțiunea contravențională complementară constând în 3 puncte de penalizare.

În ceea ce privește legalitatea actului constatator, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, ceea ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de OUG nr. 195/2002. rep.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, din economia art. 54 al aceluiași act normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, faptele cuprinse în procesul verbal fiind constatate prin propriile simțuri de catre agentul constatator, prezumție întărită de planșele fotografice realizate cu ajutorul mijlocului tehnic certificat.

Cat privește sancțiunea aplicata, consideră că aceasta a fost individualizată în mod legal fată de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de actul normativ sancționator.

La stabilirea cuantumului amenzii agentul constatator a avut în vedere dispozițiile art. 98. prin care legiuitorul a stabilit clase de sancțiuni în funcție de gravitatea faptei reținute și gradul de pericol social pe care aceasta îl prezintă.

Referitor la descrierea faptei, aceasta a fost realizată în mod corespunzător de către polițistul local, cu indicarea locului, a mărcii și numărului de înmatriculare al autoturismului și a staționării neregulamentare a acestuia pe trotuar, în intervalul orar indicat, nefiind necesare alte mențiuni din partea agentului constatator, susținerile contrare ale reclamantei fiind neîntemeiate.

De asemenea, sunt neîntemeiate și susținerile reclamantei privind nerespectarea condițiilor de formă, având în vedere că în speță sunt incidente dispozițiile speciale derogatorii ale art. 39 și 109 din O.U.G. nr. 195/2002 precum și cele ale art. 181 din Regulamentul de aplicare a Codului rutier, care prevăd că procesul verbal se va întocmi în forma specială prevăzută de anexa 11), în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001, numai pe baza datelor referitoare la contravenient, comunicate de proprietarul vehiculului în scris.

In acest sens. pentru aflarea persoanei contravenientului și sancționarea acestuia, a fost emisă comunicarea eu . nr_/09.09.2014.

Astfel, solicită să se constate că procesul verbal cuprinde cerințele impuse de formularul prevăzut în anexa 1D, respectiv mențiunile referitoare la mijlocul tehnic eu ajutorul căruia a fost constatată fapta contravențională, fără a mai fi necesară completarea rubricilor privind ocupația, locul de muncă ale contravenientului, martor asistent sau obiecțiuni.

Invocarea nelegalității procesului verbal pentru nemenționarea unei masuri tehnice, respectiv cea a ridicării este neîntemeiată, având în vedere că nici o dispoziție nu impune această cerință iar măsura ridicării a fost dispusă de polițistul local tot printr-un act administrativ, respectiv prin dispoziția de ridicare, nefiind astfel afectată în nici un fel nici legalitatea procesului verbal și nici cea a actului administrativ individual prin care a fost dispusă măsura tehnică a ridicării.

În ceea ce privește susținerea petentei conform căreia numai poliția rutieră are competență potrivit OUG nr. 195/2002 să constate și să sancționeze contravenții în regimul circulației, solicită a se constata că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că prin art. 7 lit. h din Legea nr. 55/2010 (lege ulterioară codului rutier, cu caracter organic ce reglementează organizarea si funcționarea Poliției Locale) dispozițiile Codului rutier au fost completate în sensul în care a fost acordată competentă și Poliției Locale pentru constatarea contravențiilor, sancționarea acestora și dispunerea măsurii ridicării.

Solicită a se avea în vedere planșele fotografice efectuate la fața locului de agentul constatator în intervalul orar 13.05-13.12, planșe din care rezultă foarte clar staționarea neregulamentară în zona de acțiune a indicatorului rutier cu semnificația oprirea interzisă.

În ceea ce privește înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, în speță sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei, având în vedere că nerespectarea regulilor referitoare la circulația pe drumurile publice pun în pericol grav pe ceilalți participanți la trafic.

In aceste condiții, o sancțiune pur simbolică, precum cea a avertismentului, nu este adecvată gravității încălcării constatate, mai ales că reclamanta nu s-a manifestat în sensul înțelegerii faptei săvârșite.

Pentru considerentele de mai sus, solicită instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată și pe cale de consecință menținerea procesului verbal ca temeinic și legal.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 C.p.c., dispozițiile Legii nr. 155/2010, O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002 și pe toate celelalte dispoziții invocate în întâmpinare.

Odată cu întâmpinarea, intimata a depus la dosar înscrisuri și planșe foto.

La data de 13.05.2015, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că intimata face o confuzie intre data incheierii procesului-verbal de contravenție si data savarsirii contravenției.

Astfel cum a explicat in contestatie, intimata a încheiat procesul-verbal de contravenție dupa mai mult de 120 de zile de la data savrasirii contravenției. Nu știe cum înțelege intimata înțelege dispozițiile art. 14, dar dupa raționamentul acesteia, procesul-verbal de contravenție poste fi încheiat si dupa 3 ani de la savarsirea contravenției, dar comunicat in termen de o luna de zile.

In realitate, procesul-verbal de contravenție a fost incheiatdupa ce a formulat plângere impotriva dispoziției de ridicare a autoturismului, aspect ce se poate observa din înscrisuri.

Astfel cum a mentionat si in contestatie, termenul de 30 de zile prevăzut de legiuitor are doua funcții, atat de a limita momentul pana la care se poate dispune sancționarea contravenientului, cat si a institui interdictia de a se incheia alte procese-verbale de contravenție.

Mentioneaza intimata ca „temeinicia procesului-verbal de contestat, menționam ca, din economia art. 34 al aceluiași act normativ, rezulta, ca acesta se bucura de o prezumție relativa de temeinicie, faptele cuprinse in procesul-verbal fiind, constatate prin propriile simțuri, de către agentul constatator, prezumție întărită de planșele fotografice realizate cu ajutorul mijlocului, tehnic certificat”.

Percepția organului constatator in funcție de sancțiunea aplicata conform conținutului procesului verbal cat si a planșelor fotografice, nu este cea reala. Mai mult, acesta a fost si rauintentionat. Se poate observa din planșele fotografie depuse de către intimata, doar semnul ce reprezintă oprirea interzisa. D. unghiul in care au fost efectuate aceste planșe fotografice, nu se poate observa si cel de-al doilea semn aflat la 50 de m de acesta, acela care semnalizeaza parcare. Din planșele depuse de către ea, rezultă ca in acel loc era parcare, ceea ce atesta cu atat mai puțin aspectul potrivit caruia, oprirea autoturismului proprietate personala ar fi obstructionat traficul rutier sau pietonal in vreun fel.

Pentru a se intelege pe deplin reaua-credinta a intimatei, solicită a se avea în vederea afirmația acesteia din intampinare, potrivit careia, autoturismul ar fi fost stationat pe trotuar. Descrierea faptei a fost realizata in mod corespunzător de către politistul local, cu indicarea locului, a mărcii si a numărului de înmatriculare a autoturismului si a stationarii neregulamentare a acestuia pe trotuar, in intervalul orar indicat. Autoturismul nu a fost stationat pe trotuar, astfel cum intimata in cea rea inducerea in eroare a instantei.

Cat privește mențiunea intimatei potrivit careia ar fi incidente dispozițiile speciale derogatorii ale art. 39 si 109 din OUG nr. 195/2002, precum si cele ale art. 181 din Regulamentul de aplicare a Codului Rutier, nu este de acord cu aceste precizări. Intimata face referire la acestea, in incercarea de a justifica redactarea si comunicarea procesului-verbal de contravenție la mai bine de 120 de zile de la comiterea faptei. Susține intimtata ca a trimis prin posta comunicarea cu . nr._/09.09.2014, depunand in acest sens o confirmare de primire, care asa cum se poate observa nu poarta semnătură sa.

Este ridicol ceea ce susține intimata pentru urmatoarele motive: comunicarea la care face aceasta referire, i-a fost inmanata personal la data de 09.09.2014, unde in josul paginii este completat personal de ea la rubrica conducător auto si este semnat personal. Prin urmare, intimata avea cunoștința de conducătorul auto din data savarsirii infracțiunii. Nici nu poate fi vorba ca ar fi incidente legile invocate de aceasta. Este insafara doar si poate incident art. 14 dni OG nr. 2/2001 care precizeaza foarte clar: „Executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sancțiunii”. Nu exista insa niciun act normativ care sa precizeze ca intimata poate sta sa se gandeasca patru luni de zile, ce sancțiune sa aplice contravenientului.

In opinia sa, potrivit celor învederate si regmenatate de legea romana, considera ca executarea sancțiunii contravenționale in ceea ce o privește, s-a prescris.

Susține in continuare intimata prin intampinare, la solicitarea de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, ca nu se impune aceasta, ca urmare a faptului ca in speta, sancțiunea aplicata este proporționala cu gradul de pericol social concret al faptei, avand in vedere ca nerespectarea regulilor de circulație pe drumurile publice pun in pericol grav pe ceilalți participanți la trafic. Mai precizeaza intimata ca o sancțiune pur simbolica, precum cea a avertismentului, nu este adecvata gravitatiiincalcarii constatate, mai ales ca reclamanta nu s-a manifestat in sensul înțelegerii faptei savarsite.

Daca intimata a vrut sa spună ca nu s-a manifestat in sensul înțelegerii faptei savarsite, datorita faptului ca a formulat contestatie la procesul-verbal de contravenție, este dreptul său de cetatean al acestei tari sa sesizeze instanta cu privire la o sancțiune care i se pare mult prea mare, ocazie in care sesizeazainstantei aspectele ce in opinia sa par a fi nelegale.

Personal, nu consideră sancțiunea cu avertisment ca fiind o sancțiune pur simbolica si consideră ca nici legiuitorul nu a avut aceasta intentie atunci cand a statuat-o in lege. Avertismentul este o sancțiune care atrage atentia contravenientului asupra faptei sale, dar care nu a pus in „pericol grav ” in cazul de fata, nici traficul si nici circulația pietonilor.

Mai mult, se poate observa din planșele depuse de către intimata care era fluxul traficului la acea ora, ca autoturismul era langa bordura si nu pe trotuar astfel cum afirma aceasta, iar din planșele depuse, se poate observa indicatorul privind parcarea la 50 de m de indicatorul cu oprirea interzisa.

Se poate observa de asemenea statia de autobuz, anterior indicatorului cu oprirea interzisa, care era libera. Se pot observa din planșele foto ca autoturismul era pe avarii, ceea ce atesta ce a afirmat, ca autoturismul a fost oprit pentru cateva minute. Prin urmare, la aceste aspecte a făcut referire cand a solicitat inlocuirea amenzii cu avertismentul, tocmai pentru faptul ca autoturismul nu reprezenta niciun fel de pericol, cu atat mai puțin vreunul grav, fiind de altfel in linie cu celelelateautoturime parcate. Consideră ca nu se justifica gravitatea faptei, astfel cum este descrisa de către intimata prin intampinare.

Analizând excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Astfel, procesul-verbal a fost întocmit la data de 21.01.2015, fiind comunicat petentei, conform dovezii de comunicare depuse la fila 37 din dosar și procesului-verbal de înmânare depus la fila 38, la data de 17.02.2015, fiind respectat termenul de o lună. Mai reține instanța, analizând susținerile contestatorului, că aceasta este confuzî în privința datei la care începe să curgă termenul prevăzut de lege pentru comunicarea procesului-verbal. Astfel instanța constată, din coroborarea dispozițiilor art. 14 alin. 1 și art. 25 alin. 2 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal trebuie comunicat în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancțiunii contravenționale. Or, data aplicării sancțiunii contravenționale în cazul de față este data la care a fost întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar nu data la care s-a pus în aplicare măsura tehnico administrativă a ridicării autoturismului, așa cum în mod eronat susține contestatoarea.

Pentru aceste motive, instanța urmează să respingă excepția prescripție executării sancțiunii contravenționale, ca neîntemeiată.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/21.01.2015, contestatoarea A. E. a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că, la data de 09.09.2014, a staționat voluntar neregulamentar cu vehiculul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ în intervalul orar 13.05-13.12 pe ., sector 6, București, în zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă”.(f. 26)

Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.

Instanța apreciază ca fiind neîntemeiate motivele de nulitate a procesului-verbal invocate de către contestator.

În ceea ce privește descrierea faptei, instanța constată ca fiind neîntemeiată susținerea contestatorului în sensul că nu s-a realizat descrierea corespunzătoare, instanța apreciind că agentul constatator a menționat toate elemente necesare pentru încadrarea juridică a faptei și pentru aprecierea gradului de pericol social. Instanța apreciază ca fiind lipsite de temei susținerile contestatorului în sensul că nu a fost măsurată distanța între autovehiculul sau și indicatorul rutier și nu s-au făcut mențiuni cu referire la incomodarea traficului din zonă, atât timp cât aceste aspecte nu au relevanță în privința reținerii elementelor constitutive ale contravenției. Lipsa unor atare elemente precum cele menționate nu echivalează cu lipsa oricărei mențiuni privind împrejurările în care a fost comisă contravențională.

Instanța apreciază ca fiind neîntemeiate susținerile contestatorului referitoare la lipsa mențiunii măsurii tehnico administrative în procesul-verbal, această măsură fiind dispusă prin intermediul dispoziției de ridicare. Astfel, instanța constată că prin prezenta plângere contestatorul a avut posibilitatea de a invoca diverse apărări inclusiv împotriva acestei măsuri, contrar susținerilor sale din plângerea contravențională.

În privința aspectelor invocate de petent referitoare la întocmirea procesului-verbal într-un alt format decât cel prevăzut de lege, instanța reține că, potrivit art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.

Instanța reține că utilizarea de către agentul constatator a formularului 1D este obligatorie atunci când fapta nu este percepută prin propriile simțuri de agentul constatator, în cauză, instanța reține că fapta a fost percepută prin propriile simțuri de către agentul constatator, fiind înregistrată și prin mijloace video în scop probatoriu.

Mai mult, instanța reține că utilizarea unui alt model ar putea atrage sancțiunea nulității relative în măsura dovedirii unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal. În cauză, petentul nu a făcut dovada unei astfel de vătămări, cu atât mai mult cu cât pe formularul pe care a fost întocmit agentul constatator a efectuat toate mențiunile prevăzute și de formularul 1D.

Mai mult, instanța reține că, prin Decizia nr. XXII/2007 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii, instanța supremă a statuat în sensul că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din Ordonanță." S-a reținut, în aceeași decizie, faptul că în raport de acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal se constată din oficiu se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului cu privire la conținutul lui, nulitatea să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, pe baza planșelor foto depuse de către intimată (f. 39-40), instanța constată faptul că autoturismul petentului a fost staționat pe partea carosabilă, cu nesocotirea dispozițiilor art. 65 din OUG nr. 195/2002 raportat la art. 142 lit. a și art. 143 lit. o din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002, potrivit cărora se interzice oprirea și staționarea în zona de acțiune a indicatorului oprirea interzisă.

Pe baza planșelor depuse la dosar, instanța constată că zona în care a fost staționat autoturismul contestatoarei nu este delimitată prin marcaje specifice spațiilor amenajate pentru parcarea autoturismelor, iar faptul că există și alte autoturisme staționate, nu este de natură a conferi zonei respective o atare destinație.

Relevant este că, așa cum rezultă fără dubiu din planșele fotografice, autovehiculul petentului se afla în zona de acțiune a indicatorului oprirea interzisă( existând pe indicatorul „oprirea interzisă” o dublă săgeată care semnifică, conform prevederilor OUG nr. 195/2002, faptul că oprirea este interzisă și înainte și după indicatorul menționat, aspect care ar fi trebuit să fie cunoscut unei persoane care a promovat examenul pentru obținerea permisului de conducere)

De asemenea, instanța apreciază neîntemeiate susținerile petentului conform cărora prin staționarea sa în locul respectiv nu a stânjenit traficul. Pe de o parte, instanța constată că stânjenirea traficului nu este o condiție pentru reținerea faptei ca fiind contravenție și nici pentru ridicarea autovehiculelor putând fi dispusă ridicarea autovehiculelor care staționează în alte locuri decât cele în care este permisă această manevră, potrivit art. 8 din Anexa nr. 2 a HCL S. 6 nr. 4/2010, iar pe de altă parte este evident că prin staționarea sa pe prima bandă destinată circulației autovehiculelor s-a produs o stânjenire a traficului atât timp cât acea bandă de circulație nu a mai fost utilizată în scopul în care a fost prevăzută.

Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că în mod corect a fost reținută în sarcina contestatorului staționarea neregulamentară, constatând, totodată, că agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate, respectând criteriile prevăzute de art. 21 din OG 2/2001, având în vedere gradul de pericol social minim al faptei, mijloacele și modalitatea de săvârșire, persoana petentului. Are în vedere instanța că petentul nu a negat în nici un moment faptul că a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Mai mult, instanța constată că petentul a recunoscut, prin chiar plângerea contravențională formulată, că la data de 09.09.2014 a staționat voluntar pe .> Având în vedere toate considerentele anterior expuse, instanța apreciază că plângerea contravențională este neîntemeiată urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca neîntemeiată, excepția prescripției executării sancțiunii invocată de contestatoare.

Respinge plângerea contravențională formulată de contestatoarea A. E., domiciliată în București, ., .. D, ., sector 6, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ S. 6, cu sediul în București, . d, sector 6, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria S. 6.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

B. B. A. LuizaToma P. C.

Red. BBAL/4ex. 27.07.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 5145/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI