Contestaţie la executare. Sentința nr. 5858/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 5858/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 28-07-2015 în dosarul nr. 5858/2015

DOSAR NR._

RO M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 5858

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.07.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: I. D. M.

GREFIER: E. C. P.

Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul Consiliul S. al Magistraturii, în contradictoriu cu intimata M. M. M..

La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării părților, în conformitate cu art. 104 pct. 13 din HCSM nr. 387/2005.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

În baza 131 raportat la art. 651 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial pentru soluționarea litigiului..

Instanța, în conformitate cu disp. art. 238 Cod de procedură, civilă apreciază că procedura necesară pentru cercetarea procesului durează estimativ 3 luni de zile.

Instanța, considerând proba cu înscrisuri, solicitată de contestatoare, prin cererea de chemare în judecată și proba cu înscrisuri, solicitată de intimată, prin întâmpinare, ca fiind admisibilă și concludentă, putând duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 255 și art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, o încuviințează.

Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 25.02.2015, sub numărul_, contestatorul Consiliul S. al Magistraturii, în contradictoriu cu intimata M. M. M., domiciliată în Cluj-N., CNP_, ., apartament 106, județul Cluj, a formulat contestație la executare împotriva somației emisă la data de 11.02.2015, a încheierii de încuviințare a executării silite din data de 10.02.2015 și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 10.02.2015 emise de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P. în dosarul de executare nr. 214/2015, în contradictoriu cu creditoarea M. M. M., prin care a solicitat anularea, în parte, a acestora, cu privire la cheltuielile de executare și respectiv diferența de 300 lei adăugată debitului de 719,9 lei stabilit prin titlul executoriu.

În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că, prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 959 din 29.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2644 din 5.06.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus, printre altele, obligarea Consiliului S. al Magistraturii la plata sumei de 719,9 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și contravaloare bilet de avion.

Prin somația emisă la data de 11.02.2015, emisă de către Biroul Executorilor Judecătorești asociați D. G., L. G. și M. P. în dosarul de executare nr. 214/2015, contestatorul a fost somat ca, în termen de 15 zile de la data primirii, să procedeze la luarea tuturor măsurilor care se impun pentru virarea sumei de 1.578,47 lei în contul indicat în cuprinsul acestui act.

Executarea silită a creanței aferente titlului executoriu mai sus menționat s-a solicitat de către creditoarea M. M. M., cererea fiind încuviințată de executorul judecătoresc în conformitate cu prevederile art. 665 din codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 632 și art. 662 din Codul de procedură civilă.

Suma pentru care s-a emis somația a fost menționată în încheierea executorului judecătoresc emisă la data de 10.02.2015, fiind compusă din debit în cuantum de 1.019,90 lei și cheltuieli de executare în cuantum de 558,57 lei, defalcate astfel: 126,47 lei - onorariu executor judecătoresc, 132,10 lei alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite și 300 lei - onorariu avocat.

Contestatorul a învederat faptul că executarea silită solicitată în temeiul titlului executoriu sus menționat a fost pornită pentru o sumă ce excede creanței stabilită în mod irevocabil în sarcina acestuia.

Astfel, contestatorul a reiterat că, prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 959 din data de 29.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2644 din data de 05.06.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus, printre altele, obligarea Consiliului S. al Magistraturii la plata sumei de 719,9 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și contravaloare bilet de avion.

Actele de executare contestate prin prezenta cerere prevăd un debit de 1.019,19 lei, la care se adaugă cheltuieli de executare în cuantum de 558,57 lei, defalcate astfel: 126,47 lei - onorariu executor judecătoresc, 132,10 lei alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite și 300 lei - onorariu avocat.

Contestatorul a apreciat că suma prevăzută cu titlu de debit în sarcina acestuia a fost stabilită în mod nelegal, din actele de executare emise nereieșind modalitatea de calcul a acestei sume sau justificarea sa peste cea stabilită prin titlul executoriu.

În consecință, contestatorul a apreciat că actele de executare au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 632, art. 662 și art. 665 alin. 3 din Codul de procedură civilă, neexistând un titlu executoriu pentru suma de 300 lei adăugată fără justificare creanței stabilită prin sentința civilă nr. 959 din 29.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2644 din 5.06.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Suma de 300 lei nu poate reprezenta dobândă moratorie, întrucât o astfel de obligație nu a fost stabilită prin titlul executoriu și nici actualizare cu indicele de inflație, având în vedere că o astfel de pretenție nu poate fi formulată decât pentru perioada ulterioară rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu.

Dobânda moratorie și respectiv actualizarea creanței cu rata inflației pot fi stabilite și respectiv acordate numai în condițiile art. 628 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă.

În acest context, contestatorul a subliniat că, potrivit art. 22 din Legea nr.554/2004, cu modificările ulterioare, doar hotărârea definitivă (irevocabilă) are caracter executoriu.

Prin urmare, actualizarea cu rata inflației a creanței stabilită printr-o astfel de hotărâre, poate fi făcută începând doar cu momentul rămânerii definitive/irevocabile a hotărârii.

Or, este evident că suma de 300 de lei adăugată de executorul judecătoresc debitului principal, nu poate constitui actualizarea creanței de 719,9 lei, pentru o perioadă de aproximativ opt luni, respectiv pentru perioada cuprinsă între data de 05.06.2014 (data rămânerii irevocabile a hotărârii ce constituie titlu executoriu) și data stabilirii acestei sume prin actele de executare atacate, respectiv 10.02.2015.

În ceea ce privește cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc la suma de 558,57 lei, defalcate astfel: 126,47 lei - onorariu executor judecătoresc, 132,10 lei alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite și 300 lei - onorariu avocat, contestatorul a apreciat că acesta nu poate fi obligat la astfel de cheltuieli.

În argumentare, contestatorul a învederat faptul că, deși astfel de cheltuieli sunt generate de procedura executării silite a obligațiilor stabilite printr-un titlu executoriu, conform art. 669 din Codul de procedură civilă, aceste cheltuieli nu pot fi disociate de culpa debitorului care nu și-a îndeplinit de bunăvoie o obligație ce-i incumbă, determinând astfel prin atitudinea sa, recurgerea la forța coercitivă a statului.

Or, executarea silită pornită de creditoare nu se datorează refuzului de executare al contestatorului.

Neexecutarea titlului executoriu de care se prevalează intimata se datorează de fapt culpei acesteia, care nu a adus la cunoștința contestatorului un cont bancar în care suma datorată ar fi putut fi virată și nici nu s-a prezentat la casieria instituției pentru a încasa suma cuvenită.

Or, este evident că în lipsa unor astfel de elemente, executarea de bunăvoie a titlului executoriu a fost practic imposibilă.

Contestatorul a învederat faptul că, în lipsa unor impedimente determinate de atitudinea creditorilor sau a unor impedimente legale, subscrisul a procedat în mod constant la executarea de bunăvoie a obligațiilor stabilite prin titluri executorii în sarcina sa.

Cu privire la suma de 132,10 lei, reprezentând alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite, contestatorul a solicitat a se observa că această sumă nu a fost circumstanțială de către executorul judecătoresc, neexistând precizări neechivoce pentru a lămuri în ce constau aceste cheltuieli și nici dovezi cu privire la efectuarea lor.

Referitor la suma de 300 de lei plătită cu titlu de onorariu avocat, contestatorul a apreciat că este necesar să se facă dovada de către intimata creditoare a serviciilor real prestate de avocat în această fază procesuală, cu atât mai mult cu cât aceasta are studii juridice superioare.

În acest context, contestatorul a subliniat că această etapă procesuală este reglementată de legiuitor pentru a pune la îndemâna părții o cale de realizare a creanței stabilită prin titlu executoriu în caz de împotrivire a debitorului, iar nicidecum un mijloc de îmbogățire nejustificat, prin pretinderea unor sume ce nu reprezintă contravaloarea unor cheltuieli reale și necesare.

Având în vedere argumentele mai sus prezentate, contestatorul a solicitat anularea, în parte a actelor de executare emise în dosarul de executare nr 214/2015 al Biroului Executorilor Judecătorești asociați D. G., L. G. și M. P., cu privire la cheltuielile de executare și respectiv diferența de 300 lei, adăugată debitului de 719,9 lei stabilit prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 959 din data de 29.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2644 din 5.06.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 711 și următoarele din Codul de procedură civilă, precum și OG nr. 22/2002, cu modificările ulterioare.

La data de 12.03.2015, prin compartimentul registratură, contestatorul a depus la dosar, în copie, sentința civilă nr.959/29.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, decizia nr. 2644 din data de 05.06.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, încheiere de încuviințare pronunțată la data de 10.02.2015 de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P., somație emisă la data de 11.02.2015.

La data de 06.04.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca nefondată, a contestației, prin care se solicită anularea parțială a actelor de executare, respectiv, anularea în parte a somației, a încheierii de încuviințare a execuției silite și încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită emise în dosarul execuțional 214/2015 de către B. Asociați G. și P., pentru considerentele expuse în continuare.

Referitor la solicitarea de anulare a actelor de executare în ceea ce privește cheltuielile de executare silită încuviințate, poziția intimatei a fost în sensul că se opune categoric admiterii contestației.

Așa cum însuși contestatorul parțial a recunoscut cheltuielile generate de procedura executării silite a creanței stabilite prin sentința civilă nr. 959 din data de 29.11.2012 a Curții de Apel Cluj, rămasă definitivă la data de 05.06.2013 prin decizia nr._ a ICCJ, au fost în mod legal încuviințate și se datorează în virtutea art. 669 Noul Cod de procedură civilă, fiind generate de pasivitatea debitorului.

S-a arătat însă că aceste cheltuieli de executare nu pot fi disociate de culpa debitorului, culpă care ar consta în neîndeplinirea voluntară a obligației, și care, în cazul contestatorului nu ar exista, contestatorul încercând în continuarea argumentării să transfere culpa în sarcina creditoarei, respectiv a intimatei care, în mod culpabil, nu ar fi indicat contestatorului un cont bancar pentru a se realiza viramentul debitului datorat și nici nu s-a prezentat la casieria instituției pentru a încasa suma cuvenită.

Raportat la aceste susțineri, în afară de simplele afirmații prezentate de persoana care a redactat contestația, nu există la dosar însă nici o dovadă care să ateste că debitorul CSM s-ar fi adresat până la data când a fost somat, intimatei, exprimând intenția neechivocă de a-și executa obligația, iar intimata nu ar fi cooperat, respectiv nu ar fi facilitat viramentul sumelor prin punerea la dispoziția debitorului a contului său bancar.

Cea de-a doua susținere este chiar hilară în contextul în care contestatorul, raportat la mijloacele tehnice de care dispun azi, are chiar pretenția deplasării intimatei creditoare la sediul acestuia pentru a ca acesta să își poată executa ,,de bunăvoie,, obligația, în condițiile în care cheltuielile minimale de deplasare cu autoturismul Cluj-București ar absorbi aproape jumătate din suma de recuperat de la contestator.

Așadar, raportat la lipsa unei dovezi în sensul arătat, susținerile contestatorului apar drept pur declarative, făcute „pro causa,, și nu prezintă temeinicia unei dovezi care să-l absolve de culpă, respectiv să permită instanței să-l exonereze de la plata cheltuielilor de executare silită în prezentul dosar execuțional.

Potrivit art.622 Noul Cod de procedură civilă, obligațiile constatate prin titluri executorii se execută de către debitori, de bunăvoie, în caz contrar creditorul poate apela la procedura execuției silite, fiind în acest caz îndrituit și la obținerea, de la debitor, a tuturor cheltuielilor făcute în scopul executării silite a datoriei, (art. 669 Noul Cod de procedură civilă).

Data de la care naște obligația debitorului de a executa voluntar obligația care îi incumbă, este data rămânerii definitive a hotărârii care constituie titlul executoriu, începând cu acest moment legea nu mai impune creditorului să aibă o anumită atitudine ci, dimpotrivă, debitorul este obligat sau, mai corect și legal spus, interesat să depună toate diligențele și să facă toate demersurile pentru a executa debitul voluntar, în scopul de a nu mai suporta și cheltuielile unei execuții silite. Aceste principii se aplică tuturor debitorilor fără deosebire, iar contestatorul CSM nu face excepție (art. 669, pct. 2 teza II, teza III).

Intimata a asistat aproape 8 luni la pasivitatea debitorului, sperând că va fi contactată.

Or, în această fază procesuală, intimata nu mai avea obligația legală de a se adresa în prealabil cu o cerere debitorului, cerere expediată tot pe cheltuiala acesteia, înainte de a se adresa executorului judecătoresc, excepțiile fiind expres și limitativ prevăzute de lege (art. 662 pct.4 Noul Cod de procedură civilă) fiind aplicabile doar în cazul unor obligații de a face, nu și în cel al obligațiilor de a da (plata unor sume de bani, în cazul de față), aceste excepții nefiind deci, aplicabile în speța de față.

Prin urmare, revine contestatorului nu s-a spune obligația ci, mai degrabă, interesul de a depune diligențele necesare și a face demersuri pentru executarea voluntară a debitului, iar procurarea datelor necesare contactării intimatei creditoare pentru a realiza acest lucru îl vizează exclusiv.

Singura împrejurare de exonerare a debitorului ar fi un impediment legal sau dovada refuzului creditorului de a primi prestația ori dovada împiedicării debitorului de către creditor de a executa obligația, ceea ce nu este cazul și nici nu s-a dovedit în speța de față.

Contrar celor expuse, dacă intenționa la modul real să se execute voluntar, contestatorul a avut la dispoziție 4 surse la care ar fi putut apela pentru a fi în măsură să intre în legătură cu subsemnata în demersul său de a-și anunța intenția de plată a creanței.

Astfel, putea apela la datele existente în cele 2 dosare personale ale intimatei (este vorba de dosarul de înscriere la concursul de admitere din sesiunea martie 2009, - precizând că după epuizarea primei etape a concursului, conform Regulamentului, s-a mai solicitat candidaților întocmirea unui al doilea dosar, și acesta conținând datele personale și de contact ale candidatului).

În ipoteza în care aceste dosare nu se mai păstrează, CSM putea accesa datele personale, precum și datele de contact ale Societății de avocatură, respectiv ale avocatului titular care a reprezentat subsemnata din dosarul în care s-a judecat în contradictoriu cu CSM și în care s-au pronunțat hotărârile civile menționate anterior ce constituie chiar titlul executoriu în baza căruia CSM are calitatea de debitor în prezentul dosar execuțional, hotărâri citate chiar de contestator, ori dacă nu, datele cu care figurează în ultima hotărâre, cea pronunțată de ICCJ.

Contestatorul putea să notifice în scris prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire pe adresa de domiciliu al intimatei care figurează în dispozitivul acestor hotărâri, intenția de a face plata adresând, totodată, solicitările invocate: să comunice un cont bancar etc.

Așa cum s-a arătat anterior, nu există nici o dovadă în acest sens.Tot adresa domiciliului era suficientă pentru a trimite sumele prin mandat poștal. Iar dacă intimata refuza primirea, sumele se puteau consemna într-un cont deschis de CSM, la dispoziția intimatei.

Este însă, inutil, să expună aceste aspecte pe care contestatorul le cunoaște sau ar trebui să le cunoască.

Referitor la sumele reprezentând cheltuieli de executare, intimata a opinat că debitorul nu poate fi exonerat de la plata nici uneia din acestea, respectiv onorar executor, cheltuieli de executare, onorar avocat pentru faza de executare silită, dat fiind caracterul lor necesar, (art. 669, pct. 2 teza II, pct.3 Noul Cod de procedură civilă).

Intimata a solicitat ca să observe că debitorul nu s-a referit în nici un fel în criticile sale la onorariul executorului judecătoresc, mai exact la cuantumul acestuia. Anticipând, intimata a apreciat că, raportat la sumele ce fac obiectul debitului principal, și la munca efectivă a executorului, cuantumul onorariului este justificat, proporțional, orientat spre valoarea minimală a onorariilor practicate pentru urmăriri având ca obiect debite similare, dacă nu reprezintă chiar onorariul minimal. Intimata a solicitat a se respinge orice eventuale cereri de reducere a onorariului de executor.

În ceea ce privește critica legată de lipsa circumstanțierii sumelor care intră în componența sumei totale de 132.10 lei percepute cu titlul de alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite, susținerile sunt nefondate. Intimata nu crede că, potrivit legii, executorul era obligat să anexeze somației toate chitanțele, borderourile etc. sau fișa de calcul care atestă efectuarea acestor cheltuieli.

Trebuie înțeles că aceste cheltuieli reflectă nu doar taxele efectiv achitate oficiului poștal pentru expedierile înscrisurilor ce trebuie comunicate, potrivit legii, părților din dosar, ori contravaloarea serviciilor de curierat (transport) efectuate, dar reflectă și costurile legate de asigurarea funcționării activității biroului executorului care pune la dispoziție serviciile de executare silită: contravaloarea hârtiei, tonerului, (imprimare și xerocopiere, arhivare), costuri de redactare (reflectă salariile angajaților, plata utilităților: energie electrică, internet, telefonie, fax), etc. cu privire la care nu pot fi atașate chitanțele efective ci doar dovezi din programele de contabilitate care cuantifică aceste cheltuieli.

Cuantumul total al acestora este unul rezonabil deci credibil, având în vedere că doar trimiterile recomandate expediate Biroului execuțional de către avocatul subsemnatei reprezintă suma de 14,50 lei din acest total. Intimata a anexat dovezile în acest sens.

Aceste cheltuieli au fost efectuate la modul real, sunt efective, sens în care intimata a anexat prezentei Nota de calcul emisă și comunicată acesteia de B. Asociați G. și P., prin urmare a solicitat respingerea contestației referitor la exonerarea debitorului de la plata acestora.

Cu privire la onorariul avocațial, nu se pune problema oportunității sau realității acestuia, oportunitatea fiind justificată prin însăși necesitatea de a recupera spezele de judecată prin demararea executării silite, iar realitatea acestuia prin anexarea copiei chitanței reprezentând onorariul avocațial. Debitorul ar fi putut contesta așadar doar mărimea cuantumul onorariului, nu si oportunitatea perceperii acestuia. S-a mai susținut că e necesar a se face dovada serviciilor real prestate de avocat, întrucât intimata are studii juridice superioare, mai mult, s-a avansat ideea dorinței intimatei de îmbogățire fără just temei.

Intimata a considerat, în toate cazurile, că aceasta, în pofida studiilor juridice superioare, nu este obligată să își justifice opțiunile, nefiind neapărat necesar să angajeze avocatul pentru cunoștințele de specialitate în domeniul juridic, ci pur și simplu ca pe un mandatar, respectiv persoana care să se ocupe de la primul până la ultimul act de recuperarea creanței respective, mandatar care, în plus, este și specializat în domeniul juridic, fiind avocat, în condițiile în care intimata nu se putea ocupa de aceasta, ceea ce s-a și realizat. Iar motivul constă în lipsa de timp fizic efectiv în această perioadă intimata fiind extrem de ocupată nu doar cu munca acesteia prin care își asigură traiul zilnic dar și cu frecventarea cursurilor Universității de Medicină și farmacie ,, I. H.,, Cluj-N., precum și cu pregătirea lucrărilor pentru examenul de licență (depunând o dovadă în acest sens).

Mandatul avocatului a constat nu doar în redactarea și expedierea cererii de executare silită și dovezilor către executor pentru întocmirea dosarului execuțional, ci în primul rând, având în vedere că executorul competent teritorial se afla pe raza municipiului București, în căutarea, contactarea și angajarea unui executor care să prezinte garanțiile unei colaborări deschise și facile și care oferă servicii la un cost rezonabil și avantajos pentru aceasta. Având în vedere promovarea contestației, avocatul s-a ocupat și de colaborarea cu biroul execuțional pentru procurarea informațiilor necesare pregătirii apărărilor în prezentul dosar precum și la formularea prezentei întâmpinări, anexând corespondența purtată de avocat cu biroul execuțional.

Onorariile percepute, atât cel avocațial cât și onorariul executorului, sunt unele rezonabile și justificate prin prisma faptului că, spre exemplu, o simplă consultație juridică avocațială și/sau notarială are costuri cuprinse între 50-100 lei, doar redactarea unei procuri notariale costă între 35-80 lei, apărarea din oficiu al unui inculpat costă 300 lei, eliberarea unui duplicat după o diplomă de studii de la UMF I. H. Cluj costă 100 lei (a se vedea site-ul acestei unități de învățământ), iar taxele pentru înscrierea și participarea la examenele de admitere în magistratură percepute de contestator la data când a candidat intimata în 2009, erau de 350 lei, iar la nivelul anului 2014 erau de 400 lei.

Intimata a solicitat respingerea eventualelor cereri de ajustare în sensul reducerii, a cuantumului acestor onorarii.

În ceea ce privește anularea actelor de executare cu privire la suma de 300 lei care s-a adăugat debitului principal de 719.9 lei, acest capăt de cerere a rămas fără obiect, așa cum rezultă din dovezile anexate prezentei. Urmare sesizării intimatei, executorul a dispus citarea părților pentru îndreptarea erorii materiale de calcul respectiv de redactare strecurate în somație și în încheierea de încuviințare a execuției silite, respectiv pentru emiterea unei noi somații pentru suma de 719,9 lei.

În consecință, intimata a solicitat instanței să constate că petitul referitor la anularea sumei în cuantum de 300 lei a rămas fără obiect.

Intimata a menționat că nu dorește decât recuperarea cheltuielilor efectiv făcute pentru obținerea sumei de 719,9 lei, nici o sumă în plus, deci îmbogățirea acesteia fără just temei or, dacă s-ar admite contestația, intimata ar trebui să suporte cheltuielile făcute cu executarea, deci din sumele cuvenite ar recupera doar suma de 161,33 lei, ceea ce ar fi și nelegal și inechitabil, (art.669 Noul Cod de procedură civilă). Intimata a solicitat ca instanța să observe că, la fondul cauzei și în căile de atac, nici măcar nu a solicitat onorariul avocațial.

Pentru toate motivele expuse mai sus, intimata a solicitat respingerea ca nefondată a contestației la executare cu menținerea în totalitate a actelor de executare prin care s-a încuviințat cheltuielile de executare în cuantum total de 558,57 lei.

Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, chitanță onorariu avocațial nr.29/20.01.2015, chitanțe doveditoare a contravalorii trimiterilor poștale efectuate de avocat pentru intimată, din data de 04.02.2015, respectiv din 10.02.2015, fișa de calcul a cheltuielilor de executare astfel cum i-a fost comunicată de către biroul executorului prin e-mail, cerere adresată B. prin avocat și dovada, corespondența purtată de avocat prin e-mail pentru formularea apărărilor, diploma de merit.

La data de 20.04.2015, prin compartimentul registratură, contestatorul a depus la dosar precizare a contestației la executare introdusă împotriva somației din data de 11.02.2015, a încheierii de încuviințare a executării silite din data de 10.02.2015 și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 10.02.2015, astfel cum ulterior au fost rectificate, emise de către Biroul Executorilor Judecătorești asociați D. G., L. G. și M. P. în dosarul de executare nr. 214/2015, în contradictoriu cu creditoarea M. M. M., față de care a învederat următoarele:

Prin încheierea de încuviințare rectificativă din data de 08.04.2015 emisă de către Biroul Executorilor Judecătorești asociați D. G., L. G. și M. P. în dosarul de executare nr. 214/2015, însoțită de încheierea de cheltuieli rectificativă și de somația rectificativă din aceeași dată, s-a rectificat de către executorul judecătoresc eroarea privind suma stabilită prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 959 din data de 29.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr.2644 din data de 05.06.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, menționându-se suma de 719,9 lei, în loc de 1.019,90 lei, cum greșit s-a trecut inițial.

Totodată, au fost stabilite prin încheierea de cheltuieli rectificativă din data de 08.04.2015 suma de 89,27 lei, reprezentând onorariu avocat, 132,10 lei, constând în alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite și 300 lei - onorariu avocat.

S-a emis somația rectificativă din data de 08.04.2015 prin care Consiliul S. al Magistraturii a fost somat ca în termen de 15 zile de 1a data primirii să ia măsurile care se impun pentru virarea către creditoare a sumei de 1.241,27 lei.

Contestatorul a precizat faptul că își menține contestația la executare cu privire la actele emise în dosarul de executare sus menționat, astfel cum acestea au fost ulterior rectificate, cu precizarea că obiectul contestației vizează, față de precizările aduse, cheltuielile de executare reprezentând onorariu executor judecătoresc, alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite și onorariu avocat.

Or, executarea silită pornită de creditoare nu se datorează refuzului de executare al contestatorului.

Neexecutarea titlului executoriu de care se prevalează creditoarea se datorează de fapt culpei acesteia, care nu a adus la cunoștința subscrisului un cont bancar în care suma datorată ar fi putut fi virată și nici nu s-a prezentat la casieria instituției pentru a încasa suma cuvenită.

Or, este evident că în lipsa unor astfel de elemente, executarea de bunăvoie a titlului executoriu a fost practic imposibilă.

Contestatorul a învederat faptul că, în lipsa unor impedimente determinate de atitudinea creditorilor sau a unor impedimente legale, acesta a procedat în mod constant la executarea de bunăvoie a obligațiilor stabilite prin titluri executorii în sarcina sa, în acest sens precizând că, ulterior primirii somației în care se menționa contul bancar, contestatorul a procedat la plata debitului principal (atașând dovada efectuării plății - O.P. nr. 903/23.03.2015).

Având în vedere argumentele de fapt și de drept prezentate în cuprinsul contestației la executare formulate, contestatorul a solicitat anularea, în parte, a actelor de executare, astfel cum ulterior au fost rectificate, emise în dosarul de executare nr.214/2015 al Biroului Executorilor Judecătorești asociați D. G., L. G. și M. P., cu privire la cheltuielile de executare.

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 711 și următoarele din Codul de procedură civilă, precum și OG nr. 22/2002, cu modificările ulterioare.

Cererea precizatoare a fost însoțită de copii de pe încheierea de încuviințare rectificativă din data de 08.04.2015 emisă de către Biroul Executorilor Judecătorești asociați D. G., L. G. și M. P. în dosarul de executare nr. 214/2015, însoțită de încheierea de cheltuieli rectificativă și de somația rectificativă din aceeași dată.

La data de 21.04.2015, prin compartimentul registratură, intimata a depus la dosar precizare prin care a înțeles să completeze probațiunea depusă în susținerea apărărilor descrise la punctul 2 (ultim) din întâmpinare prin anexarea înscrisurilor comunicate acesteia de B. G. și P. la data de 14.04.2015, respectiv cu noua încheiere de încuviințare a execuției silite și noua somație, emise urmare îndreptării de eroare materială strecurate în încheierea de încuviințare a execuției silite inițiale, emisă la data de 10.02.2015.

În consecință, raportat la aceste dovezi, intimata a arătat că își menține poziția exprimată la punctul 2 din întâmpinare, respectiv a solicitat instanței să constatate că solicitările contestatorului CSM descrise la punctul II litera a din contestația la executare, referitoare la debitul principal încuviințat de executor cu privire la suma totală de 1019,19 lei, au rămas fără obiect, solicitând ca instanța să procedeze în consecință.

În ceea ce privește noul cuantum în valoare de 89.27 lei al onorariului executorului stabilit urmare rectificărilor susmenționate, calculat în raport de cuantumul rectificat al debitului ce face obiectul urmăririi silite, intimata a învederat că își menține aceeași poziție descrisă la punctul 1 lit. b din întâmpinare, respectiv a solicitat respingerea ca nefondate a cererilor de exonerare a debitorului de la plata cheltuielilor de executare silită și, implicit, eventualele cereri ale debitorului de exonerare de la plata onorariului de executor, astfel cum a fost rectificat, precum și de la orice altă eventuală cerere a debitorului de reducere a cuantumului acestuia din urmă.

Intimata a anexat în copie, proces verbal încheiat la data de 01.04.2015, încheiere încuviințare rectificativă pronunțată la data de 08.04.2015, somație rectificativă emisă la data de 08.04.2015 și încheiere cheltuieli rectificativă din data de 08.04.2015.

La data de 05.05.2015, prin compartimentul registratură, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare față de întâmpinarea formulată de intimata creditoare M. M. M., prin care a invocat, suplimentar argumentelor prezentate în cuprinsul contestației la executare și al precizării ulterioare, următoarele aspecte:

Argumentele intimatei contestatoare prezentate în întâmpinarea formulată:

Intimata creditoare a susținut că, în ceea ce privește creanța stabilită prin titlul executoriu, contestatorul a încercat să acrediteze existența unei culpe a acesteia în neexecutarea benevolă a obligației de plată.

Cu privire la sumele reprezentând cheltuieli de executare, intimata creditoare a opinat în sensul că debitorul nu poate fi exonerat de plata niciuneia dintre acestea.

Astfel, s-a susținut că lipsa circumstanțierii sumelor care intră în componența sumei totale de 132,10 lei percepute cu titlu de „alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite’’ nu poate conduce la scutirea debitorului de la plata acestora, neexistând o obligație legală a executorului de a anexa somației toate chitanțele, borderourile sau fișa de calcul care atestă efectuarea lor.

În ceea ce privește onorariul avocațial, intimata creditoare a invocat faptul că nu se poate pune problema oportunității sau realității acestuia, oportunitatea fiind justificată

Considerentele Consiliului S. al Magistraturii în combaterea susținerilor intimatei creditoare.

Contestatorul a apreciat că nu pot fi primite criticile intimatei creditoare referitoare la pretinsul transfer al culpei în executarea obligației stabilită în sarcina acestuia prin titlul executoriu de care aceasta se prevalează.

Totuși, contestatorul a reiterat faptul că intimata creditoare putea, anterior demarării executării silite, să solicite acestuia, printr-o simplă cerere, executarea benevolă a obligației, indicând un cont bancar în care suma să-i fie virată.

Aserțiunile acesteia referitoare la faptul că o astfel de cerere ar fi implicat costuri suplimentare sunt contrazise de însuși faptul că procedura de executare silită implică costuri net superioare adresării unei simple cereri ce putea fi transmisă extrem de facil, fără să implice vreo cheltuială, prin mijloacele de comunicare electronică.

În dovedirea faptului că nu se poate reține vreo culpă în sarcina contestatorului, decurgând din neexecutarea obligației până la momentul la care intimata creditoare a indicat contul său bancar, contestatorul a arătat că, ulterior primirii somației în care se menționa contul bancar, acesta a procedat la plata debitului principal (atașând dovada efectuării plății-O.P. nr. 903/23.03.2015).

În ceea ce privește cheltuielile de executare, contestatorul a precizat că își menține contestația la executare cu privire la acestea.

Sub acest aspect, contestatorul a învederat faptul că, deși astfel de cheltuieli sunt generate de procedura executării silite a obligațiilor stabilite printr-un titlu executoriu, conform art. 669 din Codul de procedură civilă, aceste cheltuieli nu pot fi disociate de culpa debitorului care nu și-a îndeplinit de bunăvoie o obligație ce-i incumbă, determinând astfel prin atitudinea sa, recurgerea la forța coercitivă a statului.

Or, executarea silită pornită de creditoare nu se datorează, așa cum a expus mai sus, refuzului de executare al contestatorului.

În lipsa unor impedimente determinate de atitudinea creditorilor sau a unor impedimente legale, contestatorul a procedat în mod constant la executarea de bunăvoie a obligațiilor stabilite prin titluri executorii în sarcina sa.

Cu privire la suma de 132,10 lei, reprezentând alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite, contestatorul a reiterat faptul că această sumă nu a fost circumstanțiată de către executorul judecătoresc, neexistând precizări neechivoce pentru a lămuri în ce constau aceste cheltuieli și nici dovezi cu privire la efectuarea lor.

Dacă ar fi primite susținerile intimatei creditoare referitoare la inexistența unei obligații a executorului judecătoresc de a circumstanția și dovedi efectuarea unor astfel de cheltuieli, aceasta ar echivala cu posibilitatea executorului judecătoresc de a stabili, în mod arbitrar, asemenea cheltuieli, care nu ar putea fi verificate nici de debitorul în sarcina căruia sunt puse, dar nici de instanța de judecată.

Referitor la suma de 300 de lei plătită cu titlu de onorariu avocat, contestatorul a subliniat încă o dată că este necesar să se facă dovada de către intimata creditoare a serviciilor real prestate de avocat în această fază procesuală, cu atât mai mult cu cât aceasta are studii juridice superioare.

În acest context, contestatorul a precizat că această etapă procesuală este reglementată de legiuitor pentru a pune la îndemâna părții o cale de realizare a creanței stabilită prin titlu executoriu în caz de împotrivire a debitorului, iar nicidecum un mijloc de îmbogățire nejustificat, prin pretinderea unor sume ce nu reprezintă contravaloarea unor cheltuieli reale și necesare.

Având în vedere toate argumentele de fapt și de drept prezentate în cuprinsul contestației la executare formulate, al precizării ulterioare a acesteia și al prezentului răspuns la întâmpinare, contestatorul a solicitat anularea, în parte, a actelor de executare, astfel cum au fost rectificate, emise în dosarul de executare nr. 214/2015 al Biroului Executorilor Judecătorești asociați D. G., L. G. și M. P., cu privire la cheltuielile de executare.

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 716 alin.1 coroborate cu cele ale art. 201 alin.2 din Codul de procedură civil.

Urmare solicitării instanței, la data de 22.05.2015, prin compartimentul registratură, au fost înaintate la dosar copii conforme cu originalul de pe înscrisurile din dosarul de executare silită nr.214/2015 (filele 79-113).

Prin sentința civilă nr.5280/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Cluj N., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 București.

Pe rolul Judecătoriei sector 6 București, cauza a fost înregistrată la data de 04.06.2015, sub numărul_ .

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt,

Prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 959 din 29.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2644 din 5.06.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus, printre altele, obligarea contestatorului Consiliului S. al Magistraturii la plata sumei de 719,9 lei către intimata M. M. M., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și contravaloare bilet de avion.

În dosarul de executare nr. 214/2015 aflat pe rolul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P. (f. 79-113, ds.declinat) s-a pus în executare silită titlul executoriu amintit, solicitându-se inițial contestatoarei să achite suma de 1.578,47 lei (debit și cheltuieli de executare).

Prin încheierea de încuviințare rectificativă din data de 08.04.2015 emisă de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P., s-a rectificat de către executorul judecătoresc eroarea privind suma stabilită prin titlul executoriu, menționându-se în mod corect valoarea debitului principal urmărit silit, anume suma de 719,9 lei, în loc de 1.019,90lei, cum greșit s-a trecut inițial, fiind recalculat raportat la valoarea debitului, și onorariul executorului judecătoresc.

Contestatorul a achitat debitul principal în sumă de 719,9 lei la data de 23.03.2015 (f. 58 ds.declinat).

În drept,

Potrivit art. 712 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.

Conform art. 720 alin. 1 Cod procedură civilă, dacă admite contestația la executare, instanța, ținând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseși, va anula ori lămuri titlul executoriu.

În speță, instanța reține că debitorul din titlul executoriu, anume contestatorul Consiliul S. al Magistraturii nu a avut nicio inițiativă în vederea executării în mod voluntar a obligației de plată instituite în sarcina sa prin sentința civilă nr. 959 din 29.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2644 din 5.06.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (în dosarul nr._ *).

Astfel, acesta nu a emis, spre exemplu, o adresă către intimată la adresa pe care o cunoștea din cadrul dosarului nr._ * (în care s-a pronunțat titlul executoriu) pentru a-i solicita contul bancar în care să facă plata, nu a luat legătura cu intimata în alt mod (susținerile intimatei, în sensul că datele sale de contact se aflau în dosarul său de candidat, aflat în păstrarea contestatoarei, fiind întemeiate). De asemenea, sunt exagerate așteptările contestatoarei ca intimata să se deplaseze din Cluj la București la casieria instituției, pentru achitarea sumei (distanța dintre orașe fiind mare, presupunând cheltuieli disproporționate și neavenite pentru deplasare).

Instanța apreciază ca neîntemeiate și susținerile contestatorului, în sensul că intimata avea obligația de a solicita efectuarea plății (simpla curtoazie lipsind evident în relația dintre acestea).

Faptul că, după emiterea somației de către executorul judecătoresc, contestatorul a achitat debitul principal nu reprezintă o executare de bună-voie, ci o executare în cadrul procedurii executării silite.

În consecință, fiind necesară demararea procedurii executării silite în vederea plății sumei de 719,9 lei debit principal, instanța consideră că, potrivit art. 670 alin. 2 Cod procedură civilă, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, adică în speță, în sarcina contestatorului Consiliul S. al Magistraturii.

În privința cuantumului acestor cheltuieli de executare, conform art. 670 alin. 4 Cod procedură civilă, sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.

Prin încheierea rectificativă privind stabilirea cheltuielilor din data de 08.04.2015 (f. 56), executorul judecătoresc a stabilit următoarele sume: 89,27 lei onorariu executor judecătoresc (TVA inclus), 132,1 lei cheltuieli necesare desfășurării executării silite (detaliat la fila 41: 50 lei cheltuieli transport, 4,9 lei cheltuieli poștale, 20 lei copii acte, 12,4 lei emitere adresă poprire, 12,4 lei emitere somație, 12,4 lei redactare adresă, 20 lei înregistrare dosar și arhivare) și 300 lei onorariu avocat.

Instanța constată că onorariul executorului judecătoresc de 89,27 lei a fost stabilit în condițiile impuse de Legea nr. 188/2000 și Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/C/2006, fiind justificat prin emiterea încheierii de încuviințare a executării silite, a încheierii privind cheltuielile de executare, etc.

În acest context, instanța subliniază că nu poate fi reținută vreo culpă a contestatorului în comiterea erorii privind valoarea debitului urmărit și implicit, emiterea înscrisurilor rectificative în procedura specifică de către executorul judecătoresc, astfel încât nu este imputabilă contestatorului vreo cheltuială în acest sens.

În privința cheltuielilor necesare desfășurării executării silite, față de activitățile de urmărire silită efectiv realizate de executor (constituirea dosarului, redactarea și comunicarea somației către contestator), instanța va reduce cuantumul cheltuielilor necesare desfășurării executării silite, fiind justificate următoarele sume: 20 lei înregistrare dosar și arhivare, 4,9 lei cheltuieli poștale, 12,4 lei emitere somație, 5 lei copii acte (suma de 20 lei fiind vădit disproporționată față de numărul redus al înscrisurilor din dosarul de executare). Astfel, instanța consideră că redactarea adreselor de către executor se regăsește în onorariul executorului, nefiind emisă adresa de poprire și nici dovedite cheltuielile de transport (fiind deja percepute „cheltuieli poștale”).

Referitor la onorariul de avocat în cuantum de 300 lei (chitanța nr. 29/20.01.2015 emisă de C.av. F. A.-Patric, f. 84), instanța consideră că este vădit disproporționat față de activitatea desfășurată de avocat în procedura executării silite.

În primul rând, instanța învederează că intimata nu avea obligația de a efectua demersuri personal în vederea punerii în executare silită a titlului executoriu, fiind permisă angajarea unui avocat pentru a o reprezenta în cadrul acestei proceduri (susținerile contestatorului în sens contrar fiind neîntemeiate).

În primul rând, instanța consideră că nu este rezonabil faptul ca onorariul avocatului (care a redactat și semnat cererea de executare silită) să fie mai mare decât onorariul executorului judecătoresc (de 89,27 lei), în condițiile în care activitatea executorului este esențială în cadrul procedurii de executare silită, acesta efectuând numeroase activități specifice (cu siguranță mai multe față de cele realizate de avocat).

Potrivit art. 1 din Legea nr. 188/2000, executarea silită a oricărui titlu executoriu se realizează numai de către executorul judecătoresc, care este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public.

Mai mult, instanța reține că eroarea inițială în stabilirea debitului urmărit s-a datorat redactării defectuoase și neclare a cererii de executare silită de către avocat.

Reținând și celelalte activități indicate de către intimată ca fiind efectuate de avocat, față de valoarea redusă a cauzei, gradul minim de complexitate și dificultate a actelor realizate de avocat în procedura executării silite, munca îndeplinită de avocat, instanța va reduce onorariul acestuia, de la suma de 300 lei la suma de 48,53 lei.

Potrivit art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească aceste cheltuieli, având ca fundament culpa procesuală a părții care a pierdut procesul și care trebuie să suporte consecințele de ordin pecuniar care derivă din această împrejurare.

De precizat că procedând la aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța nu cenzurează contractul de asistență juridică, ci doar stabilește în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată (real, necesar și justificat) pe care trebuie să le suporte partea căzută în pretenții.

Față de aceste considerente, instanța va admite în parte contestația la executare și va îndrepta actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 214/2015 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P., în sensul că executarea se consideră a fi valabil efectuată în limita sumei de 900 lei (reprezentând: 719,9 lei debit principal și 180,1 lei cheltuieli de executare-inclusiv onorariu executor și onorariu avocat).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul Consiliul S. al Magistraturii, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 141B, sector 6, CUI_, în contradictoriu cu intimata M. M. M., CNP_ cu domiciliul în Cluj-N., ., ..

Îndreaptă actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 214/2015 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați D. G., L. G. și M. P., în sensul că executarea se consideră a fi valabil efectuată în limita sumei de 900 lei (reprezentând: 719,9 lei debit principal și 180,1 lei cheltuieli de executare-inclusiv onorariu executor și onorariu avocat).

Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.

Cererea de apel și motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 6 București, sub sancțiunea nulității, conform art. 471 Cod procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28.07.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red. I.M./ Dact. M.V.

04 exemplare/30.07.2015

← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 5853/2015....		Contestaţie la executare. Sentința nr. 5786/2015. Judecătoria... →

Contestaţie la executare. Sentința nr. 5858/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 5858/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI