Ordin de protecţie. Sentința nr. 5810/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5810/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 5810/2015
Acesta nu este document finalizat
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5810
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. S. S.
GREFIER: B. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a fost reprezentat de procuror C. S..
Pe rol cauza civilă având ca obiect ordin de protecție, privind reclamanta G. A. în contradictoriu cu pârâtul G. C. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat reclamanta, personal și asistată de avocat D. F., cu împuternicire avocațială la fila 13 și pârâtul, legitimat cu C.I., ., nr._, CNP_, personal și asistat de avocat H. L., care depune delegație.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reclamanta, prin avocat, depune un set de înscrisuri.
Instanța acordă pârâtului cuvântul pe probe.
Pârâtul, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, în cadrul căreia să fie audiat martorul G. A., prezentă la acest termen de judecată.
Constatând că proba cu înscrisuri și proba testimonială îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv sunt admisibile și de natură să conducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța le încuviințează pârâtului.
În conformitate cu dispozițiile art. 321 Cod procedură civilă, instanța audiază martorii T. D. și G. A., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
În timpul audierii martorului T. D., acesta prezintă instanței telefonul reclamantei care a fost aruncat în timpul incidentului dintre părți. Arată că telefonul a fost spart de pârât întrucât pe acesta se aflau mesaje de amenințare și a fost recuperat de el împreună cu poliția.
Apreciind că cererea se află în stare de soluționare, acordă cuvântul pentru concluzii.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului G. C. C., urmând ca instanța să dispună și evacuarea temporară din locuința familiei din București, ., ., ., sector 6 care este proprietatea părinților reclamantei. Obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 50 m față de reclamantă și față de minorul D. A.. Obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 50 m față de locul de muncă al reclamantei situat pe autostrada București - Pitești, județul Ilfov. Interzicerea oricărui contact telefonic sau orice altă formă de corespondență cu reclamanta și minorul D. A., în vârstă de 7 ani. Încredințarea minorului și stabilirea domiciliului acestuia la domiciliul familiei în care locuiește reclamanta, până la soluționarea divorțului, care are aceste capete accesorii. Interdicția pârâtului de a se deplasa în comuna Mozăceni Deal, . care este proprietatea părinților reclamantei. Obligarea pârâtului la consilier psihologică potrivit art. 23 alin. 3 din Legea nr. 217/2003. Arată că având în vedere și interesul superior al copilului, a depus o cerere și la Direcția pentru protecția copilului, unde a cerut monitorizarea copilului și instrumentarea cazului împreună cu un asistent social, pentru că în opinia sa copilul este în mod evident tulburat în urma evenimentelor care s-au petrecut și care au fost descrise în cerere. În cerere a arătat cum a evoluat situația familială, de când s-au căsătorit părțile și ce evenimente au avut loc pe parcurs și care au precedat evenimentele recent întâmplate. În afara celor menționate în cerere, au mai fost evenimente și în anul 2011 și chiar la nunta reclamantei când a fost lovită de către pârât, dar întrucât i-a fost rușine sau nu a știut nu s-a dus la poliție și nici la IML. În anul 1996 pârâtul s-a prezentat la locul de muncă al reclamantei și a făcut scandal, a spart o ceașcă de cafea. Pârâtul are în obicei să spargă lucruri atunci când se enervează. Într-un alt eveniment, pârâtul a luat un borcan de murături și l-a spart în mijlocul bucătăriei, a aruncat o oală cu mâncare în mijlocul sufrageriei. A spart un telefon și un radio cu ceas, urmare a unei discuții pe care a purtat-o cu reclamanta. Relațiile dintre soți sunt grav vătămate, iar reclamanta a ajuns la concluzia că această căsnicie numai poate continua. Situația dintre părți a evoluat către violență după ce pârâtul a primit cererea de chemare în judecată vizând divorțul. Acesta a șicanat-o pe reclamantă sunând-o și spunându-i că copilul lor, care se afla cu bunica la Mozăceni, a avut un accident și că și-a spart capul. Apoi a sunat-o din nou și i-a spus că a glumit. Pârâtul a revenit în București și a purtat unele discuții cu reclamanta, având față de aceasta un comportament violent. A lovit-o pe aceasta și a amenințat-o că își taie venele. În fața minorului a amenințat că se aruncă pe geam dacă reclamanta va divorța. Prin asemenea comportament a torturat verbal minorul. Aceste violențe au continuat și asupra reclamantei și asupra minorului chiar și de la termenul de judecată precedent. A luat copilul cu voia bunicilor materni, care i l-au încredințat doar câteva ore, și timp de 8 zile nu l-a adus la locuința reclamantei. În această perioadă nu s-a ocupat de copil și nu l-a îngrijit. Copilul a fost luat înapoi de către reclamantă doar cu poliția. Pârâtul a încercat să îl lovească cu mașina pe fratele reclamantei. Consideră că un tată nu poate avea un asemenea comportament. Copilul este îngrozit, nu vrea să stea singur, îi este frică că poate fi luat de tată și are nevoie de consilier.
Pârâtul, prin avocat, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată. Arată că din concluziile reclamantei se înțelege că aceasta dorește un ordin de protecție pentru copil și mai puțin pentru era care nu pare o persoană foarte speriată de incidentele care sunt inerente între două persoane care au avut o viață împreună și acum una dintre ele decide să plece din căsnicie. Apărătorul pârâtului arată că deși în mod normal un avocat nu are contacte în mod direct cu minorii părților, întâmplător l-a văzut pe minorul D. A. de două ori. În aceste opt zile în care reclamanta susține că pârâtul a luat copilul și nu l-a îngrijit. Într-adevăr pârâtul a luat copilul. Apărătorul pârâtului arată că neștiind de acest incident a vorbit cu copilul și a observat ca acesta să fi fost traumatizat, era un copil îngrijit, un copil calm. L-a întrebat pe minor dacă a văzut violențe în casă, iar copilul i-a spus că odată adormise și s-a trezit în țipetele părinților, pentru că tatăl voia să discute cu mama, iar aceasta refuza să meargă în sufragerie să aibă o discuție, iar pârâtul încerca să o determine să nu discute în acea cameră. Copilul s-a trezit speriat. Solicită respingerea cererii întrucât reclamanta urmărește ca pârâtul să nu își mai vadă copilul până la divorț.
Ministerul Public, prin procuror, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, emiterea ordinului de protecție în favoarea reclamantei.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.07.2015, reclamanta G. A., în contradictoriu cu pârâtul G. C.-C., CNP_, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună emiterea unui ordin de protecție împotriva soțului său, pârâtul G. C.-C., prin care să i se impună acestuia următoarele obligații și interdicții: evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei situată în București, ., ., etaj 5, apartament 141, sector 6 6, imobil proprietatea părinților acesteia, obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime de 50 metri față de reclamantă, față de minorul G. D. A., născut la data de 29.05.2009, obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime de 50 metri față de locul său de muncă, societatea Ceva Logistics SRL, cu sediul pe Autostrada București-Pitești, Km 13.5, Dragomirești-Deal, interzicerea oricărui contact (telefonic sau prin corespondență) cu reclamanta și minorul G. D. A., interdicția agresorului de a se deplasa în .., proprietatea părinților reclamantei, obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, potrivit art. 23 alin.3 din Legea nr.217/2003.
Reclamanta a solicitat ca, cererea să se judece de urgentă, potrivit art.27 din Legea nr. 217/2003 (republicată) privind prevenirea și combaterea violenței în familie, iar măsurile solicitate să fie dispuse în contradictoriu cu pârâtul pe perioada maximă de 6 luni de la data emiterii ordinului de protecție.
Totodată, reclamanta a solicitat ca executarea ordinului să se facă fără somație sau fără trecerea vreunui termen.
De asemenea, a solicitat ca ordinul de protecție să fie comunicat Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, pentru Secția 21 Politie în a cărei rază teritorială se află locuința acesteia și a pârâtului..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că părțile s-au căsătorit în anul 1997, așa cum rezultă din certificatul de căsătorie ..4 nr._, eliberat de către Consiliul Local al sectorului 6 București, cu nr. 2442 din data de 01.11.1997, iar din căsătoria acestora a rezultat minorul G. D. A., născut la data de 29.05.2009, conform certificatului de naștere . nr._ emis la data de 29.05.2009.
Împreună au cumpărat la data de 08.12.2001 imobilul situat în București, ., ., etaj 5, apartament 141, sector 6, autentificat sub nr.3845, compus din două camere.
Întrucât până la achiziționarea apartamentului de mai sus, părțile au locuit împreună cu părinții reclamantei în imobilul situat în ., ., etaj 1, apartament 86, sector 6, în urma înțelegerii cu părinții acesteia, soții au continuat să locuiască în acest apartament, compus din trei cernere, care a devenit locuința familiei, iar părinții reclamantei s-au mutat în apartamentul pe care îl cumpărase aceștia.
La această adresă, reclamanta a locuit cu soțul și fiul acestora până la începutul lunii decembrie 2014, când pârâtul a plecat în comuna Mozăceni Deal, ., la proprietatea părinților reclamantei unde, împotriva voinței părinților acesteia și a reclamantei, a instalat mai mulți stupi, afirmând că dorește să se ocupe de apicultură.
Reclamanta a menționat că nu a fost de acord cu această decizie, întrucât dorea ca pârâtul să aibă un serviciu permanent care să ofere o stabilitate financiară familiei, având în vedere că în ultimii ani acesta a contribuit cu sume foarte mici la nevoile și cheltuielile familiei. Această situație a fost de natură să agraveze și mai mult problemele care existau deja între părți și care au dus la vătămarea gravă a relațiilor de familie, astfel că, la data de 12.08.2015, reclamanta a fost nevoită să introducă acțiune de divorț (anexă). Reclamanta a arătat că despre divorț au discutat de mai multe ori, de fiecare dată pârâtul spunându-i că „nu îl interesează divorțul pentru că nu i-a legat nimic și nu îi leagă nimic altceva decât copilul, care va avea drumul lui”.
Pe acest fond, având în vedere amenințarea pârâtului ca va veni la București să îl ia pe minor, părinții reclamantei, pentru a detensiona situația dintre părți, l-au luat pe minor și l-au dus în comuna Mozăceni Deal, ., sperând că făcându-i pe plac, lucrurile se vor mai calma între cei doi soți.
Cu toate acestea, după primirea cererii de chemare în judecată în ., unde se află de 8 luni, reclamanta a primit zeci de telefoane și sms-uri de la acesta, în care a amenințat-o cu violențe, cu faptul că îi va lua copilul, că va rămâne fără bunuri, fiindu-i adresate, de asemenea, o mulțime de injurii acesteia, la fel și părinților săi.
În plus, pentru a exercita presiune psihologică asupra reclamantei și pentru a o face să sufere, pârâtul a sunat-o și i-a spus mai întâi că minorul a avut un accident cu bicicleta și și-a fracturat o mână și și-a spart buza ca apoi, la câteva minute, să îi spună că minorul a intrai în cotețul păsărilor, a căzut și i-a intrat un cui în mână. Îngrozită de durere, reclamanta a sunt-o pe mama sa, care a liniștit-o, spunându-i că aceste lucruri nu s-au întâmplat. În același scop, în ziua de 04.05.2015, pârâtul a sunat-o și i-a spus că a avut un accident cu mașina, că are un picior fracturat și că este la un spital din județul Teleorman. Nemulțumii de reacția reclamantei, pârâtul i-a spus că nu s-a întâmplat nimic, totul a fost o farsă. Această situație a durat toată săptămâna 29.06. - 04.07.2015, culminând cu sosirea acestuia la domiciliul familiei, sâmbătă seara, 04.07.2015, orele 17,30-18,00. Imediat, după ce a intrat în casă, pârâtul i-a adresat mai multe injurii, spunându-i că este incultă, proastă, javră ordinară și nebună. Mai mult, în contextul acestor discuții, a amenințat că se sinucide, astfel că a luat un cuțit din bucătărie simulând că își taie venele. Apoi, s-a apropiat cu o brichetă de canapeaua din sufragerie amenințând că îi va da foc și de televizoare afirmând că le va distruge și pe acestea și celelalte bunuri din casă, ca să nu rămân cu nimic. Discuțiile tensionate au continuat și a doua zi de dimineață, de data aceasta în prezența minorului, pe care pârâtul l-a chemai în mod special din camera sa, pentru a asista la discuțiile dintre soți în care reclamanta era acuzată de situația existentă.
Mai mult, în fața minorului, pârâtul s-a urcat pe geamul de la bucătărie și a amenințat că se va sinucide din cauza reclamantei, pentru că dorește să divorțeze, provocând astfel o enormă traumă și suferință psihică fiului acestora, în vârstă de 6 ani, care îi spunea, plângând „tati nu sări că o să mori”.
Reclamanta a menționat că minorul a mai asistat și la alte violențe săvârșite asupra sa de pârât, respectiv în luna martie 2011 când, fiind ziua de naștere a tatălui reclamantei, l-a rugat să meargă împreună, așa cum ar fi fost normal. Pârâtul nu a dorit să participe, iar când reclamanta s-a întors a făcut scandal și a spart mai multe obiecte din casă și a lovit-o de față cu copilul, care s-a speriat foarte tare de țipetele și violența verbală a pârâtului. După acest episod, pârâtul a plecat din imobil în câteva rânduri, timp de câteva ore și la fiecare revenire, discuțiile dintre soți au continuat în același mod. În jurul orei 22,00, reclamanta s-a dus în camera copilului să îl adoarmă, moment în care pârâtul a venit și a bruscat-o mai întâi verbal, iar apoi fizic, a strâns-o de mâini, a luat-o forțat din pat și a târât-o pe jos până în sufragerie. Întrucât a început să țipe de durere și de teamă, minorul s-a trezit și a început să plângă pentru că nu înțelegea ce se întâmplă. Într-un moment de neatenție, reclamanta a reușit să îl sune pe fratele său, dar observând aceasta, pârâtul i-a smuls din mână telefonul mobil și l-a trântit de podeaua de gresie a holului, cu intenția de a-l distruge, apoi l-a luat de pe jos și l-a aruncat pe geam, în grădina blocului, pentru ca reclamanta să nu poată chema pe cineva în ajutor. Apelul reclamantei l-a speriat pe fratele său, care a sunat la 112, dar și pe părinții acestei. Apoi, văzând că telefonul reclamantei nu mai funcționează, fratele său l-a sunat pe minor pe telefonul acestuia, care a rămas deschis, astfel că acesta a putut asculta toate discuțiile și violențele la care au fost supuși și reclamanta și minorul și apoi și mama acesteia, care ajunsese, de asemenea.
Reclamanta a menționat că mama sa a sosit chiar în momentul în care pârâtul intenționa să închidă ușa de la intrare cu cheia, văzând intenția reclamantei de a ieși după ajutor.
Sub aspectul temeiurilor de fapt pentru care a solicitat emiterea ordinului de protecție, reclamanta a învederat instanței că resimte în mod acut făptul că viața, integritatea sa fizică și psihică, precum și a fiului acesteia, minorul G. D. A., în vârstă de 6 ani, sunt puse în pericol prin atitudinile agresive și brutale manifestate de soțul său, astfel încât se impune emiterea ordinului de protecție pentru înlăturarea stării de pericol iminent în care se află și reclamanta și minorul.
Reclamanta a precizat că, în decursul ultimilor ani, în principal de frica pârâtului, dar și din considerente de jenă față de familia sa și de cunoscuții pe care îi are, a ezitat să solicite protecția justiției pentru stoparea atitudinilor violente ale soțului împotriva sa, numai că la acest moment lucrurile au devenit insuportabile.
În esență, așa cum va rezulta și din formularul anexat, pe parcursul întregii căsnicii a părților, îndeosebi în ultimii 6 ani, soțul pârât a exercitat numeroase violențe psihice și fizice împotriva acesteia și de curând și asupra părinților acesteia, în prezența minorului.
În urma apelului 112, polițiștii de la Secția 21 Poliție, au venit la locuința părților și au constatat personal starea de tensiune în care se afla și reclamanta și minorul, precum și telefonul spart pe care l-a recuperat, împreună cu aceștia și fratele său, din curtea blocului.
După acest moment, reclamanta s-a deplasat împreună cu fratele său, T. D., la Secția 21 de Poliție, unde a formulat plângere penală împotriva pârâtului, înregistrată cu nr._/05.06.2015 (bon de înregistrare anexă).
Față de toate cele ce preced, reclamanta a învederat instanței că sunt pe deplin dovedite împrejurările ce fac oportună și necesară emiterea ordinului de protecție solicitat.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 23 și urm. din Legea nr.217/2003 (republicată) privind prevenirea și combaterea violenței în familie, art.400 Noul Cod Civil, fiind însoțită de cererea privind emiterea ordinului de protecție și copii de pe următoarele înscrisuri: certificat de naștere minor, cărți de identitate părți și bon de înregistrare la Secția 21 Poliție.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie, constând în cerere datată 07.07.2015, plângere prealabilă înregistrată sub nr._ la data de 10.07.2015 la Secția 21 Poliție, bon de înregistrare nr._ din data de 05.07.2015 la Secția 21 Poliție, sesizare formulată de reclamantă și înregistrată sub nr._ la data de 15.07.2015 la Secția 21 Poliție, completare la plângerea nr._ din data de 10.07.2015, bonuri de înregistrare, email, sesizări formulate de reclamantă la 17.07.2015, 16.07.2015, 20.07.2015 și 21.07.2015.
La termenul de judecată din data de 23.07.2015, au fost audiați martorii G. A. și T. D., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată în 2012 în urma modificărilor aduse de Legea nr. 25/2012, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să se emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe din obligațiile sau interdicțiile enumerate de textul de lege.
Din cererea reclamantei si probatoriul administrat reiese că aceasta a fost agresată fizic de pârât . Această susținere este probată și de declarația martorului T. D.-fila 54, propus de reclamantă care a declarat că, aceasta este amenințată de pârât, atât verbal cât și fizic, pârâtul a devenit foarte violent când a aflat că reclamanta a depus xerere de divorț –fila 29 .
Martorul pârâtului a avut cunoștiintă de anumite evenimente numai în mod nemijlocit .
Pentru toate aceste considerente, instanța, pentru a o proteja pe reclamanta de orice pericol prin acte de violență ale pârâtului, va dispune, în baza dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată în 2012 în urma modificărilor aduse de Legea nr.25/2012, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 50 m față de victimă, față de domiciliul acesteia și locul de muncă, respectiv societatea Ceva Logistics SRL, cu sediul pe Autostrada București-Pitești, Km 13.5, Dragomirești-Deal, precum și interzicerea oricărui contact, inclusiv cel telefonic, conform dispozițiilor art.26 indice 1 din Legea nr.25/2012, pe o perioadă de 6 luni .
Regula generală care se desprinde din art. 397 C.civ. este că autoritatea părintească se exercită de către părinți, împreună și în mod egal, ambii fiind reponsabili pentru creșterea copilului lor și, în plus, niciunul dintre aceștia neputând să renunțe la autoritatea părintească, așa cum rezultă din art. 36 alin. (1) și (6) din Legea nr. 272/2004.
Cu toate acestea, prin excepție, atunci când instanța apreciază că există motive întemeiate, poate să dispună ca exercitarea autorității părintești să se facă de către un singur părinte, luându-se în considerare interesul superior al copilului, potrivit art. 398 alin. (1) C.civ.
Întrucât noua concepție a Codului civil impune, ca regulă generală, ca autoritatea părintească să se exercite în comun, instanța reține că reclamanta este cea care trebuie să invoce motive temeinice care să justifice admiterea cererii acesteia de exercitare exclusivă. Totuși, motivele invocate de către aceasta nu sunt în măsură să ducă la dispunerea exercitării exclusive a autorității părintești .
Se consideră motive întemeiate pentru a se dispune exercitarea exclusivă a autorității părintești, fiind prevăzute cu titlu de exemplu în Legea nr. 272/2004 în cadrul art. 36 alin. 7, alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti. În aceste dispoziții rezultă că astfel de motive prezintă o anumită gravitate, întrucât exercitarea exclusivă se poate dispune numai pe cale de excepție.
Față de cele reținute, probatoriul administrat, instanța apreciază că interesul superior al copilului este respectat prin stabilirea exercitării autorității părintești de către ambii parinti . Astfel, instanța apreciază că la această vârstă este indicat ca mediul social al copilului să nu sufere modificări radicale, în plus față de faptul că părinții săi nu mai locuiesc împreună, motiv pentru care instanța va stabili ca autoritatea părintească să fie exercitată de către ambii parinti ,in comun, iar în conformitate cu dispozițiile art. 400 C.civ, instanta va stabili locuința minorului la domiciliul mamei până la soluționarea cererii de divorț .
Referitor la cererea privind evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei situată în București, ., ., etaj 5, apartament 141, sector 6 6, imobil proprietatea părinților reclamantei nu poate fi reținută câtă vreme nu a fost solicitata de propietari .
Cu privire la capătul de cerere privitor la obligarea pârâtului de a păstra o distanță minimă față de copil instanța reține:
Din probatoriul administrat nu rezultă că există suficiente date care să ateste comportamentul agresiv al tatălui față de minor, drept pentru care va respinge acest capăt de cerere privind obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime de 50 metri față de minorul G. D. A., ca neîntemeiat.
Instanța reține că cererea de interdicție a pârâtului de a se deplasa în .., acoperă o arie largă, restrângându-i acestuia în mod excesiv libertatea de circulație, iar finalitatea ordinului de protecție este atinsă prin măsurile dispuse anterior, motiv pentru care o va respinge, ca neîntemeiată.
Cererea privind obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, potrivit art. 23 alin.3 din Legea nr.217/2003, va fi respinsă întrucât nu și-a exprimat acordul acesta .
Instanța va act că nu se solicită cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta G. A., CNP_, domiciliată în București, ., ., etaj 1, apartament 86, sector 6, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet de Avocat D. F. din Otopeni, Calea Bucureștilor nr. 64A, . 1, apartament 3, județul Ilfov, în contradictoriu cu pârâtul G. C.-C., CNP_, domiciliat în București, ., ., etaj 1, apartament 86, sector 6, cu reședința în comuna Mozăceni Deal, ., în parte.
Dispune ordinul de protecție în favoarea reclamantei.
Dispune cu caracter provizoriu, respectiv 6 luni de la data pronunțării hotărârii, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de victimă și de locul de muncă al acesteia, respectiv societatea Ceva Logistics SRL, cu sediul pe Autostrada București-Pitești, Km 13.5, Dragomirești-Deal, de 50 m, și interzicerea oricărui contact, inclusiv cel telefonic, conform dispoz. art. 26 ind.1 din L.nr.25/2012
Stabilește domiciliul minorului G. D. A. la domiciliul statornic al reclamantei.
Respinge exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă pentru minorul G. D. A., născut la 29.05.2009.
Respinge cererea de evacuare a pârâtului, ca neîntemeiată.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 3 zile de la pronunțare, care se depune la Judecătoria sector 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.SM/Thred.MV
6 ex./07.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 5430/2015. Judecătoria... | Legea 10/2001. Sentința nr. 3984/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
