Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5426/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5426/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 5426/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.5426
Ședința publică din data de 02.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S.
GREFIER: B. L.
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind pe reclamanta C. F. Lucreția în contradictoriu cu pârâtul C. M., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtul, personal și asistat de avocat I. V. L., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 312 din Noul cod proc civ și 319 din Noul cod proc civ., procedează la audierea martorilor L. D. și T. C. C., sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate în scris, semnate și atașate la dosar.
Pârâtul, prin apărător, arată că înțelege să invoce excepția inadmisibilității cererii, solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă întrucât nu sunt îndeplinite condițiile privind admisibilitatea cererii și nici vremelnicia.
Reclamanta, prin apărător, solicită respingerea excepției întrucât sunt respectate dispozițiile art.996 Cod procedură civilă.
Instanța, în temeiul art.248 alin.4 din Noul Cod de procedură civilă unește excepția inadmisibilității invocată de pârât, cu fondul cauzei, apreciind că pentru judecarea acestei excepții este nevoie sa se administreze dovezi similare celor ce se vor administra pentru soluționarea fondului cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin apărător, având cuvântul, solicit admiterea acțiunii și exercitarea provizorie a autorității părintești asupra minorilor în favoarea mamei, a domiciliului minorilor la domiciliul mamei precum și la obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor.
Pârâtul, prin apărător, având cuvântul, arată că, din analiza probatoriului nu rezultă nicio probă din care să reiasă că a alungat-o pe reclamantă din domiciliul. Aceasta are o soră pentru care este tutore, acesta fiind motivul despărțirii părților. Consideră că relațiile dintre părți nu trebuie să se resfrângă asupra copiilor. Mai arată pârâtul că nu a avut de a face cu organele de poliție și nici nu este o persoană agresivă. De asemenea, arată că nu se impune stabilirea unei pensii, deoarece el este cel care a achitat atât excursia cât și taxele școlare. Față de aceste considerente, solicită respingerea cererii ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței nr. 915/2.07.2015 pe care o depune la dosar.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând constata ca:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 29.05.2015, sub nr._, reclamanta C. F. - LUCREȚIA, în contradictoriu cu pârâtul C. M., a solicitat, pe calea cererii de ordonanța președințiala, în temeiul art. 398 alin.1 Cod civil, exercitarea exclusiv de către aceasta a autorității părintești față de minorii C. A. M., născut la data de 03.12.2006 și C. E. – A., născută la data de 04.10.2013; în temeiul art.400 alin 2 C.civil stabilirea provizorie a locuinței minorilor la domiciliul său până la soluționarea desfacerii căsătoriei; în temeiul art. 453 C.pr.civilă obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat și taxă judiciară de timbru.
In fapt, reclamanta a arătat că, se află în proces de divorț și accesorii cu pârâtul, dosarul fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București cu nr._, cererea de chemare în judecată fiind depusă la data de 27.02.2015.
Reclamanta a precizat că a fost nevoită să introducă prezenta cerere pe calea ordonanței președințiale, din cauza evenimentelor petrecute după introducerea acțiunii de divorț, în sensul că, la scurt timp după aceasta, a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal împreună cu copii din cauza situației foarte delicate creată în familie. Astfel, soțul său - pârâtul, de cum a aflat de procesul de divorț, a început să manifeste un comportament extrem de violent atât fizic, cât și verbal, copii asistând, fără voia lor, la diferite situații conflictuale dintre ea și pârât, lucru care a determinat-o să plece de acasă și să își asume o situație materială mai grea, deoarece trebuie să-și susțină copii și să se descurce singură în ceea ce privește creșterea și educarea acestora.
A mai arătat reclamanta că, din momentul in care s-a mutat, paratul a venit foarte des la actualul domiciliu unde face scandal și o amenință. A înscris copilul la o școală mai aproape de noul domiciliu pentru ca sa nu fiu nevoita sa-l trezească mai devreme pentru a-l duce la școală ,iar pârâtul a mers la școală, a făcut scandal și a amenințat-o pe directoare, urmarea fiind, că a trebuit să meargă cu copilul la școala veche, chiar dacă acesta nu și-a mai dorit acest lucru. În ceea ce privește relația copiilor cu tatăl lor, reclamanta a arătat că, nu este una apropiată, din contră aceștia temându-se de el.
După ce a plecat de acasă, reclamant a arătat că a depus plângeri la poliție, a apelat și la Protecția Copilului pentru aplanarea conflictului și monitorizarea relațiilor pârâtului cu minorii, iar prin promovarea acțiunii de față a arătat că dorește să se stabilească exercitarea autorității părintești față de minori și să se stabilească locuința acestora la domiciliul său pentru a putea să se ocupe de creșterea și educarea lor până când instanța de fond va pronunța o hotărâre.
Reclamanta a mai arătat că a depus la Protecția Copilului sector 6 o declarație/ sesizare prin care a arătat că tatăl minorilor prezintă un comportament total neadecvat pentru creșterea armonioasă și educarea lor normală și a înregistrat o plângere penală împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare și lovire sau alte violențe, fapte incriminate și pedepsite de art.206 respectiv 193 N.C.P.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 996 și următoarele C.pr.civilă.
În susținere, a solicitat probele cu înscrisuri pe care le-a anexat cererii (f. 6 – 10), proba testimonială cu un martor și orice altă probă ce se va dovedi utilă cauzei.
La data de 12.06.2015 reclamanta C. F. – LUCREȚIA a formulat cerere completatoare a cererii principale, prin care a solicitat să se dispună și cu privire la pensia de întreținere pentru minori, până la soluționarea acțiunii de divorț și încredințare minori, pe fond.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că prin cererea sa, reclamanta a solicitat, pe calea cererii de ordonanța președințiala, exercitarea exclusiv de către aceasta a autorității părintești față de minorii C. A. M., născut la data de 03.12.2006 și C. E. – A., născută la data de 04.10.2013, stabilirea provizorie a locuinței minorilor la domiciliul său până la soluționarea dosarului nr._ .
Potrivit art.996 Cod procedură civilă, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din analiza acestui text de lege rezultă că pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții: să fie vremelnică, să existe urgența și să nu se prejudece însuși fondul litigiului. În lipsa oricărei din aceste condiții, cererea este inadmisibilă.
Instanța constată că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.996 Cod procedură civilă privind pronunțarea unei ordonanțe președințiale. Astfel, urgența este legată de aspectul că în cauză este vorba de minori, subordonîndu-se principiului interesului superior al copilului care, poate fi definit ca nevoia copilului, interesul și preocuparea din partea părinților,disciplina corespunzătoare si o educație mai bună a unuia dintre părinți, ce poate fi o garanție pentru creșterea copilului .
Din materialul probator rezulta că urgența este demonstrată și se impune pentru a crea minorilor o stare de liniște, stabilitate, fără consecințe psihice care ar putea produce acestuia șocuri emoționale .
Indiferent de problemele existente între părinți, copii trebuie să crească într-un climat armonios, climat care să le dea încredere în viață, în posibilitățile de afirmare socială în viitor, care să confere speranță și bucurie, toate acestea fiind de natură să garanteze o educație echilibrată corespunzătoare minorei, ce trebuie ferita de sentimente atât de agresive asupra psihicului unui copil ca: stresul, culpabilizarea unuia dintre părinți .
In ceea ce privește neprejudicierea fondului, aceasta este dovedită de faptul că între părți există o acțiune introdusă pe calea dreptului comun ce se află în curs de soluționare. De asemenea, și condiția vremelniciei este îndeplinită, măsura având un caracter provizoriu până la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței prin care se va soluționa divorțul.
Apreciind că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prev. de art.996 Cod procedură civilă,, instanța va respinge excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată .
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești, instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 503, 505, 397 și 398 C.civ.
Potrivit art. 503 C.civ. părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească. Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, părțile nu locuiesc împreună, în această situație, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț, prevăzute de art. 397 și 398 C.civ.
Regula generală care se desprinde din art. 397 C.civ. este că autoritatea părintească se exercită de către părinți, împreună și în mod egal, ambii fiind reponsabili pentru creșterea copilului lor și, în plus, niciunul dintre aceștia neputând să renunțe la autoritatea părintească, așa cum rezultă din art. 36 alin. (1) și (6) din Legea nr. 272/2004.
Cu toate acestea, prin excepție, atunci când instanța apreciază că există motive întemeiate, poate să dispună ca exercitarea autorității părintești să se facă de către un singur părinte, luându-se în considerare interesul superior al copilului, potrivit art. 398 alin. (1) C.civ.
Întrucât noua concepție a Codului civil impune, ca regulă generală, ca autoritatea părintească să se exercite în comun, instanța reține că reclamanta este cea care trebuie să invoce motive temeinice care să justifice admiterea cererii acesteia de exercitare exclusivă. Totuși, motivele invocate de către reclamanta nu sunt în măsură să ducă la dispunerea exercitării exclusive a autorității părintești.
Se consideră motive întemeiate pentru a se dispune exercitarea exclusivă a autorității părintești, fiind prevăzute cu titlu de exemplu în Legea nr. 272/2004 în cadrul art. 36 alin. 7, alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti. În aceste dispoziții rezultă că astfel de motive prezintă o anumită gravitate, întrucât exercitarea exclusivă se poate dispune numai pe cale de excepție.
Îngreunarea exercitării autorității parintesti de către reclamantă datorită faptului că pârâtul are un comportament fizic și verbal, nu reprezintă un motiv întemeiat care jusitifcă pe cale de excepție exercitarea exclusivă, întrucât, dacă într-adevăr ar exista o asemenea îngreunare, aceasta reprezintă situația normală rezultată din faptul că minorul a fost născut în afara căsătoriei, iar părinții acestuia nu locuiesc împreună.
Nici sub aspectul interesului superior al copilului, instanța nu reține existența unor motive care să justifice exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă, având în vedere și faptul că acesta impune ca minorii să mențină relațiile de familie atât împreună cu reclamanta, cât și cu pârâtul, acestea fiind și standardele Curții Europene a Drepturilor Omului.
Față de cele de mai sus, instanța urmează să respingă capătul de cerere al reclamantei privind exercitarea exclusivă a autorității părintești de către aceasta și să dispună exercitarea în comun a autorității părintești de către ambii părinți.
Cu privire la cererea reclamantei de stabilire a locuinței minorului la domiciliul sau, instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 496 C.civ. Potrivit acestui articol, dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului.
Având în vedere că părțile nu se înțeleg în această privință, în temeiul art. 21 din Legea nr. 272/2004 raportat la art. 496 alin. 3 C.civ., instanța hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și relatările părinților .
În evaluarea interesului superior al copilului pentru stabilirea locuinței acestuia, instanța urmează să aibă în vedere criteriile prevăzute la art. 2 alin. 6 și art. 21 din Legea nr. 272/2004.
Astfel, instanța are în vedere vârsta fragedă a minorilor, care, de la data nașterii acestora, au rămas nedespărțiti de mama lor, reclamanta. Deși reclamanta a solicitat exercitarea exclusivă a autorității părintești, iar instanța urmează să îi respingă cererea, din această solicitare nu poate să rezulte concluzii certe că reclamanta nu prezintă disponibilitate de a-l implica pe pârât în deciziile legate de copii și de a-i respecta drepturile.
În raport de vârsta copilului, instanța reține că nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate, impun stabilirea locuinței acestora la mama lor, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Potrivit art.44 si art.47 din Legeanr.272/2004, copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala,spirituala, morala si sociala si de a primi o educatie care sa ii permita dezvoltarea aptitudinilor si a personalitatii iar parintii sunt cei carora le revine, in primul responsabilitatea de a asigura, in limita posibilitatilor ,cele mai bune conditii de viata. Doctrina și jurisprudența au statuat faptul că, la stabilirea cuantumului întreținerii trebuie să se țină seama de mijloacele ambilor soți, deoarece amîndoi părinții sunt debitorii obligației de întreținere .
Instanța ,în temeiul art. 525 cod civil coroborat cu disp. art. 31 alin. 2 din Legea 272/2004 va stabili contribuția tatalui la cheltuielile de creștere și întreținere față de minori, având în vedere că exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești se face de către ambii părinți în interesul superior al copiilor, precum și a necesității asigurării bunăstării materiale și spirituale a acestora la suma de 335,33 lei,cu titlu de contribuție lunara de intretinere in favoarea minorilor (câte 167,66 lei/fiecare), incepind cu data de 29. 05..2015 si până la majorat
Cu privire la cererea reclamantei de obligare a pîrîtului la plata cheltuielilor de judecată, fiind în culpă procesuală va obliga paratul la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată
Admite cererea completată în parte privind pe reclamanta C. F. Lucreția, CNP-_, cu domiciliul în București, . nr.5, ., ., sector 6 în contradictoriu cu pârâtul C. M., CNP-_, cu domiciliul în București, . nr.5, ., ., sector 6.
Dispune exercitarea autorității părintești pentru minorii C. A. M. și C. E. –A., in comun de către ambii părinți și stabileste domiciliul minorilor la domiciliul mamei până la soluționarea irervocabilă a dosarului nr._ .
Obliga paratul la plata sumei de 335,33 lei,cu titlu de contribuție lunara de intretinere in favoarea minorilor (câte 167,66 lei/fiecare), incepind cu data de
29. 05..2015 si până la majorat
Obliga paratul la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei .
Executorie privind exercitarea autorității părintești, stabilirea domiciliului minorilor, contributia lunara de intretinere
Cu apel în 5 zile de la pronunțare, care se depune la Judecatoria sector 6 București .
Pronunțată în ședință publică, azi 02.07. 2015 .
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 9874/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 5430/2015. Judecătoria... → |
|---|
