Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 6225/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6225/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-09-2015 în dosarul nr. 6225/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6225
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 2.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată privind pe creditoarea I. S. ..L. în contradictoriu cu debitoarea M. P. S.R.L..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă creditoarea, reprezentată de avocat D. A., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 31.08.2015, prin serviciul registratură, creditoarea a înaintat la dosar cerere precizatoare prin care solicită plata penalităților de întârziere în procent de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere calculate de la scadența facturilor fiscale și până la data de 9.07.2015, la cerere fiind anexat tabel privind modul de calcul al penalităților, după care,
Creditoarea, prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei-chitanța nr.MAN00017699/1.09.2015.
Instanța, în conformitate cu prevederile art.131 Cod procedură civilă, pune în discuția creditoarei competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.
Creditoarea, prin avocat, arată că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În conformitate cu prevederile art. 94 pct.1 litera j Cod procedură civilă, art.107 alin. 1 și art. 1016 Cod procedură civilă, instanța apreciază că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, sediul debitoarei fiind pe raza sectorului 6 București.
În ceea ce privește timbrajul, instanța constată că taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina creditoarei a fost achitată în conformitate cu dispozițiile art.6 alin. 2 și art.40 din OUG nr.80/2013.
La solicitarea instanței de a preciza durata rezonabilă de soluționare a cauzei, creditoarea, prin avocat, arată că estimează un termen de soluționare a cauzei de 1 lună.
În conformitate cu dispozițiile art.238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
Instanța acordă creditoarei cuvântul pentru propunere de probe.
Creditoarea, prin avocat, solicită administrarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia înțelege să se servească de înscrisurile depuse la dosar pentru dovedirea pretențiilor solicitate prin cererea de chemare în judecată.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru dovedirea existenței raporturilor contractuale dintre părți, a creanței solicitate și a caracterului cert, lichid și exigibil al creanței pretinse, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Instanța ia act că debitoarea nu a depus la dosar întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Creditoarea, prin avocat, solicită admiterea acțiunii, urmând a se dispune obligarea debitoarei la plata sumei datorate. Solicită emiterea ordonanței de plată pentru suma de_,22 lei plus penalizările de întârziere aferente, între părți existând raporturi comerciale, fiind emise mai multe facturi achitate parțial. Creanța este certă, lichidă și exigibilă, debitoarea fiind notificată prin intermediul executorului judecătoresc. Solicită obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 10.07.2015, sub nr._ creditoarea I. S. ..L., în contradictoriu cu debitoarea M. P. S.R.L., a formulat cerere de emitere a unei ordonanțe de plată, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 17.280,22 lei, reprezentând debit principal, la plata penalităților de întârziere în procent de 0,5% zi din suma datorată, în conformitate cu dispozițiile cap. 5 pct. 14 din contractul de închiriere utilaje nr. 938/24.09.2012 și a contractului cadru, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, în fapt, între părți au existat relații comerciale în baza contractului de închiriere a echipamentelor și utilajelor nr. 938/24.09.2012 și a contractului cadru având ca obiect închirierea unor utilaje identificate în obiectul contractului mai sus menționat. Părțile au stabilit prețul închirierii de 900 euro+tva pentru utilaj monocoloana și platformă cablu și 1950 curo +tva pentru utilaj bicoloana.
Având în vedere faptul că a pus la dispoziția debitoarei utilajele solicitate, creditoarea a emis în mod legal următoarele facturi fiscale acceptate la plata prin semnare si stampilare de către debitoare: factura fiscala nr._/11.02.2013, în valoare totală de_,49 lei, factura fiscală nr._/05.03.2013, în valoare totală de 8328,80 lei și factura fiscală nr._/14.03.2013, în valoare totală de 1358,94 lei.
Creditoarea a menționat că societatea debitoare a efectuat plați parțiale, rămânând o restanță în cuantum de_,22 lei, precum și faptul că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă, luând în considerare facturile fiscale semnate de către debitor, precum și necontestarea debitului prin restituirea facturilor fiscale ori emiterea unor adrese prin care s-ar contesta modul de desfășurare al relațiilor comerciale.
A mai arătat că debitoarea a fost notificata în nenumărate rânduri, în vederea achitării datoriei, demersuri care au rămas însă fără rezultat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013 Cod procedură civilă.
În susținerea cererii, creditoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: extras de cont, contract de închiriere a echipamentelor și utilajelor nr. 938/24.09.2012, contract cadru de închiriere echipamente și utilaje, factura fiscala nr._/11.02.2013, factura fiscală nr._/05.03.2013, factura fiscală nr._/14.03.2013, notificarea nr. 61/2015, proces verbal de înmânare, somația de plată.
La data de 31.08.2015, creditoarea a depus cerere precizatoare prin care a solicitat plata penalităților de întârziere în procent de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere calculate de la scadența facturilor fiscale și până la data de 09.07.2015.
Față de cele precizate, a solicitat obligarea pârâtei la plata debitului principal în cuantum de_,22 lei și la plata penalităților de întârziere în cuantum de_,22 lei, limitate la valoarea debitului principal.
Debitoarea, legal citată, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a combate în fapt și în drept susținerile creditoarei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Admisibilitatea unei somații de plată întemeiata pe prevederile art. 1013 Cod procedură civile este supusă dovedirii de către creditor a următoarelor condiții cumulative: existența unei creanțe certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Cercetând actele dosarului sub aspectul condițiilor de admisibilitate mai sus invocate, instanța constată următoarele:
În ceea ce privește prima condiție, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somație să fie născută dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris însușit de părți sub semnătură instanța constată că si aceasta este îndeplinită.
Astfel, analizând înscrisurile depuse în copie la filele 9-46 din dosar, instanța reține că raporturile juridice dintre părți au fost guvernate de contractul de contractului de închiriere a echipamentelor și utilajelor nr. 938/24.09.2012 și a contractului cadru având ca obiect închirierea unor utilaje identificate, n temeiul căruia au fot emise nr._/11.02.2013, în valoare totală de_,49 lei, factura fiscală nr._/05.03.2013, în valoare totală de 8328,80 lei și factura fiscală nr._/14.03.2013, în valoare totală de 1358,94 lei, filele 15-17, cu privire la care instanța reține ca au fost acceptate de către debitoare, prin plăți parțiale.
In consecință, instanța constată că raportul juridic dintre părți este un contract civil, fiind încheiat între un profesionist și o persoană fizică, act juridic care, în conformitate cu prevederile art. 1013 Cod procedură civilă, se încadrează în ipoteza acestui text legal.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței creditoarei, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 662 alin. 2 Cod procedura civila, creanța certă este aceea a cărei existență neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Prin urmare, în aprecierea instanței ceea ce conferă caracter cert unei creanțe este constatarea acesteia într-un act scris semnat de debitor.
În speța de față, instanța constată că este îndeplinită această condiție deoarece contractul și facturile anterior menționate au fost semnate de debitoare, cu semnificația acceptării obligației de plată.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, instanța constată că, potrivit art. 662 alin. 3 Cod procedura civila, o creanță este lichidă când atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
Analizând conținutul contractului încheiat între părți rezultă că părțile prin acordul lor de voință au înțeles să determine valoarea exactă a debitului, care este individualizata în mod expres valoarea obligației datorate de debitoare.
Prin urmare, instanța constatând că, la dosarul cauzei, există clar individualizat cuantumul datoriei debitorului, consideră că și cea de-a patra condiție cumulativă a admisibilității unei ordonanțe este îndeplinită.
În ceea ce privește ultima condiție, respectiv aceea a exigibilității obligației, instanța constată următoarele:
Exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze în caz de nevoie (în caz de neexecutare) la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție.
Analizând înscrisurile depuse de creditoare la dosarul cauzei, instanța constată că termenul de plată a sumei de_,2 lei, contravaloare chirie utilaje, a ajuns la scadență potrivit art. 6.3 din contract, în 30 zile de la data emiterii facturii, ceea ce înseamnă că, la data introducerii acțiunii, respectiv 10.07.2015, termenul de scadență era deja împlinit.
Prin urmare, termenul de scadență a acestora fiind îndeplinit, instanța consideră că cerința cumulativă a exigibilității creanței este îndeplinită în speță.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai exista nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsa anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, creditoarea, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv facturile fiscale semnate și acceptate în mod tacit de debitoare a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitor, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 249 Cod procedură civilă că, în speță, a executat propriile obligații.
În ceea ce privește plata penalităților, solicitată de creditoare prin cerere, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile potrivit art.1270 cod civil, convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 Cod civil, în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora și dispozițiile art. 1480 Cod civil, conform cărora debitorul este ținut sa își execute obligațiile cu diligenta pe care un bun proprietar o depune in administrarea bunurilor sale, afara de cazul in care prin lege sau prin contract s-ar dispune altfel, în caz contrar având dreptul la dezdăunări, care sunt datorate de acesta din urmă cu excepția situației în care dovedește intervenția unei cauze străine exoneratoare de plată.
Prin urmare, din analiza textelor legale anterior menționate rezultă, în mod clar, faptul că prin neplata la timp a debitului, creditoarea a suferit o neexecutare din partea debitorului a obligației acesteia din urmă, prin urmare creditoarea beneficiază de dreptul la dezdăunări cu excepția situației în care debitorul justifica prin dovezi depuse la dosar intervenția unei cauze străine exoneratoare de obligație. Cercetând sub acest ultim aspect actele depuse la dosar, instanța constată că debitoarea, legal citată, nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare, motiv pentru care, dând eficiență principiului disponibilității judecății în procesul civil, precum și dispozițiilor art. 1538 Cod civil, consideră că solicitarea creditoarei de obligare a debitoarei la plata unor penalități de întârziere este întemeiată.
Legat de cuantumul acesteia, așa cum acesta a fost solicitat de creditoare, instanța constată următoarele:
Daunele-interese pe care instanța le poate acorda unui creditor în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de neexecutarea prestației debitorului sunt daune-interese moratorii și daune-interese compensatorii.
Cercetând cauza sub acest aspect, instanța constată ca părțile, prin prevederile contractului încheiat între părți art. 11.3 din contractul cadru de închiriere echipamente și utilaje încheiat între părți, acestea au stabilit în mod expres faptul că locatarul va plăti o penalitate de 0,5% din valoarea sumelor datorate de acesta, până la plata lor integrală.
În consecință, având în vedere considerentele de mai sus și faptul că nu s-a achitat valoarea facturilor emise de debitoare în termenul stabilit de părți în acest sens, instanța consideră pretențiile creditoarei justificate și, prin urmare, va admite cererea, obligând debitoarea la achitarea sumei de_,2 lei, contravaloare servicii prestate, și a sumei de_,22 lei, penalități de întârziere convenționale calculate de la scadență și până la data introducerii cererii.
În scopul executării obligațiilor de plată, instanța va fixa un termen de plată de 30 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civila, instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din taxa judiciara de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către creditoare, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către creditoare în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv chitanța de plată a taxei de timbru, fila 31, motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, debitorul este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea creditoarei și, prin urmare, va obliga debitorul să plătească în favoarea creditoarei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de creditoarea I. S. ..L., cu sediul ales în București, . C-tin, nr.8/10, . si 5, la . SRL, în contradictoriu cu debitoarea MEDIA CONSTRUCT P. S.R.L, cu sediul în București, ., ., ..
Obligă debitoare la plata către creditoare a sumei de_,2 lei, contravaloare servicii prestate, și a sumei de_,22 lei, penalități de întârziere convenționale calculate de la scadență și până la data introducerii cererii, în termen de 30 zile de la comunicare.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6206/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6228/2015. Judecătoria... → |
|---|
