Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 6223/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6223/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-09-2015 în dosarul nr. 6223/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6223
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 2.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată privind pe creditoarea R. G. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea T. C. S.R.L..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă creditoarea, reprezentată de avocat B. L., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, pune în discuția creditoarei competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.
Creditoarea, prin avocat, arată că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În conformitate cu prevederile art. 94 pct. 1 lit. j Cod procedură civilă, art. 107 alin. 1 și art. 1016 Cod procedură civilă, instanța apreciază că Judecătoria sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, sediul debitoarei fiind pe raza sectorului 6 București.
În ceea ce privește timbrajul, instanța constată că taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina creditoarei a fost achitată, conform ordinului de plată aflat la fila 8 dosar.
La solicitarea instanței de a preciza durata rezonabilă de soluționare a cauzei, creditoarea, prin avocat, arată că estimează un termen de soluționare a cauzei de 1 lună.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata de timp necesară soluționării prezentei cauze la 1 lună.
Instanța acordă creditoarei cuvântul pentru propunere de probe.
Creditoarea, prin avocat, solicită administrarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia înțelege să se servească de înscrisurile depuse la dosar pentru dovedirea pretențiilor solicitate prin cererea de chemare în judecată.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru dovedirea existenței raporturilor contractuale dintre părți, a creanței solicitate și a caracterului cert, lichid și exigibil al creanței pretinse, apreciind-o ca fiind concludentă și admisibilă pentru soluționarea cauzei.
Instanța ia act că debitoarea nu a depus întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Creditoarea, prin avocat, solicită admiterea acțiunii, urmând a se dispune obligarea debitoarei la plata sumei de 27.153,54 lei, reprezentând contravaloarea produse livrate, precum și la plata dobânzii legale calculate calculată de la scadență și până la data introducerii cererii, precum și în continuare până la data plății efective, creanța solicitată fiind certă, lichidă și exigibilă, cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.07.2015 sub nr._, creditoarea R. G. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea T. C. S.R.L., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de_,24 lei, contravaloare mărfurilor livrate și a dobânzii legale calculate de la scadența facturilor fiscale până la data achitării integrale a debitului, respectiv 8743 lei, penalități de întârziere calculate până la data redactării cererii, precum și penalitățile de întârziere care vor curge de la această dată până la plata debitului în întregime, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, în speță, este vorba despre un contract civil simplificat, raportul contractual formându-se între părți în baza comenzilor ferme plasate de către client și recepționate, procesate și executate de către creditoare, cu consecința furnizării și livrării produselor de tip îmbrăcăminte la sediul debitoarei, împreună cu facturile fiscale aferente.
În speță, debitoarea a emis o . comenzi de produse de tip îmbrăcăminte (costum, salopetă, pieptar personalizate, cască de protecție etc.), comenzi acceptate de către creditoare, care au fost înregistrate în contabilitate. În baza acestor comenzi, confirmate telefonic, creditoarea s-a obligat la a transmite produsele solicitate la client, în continuare îndeplinindu-și obligația de a-i furniza și livra efectiv pârâtei produsele solicitate. Produsele au fost recepționate de către debitoare fără obiecțiuni, semnând de primire facturile fiscale transmise odată cu marfa, astfel facturile emise fiind acceptate la plată.
Creditoarea a emis facturile fiscale aferente fiecărei comenzi, astfel cum urmează a se constata din documentele anexate la anexa nr. 1, factura fiscală . nr. 3084/23.07.2013, în cuantum de 2.616,40 lei, pentru produsele cască protecție albastră, bandă delimitatoare de 200, bandă delimitatoare de 500, . nr. 2903/05.04.2013, în cuantum de 36.828 lei, pentru produsele costum salopetă, pantalon cu pieptar, bluză din doc personalizate, factura fiscală . nr. 2826/28.01.2013, în cuantum de 17.112 lei, pentru produsele costum salopetă, pantalon cu pieptar, bluză din doc personalizate.
Facturile fiscale au fost emise în urma executării obligațiilor de livrare a produselor de tip îmbrăcăminte/accesorii, personalizate conform solicitărilor debitoarei în prealabil livrărilor. Din echivalentul facturilor arătate, debitoarea a efectuat plăți parțiale, astfel încât creanța a fost considerată recunoscută, rămânând o diferență de_,24 lei neachitată. Suma pretinsă de către creditoare reprezintă rest neachitat în urma plăților parțiale efectuate, calculat conform prevederilor legale din Codul civil, art.1509 alin. 1 lit. d referitoare la imputația plății începând cu facturile având data cea mai veche. Până la data prezentei, debitul restant, deși scadent și acceptat la plată atât prin plățile parțiale efectuate, cât și prin semnarea facturilor fiscale emise, nu a fost achitat creditoarei.
Până în prezent debitoarea T. C. S.R.L. nu a achitat debitul restant în cuantum de_,24 lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate în mod corespunzător și la recepționate fără obiecțiuni și însușite, cu acceptare la plată.
Având în vedere situația de fapt prezentată, urmează a se constata că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1013 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv că reclamanta creditoare a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata unei creanțe certe, lichide și exigibile constând într-o obligație de plată a unei sume de bani care rezultă dintr-un contract civil determinat printr-un alt înscris, însușit de părți prin semnătură.
În speță, este îndeplinită condiția prevăzută de lege privind existența unui contract civil determinat printr-un alt înscris, însușit de părți prin semnătură. Contractul civil simplificat existent între creditoare și debitoare s-a format în baza acordului de voințe dintre părți, confirmat prin recepționarea produselor fără obiecțiuni.
Dovezile anexate la dosar fac dovada deplină a faptului că societatea creditoare și-a îndeplinit obligația de furnizare a produselor de îmbrăcăminte solicitate de către debitoare, realizate și personalizate în mod expres pentru debitoare, conform detaliilor și caracteristicilor solicitate. Corelativ, debitoarea urma să își execute propria obligație, anume obligația de plată a contravalorii produselor în termen de 30 de zile de la emiterea facturilor, astfel cum se arată inclusiv prin cuprinsul facturilor, perioadă expirată fără a achita debitul, astfel cum urmează a se observa din studierea documentelor anexate.
Ca urmare a neexecutării obligației de plată de către debitoare, creditoarea deține împotriva T. C. S.R.L. o creanță în valoare totală_,24 lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate acesteia.
Creanța creditoarei este certă, lichidă și exigibilă. Caracaterul cert al creanței reiese din facturile fiscale, cuantumul acesteia fiind trecut în fișa analitică client. De asemenea, caracterul cert și recunoscut al creanței reiese din recunoașterea debitului de către debitoare prin acceptarea mărfurilor și a facturilor fiscale transmise la fiecare primire, prin semnarea facturilor fiscale de către un reprezentant al debitoarei, precum și prin plățile parțiale efectuate de către debitoare, astfel cum urmează a se observa în fișa analitică client.
Caracterul lichid este determinat de faptul că această creanță constă într-o sumă de bani, cuantumul ei fiind determinat în cuprinsul facturilor invocate, întinderea obligațiilor de plată a societății debitoare fiind clar stabilită și determinată. În ceea ce privește exigibilitatea, creditoarea a precizat că sumele datorate sunt scadente, fiind menționate în facturile emise de creditoare în cuprinsul cărora a indicat în mod expres termenul de scadență, acesta fiind calculat la 30 de zile de la data emiterii.
În consecință, creditoarea a considerat că debitul solicitat este dovedit fără echivoc prin documentele anexate la prezenta cerere de emitere a unei ordonanțe de plată, astfel încât urmează să admită prezenta cerere astfel cum a fost formulată.
La data de 03.06.2015, creditoarea a trimis o somație de plată prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire debitoarei T. C. S.R.L., prin care i-a pus în vedere debitoarei ca, în termen de 15 zile de la recepționarea acesteia, să achite debitul în cuantum de_,24 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale menționate prin prezenta cerere. Somația a fost recepționată de către debitoare în data de 05.06.2015, conform confirmării de primire pe care o va anexa la prezenta cerere. Urmare a notificării de plată, debitoarea a înțeles să nu răspundă solicitării creditoarei, totodată nereturnându-i niciun răspuns la somația recepționată.
Conform art. 1018 alin.1 Cod procedură civilă „Dacă părțile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată potrivit dispozițiilor legale în vigoare. Rata de referință a dobânzii legale în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru”.
Creanța produce dobânzi de la data la care obligația de plată a devenit exigibilă, potrivit dispozițiilor legale incidente, respectiv de la scadența fiecărei facturi fiscale menționate.
Astfel, debitoarea datorează penalități de întârziere reprezentate prin dobânzi legale, de la scadența facturilor fiscale până la data achitării integrale a debitului, penalitățile de întârziere însumând 8743 lei.
În drept, creditoarea a invocat art. 1014 -1025 Cod procedură civilă și celelalte dispoziții legale menționate.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar, în copie, factura fiscală . nr. 3084/23.07.2013, factura fiscală . nr. 2903/05.04.2013, factura fiscală . nr. 2826/28.01.2013, fișa contului pentru client T. C. S.R.L. pentru perioada 05.04._14, somația de plată transmisă prin poștă cu conținut declarat, confirmarea de primire, extras Recom R. G. S.R.L. și calcul penalități de întârziere.
Debitoarea nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Admisibilitatea unei somații de plată întemeiata pe prevederile art. 1013 Cod procedură civile este supusă dovedirii de către creditor a următoarelor condiții cumulative: existența unei creanțe certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Cercetând actele dosarului sub aspectul condițiilor de admisibilitate mai sus invocate, instanța constată următoarele:
În ceea ce privește prima condiție, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somație să fie născută dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris însușit de părți sub semnătură, instanța constată că si aceasta este îndeplinită.
Astfel, în derularea raporturilor contractuale dintre părți, creditoarea a livrat produse cască protecție albastră, bandă delimitatoare de 200, bandă delimitatoare de 500, costum salopetă, pantalon cu pieptar, bluză din doc personalizate, debitoarei, costum salopetă, pantalon cu pieptar, bluză din doc personalizate, în valoare totală de_,4 lei, emițând în acest sens facturile fiscale . nr. 3084/23.07.2013, . nr. 2903/05.04.2013 și . nr. 2826/28.01.2013, filele 11-13, cu termen de scadență împlinit la data sesizării instanței, conform mențiunilor din cuprinsul acestora, în 30 zile.
In consecința, instanța constată că raportul juridic dintre părți este un contract civil, fiind încheiat între un profesionist și o persoană fizică, act juridic care, în conformitate cu prevederile art. 1013 Cod procedură civilă, se încadrează în ipoteza acestui text legal.
În ceea ce privește condiția certitudinii creanței creditoarei, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 662 alin. 2 Cod procedura civila, creanța certă este aceea a cărei existență neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Prin urmare, în aprecierea instanței ceea ce conferă caracter cert unei creanțe este constatarea acesteia într-un act scris semnat de debitor.
În speța de față, instanța constată că este îndeplinită această condiție deoarece facturile menționate au fost acceptate sub semnătură de debitoare și plata parțială.
În ceea ce privește caracterul lichid al creanței, instanța constată că, potrivit art. 662 alin. 3 Cod procedura civila, o creanță este lichidă când atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
Analizând conținutul contractului încheiat între părți rezultă că părțile prin acordul lor de voință au înțeles să determine valoarea exactă a debitului, care este individualizata în mod expres valoarea obligației datorate de debitoare.
Prin urmare, instanța constatând că, la dosarul cauzei, există clar individualizat cuantumul datoriei debitorului, consideră că și cea de-a patra condiție cumulativă a admisibilității unei ordonanțe este îndeplinită.
În ceea ce privește ultima condiție, respectiv aceea a exigibilității obligației, instanța constată următoarele:
Exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze în caz de nevoie (în caz de neexecutare) la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție.
Analizând înscrisurile depuse de creditoare la dosarul cauzei, instanța constată că termenul de plată a sumei de_,4 lei, contravaloare produse livrate a ajuns la scadență în 30 zile de la data emiterii, conform mențiunilor din cuprinsul facturilor, ceea ce înseamnă că, la data introducerii acțiunii, respectiv 31.07.2015, termenul de scadență era deja împlinit.
Prin urmare, termenul de scadență a acestora fiind îndeplinit, instanța consideră că cerința cumulativă a exigibilității creanței este îndeplinită în speță.
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai exista nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsa anterior prin plată.
Având în vedere că, în speța de față, creditoarea, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv facturile fiscale semnate și acceptate în mod tacit de debitoare a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitor, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi potrivit art. 249 Cod procedură civilă că, în speță, a executat propriile obligații.
În cauză, debitoarea a efectuat o plată parțială, astfel că a mai rămas un rest de plată de_,24 lei, contravaloare produse livrate.
În ceea ce privește dobânda legală solicitată de către creditoare, dispozițiile art. 1535 Cod civil, stabilesc că debitoarea va achita daune interese moratorii pentru a acoperi prejudiciul produs creditoarei prin neîndeplinirea obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate la scadența stabilită de părți, astfel că instanța urmează a reține că, în speță, s-a făcut dovada existenței în patrimoniul creditoarei a unei creanțe certe, lichide și exigibile si in ceea ce privește acest capăt de cerere. În acest sens, se va reține că potrivit art. 1535 alin. 1 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, caz în care debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic, astfel că debitoarea din prezenta cauză va fi obligată la plata către creditoare a sumei de dobânzii legale calculate de la scadența fiecărei facturi și până la data plății efective a acestor sume, fiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 1013 Cod procedură civilă.
În consecință, având în vedere considerentele de mai sus și faptul că debitul principal nu a fost achitat de debitoare în termenul stabilit de părți în acest sens, instanța consideră pretențiile creditoarei justificate și, prin urmare, va admite cererea, astfel cum a fost precizată, obligând debitoarea la achitarea sumei de_,24 lei, contravaloare produse livrate, și a sumei de 8743 lei, dobândă legală calculată de la scadență și până la data introducerii cererii, precum și în continuare până la data plății efective.
În scopul executării obligațiilor de plată, instanța va fixa un termen de plată de 20 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
În conformitate cu prevederile art. 453 Cod procedura civila, instanța poate obliga partea care pierde procesul, la cererea părții care a câștigat, să plătească cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată sunt reprezentate de acele sume de bani pe care părțile trebuie să le efectueze pentru desfășurarea regulată a procesului civil și sunt compuse în principiu din taxa judiciara de timbru și timbru judiciar, onorariu avocat, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli privind efectuarea expertizei și onorariul de expert, etc.
Efectuarea tuturor cheltuielilor amintite mai sus trebuie dovedită prin înscrisuri depuse în acest sens la dosarul cauzei de partea care a solicitat prin cererea de chemare în judecată sau cerere reconvențională ori întâmpinare obligarea la plată a părții ce a căzut în pretenții.
Cercetând din acest punct de vedere actele depuse la dosar de către creditoare, instanța constată că există la dosar înscrisuri din care rezultă efectuarea unor cheltuieli de către creditoare în vederea desfășurării în bune condiții a procesului de față, respectiv chitanța de plată a taxei de timbru, fila 8 motiv pentru care, având în vedere faptul că, în speța de față, debitorul este partea care a căzut în pretenții, va admite cererea creditoarei și, prin urmare, îl va obliga să plătească în favoarea creditoarei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de creditoarea R. G. S.R.L., cu sediul în București, .. 5, ., ., J_, C. RO20742853, în contradictoriu cu debitoarea T. C. S.R.L., cu sediul în București, ., sector 6, RO_, J_ .
Obligă debitoare la plata către creditoare a sumei de_,24 lei, contravaloare produse livrate, și a sumei de 8743 lei, dobândă legală calculată de la scadență și până la data introducerii cererii, precum și în continuare până la data plății efective, în termen de 20 zile de la comunicare.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AC/Thred.MV
5 ex.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 7782/2015. Judecătoria SECTORUL... | Pretenţii. Sentința nr. 6206/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
