Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6059/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6059/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 20-08-2015 în dosarul nr. 6059/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6059
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.08.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. F. A.
GREFIER: B. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială, privind pe reclamanta P. A. în contradictoriu cu pârâții P. E. R. și M. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, personal, și pârâții, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța a procedat la identificarea pârâtului P. E. R., care s-a legitimat cu CI, ., nr._, CNP_.
Instanța a constatat că numita M. V. a dobândit calitatea de pârât în cauză prin formularea cererii de chemare în judecată a acesteia de către reclamantă, cerere depusă la termenul anterior la dosar.
La interpelarea instanței, pârâta a precizat că a trimis întâmpinarea prin curier.
Instanța a adus la cunoștința pârâtei, în urma verificărilor efectuate în sistemul Ecris, faptul că întâmpinarea nu a fost înregistrată la dosar.
Pârâta a precizat că are asupra sa confirmarea de trimitere a întâmpinării prin courier.
Pârâta a depus întâmpinare și înscrisuri la dosar și, totodată, a precizat că nu mai are un exemplar pentru a fi comunicat și reclamantei.
La interpelarea instanței, reclamanta a precizat că dorește să-i fie comunicat un exemplar al întâmpinării și al înscrisurilor.
Instanța a dispus lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a da posibilitatea pârâtei să efectueze o fotocopie a întâmpinării pentru a o comunica reclamantei.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta, personal, și pârâții, personal.
Pârâta a depus la dosar întâmpinarea, în două exemplare.
Pârâtul a precizat că a luat legătura cu cei de la Fan Courier, iar întâmpinarea și înscrisurile au ajuns din greșeală la Tribunal.
La interpelarea instanței, pârâta a precizat că nu are un exemplar al înscrisurilor pentru a le comunica reclamantei.
Instanța a restituit înscrisurile pârâtei și a dispus lăsarea dosarului la a treia strigare pentru a da posibilitatea pârâtei să efectueze o fotocopie a înscrisurilor pentru a le comunica reclamantei.
La al treilea apel nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta, personal, și pârâții, personal.
Pârâta a depus la dosar înscrisuri în două exemplare.
Instanța a comunicat reclamantei un exemplar al întâmpinării și al înscrisurilor depuse de pârâtă la dosar.
La interpelarea instanței, reclamanta a precizat că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile ce i-au fost comunicate.
Instanța a dispus lăsarea dosarului la a patra strigare pentru a da posibilitatea reclamantei să ia cunoștință de înscrisurile ce i-au fost comunicate.
Reclamanta a arătat că nu solicită lăsarea dosarului la a patra strigare, întrucât consideră că a luat cunoștință de înscrisuri și de întâmpinare.
Instanța a luat act de precizarea reclamantei, în sensul că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare, aceasta precizând că are cunoștință de întâmpinare și de înscrisurile atașate.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța a acordat cuvântul asupra propunerii de probe.
Reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar. Reclamanta a arătat că renunță la proba cu interogatoriu, întrucât nu este concludentă în prezenta cauză.
Pârâta a arătat că nu este de acord cu proba solicitată de reclamantă.
Pârâtul a arătat că nu este de acord cu proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă, întrucât nu sunt pertinente, nu sunt conforme cu realitatea.
Pârâtul a arătat că solicită încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantei și a probei testimoniale. În ceea ce privește proba cu interogatoriu, pârâtul a arătat că dorește să dovedească cu această probă starea de fapt prin care reclamanta acuză cum că a fost scoasă din apartament, precizând că, eventual, trebuie făcută o adresă la Poliție, în sensul că agenții constatatori în ziua respectivă au văzut că nu a fost vorba de nici un fel de discuții în contradictoriu sau scandal, cum a afirmat, ci pur și simplu a fost pentru a se dumiri că, neavând domiciliul trecut pe actul de identitate, nu poate să locuiască, mama lui nedorind lucrul acesta, pentru că sunt tot timpul discuții și periclitează mediul de familie, copilul și starea lui de sănătate. Cu proba testimonială pârâtul a arătat că dorește să dovedească faptul că nu au fost certuri sau scandaluri, respectiv aceleași aspecte. De asemenea, pârâtul a arătat că solicită și încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Pârâta a arătat că solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și a probei testimoniale, precizând că sunt vecinii din . la scandalul pe care-l provoacă reclamanta, au văzut cum plimbă fetița cu taxiul la miezul nopții fără să țină cont de programul acesteia.
Reclamanta a arătat că nu este de acord cu proba cu interogatoriu și proba testimonială, având în vedere că acestea nu sunt concludente în prezenta cauză și având în vedere și urgența în soluționarea cauzei.
Instanța, deliberând asupra probelor solicitate de părți, în temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ., a încuviințat acestora proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar, apreciind proba ca fiind utilă și concludentă soluționării cauzei și a respins pentru pârâți proba cu interogatoriu și proba testimonială, ca nefiind utile soluționării cauzei.
Pârâta a solicitat instanței să emită o adresă către Protecția Copilului pentru că aceștia ar fi în măsură să vină la fața locului și ia notă despre felul în care trăiește copilul și fiul ei.
Instanța a adus la cunoștința pârâtei faptul că, întrucât în prezentul dosar instanța este învestită doar cu soluționarea cererii de instituire a unui drept de retenție pe cale de ordonanță președințială, aceasta nu este o măsură pe care instanța să o poată dispună, neavând legătură cu soluționarea cauzei, motiv pentru care a respins solicitarea pârâtei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Reclamanta a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată. Reclamanta a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că sunt îndeplinite condițiile art. 996, art. 988 și art. 1001 C.proc.civ., respectiv urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului. De asemenea, reclamanta a solicitat să se aibă în vedere și înscrisurile depuse la dosar, să se aibă în vedere faptul că are în creștere și îngrijire un copil minor, faptul că a fost izgonită din domiciliul comun.
Reclamanta a arătat că solicită cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și, de asemenea, a depus la dosar concluzii scrise.
Pârâtul a solicitat respingerea cererii reclamantei, întrucât toate cele solicitate nu întrunesc toate elementele unei ordonanțe președințiale, cauza fiind mult mai amplă, reclamanta are unde să stea, acel domiciliu nu este unul comun, ci este domiciliul mamei lui. Pârâtul a susținut că admiterea ca reclamanta să se întoarcă în acel apartament nu ar face decât să agraveze mai mult relațiile între persoane, mult mai mult, întrucât reclamanta cunoaște starea sa de sănătate.
Pârâtul a arătat că nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, precizând că tot ce a scris este adevărat, pentru că a asistat la tot ceea ce s-a petrecut.
Pârâta a arătat că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 21-07-2015, sub nr._, reclamanta P. A., în contradictoriu cu pârâtul P. E. R., a formulat ordonanță președințială prin care a solicitat instituirea unui drept de retenție în favoarea reclamantei asupra apartamentului nr. 88 situat în București, ., ., domiciliu al părinților, până la soluționarea cu hotărâre definitivă a cererii de partaj bunuri comune aflat pe rolul Judecătoriei Sector 6 sub nr._/303/2015: imobil cu 4 camere situat în București, ., ., ., sector 6,autoturism marca Opel Astra cu nr. înregistrare XHP, să se constate că suma de_ euro avansată de reclamantă pentru intervenția chirurgicală operație pe cord în anul 2012, are ca consecință majorarea cotei de contribuție la dobândirea bunurilor supuse partajului, debitul de 4200 lei cu titlu de pensie de întreținere pentru minora P. M. S., ianuarie 2015- iulie 2015, conform sentinței pronunțate de Judecătoria Sector 1, prin sistarea stării de codevălmășie să se atribuie în deplină proprietate și liberă posesie apartamentul din litigiu având o contribuție exclusivă la dobândirea acestuia fără plata vreunei sulte în favoarea pârâtului, atribuirea spațiului având în vedere că reclamanta are un drept de retenție, până la finalizarea partajului, instituirea unui drept de retenție până la soluționarea cauzei cu hotărâre definitivă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că părțile s-au căsătorit la 09-09-2006, din căsătorie a rezultat minora P. M., născută la 30-11-2009, prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria Sector 1 s-a desfăcut căsătoria prin acordul părților, instanța hotărând ca exercitarea autorității să se desfășoare în comun și domiciliul minorei să fie stabilit la mamă, respectiv în București, ., ., .. În anul 2012, soții împreună au cumpărat imobilul din București, ., ., ., sector 6, fiind căsătoriți, imobilul intrând astfel în categoria bun comun, respectiv la 24-07-2012 la BNP M. P.. Reclamanta a avut înainte de căsătorie un bun imobil situat în București, ., ., . l-a înstrăinat cu suma de_ euro. Ulterior, cu această sumă a cumpărat un alt imobil cu 3 camere în zona Camil R. – Titan, care a fost înstrăinat în 2012 cu suma de_ euro, iar diferența de bani a dat-o pârâtului pentru a se opera pe cord, respectiv suma de_ euro, sumă ce urmează a fi avută în vedere la cota de contribuție a reclamantei. A arătat că a contribuit exclusiv la achiziționarea imobilului și a autoturismului care este supus partajului.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 998-1001 C..
La data de 06-08-2015, pârâtul P. E. R. a depus întâmpinare și a solicitat să se respingă în totalitate cererea reclamantei și aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâtul a arătat că situația descrisă de reclamantă nu corespunde realității, deoarece situația apartamentului privind istoricul juridic în achiziția lui este următoarea: furnizorul de fonduri în achiziționarea imobilului în cauză este mama pârâtului. Așadar în 12-08-2004 s-a cumpărat imobilul în cauză cu următoarele efecte juridice: - mama pârâtului M. V. ca urmare a vânzării unei proprietăți unice a consimțit la achiziționarea imobilului în cauză păstrând doar dreptul de uzufruct viager și trecând ca proprietari pe fiii acesteia P. B. G. și pârâtul în cauză. După data achiziției, pârâtul s-a căsătorit cu reclamanta la 09-09-2006. În anul 2012, ca urmare a agravării stării de sănătate a pârâtului, fratele pârâtului a decis ca mama acestuia să constituie o sultă pentru a institui ca proprietar pe pârât. Acest fapt s-a realizat printr-un act de vânzare-cumpărare la 24-07-2012 ce a avut ca obiect înstrăinarea din patrimoniul fratelui pârâtului a cotei de ½ din imobilul în cauză. În aceste condiții mama pârâtului a păstrat dreptul de uzufruct viager, fiind casa în care locuiește și are domiciliul, iar reclamanta nu a avut niciodată domiciliul la acea adresă. Cât despre creșterea aportului la atribuirea imobilului în cauză ca urmare a furnizării unei sume necesare, plătite, pentru operația pe cord deschis la 01-08-2012 a pârâtului, în sumă de_ euro, este o cerere fără temei, întrucât sulta nu a fost furnizată de reclamantă și se dovedește rea credință prin nerecunoașterea exactă a sumei plătită de pârât. Față de autoturismul cu nr. de înmatriculare_ (Opel Astra H) a arătat că a fost achiziționat în timpul căsătoriei, dar cu fonduri ce rezultau din vânzarea prealabilă a unui alt autoturism tot Opel Astra H ce a fost cumpărat de pârât anterior căsătoriei. Față de suma ce reprezintă un calcul eronat al pensiei alimentare instituită minorei P. M. S., fiica reclamantei și pârâtului, în cauză neputând face obiectul unui drept de retenție. A arătat că suma este calculată până în luna iulie 2015, iar pârâtul nu mai lucrează din martie 2015. Cu toate acestea contribuie cu mult peste cota pensiei instituită la creșterea și îngrijirea minorei, aceasta fiind în sarcina ambilor părinți. La o înțelegere comună între reclamantă și pârât s-a convenit ca pârâtul să plătească în tot cotele de întreținere, abonament tabletă pentru minoră, contribuția la grădiniță și alte sarcini cuantificate. Față de precizările cu privire la vânzarea unui imobil proprietatea reclamantei, iar din prețul rezultat s-ar fi contribuit la toate cele expuse în prezenta cauză, pârâtul a arătat că reclamanta este proprietara sau a fost proprietară a mai multor imobile, pârâtul necunoscând detaliile, întrucât aceste imobile au făcut parte dintr-o amplă cercetare a UNEJ, a Ministerului Justiției prin corpul de control și a DIICOT deschise prin raportul Ministerului Justiției nr._/14/2011, în care furnizor de sume și beneficiar real al tuturor sumelor rezultate din cumpărarea și vânzarea a nenumărate imobile, este V. P., tatăl reclamantei, ce este parte din acest raport al Ministerului Justiției. Așadar, cu rea credință reclamanta a arătat că ar fi furnizat sume de bani când în fapt ele erau transferate beneficiarului real, P. V.. A arătat că reclamanta s-a căsătorit cu pârâtul la 09-09-2006 la cererea insistentă a acesteia pentru a-și schimba numele de familie ca urmare a căsătoriei pentru a putea participa la debutul faptelor semnalate în raportul arătat începând cu anul 2007. Fiica părților s-a născut ca urmare a nenumăratelor insistențe din partea pârâtului. A arătat că nu a fost parte la cel mai mic fapt ce a produs efectele semnalate în raportul MJ nr._/14/201, cu atât mai mult ca urmare a situațiilor tensionate, dar și a celor descoperite, în timp, privind acțiunile reclamantei, în familia și cu familia sa, ce au dus la toate acele cercetări, au contribuit la denigrarea numelui P., iar ca rezultat a fost găsirea tot mai grea a unui loc de muncă sau păstrarea celor găsite, pe termen lung, dar și agravarea stării de sănătate culminând cu operația pe cord deschis în anul 2012, luna august și rămânând cu sechele grave cum sunt tensiunea pulmonară medie ireversibilă, risc cardiac, restricție de ridicat (maxim 8 kg), iar pârâtul a fost înregistrat și încadrat ca persoană cu handicap mediu, însă cu toate acestea a arătat că lucrează ca șofer pe autoutilitară, transport diverse, în regim particular.
În drept, pârâtul a invocat art. 998-1001 C..
La dosar a depus următoarele înscrisuri: contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1736/12-08-2004 de BNP M. R., contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1450/24-07-2012 de BNP M. P., chitanță, certificat de încadrare în grad de handicap, program individual de reabilitare și integrare socială, bilet de ieșire, bilet de externare/scrisoare medicală, convenția nr. 838/26-07-2012, acord de plată, 2 facturi.
La data de 13-08-2015 reclamanta a depus cerere de lărgire a cadrului procesual pe latură pasivă și înscrisuri anexe (f.40-50), solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a numitei M. V..
La data de 20.08.2015, pârâta M. V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că apartamentul în cauză este unicul spațiu unde pârâta își duce existența, și acesta a fost achiziționat în anul 2004, după ce pârâta a vândut un apartament cu două camere pe care îl deținea în proprietate din anul 1992. Pârâta a hotărât ca asupra apartamentului cu patru camere din . un drept de uzufruct, iar dreptul de proprietate să revină în cote egale fiilor săi. În septembrie 2006, fiul P. E. R. s-a căsătorit cu reclamanta, iar pârâta le-a acceptat traiul în comun în apartamentul în cauză. Urmare a agravării stării de sănătate a fiului său P. E. R., aceasta a decis împreună cu celălalt fiu, P. B. G., ca jumătate imobilului în cauză să-i fie atribuită fratelui, pentru spațiu necesar familiei. În ianuarie 2013 a intervenit divorțul între soți, iar după despărțirea în fapt și în drept a părților, reclamanta a început o campanie de hărțuire atât împotriva pârâtei, privind situația locativă, cât și împotriva fiului său și în detrimentul minorei.
În drept, pârâta a invocat art. 998-1001 C..
În susținerea întâmpinării, pârâta a solicitat încuviințare probelor cu înscrisuri și testimonială.
Instanța, în temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ., a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar, și a respins pentru pârâți proba cu interogatoriu și proba testimonială.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 996 din Cod procedură civilă, pentru ca o cerere să poată fi soluționată pe calea ordonanței președințiale, instanța trebuie să stabilească existența unei aparențe de drept în favoarea reclamantului, urmând să dispună măsuri provizorii, în condițiile în care cererea formulată are caracter urgent prin raportare la obiectul său. De asemenea, în urma soluționării unei cereri pe calea procedurii ordonanței președințiale, instanța nu poate prejudeca fondul cauzei, aspect care este în strânsă legătură atât cu aparența de drept, cât și cu măsurile care pot fi dispuse. Toate aceste condiții sunt reglementate cumulativ de dispozițiile art. 996 Cod procedură civilă.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamanta solicită instituirea pe calea ordonanței președințiale a unui drept de retenție în favoarea sa asupra apartamentului nr. 88 situat în București, ., ..
Conform dispozițiilor art. 2495 Cod civil, care reglementează dreptul de retenție, „cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl rețină cât timp creditorul nu își execută obligația sa izvorâtă din același raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubește pentru cheltuielile necesare și utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.”
Cu privire la condiția aparenței de drept în favoarea reclamantului, instanța constată din dispozițiile mai sus arătate, care reprezintă temeiul de drept al cererii reclamantei cu privire la instituire unui drept de retenție, că în favoarea reclamantei nu se poate reține o aparență de drept, întrucât aceasta nu se regăsește în nici una din situațiile prevăzute de art. 2495 Cod civil. Prin cererea formulată reclamanta susține că apartamentul nr. 88 situat în București, . reprezintă un bun comun dobândit de soți în timpul căsătoriei, cu contribuția exclusivă a reclamantei, precum și faptul că până la acest moment nu s-a realizat partajul cu privire la acest bun comun, iar prin cererea de introducere în cauză a pârâtei M. V. reclamanta arată că această pârâtă deține asupra bunului imobil ce face obiectul cauzei un drept de uzufruct viager, fără a invoca însă faptul că pârâta M. V. ar avea o obligație în raport cu reclamanta a cărei neîndeplinire să justifice reținerea bunului imobil. Prin urmare, întrucât reclamanta nu se regăsește în nici una din situațiile prevăzute de 2495 Cod civil, nu se poate reține în favoarea acesteia o aparență în drept.
Astfel, întrucât se constată că una din condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială nu este întrunită în cauză, instanța constată că cererea este inadmisibilă, motiv pentru care o va respinge, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta P. A., CNP_, cu domiciliul ales în București, .. 9, ., ., Sector 3, în contradictoriu cu pârâții P. E. R., CNP_, și M. V., CNP_, ambii cu domiciliul în București, .. 25, ., ., ca inadmisibilă.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședința publică azi, 20.08.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. F. A. B. R.
Red. Jud. T.F.A./5 ex./24.08.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6067/2015.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 5648/2015.... → |
|---|
