Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6060/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6060/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 20-08-2015 în dosarul nr. 6060/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6060
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.08.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T. F. A.
GREFIER: B. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială, privind pe reclamantul I. Ș. în contradictoriu cu pârâta I. M., cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria S. 6 București.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul, personal și asistat de avocat L. S., cu împuternicire avocațială în dosarul nr._ (fila 9) și pârâta, personal și asistată de avocat H. A., cu împuternicire avocațială în dosarul nr._ (fila 168), lipsind reprezentantul Autorității Tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat următoarele: prin compartimentul registratură, la data de 17.08.2015, a depus la dosar o notificare, după care
Instanța a procedat la identificarea pârâtei I. M., care s-a legitimat cu CI, ., nr._, CNP_.
S-au prezentat martorii D. E. D. C. și P. V. C..
Instanța a dispus îndepărtarea martorului P. V. C. din sală, punându-i în vedere să nu părăsească sediul instanței, urmând a fi chemat pentru audiere.
Instanța a procedat la audierea martorei D. E. D. C., propusă de reclamant, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarului cauzei.
Reclamantul, prin avocat, a solicitat ca martora D. E. D. C. să părăsească sala de ședință pentru că dorește să fie audiată această martoră și pe fondul ordonanței președințiale, astfel încât dorește să nu participe la audierea martorului propus de pârâtă.
Instanța a încuviințat cererea reclamantului, iar martora D. E. D. C. a părăsit sala de ședință.
Instanța a procedat la audierea martorului P. V., propus de pârâtă, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței, pârâta, personal, a precizat că locuiește în Militari, S. 6, pe ., a precizat că locuiește la această adresă dintotdeauna. Pârâta, personal, a arătat că în Mogoșoaia are o casă pe care a luat-o din anul 2009, merge acolo în weekend-uri câteodată, are facturi pe care trebuie să le ridice, respectiv facturi de utilități.
La interpelarea instanței cu privire la motivul pentru care actul său de identitate a fost eliberat în data de 23.06.2015, pârâta, personal, a precizat că i-a expirat cel vechi.
La interpelarea instanței, pârâta, personal, a precizat că doamna avocat I. N. nu o mai reprezintă în cauză.
Instanța a pus în discuție competența generală, materială și teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Reclamantul, prin avocat, a arătat că instanța nu este competentă general, material și teritorial și a solicitat să se trimită cauza la Judecătoria B., având în vedere și declarațiile martorilor audiați la acest termen. Reclamantul, prin avocat, a arătat, în ceea ce privește relevanța întrebărilor adresate martorului pârâtei, că s-a depus la dosar o adeverință de la Asociația de proprietari din care rezultă că acolo locuiesc trei persoane, acestea fiind mama pârâtei, tatăl pârâtei și sora acesteia, iar pârâta locuiește în fapt în Mogoșoaia și nu acolo.
Pârâta, prin avocat, a arătat că Judecătoria Sectorului 6 București este instanța competentă. În ceea ce privește relatările martorei reclamantului, pârâta, prin avocat, a arătat că aceasta cunoaște toate aspectele de la reclamant. Pârâta, prin avocat, a susținut că s-a făcut dovada, inclusiv de la Poliția Locală B., că orice om merge la o casă de vacanță sau la orice alt imobil, teren, dar acest lucru nu înseamnă că și locuiește acolo. Pârâta, prin avocat, a arătat că locuința sa în fapt este în Sectorul 6. Referitor la faptul că avocatul reclamantului spune că sora ar locui acolo, pârâta, prin avocat, a susținut că este o simplă afirmație și sunt irelevante aceste susțineri. Pârâta, prin avocat, a arătat că, așa cum a spus și martorul și așa cum rezultă și din adeverința de la Asociația de Proprietari, locuiește în fapt la domiciliul din .> Reclamantul, prin avocat, a arătat că răspunsul Poliției din Mogoșoaia nu demonstrează decât că pârâta are domiciliul din actul de identitate la adresa din .> Pârâta, prin avocat, a arătat că se afirmă de către Poliție că a fost văzută foarte rar la adresa respectivă.
Instanța s-a retras pentru a delibera asupra competenței.
Deliberând asupra competenței, instanța a constatat că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial pentru soluționarea cauzei, față de dispozițiile art. 94, art. 997 și art. 114 C.proc.civ., având în vedere domiciliul actual al minorului care locuiește împreună cu mama acestuia în Sectorul 6 București, astfel cum rezultă din referatul întocmit ca urmare a verificării efectuate în baza de date DEPABD, aflată la dispoziția instanței, coroborat cu declarația martorului audiat la solicitarea pârâtei, din care rezultă că acesta a perceput în mod direct faptul că pârâta locuiește în ., totodată, că declarația martorei D. E. D. C. nu este concludentă în stabilirea competenței teritoriale, având în vedere că aceasta a precizat că în mod indirect are cunoștință de faptul că domiciliul în fapt al pârâtei ar fi în Mogoșoaia, cunoscând acest aspect de la reclamant.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța a acordat cuvântul asupra propunerii de probe.
Reclamantul, prin avocat, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri pentru dovedirea susținerilor din cuprinsul cererii, a probei cu interogatoriul pârâtei pe situația de fapt prezentată în cuprinsul ordonanței, ancheta psihosocială la domiciliul reclamantului pentru dovedirea condițiilor de locuit foarte bune și pentru dovedirea stabilității domiciliului acestuia, și audierea minorului, având în vedere că acesta are vârsta de 7 ani, iar opinia acestuia este foarte importantă pentru soluționarea cauzei, precum și încuviințarea probei testimoniale, în cadrul căreia să fie audiați doi martori, pe situația de fapt prezentată în cerere.
Pârâta, prin avocat, a arătat că nu se opune probelor solicitate de reclamant.
Pârâta, prin avocat, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriu în dovedirea contrariului celor afirmate de reclamant în cerere și în ceea ce privește apărările sale menționate în întâmpinare, a probei testimoniale, în cadrul căreia să fie audiați doi martori și ancheta socială la domiciliul pârâtei.
La interpelarea instanței cu privire la situația de fapt pe care dorește să o dovedească cu proba testimonială, reclamantul, prin avocat, a arătat că dorește să dovedească faptul că pârâta are de gând să părăsească țara, că tatăl s-a îngrijit de creșterea și educarea copilului, dorește să dovedească faptul că pârâta îl înlătură de la luarea unor anumite decizii referitoare la creșterea și educarea copilului.
Pârâta, prin avocat, a solicitat respingerea acestor teze probatorii, respectiv respingerea cererii de administrare a acestor probatorii, întrucât reclamantul a fost cu copilul în vacanță la mare, reclamantul are oricând acces și oricând îl poate vizita, a mers inclusiv la școală la karate, îl ia marțea și joia de acolo, îl vede aproape zilnic. Pârâta, prin avocat, a arătat că teza probatorie în sensul că dorește să părăsească țara este ilară, nu este adevărat.
La interpelarea instanței, pârâta, prin avocat, a arătat că solicită administrarea probei testimoniale în contraprobă.
Reclamantul, prin avocat, a arătat că este de acord cu probele solicitate de pârâtă.
Reclamantul, personal, a arătat următoarele: nu admite că a avut relații cu copilul până acum foarte bune. De asemenea, a arătat că este vorba despre actele pe care le-a depus la dosar, legate de plecarea cu copilul în Dubai, motiv pentru care a depus și această ordonanță președințială. Reclamantul, personal, a arătat că, neavând autoritate părintească comună, nu se poate opune.
La interpelarea instanței cu privire la înscrisurile pe care le solicită, reclamantul, prin avocat, a arătat că este vorba despre înscrisurile depuse la dosar și alte înscrisuri, respectiv mesaje, mail-uri și fotografii, precizând că nu a depus aceste din urmă înscrisuri la dosar pentru că nu le-a avut până la acest moment. Pârâta, prin avocat, a arătat că este vorba despre corespodență, acte doveditoare referitoare la copil, fotografii și alte înscrisuri cu privire la care se va consulta cu pârâta până la termenul ce va fi acordat.
La interpelarea instanței, părțile, prin avocați, au precizat reciproc că sunt de acord cu înscrisurile menționate de fiecare.
Instanța, deliberând asupra probelor solicitate de părți, în temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ., a încuviințat acestora proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar, și a respins solicitarea de administrare în cauză de către părți a altor înscrisuri decât cele depuse la dosar, față de dispozițiile art. 998 alin. 3 C.proc.civ.; de asemenea, a respins pentru părți proba testimonială și proba cu interogatoriu, apreciind probele ca nefiind utile soluționării cauzei, a respins pârâtei proba cu ancheta socială efectuată la domiciliul acesteia, ca nefiind utilă soluționării cauzei, a constatat că ancheta socială la domiciliul reclamantului a fost administrată în cauză.
La interpelarea instanței, pârâta, prin avocat, a precizat că înțelege să susțină în continuare excepția lipsei de interes.
Pârâta, prin avocat, a arătat că lipsește interesul în formularea ordonanței președințiale, că există o acțiune pe fond la Judecătoria B., pe rolul acestei instanțe nu există altă cauză pe fondul cererii, cererea de chemare în judecată este identică cu ordonanța președințială. De asemenea, a arătat că alte argumente în susținerea excepției sunt cele menționate în întâmpinare, precum și faptul că reclamantul, și din toate înscrisurile depuse la dosar, are posibilitatea să aibă legături personale cu copilul oricând.
Reclamantul, prin avocat, a solicitat instanței să respingă această excepție având în vedere faptul că, în calitate de tată, își dorește să participe în egală măsură cu pârâta la creșterea și educarea copilului, precum și la luarea deciziilor, iar pentru a avea interes ordonanța președințială nu este nevoie ca același dosar să fie pe rolul aceleiași instanțe. Reclamantul, prin avocat, a arătat că urgența este cât se poate de clară, iar autoritatea părintească în comun este o instituție care este normală pentru ca ambii părinți să poată să ia decizii în comun cu privire la copii. Reclamantul, prin avocat, a arătat că în prezent pârâta are autoritatea părintească exclusivă, dorește să plece pe viitor cu copilul în Dubai, iar tatăl trebuie să poată să-și dea acordul cu privire la această plecare sau măcar să aibă această posibilitate.
Deliberând asupra excepției lipsei de interes invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța a respins excepția, ca neîntemeiată, constatând că prin cererea formulată reclamantul urmărește obținerea unui folos practic, respectiv acela de stabilire prin hotărâre judecătorească a exercitării autorității părintești în comun, schimbarea locuinței minorului și extinderea programului de legături personale. Față de aceste capete de cerere, instanța a constatat că reclamantul are un interes în cauză.
Instanța a respins cererea de audiere a minorului, având în vedere dispozițiile art. 264 C.civ., precum și vârsta minorului, mai mică de 10 ani, instanța apreciind că nu se impune audierea acestuia în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Reclamantul, prin avocat, a solicitat admiterea ordonanței președințiale și să se dispună provizoriu până la soluționarea definitivă a dosarului de fond nr._, următoarele măsuri: exercitarea autorității părintești în comun asupra minorului, modificarea locuinței minorului, în sensul de a fi stabilită la domiciliul tatălui, dar cu precizarea că susține acest capăt de cerere în condițiile în care pârâta dorește să părăsească țara, mai precis în Dubai. Reclamantul, prin avocat, a arătat că în subsidiar solicită ca locuința să fie menținută, în condițiile în care nu părăsește țara, la domiciliul pârâtei și solicită încuviințarea unui program egal de legături personale, respectiv două săptămâni la domiciliul tatălui și două săptămâni la domiciliul mamei, iar în situația în care se constată că acest program de legături personale nu este în interesul superior al copilului, solicită încuviințarea celei de a doua variante a programului de legături personale menționat în cuprinsul ordonanței.
Reclamantul, prin avocat, a arătat următoarele: ordonanța îndeplinește toate condițiile de admisibilitate referitor la urgență, vremelnicie și neprejudecare; vremelnicie - în condițiile în care se dispun aceste măsuri, ele își vor produce efectele până la soluționarea dosarului de fond; neprejudecarea fondului – dispunerea acestor măsuri – nu sunt niște măsuri cu caracter ireversibil, motiv pentru care se pot încuviința; urgența concretă a prezentei cauze constă în faptul că pârâta a declarat și a recunoscut, și având în vedere și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că dorește să părăsească domiciliul actual și să se mute împreună cu minorul în Dubai. Reclamantul, prin avocat, a arătat, totodată, că pârâta interzice menținerea legăturilor personale cu minorul, precizând că de când a fost dată prima hotărâre, prin care s-a soluționat divorțul, nu i-a dat pe perioada vacanței de vară mai mult de o săptămână copilul, pârâta refuză să comunice informații despre copil, tatăl neavând posibilitatea să discute direct cu pârâta și să ia decizii împreună, el aflând despre deciziile pârâtei de la copil sau de la alte persoane.
Reclamantul, prin avocat, a arătat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pârâta, prin avocat, a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de ordonanță președințială, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 C.proc.civ., nu s-a demonstrat, sunt simple afirmații ale reclamantului că acesta nu are legături personale cu copilul, a fost și acum la mare, inclusiv în fiecare săptămână îl vede, merge la karate, îl ia, îl aduce, nu i s-a îngrădit dreptul de a avea legături și de a participa efectiv la creșterea și educarea copilului; nu există nici un fel de dovezi la dosarul cauzei cum că pârâta ar pleca sau a plecat sau s-ar stabili în Dubai; nu există nici o vătămare, nu există nici urgență atâta vreme cât reclamantul are posibilitatea de a avea legături personale cu minorul; nu a menționat în ce constă vătămarea acestuia, vătămarea sa cu privire la fondul ordonanței președințiale, una dintre condiții, și aceea de a nu prejudeca fondul, nu există un fundament al susținerilor făcute în cererea de chemare în judecată.
Pârâta, prin avocat, a arătat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., având ca obiect ordonanță președințială, reclamantul I. Ș., în contradictoriu cu pârâta I. M. a solicitat să dispună provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ următoarele măsuri: exercitarea în comun a autoritarii părintești în privința minorului I. D. A., născut la data de 20.10.2008; modificarea măsurii privind locuința minorului, în sensul de a fi stabilită la domiciliul reclamantului situat în București, sector 6; în subsidiar, în cazul în care locuința va fi menținută la domiciliul pârâtei, a solicitat încuviințarea unui program egal de legături personale, respectiv câte două săptămâni la fiecare dintre părinți. În cazul în care instanță constată că un program egal nu este în interesul minorului, a solicitat încuviințarea unui program de legături personale astfel: finalurile de săptămână în mod alternativ, unul la pârâtă și următorul la reclamant, cu începere de vineri de la terminarea orelor de curs, până duminică la ora 21,00; în săptămânile în care finalul de săptămâna revine pârâtei, marțea și joia în intervalul cuprins între terminarea orelor de curs și ora 21.00; perioada vacanțelor de primăvară, iarna și inter semestriale, astfel cum sunt stabilite de Ministerul Educației Naționale, se va împărți în mod egal, în anii pari prima la domiciliul tatălui, iar în anii impari cea de-a doua jumătate; vacanța de vară se vor împărți în mod egal. Minorul va petrece vacanța la tatăl lui începând cu data de 01 iulie în anii pari și cu data de 01 august în anii impari. Ziua de naștere a tatălui, respectiv 21 ianuarie, în zilele lucrătoare de la terminarea orelor de curs până la ora 21.00, iar în zilele libere de la ora 10.00 la ora 21.00; ziua de naștere a minorului, respectiv 20 octombrie, în anii impari la tata și în anii pari mamă, cu posibilitatea participării ambilor părinți.
În fapt, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta până spre finalul anului 2009. Divorțul, care a făcut obiectul dosarului nr._ a fost pronunțat de Judecătoria sector 6 prin sentința civilă nr. 7079/09.10.2009, definitivă și irevocabilă. Prin hotărârea citată, pronunțata în temeiul dispozițiilor Codului familiei instanța a încredințat minorul pârâtei, l-a obligat pe reclamant la plata unei pensii de întreținere în bani, în cuantum de 500 lei/lună, și a încuviințat un program minimal de legături personale, raportat la vârsta de atunci a copilului și la înțelegerea părților. La data desfacerii căsătoriei D. avea vârsta de 1 an. În pofida programului de legături personale destul de restrâns de care a beneficiat, reclamantul a reușit să creeze și să dezvolte o puternică legătură de atașament cu D., astfel încât prezenta acțiune a fost demarată și la dorința copilului de a fi mai mult timp alături de tată. Planșele foto anexate prezentei reprezintă doar una dintre dovezile privind implicarea sa constantă în creșterea și educarea minorului, precum și legătură afectivă existentă. Deși latura financiară a spetei nu este determinantă, ea nici nu poate fi ignorată în condițiile în care discutăm despre interesul copilului, pentru ca modul de participare la cheltuielile de creștere și educare a unui copil devoalează disponibilitatea părintelui și neterminarea lui de a respecta și proteja drepturile și interesele legitime ale acestuia.
Autoritatea părintească - O dată cu . noului Cod civil, regulă în materie este dată de disp. Art. 397 C. civ. ce prevăd cu valoare de principiu ca autoritatea părinteasca se exercita în comun. Ea poate fi exercitată exclusiv de unul dintre părinți numai prin excepție, în cazul existenței unor „motive temeinice”. În codul civil nu sunt indicate aceste motive, dar le regăsim în legea specială, ele fiind prezentate exemplificații și nelimitativ prin prevederile art. 36 (7) din Legea nr. 272/2004. Simpla lecturare a acestor motive enumerate exemplificativ, relevă faptul că legiuitorul a avut în vedere anumite împrejurări de o gravitate deosebită ce ar putea primejdui dezvoltarea minorului, or în speță nu există nici măcar indicii firave ale unor astfel de „motive întemeiate”, dimpotrivă, fapt ce atrage, pe cale de consecință, admiterea acestui capăt de cerere. Cu privire la locuința copilului, reclamantul a arătat că acest capăt de cerere înțelege să-l susțină doar dacă pârâta va recunoaște că urmează să se mute cu domiciliul în afara țării, respectiv în Dubai, iar plecarea se va realiza împreună cu minorul. În condițiile în care pârâta nu intenționează să plece cu copilul în afara țării decât în scop turistic și pe o perioadă determinată de timp, reclamantul a arătat că nu solicit schimbarea locuinței minorului la domiciliul său. Deși hotărârea judecătoreasca menționată a încredințat copilul mamei, acesta fiind echivalentul de la acea vreme a exercitării exclusive a autoritarii părintești, chiar prin raportare la legislația abrogată, părinții păstrau dreptul și obligația de a veghea la modul de creștere și educare a copilului lor. Așadar, actualul conținut al autoritarii părintești se regăsea și în vechile prevederi aplicabile în materie într-o formă implicită. Prin urmare, decizii majore și importante din viața copilului trebuiau luate cu acordul ambelor părți sau măcar printr-o consultare anterioară luări deciziei. În pofida acestor reglementari, pârâta niciodată nu a considerat oportun să-i solicite opinia în legătură cu alegerea grădiniței și mai apoi a școlii, situația a fost similară în cazul alegerii medicului de familie. Singurele decizii pe care reclamantul a fost lăsat să le ia au avut ca obiect două dintre activitățile extrașcolare ale copilului, respectiv practicarea înotului și karate, cu mențiunea ca D. merge la antrenamentele de înot doar atunci când este lăsat la tată, neexistând o continuitate în practicarea acestui sport, chiar dacă uneori câteva ore de înot se mai fac și la after school, ca opționale. Din păcate, deși a încercat să rezolve situația aceasta amiabil, inclusiv majorarea programului de legături personale, pârâta nu este dispusă să înțeleagă că acest tip de comportament face rău în primul rând copilului, orice tentativă fiind respinsă cu motivarea ca D. îi este încredințat și domnia sa este cea care are dreptul să decidă totul, inclusiv cât timp poate petrece copilul cu tatăl său. Menținerea unui program de legături personale, poate îndreptățit acum patru ani și jumătate, acum nu mai este în interesul copilului, acesta având nevoie și de modelul patern pentru a-și împlini personalitatea. Așa cum a prezentat și anterior, lipsa cea mai vădită de disponibilitate se regăsește în cazul programului de legături personale din perioada vacanței de vară. Deși instanța a acordat jumătate din această vacanță după ce copilul va începe grădiniță, în continuare reclamantului nu îi este permis să-l ia pe D. la domiciliul său mai mult de o săptămână sau 10 zile. A arătat că nu cunoaște motivația reală pentru care pârâta se opune unor legături mai ample, mai ales în condițiile în care știe foarte bine că reclamantul acordă toată atenția copilului indiferent unde și pentru cât timp este cu D.. În acest sens, a arătat instanței că a fost cu copilul la munte sau la mare, în perioada concediilor sale, ori la muzee, circ, spectacole de teatru, grădina zoologică, la public speaking, ferma animalelor, etc. În privința condițiilor locative, a arătat că D. beneficiază de condiții bune la ambele domicilii. În apartamentul reclamantului, copilul beneficiază de camera lui, care este dotată cu tot ce este necesar pentru studiu, odihnă și divertisment. În privința domiciliului pârâtei, a arătat că aceasta s-a mutat în urmă cu nu foarte mult timp într-o casă situată în Mogoșoaia, achiziționată prin credit bancar aflat în derulare. Semnificativ este faptul că schimbarea domiciliului de fapt a atras înscrierea copilului la cursurile unei unități le învățământ situată în cartierul București Noi, respectiv Școala nr. 179 București. În privința distanței dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă educație copilului, reclamantul a arătat că în cazul în care locuința minorului se stabili la domiciliul reclamantului, iar pârâta va fi de acord, D. poate fi transferat la o școala aflată în proximitatea imobilului în care locuiește reclamantul. Într-o astfel de variantă, persoana care va avea câștig de cauză va fi copilul, pentru ca problema care se pune nu este de a favoriza sau defavoriza unul părinți, ci de a decide ceea ce este mai avantajos pentru copil. După cum se poate observa, nicio clipă nu a negat afecțiunea reciprocă a pârâtei față de copil sau invers a copilului față de mamă, pentru că este firesc să fie așa. Ceea ce trebuie subliniat însă este faptul că afecțiunea copilului față de părinți nu este totuna cu nevoile lui de a locui în mod constant la domiciliul unuia dintre ei, or din această perspectivă consideră că locuința lui D. trebuie să fie la domiciliul reclamantului. Tot în sprijinul cererii, trebuie remarcat că copilul nu mai este „la o vârstă fragedă”, la care îngrijirea maternă să fie prioritară, dimpotrivă. Pe de altă parte, logica este cea care ne spune că dacă un copil trebuie să stea la o vârstă fragedă la mamă, după depășirea acesteia trebuie să stea doar la tata. În opinia noastră, ambele variante sunt absurde, pentru ca un copil are permanent nevoie de ambii părinți. Prin urmare, iată că jurisprudența, interpretata per a contrario, constituie un argument în favoarea admiterii acestui capăt de cerere, prin prisma vârstei copilului. Programul egal de legături personale solicitat a fost determinat în primul rând de opinia copilului exprimată în acest sens. De asemenea, un alt motiv important este vârsta copilului, respectiv 7 ani, adică o vârstă la care modelul masculin al tatălui, așa cum am mai arătat, începe a devină esențial. Trebuie subliniat faptul că la fel ca în cazul exercitării în comun a autoritari părintești, un program egal de legături personale reprezintă o sporire semnificativă a responsabilităților reclamantului. Simpla solicitare a unui astfel de program semnifică un anumit tip de caracter, iar istoricul relației și probele prezentate în acest sens nu fac altceva decât să sublinieze determinarea reclamantului ca părinte de a participa cât mai activ și sub toate planurile la dezvoltarea frumoasă și armonioasă a fiului părților. De altfel, un program egal de legături personale nu este altceva decât expresia practica a noțiunii de autoritate părintească comună. Referitor la programul de legături personale aferent vacantelor școlare și celorlalte zile cu regim special, zile de naștere, onomastice, sărbători, consideră că nu este necesară o exemplificare amplă, fiind firesc ca acestea să fie petrecute de copil în mod egal cu ambii părinți păstrând o alternantă care să asigure petrecerea sărbătorilor la domiciliile ambilor. În privința finalurilor de săptămâna însă, subliniază că solicită o alternantă a acestora, astfel un weekend să fie petrecut la domiciliul unuia dintre părinți și următorul la celălalt. Aceasta precizare este necesară pornind de la un fapt: un an calendaristic are 52 de săptămâni, astfel încât program așa zis clasic, 1-3 sau 2-4, ar rupe un echilibru și așa destul de firav, pentru că cinci prii pe an au câte cinci săptămâni. În varianta „clasică” un părinte ar avea 31 de weekenduri 5+5), iar celălalt doar 21 (26-5). Pe de altă parte, în modalitatea de realizare solicitată, preluarea copilului direct de la unitatea de învățământ la începutul programului și ducerea lui cursuri la finalul acestuia, pe de o parte, ar restrânge contactele directe cu pârâta și potențiale situații conflictuale în prezența copilului, iar pe de altă parte, ar permite o implicare mai aplicată reclamantului în relația cu școala și asta fără a mai lua în calcul percepția minorului. Referitor la cele câteva ore în cursul a două zile din săptămânile în care copilul ar urma la petreacă weekendul cu pârâta, i-ar da posibilitatea să mențină o continuitate a legăturilor personale și o implicare imposibil de realizat doar la final de săptămână. Mai mult, aceste intervale orare limitate, i-ar permite implicarea în pregătirea școlara a copilului, efectuarea pernelor, verificarea acestora, etc, precum și alt gen de activități care nu pot fi desfășurate în weekend, cum ar fi activitățile extrașcolare, practicarea unui sport, meditații, controale medicale, fete. Un astfel de program mai prezintă avantajul că are drept posibilă consecința iresponsabilizarea celuilalt părinte, determinându-l să încerce să se implice într-o măsură la fel de mare.
Condiții de admisibilitate.
Vremelnicie. Această condiție este îndeplinita în mod vădit, având în vedere că măsurile ce urmează a fi dispuse își vor produce efectele doar temporar, respectiv până la soluționarea definitivă a fondului pricinii.
Neprejudecare. Această condiție privește mai mult judecătorul cauzei, acesta fiind cel căruia îi revine dificila sarcină de a stabili demarcația intre aparență și fondul dreptului. Un instrument ajutător este dat de disp. art. 996 NCPC, care prevăd imperativ ca aparență dreptului se analizează exclusiv în persoana reclamantului. Așadar, pentru a nu se încalcă această condiție este nu doar necesar, ci și suficient ca pe baza unui probatoriu care să nu tergiverseze soluționarea pricinii, să se analizeze, prin palparea dreptului, dacă aparenta dreptului este favorabilă reclamantului, respectiv dacă este apt să participe la luarea deciziilor ce intra în conținutul autorității părintești, să asigure copilului o îngrijire corespunzătoare la domiciliul său și dacă are capacitatea de a umple, într-un mod benefic pentru copil, programul de legături. În stabilirea aparenței dreptului, apreciază că un rol determinant revine conduitei parentale.
În toate cauzele privind minorii, atât în procedura comună, cât și în cea specială, de exercitarea autorității părintești, programul de legături personale și cea de întreținere, celeritatea este o condiție intrinsecă. Urgență este dată prin interesul superior al copilului, instanțele fiind obligate de lege să dispună toate măsurile pentru prevenirea oricărui prejudiciu ce poate fi adus copiilor, sub aspect fizic și moral, prin disp. art. 263 (4), recomandă un termen rezonabil pentru ca interesul relațiilor de familie să nu fie afectate. În această procedură părțile nu sunt ținute să argumenteze în mod special urgenta ce s-ar păgubi prin întârziere, potrivit cerințelor disp. art. 996 NCPC, aceasta se a fi îndeplinită prin dispozițiile legale citate anterior. Pârâta a declarat în urmă cu o săptămână că intenționează să plece cu copilul în Dubai pentru o perioadă nedeterminată. Pârâta îi interzice reclamantului să mențină legături personale mai ample cu copilul, cel mai elocvent exemplu fiind perioada vacantelor de vară, când copilul îi este dat doar o săptămână. Raportat la acest fapt, proximitatea vacanței de vară semnifica, de asemenea, urgență. Pârâta refuză să-i comunice informații despre copil, fiind nevoit să le afle direct de la D. sau din surse colaterale.
Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept, a invocat art. 996 și următoarele NCPC, Legea 272/2004, art. 403 C civ.
La dosar a depus următoarele înscrisuri: certificat de naștere, sentința civilă nr. 7079/2009 pronunțată în dosarul nr._, chitanțe depunere numerar.
La data de 13-07-2015, pârâta I. M., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ordonanței președințiale.
În prealabil a invocat următoarele excepții:
1.Excepția necompetentei teritoriale.
În susținerea excepției invocate a precizat că domiciliul stabil al său și a minorului este în Mun. București, sector 6, Ghirlandei nr.4, . 4, astfel încât consideră că Instanța investită legal de a judecata cererea de ordonanță președințială introdusă de reclamant este Judecătoria S. 6, cea care a judecat și cererea de divorț. Față de precizarea mai sus menționată va prezenta cartea de identitate a doamnei I. M. - copie certificată, de la asociația de proprietari a blocului P37 din ., sector 6, București eliberată în data de 30.06.2015 sub numărul 14 care certifică faptul mama și minorul locuiesc la adresă mai sus menționată și dovada că D. este la Școala Gimnazială nr. 179 situată în București, sectorul 1.
2. Excepția lipsei de interes. În opinia sa, cererea introdusă la instanță de reclamant, este calificată ca ordonanță președințială, în mod greșit, conform și capetelor de cerere invocate, este o acțiune de drept comun. În aceste situații, precizează că este nejustificată și nelegală o astfel de cerere
În plus, noul Cod de procedură civilă reglementează în mod expres faptul că „pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt" [art. alin. (5)].
Pe fondul cauzei, pârâta a susținut excepția inadmisibilității ordonanței președințiale, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996N.C.P.C., iar în subsidiar, dacă instanță va respinge excepțiile indicate la punctele 2 și 3, a solicitat respingerea cererii ca netemeinică și nelegală.
În motivare, pârâta a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 02.07.2005 și în timpul acesteia s-a născut minorul D. A. la data de 20.10.2008. La data de 09.10.2009, între părți, a intervenit divorțul, iar minorul D. A. a fost încredințat către reclamantă, cu acordul expres al pârâtului. De la data pronunțării hotărârii enunțate mai sus și până în prezent hotărârea a fost respectată de către părinți, ba mai mult, reclamantul a avut legături personale cu minorul indiferent de zi sau ora fără restricții din partea mamei. Acum, după o perioadă foarte lungă de timp, reclamantul introduce o acțiune prin care solicită stabilirea domiciliului minorului la tată, exercitarea în comun a autorității părintești, program egal de legături personale cu minorul său conform unui program propus. Precizează că prezenta acțiune nu îndeplinește condițiile impuse de art. 996 alin.1 C.p.c. Prin reglementarea acestei proceduri, s-a avut în vedere necesitatea soluționării în regim de urgență a unor litigii care - dacă ar urma calea procedurii de drept comun (datorită formalismului exagerat) - ar putea asigura rămânerea fără obiect a cauzei sau ar conduce la diminuarea semnificativă a importanței acestuia. Condițiile exercitării procedurii ordonanței președințiale
Urgență: în cererea de chemare în judecată, se menționează că urgența "este dată prin prisma interesului superior al copilului, instanțele fiind obligate de lege să dispună toate măsurile necesare pentru prevenirea oricărui prejudiciu ce poate fi adus copiilor sub aspect fizic și moral,… pentru ca interesul copilului și relațiile de familie să nu fie afectate.., parțile nu sunt ținute să argumenteze în mod special urgent ori dreptul care s-ar păgubi prin întârziere..”. Toate aceste susțineri relevă faptul că, această acțiune nu este una urgentă. Copilul a locuit neîntrerupt cu mama care are o relație foarte bună cu minorul, lucru recunoscut și prin acțiune de către reclamant în acțiune. Nu exista nici cel mai mic indiciu că dezvoltarea sa fizică și psihică ar putea fi pusă în pericol în prezent la domiciliul mamei așa încât s-ar impune soluționarea pe calea ordonanței președințiale. Reclamantul nu a indicat și nici nu a probat existența unui pericol iminent pentru dezvoltarea copilului, care să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin schimbarea locuinței acestuia în mod temporar. Schimbarea temporară a locuinței minorului trebuie sa albă un caracter excepțional și să fie temeinic justificată, simpla prezumție ne fiind suficientă. Mama, a respectat hotărârea judecătorească inițială, mai mult, tatăl vine la domiciliul minorului ori de câte ori dorește fără a fi îngrădit. Reclamantul nu ia copilul la domiciliul sau nici cât este prevăzut în sentința inițiala și o astfel de cerere de restabilire a domiciliului minorului este nejustificată și nu e urgentă, fiind necesară administrarea de probe ample și amănunțite, iar luarea unei astfel de măsuri prin ordonanță e nejustificată. Consideră că, schimbarea temporară a domiciliului minorului nu se justifică și i-ar produce prejudicii psihice foarte mari, în condițiile în care până acum a locuit numai cu mama. Mama îngrijește copilul foarte bine și nu se poate imputa acesteia o neglijență oarecare. Pârâta locuiește în fapt la imobilul din Mun. București S. 6, în care copilul a crescut și s-a dezvoltat de la naștere și până în prezent și în care îi poate oferi tot ce este necesar unei îngrijiri adecvate. Mama a achiziționai și un imobil situat la adresa din Mogoșoaia proprietate personală unde merge cu minorul la sfârșit de săptămână, pe când tatăl nu face dovadă în niciun fel că ar avea un domiciliu în mod statornic și mai mult în acțiune acest domiciliu, la care se presupune că ar putea locui cu copilul, nu este indicat, ceea ce ne duce cu gândul la inexistenta unui domiciliu stabil. Interesul superior al minorului este de a rămâne în locuința în care a fost crescut și până în prezent, nefiind date motive urgente și temeinice care să justifice mutarea sa cu caracter temporar la locuința tatălui. În ceea ce privește alegerea grădiniței /școlii, mai târziu, a fost mereu informat și chiar a fost să vadă înainte atât grădinița cât și școala. În plus în weekend-urile când trebuia să-l ia reclamantul, se ducea și îl lua direct de la grădiniță / afterschool. A fost mereu informat cu privire la ședințe /serbări / activități la care ne prezentam amândoi iar acum când am fost plecată în vacanța cu minorul, a primit constant telefoane, mesaje și fotografii. În ceea ce privește medicul de familie, precizează că sora este medic, iar pârâta lucrează de 11 ani în domeniul medical. Normal ca se știe cine se ocupa de D. și a fost anunțat mereu când D. a fost răcit /bolnav. De ziua lui sau de ziua lui D. toți ieșeau împreună - în plus îi lua și cadouri. În concluzie, reclamantul însuși recunoaște că are autoritate părintească exercitată în comun cu pârâta asupra minorului și că poate fi, teoretic, invocată chiar o autoritate de lucru judecat, deoarece instanța s-ar pronunța pe ceva ce are deja și nu-l îngrădește nimeni acest drept. Având deja aceasta autoritate exercitată în comun cu mama minorului nu se justifica interesul acestei cereri. Susținerile privind alegerea grădiniței și a școlii doar de către mamă fără consultarea tatălui este nereala, acesta susținând, după introducerea prezentei cereri față de pârâta, întrebat fiind de ce a formulat susțineri mincinoase în legătură cu aceste aspect, faptul că" am menționat acele lucruri deoarece trebuia scris ceva în cererea de chemare în judecată pentru a justifica introducerea acesteia", or pârâta consideră că aceste susțineri nu sunt suficiente pentru admiterea ordonanței președinția și pentru nicio cerere în general. Educația lui D. și mediul în care este crescut este unul foarte bun: pârâta a stat cu ei acasă până ia 8 luni când s-a reîntors la muncă; de la 8 luni până la 1 și 4-5 luni a avut bonă (făcea parte din familie); la 1 an și 4 luni l-a dat la grădiniță privată cu engleza inclusă, Grădiniță C. de pe . program lung, îl ducea dimineața înainte de serviciul său ora 8.30 și îl lua după muncă 18,30- 19,00; anul trecut în septembrie l-a înscris la școala 179 la clasa pregătitoare; după orele de școala D. merge la afterschool - unde s-a interesat să fie aceeași învățătoare pentru a putea face temele cu el, în plus D. face la afterschool engleza și germana, tenis, dezvoltare personală, face meditații la engleza acasă în fiecare zi de luni, l-a înscris la Clever kids la un curs de 9 săptămâni (sâmbăta) la public speaking (de toate acestea a fost informat ÎNSĂ niciodată nu a fost inițiativa lui. De când a început școala a mers în tabără cu afterschoolul, prima tabără anul trecut în vara la hotel Alpin - Poiana B., apoi la Vila B., în tabăra de schi (de 2 ori), acum în iulie tabăra de engleză și kids art. Același răspuns l-a dat reclamantul și când a fost întrebat de pârâtă de ce invocă legăturile restrânse cu minorul atâta vreme cât vine când dorește și ori de câte ori are timp să viziteze copilul, la domiciliul mamei, merge cu el unde dorește și când dorește fără restricții. Singură discuție este legată de oră la care este adus copilul acasă, deoarece el trebuie să se culce devreme adică pe la orele 21,00-22.00. Deși face aceste susțineri mincinoase, reclamantul recunoaște tacit și implicit bună cooperarea cu parata prin următoarele afirmații " arăt instanței că am fost cu copilul ia munte sau la mare, în perioada concediilor mele, sau la muzee, circ, spectacole de teatru, gradina zoologicei, la public speaking, ferma animalelor, etc". În condițiile în care reclamantul ar fi avut parte de tratamentul în care parata " să decidă totul"sau nu ar fi fost vorba despre “ lipsa cea mai reală de disponibilitate" sau ar fi fost realizate acțiuni care să fie" lejer încadrate în conținutul noțiunii de violenta psihică", atunci n-ar fi realizat toate aceste lucruri cu copilul. Până la vârsta de 4 - 5 ani reclamantul nu a solicitat copilul niciodată în perioada lui de concediu sau pe perioada verii și dacă a dorit să meargă undeva cu el pârâta a dat acordul. Când avea D. 4-5 ani a plecat cu el 1 săptămâna la mare în România. Mașina este un alt subiect care din punctul pârâtei de vedere pune în pericol viața lui D.. Are un Renault din 2004, care a avut numai probleme, este mașina pe care o folosește și la firmă, cea cu care curierul merge la cabinete. D. a povestit o dată că s-a stricat mașina și a trebuit să ia un taxi. De multe ori a venit și l-a luat pe D. cu taxiul, dar și în aceste condiții parata nu a întrerupt legăturile personale ale reclamantului cu minorul, niciodată. Se vorbește în conținutul acțiunii, despre faptul că, D. nu mai este la o "vârstă fragedă" în contextul în care copilul are doar 7 ani, nefiind nici pe departe atât de matur pe cât susține tatăl. Mai mult, tatăl este înștiințat de către cadrele didactice sau de către mama ori de câte ori copilul are evenimente în instituția de învățământ, tocmai pentru că este normal și firesc așa ceva și cooperarea intre părinți exista.
Instituirea exercitării autorității părintești în comun de urgență, nu se impune, deoarece nu urmează niciun eveniment care să necesite încuviințarea acesteia cu celeritate, în condițiile în care deja există. Ceea ce reclamantul a invocat ca principal argument pentru exercitarea autorității părintești, este schimbarea reglementarilor în materie, însă aceasta nu este suficientă, pentru a determina schimbarea celor hotărâte prin sentința civilă anterioară, cu atât mai mult cu cât procedura ordonanței prezintă un anumit specific, fiind o procedură urgentă și sumară în care se verifica aparenta în drept, în care nu se poate statua asupra fondului. Astfel încât neprezentarea unor motive concrete din care să rezulte că încredințarea către mama îi periclitează, minorului, situația impunând luarea unor măsuri urgente pentru protecția minorului, cererea nu poate fi admisă. În mod similar, nu poate fi îndeplinita condiția urgentei nici în ceea ce privește extinderea programului de vizită, acest aspect urmând a fi analizat ia data judecării fondului. Consideră că încuviințarea autorității părintești prin ordonanță înseamnă de fapt judecarea fondului, motiv pentru care dosarul în fond ar rămâne fără obiect. Pentru a decide asupra autorității părintești și a unui program de vizita extins se impune administrarea unui probatoriu amănunțit, care să releve situația de fapt, precum și măsurile care sunt necesare pentru a satisface interesul superior al minorului, măsuri care să se poată bucura și de o anumită stabilitate în timp. Cu toate acestea, o asemenea analiză nu poate fi făcută în procedura ordonanței, procedura care impune unele derogări fata de procedura de drept comun, fapt ce duce la judecarea ei într-un termen mult mai scurt, pe baza unor probe pentru a căror administrare nu & necesară o perioadă lungă de timp. Dimpotrivă, situația conflictuală expusă de reclamant în acțiune nu justifica modificarea provizorie și cu caracter de urgență a măsurilor cu privire Ia minor, câtă vreme nu se dovedește faptul că aceste măsuri sunt în interesul copilului și sunt necesare pe durata desfășurării procesului de fond, exercitarea autorității părintești în comun presupunând colaborarea părților. Ori, existenta procesului de fond nu este de natură să contribuie la crearea unei relații bazate pe cooperarea intre părinți.
La dosar a depus următoarele înscrisuri: copie carte identitate pârâtă, adeverințe, declarație, contract educațional, corespondență, poliță asigurare, foaie depunere, procese verbale, acte medicale.
Prin sentința civilă nr. 4959/2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., s-a admis excepția necompetenței teritoriale și cauza a fost înaintată spre soluționare Judecătoriei Sectorului 6 București, dosarul fiind înregistrat la data de 29-07-2015.
Instanța, în temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ., a încuviințat părților proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar, și a respins pentru părți proba testimonială și proba cu interogatoriu, apreciind probele ca nefiind utile soluționării cauzei, a respins pârâtei proba cu ancheta socială efectuată la domiciliul acesteia, ca nefiind utilă soluționării cauzei, a constatat că ancheta socială la domiciliul reclamantului a fost administrată în cauză.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 7079/09.10.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, instanța a hotărât desfacerea căsătoriei părților, păstrarea de către reclamanta-pârâtă a numelui purtat în timpul căsătoriei, acela de I., încredințarea minorului D.-A., născut la data de 20.10.2008, spre creștere și educare mamei, obligarea pârâtului-reclamant la plata unei pensii de întreținere lunare în cuantum de 500 de lei în favoarea minorului, precum și stabilirea unui program de menținere a legăturilor personale între tată și copil.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 996 C.proc.civ. instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Referitor la aparența dreptului se pune problema dacă, pe baza examinării sumare a probatoriului limitat pe care îl permite procedura ordonanței președințiale, fără a se anticipa asupra hotărârii instanței de drept comun, se poate stabili care dintre părți are de partea sa aparența dreptului și justifică interes pentru luarea unei măsuri vremelnice, fiind strâns legată de condiția neprejudecării fondului.
În ceea ce privește vremelnicia, aceasta presupune că pe calea ordonanței președințiale nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți. Ordonanța președințială nu are ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părților, ci este o cale de a dispune o măsură provizorie.
În ceea ce privește condiția urgenței, în cuprinsul art. 996 alin. 1 C.pr.civ., legiuitorul a enumerat categoriile generale de situații caracterizate prin urgență: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Este necesar ca urgența să persiste pe tot parcursul judecății, astfel încât cererea de ordonanță președințială nu poate fi admisă dacă urgența există doar la data introducerii cererii, însă a dispărut ulterior acestui moment și înainte de pronunțarea hotărârii.
Verificând îndeplinrea acestor condiții cumulative pentru admiterea cererii pe calea ordonanței președințiale, cu privire la fiecare capăt de cerere formulat de reclamant, instanța constată că cererea este admisibilă doar cu privire la exercitarea autorității părintești în comun.
Astfel, în ceea ce privește condiția urgenței, instanța reține că este corespunzător interesului superior al minorului ca deciziile cu privire la acesta să fie luate în comun de ambii părinți, iar acest fapt trebuie realizat fără întârziere. Condiția aparenței de drept în favoarea reclamantului și condiția neprejudecării fondului se constată a fi îndeplinite din simpla aplicare în cauză a dispozițiilor art. 397 Cod civil, care reglementează exercitarea autorității părintești în comun și în mod egal de ambii părinți, instanța nerealizând o judecată pe fond, ci limitându-se la a constata că pârâta nu a invocat în cauză nici un motiv întemeiat pentru înlăturarea tatălui de la exercițiul drepturilor părintești. De asemenea, este îndeplinită în cauză condiția vremelniciei, întrucât soluția pronunțată pe calea ordonanței președințiale își va produce efectele doar până la judecarea cauzei pe fond.
Instanța constată că nu este admisibilă cererea de schimbare a locuinței minorului, întrucât reclamantul nu justifică în favoarea sa o aparență a dreptului, acesta neinvocând prin cerere nici o situație de fapt care să impună modificarea măsurii luate prin sentința civilă nr. 7079/09.10.2009 cu privire la locuința minorului, și nu este îndeplinită nici condiția neprejudecării fondului, instanța apreciind că cererea nu poate fi soluționată printr-o administrare sumară de probatoriu, ci este necesară o judecată pe fondul cauzei pentru verificarea tuturor criteriilor legale în cazul stabilirii locuinței unui copil.
Instanța reține că nu este admisibilă pe calea ordonanței președințiale nici cererea de modificare a programului de legături personale cu minorul, nefiind îndeplinite în cauză condiția urgenței și condiția neprejudecării fondului. Programul de menținere a legăturilor personale cu minorul, astfel cum a fost stabilit prin sentința civilă nr. 7079/09.10.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, poate fi menținut în continuare, fără a păgubi prin întârziere un drept al reclamantului și fără a produce o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara, până la judecarea cauzei pe fond, judecată în cadrul căreia instanța să aibă posibilitatea administrării unui probatoriu consistent, pentru stabilirea unei modalități de menținere a legăturilor personale dintre minor și părintele nerezident care să corespundă cel mai bine interesului superior al copilului.
Față de aceste considerente, instanța va admite în parte cererea, va stabili ca exercitarea autorității părintești a minorului D.-A., născut la data de 20.10.2008, să se realizeze în comun de ambii părinți, și va respinge în rest cererea, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul I. Ș., CNP_, cu domiciliul în București, ., .. 2, ., S. 6, în contradictoriu cu pârâta I. M., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., ., S. 6, cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria S. 6, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 147-149, S. 6.
Stabilește ca exercitarea autorității părintești a minorului D.-A., născut la data de 20.10.2008, să se realizeze în comun de ambii părinți.
Respinge în rest cererea, ca inadmisibilă.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședința publică azi, 20.08.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. F. A. B. R.
Red. Jud. T.F.A./5 ex./24.08.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6061/2015.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 7924/2015.... → |
|---|
