Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 7924/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7924/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 7924/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7924
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU
DIN DATA DE 15.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER: B. E.
Pe rol soluționarea cauzei civile de față având ca obiect „exercitarea autorității părintești”, privind pe reclamanta –pârâtă R. N. C. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant A. C., cu Autoritatea Tutelară P. P. N., județul N. și cu Autoritatea Tutelară P. S. 6 București.
La apelul nominal făcut in ședința din Camera de Consiliu se prezintă reclamanta-pârâtă personal, legitimată de instanță cu CI . nr._ având CNP_ și asistată de apărător ales cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâtul-reclamant și Autoritatea Tutelară P. S. 6 București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reclamanta-pârâtă prin apărător arată că a prezentat martorul pentru audiere.
Instanța procedează la audierea martorului R. I., declarația acestuia luată sub prestare de jurământ fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Nemaifiind formulate cereri noi, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului.
Reclamanta-pârâtă prin apărător depune la dosar concluzii scrise. Având cuvântul pe cererea formulată solicită admiterea cererii, instanța să țină cont în luarea acestei hotărâri numai și numai de interesul superior al copilului, de faptul că tatăl nu înțelege și revine asupra programului, consideră că exercitarea în exclusivitate a autorității părintești de către mamă nu poate fi privită ca o sancțiune față de tată, acestuia nu îi va lua nimeni dreptul de a vizita copilul, arată că problema în opinia sa este aceea că un copil nu poate fi privat de luarea unei decizii într-un anumit moment și consideră că această soluție pe care o va da instanța va fi în interesul copilului motiv pentru care solicită ca instanța să pronunțe o hotărâre în acest sens.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 10.03.2015, sub nr._, reclamanta N. C. R., în contradictoriu cu pârâtul C. A., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorei I. - A. A., născută la data de 30 ianuarie 2013, de către mamă, stabilirea domiciliului minorei la domiciliul său în București, sector 6, București, sector 6, ., . 2, Etaj 5, . la plata pensiei de întreținere în folosul minorei de la data introducerii prezentei acțiuni și până la majoratul acesteia, respectiv obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că se cunoaște cu pârâtul încă din aprilie 2008, de la G., fiind membri în Comisia Națională a Olimpiadei de Științe Socio-umane.A menționat reclamanta că începând din februarie 2011 au hotărât că pentru anul școlar 2011 - 2012 trebuia să intervină o schimbare, cu alte cuvinte să se mute ea la P. N.. A arătat că în tot acest demers, atât ea, cât și pârâtul, au fost încurajați și susținuți moral de familia lui, în special de către mama acestuia. Reclamanta a învederat că problemele reale au început să apară în toamna 2011, când a început anul școlar, întrucât pârâtul nu a vrut să știe niciun coleg că ei au o relație, deși predau la licee diferite, banii nu îi gestionau împreună (pentru că el avea/are surse nedeclarate oficial, pe care și le gestiona doar în folosul propriu și fără să se consulte cu ea), deciziile în casă le lua în continuare doar prin consultarea familiei. Reclamanta a precizat că din relația cu pârâtul a rezultat un copil ce a fost recunoscut de pârât dar că pârâtul nu se ocupa de îngrijirea copilului . Mai mult decât atât, reclamanta a precizat că pârâtul a venit chiar cu ideea ca ea să stea în sufragerie împreună cu fetița, iar el în dormitor, bineînțeles fiecare cu banii lui și grijile lui. În ceea ce privește relația dintre pârât și copilul său, reclamanta a arătat că acesta îi alocă foarte puțin timp, timp în care nu se joacă cu ea, iar pensia alimentară o plătește când și cât consideră el. Reclamanta a arătat că activitatea sa de profesor titular în cadrul Liceului Teoretic Ș. Odobreja îi asigură veniturile necesare pentru a-i asigura copilului absolut toate condițiile necesare pentru creștere și educare.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 261-263, art.487-488, art.499 alin.1,art.505, art.516 alin.1, art.530, art.532. Codul civil, art. 5, art. 36, art. 47 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: CI, în copie, copia certificatului de naștere . nr._, copie contract de închiriere, adeverința nr. 649 din 12.02.2015 emisă de către Liceul Teoretic Ș. O..
La data de 6 aprilie 2015, prin Serviciul Registratură, pârâtul-reclamant A. C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat instanței respingerea ca nefondată a acțiunii în exercitarea exclusivă a autorității părintești de către reclamantă și admiterea în întregime a cererii reconvenționale.
Pârâtul-reclamant a solicitat instanței ca autoritatea părintească asupra minorei A. I. A., născută în P. N. la data de 24 ianuarie 2013, să se exercite și în continuare, la fel ca și până acum conform regulii generale din art. 503 alin.1 din Codul Civil, în conformitate cu care părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească.Totodată, pârâtul-reclamant a solicitat instanței să dispună cu privire la modul de exercitare al dreptului de a avea legături personale cu fetița sa prin încuviințarea următorului program de comunicare prin intermediul Skipe, de două ori pe săptămână: miercuri între orele 17.00-19.00 și duminica între orele 11.00-13.00 și de vizitare la locuința statornică a copilului din București cu posibilitatea de a o prelua în oraș, la plimbare ori cofetărie în fiecare a treia sâmbătă din lună între orele 10.30- 14.00. A solicitat încuviințarea posibilității preluării fetiței la domiciliul său, câte o săptămână - prima din fiecare vacanță de C. și P. și o lună - alternativ: iulie sau august în fiecare vacanță de vară.
Pârâtul-reclamanta a arătat că este de acord, în măsura în care reclamanta va face toate dovezile concludente în cauză, ca locuința fetiței să fie la domiciliul reclamantei legal declarat la Poliție și ca instanța de judecată să consfințească prin hotărâre judecătorească ca obligația de întreținere pe care a executat-o continuu și de bună voie încă de la nașterea copilului, să se realizeze prin plata unei pensii de întreținere în cota legală de 1/4 din venitul net lunar obținut cu titlu de salariu, începând cu momentul pronunțării hotărârii, și nu după cum a solicitat reclamanta începând cu data introducerii acțiunii, deoarece starea de nevoie a fetiței deși este născută în baza legii, nu este actuală, atât timp cât el virează lunar banii în cota legal reglementată.
Pârâtul-reclamant a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la locuința din București unde reclamanta solicită să fie stabilit domiciliul minorei, pârâtul-reclamant a solicitat ca această cerere să fie respinsă, deoarece cel puțin până acum, din actele depuse la dosar și care i-au fost comunicate de instanță, reclamanta nu a făcut nici o dovadă că ar avea stabilit domiciliul în București, aceasta cu atât mai mult cu cât din copia CI depusă la dosar rezultă că domiciliul reclamantei este în continuare în P. N., ori că ar avea stabilit în favoarea sa un drept locativ convențional, atât timp cât în contractul de închiriere legal înregistrat la Finanțe anexat la dosar apare înscris la rubrica chiriașului/ locatarului, numele R. I., și nu numele reclamantei. De altfel, a apreciat că reclamanta face confuzie între domiciliul minorei și locuința reală și statornică a acestuia, rezultând cel puțin că până la data introducerii acțiunii că ar locui fără forme legale într-un apartament închiriat de altă persoană.
În ceea ce privește posibilitățile de preluare a fetiței în oraș - București, câteva ore cu ocazia vizitelor lunare, dar și de preluare la domiciliul său din P. N., pe perioadele vacanțelor din cursul anului, câte o săptămână în vacanțele de C. și P., și o lună în vacanța de vară, a arătat pârâtul-reclamant că acesta este cea mai bună modalitate de a crea și menține în liniște și pace legături personale cu fetița sa, dat fiind comportamentul ostil, manifestat în repetate rânduri de mama reclamantei cu acordul acesteia și împreună cu care locuiește, atât verbal (a fost înjurat de mamă), cât și fizic (a fost bruscat, încercând să îi fie luată camera foto din mână cu ocazia vizitei din data când s-a aniversat împlinirea vârstei de doi anișori ai fetiței în anul curent, vizită programată pe 25.01, întrucât chiar de ziua de naștere a fetiței - 24.01 reclamanta a avut alt program, olimpiadă sau ceva asemănător). A menționat pârâtul-reclamant că, chiar și în acest context tensionat, el a continuat să își vadă fetița ori de câte ori a mers în București, ultima dată fiind chiar pe data de 14 martie când, deși a ajuns în București la ora 10.30 a trebuit să o aștepte pe reclamantă să termine o activitate - concurs școlar, astfel încât atunci când a ajuns la locuința fetiței acesta dormea și nu a trezit-o, respectându-i programul de somn. Pârâtul-reclamant a învederat instanței faptul că încearcă cu toate puterile și bună credință să fie un tată bun, că fetița chiar dacă este micuță se bucură și îl recunoaște ori de câte ori au ocazia să se vadă pe Skipe sau efectiv, că va veghea la creșterea și educarea sa, chiar dacă locuiesc în orașe diferite. Referitor la cererea reclamantei de a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată pe care aceasta le-a efectuat în acest proces, mai ales cu onorariul avocatului ales, pârâtul-reclamant a solicit instanței să o respingă, în condițiile în care cererea principală de exercitare exclusivă a autorității părintești este vădit nefondată, cererea incidentală de stabilire a domiciliului copilului nu este dovedită cel puțin la data formulării prezentei întâmpinări și cereri reconvenționale, cu reținerea faptului că a fost de acord încă de la momentul la care reclamanta a plecat cu fetița să locuiască împreună cu mama sa, precum și cu reținerea bunei sale credințe în ceea ce privește asigurarea întreținerii copilului, care s-a materializat în plata lunară a unei pensii în bani, dar și în natură prin cumpărarea și trimiterea de diferite bunuri, unele dintre acestea la cererea reclamantei.
În drept, pârâtul-reclamant a invocat dispozițiile art. 262 lin.2, art. 263, art.483, art. 487-488, art.496 alin.5, art. 497 alini, art.499 alin.1, art. 503-505 alin.1, art. 530 din Codul Civil.
Pârâtul-reclamant a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu martori, proba cu interogatoriul reclamantei și proba cu anchetă socială efectuată la domiciliul său.
Pârâtul-reclamant a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: adeverințe de venit, extrase depunere numerar, factură fiscală din 19.02.2014, copie bilete tren, bonuri fiscale.
La data de 8 mai 2015, prin Serviciul Registratură, reclamanta-pârâtă a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat instanței să respingă apărările pârâtului-reclamant ca neîntemeiate.
La data de 6 august 2015, prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei raportul de anchetă socială întocmit de către P. S. 6 – Serviciul Autoritate Tutelară.
Din atele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :minora A. I. A., născută la 24.01.2013, are statutul de copil din afara căsătoriei, rezultând din relația celor două părți și având stabilită filiația față de ambii părinți (potrivit certificatului de naștere f. 11).
Instanța reține că în prezent relația de cuplu a celor două părți s-a destrămat. Potrivit susținerilor ambelor părți, după separarea cuplului reclamanta s-a stabilit în București iar pârâul a rămas în localitatea P. N.; potrivit acelorași susțineri, confirmate de declarația martorului audiat, după separarea părinților copilul a locuit împreună cu mama în București .
Sub aspectul exercitării autorității părintești (ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului, și care aparține în mod egal ambilor părinți - art. 483 C.civ.), instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 505 alin. (2) C.civ., în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent față de ambii părinți, dacă părinții nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește prin aplicarea prevederilor din materia divorțului.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 397 și art 503-504 C.civ., regula în materie este că autoritatea părintească asupra copilului se exercită de către ambii părinți, fiind astfel consacrat principiul egalității prinților . În mod excepțional, autoritatea părintească poate fi exercitată de către un singur părinte, în condițiile art. 398 C.civ. (text de lege care are drept premisă „motive temeinice”) sau 507 C.civ. (prevedere care menționează cazurile în care autoritatea părintească se poate exercita de către un singur părinte), însă aceste situații derogatorii nu pot fi reținute de instanță doar pe baza susținerilor uneia dintre părinți, ci trebuie să fie temeinic argumentate și probate.
În justificarea cererii de exercitare exclusivă a autorității părintești asupra copilului, reclamanta invocă dificultățile întâmpinate în colaborarea cu pârâtul, în ceea ce privește luarea unor măsuri referitoare la copil, datorită faptului că acesta nu a dovedit interes față de copil. .
Așadar reclamanta nu a invocat motive în sensul că tatăl nu își poate asuma responsabilitatea părintească pentru viitor, aspect ce ar determina luarea măsurii ca autoritatea părintească să fie exercitată de către un singur părinte. Aceasta s-a limitat la simpla expunere a dificultăților întâmpinate până în prezent, presupunând totodată că aceste dificultăți le va întâlni și în viitor și apreciind că, pentru preîntâmpinarea acestora, ar fi indicat ca tatăl să fie degrevat de autoritatea părintească și să nu mai aibă drepturile de a fi consultat și de a decide asupra măsurilor ce urmează a fi luate cu privire la copil. În plus, din probatoriul administrat, nu reiese că pârâtul nu-și exprimă voința cu privire la soarta copilului (potrivit declarație martorului, „ de la separarea părților comunicarea acestora a fost dificilă, părțile au discutat despre venirea pârâtului în București și despre expedierea unor sume de bani însă uneori vizitele au fost amânate sau sumele de bani au fost trimise cu întârziere” ). Împrejurarea că părțile au comunicat neeficient, aspect ce a dus la întârzierea expedierii sumelor destinate întreținerii copilului sau la amânarea unor vizite nu poate fi asimilată cu situația reglementată de art. 507 C.civ., care vizează situațiile în care părintele se află în imposibilitate de a-și exprima voința; instanța reține că autoritatea exclusivă se poate dispune doar atunci când unul dintre părinți este incapabil a-și asuma responsabilitatea părintească, iar nu ca sancțiune împotriva celui care nu se implică, ori nu se implică suficient în creșterea copilului; în acest sens, textul de lege enumeră exemplificativ astfel de situații, respectiv decesul părintelui, punerea sub interdicție și decăderea din drepturile părintești. Dacă reclamanta consideră că tatăl copilului își exercită abuziv drepturile părintești și că, prin acțiunile sau inacțiunile sale, pune în primejdie sănătatea sau dezvoltarea copilului, măsura sancționatorie la care ar fi putut apela este decăderea din drepturile părintești, neputându-se invoca atare împrejurări în justificarea exercitării exclusive a autorității părintești. Abia după eventuala obținere a unei hotărâri definitive de decădere a tatălui pârât din drepturile părintești reclamanta ar putea solicita exercitarea exclusivă a autorității părintești asupra minorului, ca efect al decăderii .
Față de considerentele enunțate mai sus, instanța urmează a reține că, în cauză, nu s-au invocat și probat situații în care pârâtul-reclamant ar fi în imposibilitate de a-și manifesta voința cu privire la măsurile ce urmează a fi luate în privința minorului, că argumentele prezentate vizează o colaborare mai dificilă, dificultate pentru înlăturarea căreia părinții copilului sunt nevoiți a depune eforturi mai mari ; enunțarea acestei dificultăți nu este de natură a înlătura pe unul dintre părinți de la exercițiul autorității părintești și este de natură a atrage o implicare mai susținută a ambilor pentru depășirea dificultăților întâmpinate ;
Față de principiile sus enunțate ( decurgând din dispozițiile art. 397 cod.civ. și art. 503 cod.civ) instanța urmează a reține că în cauză nu s-au invocat și probat situații în care unul dintre părinți ar fi în imposibilitate de a-și manifesta voința cu privire la măsurile ce urmează a fi luate în privința copilului minor și va dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinți ;
Referitor la stabilirea locuinței copilului, stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de întreținere și educare a copilului și la desfășurarea relației personale copil /tată , instanța reține că învoiala părților manifestată la termenul din 10.09.2015 în fața instanței este în concordanță cu interesul superior al copilului, protejat de art. 263 C.civ. În consecință, în baza art. 496 alin. (2) și art. 396 teza finală C.civ., instanța va lua act de învoiala părinților privind stabilirea locuinței minorei la domiciliul mamei, stabilirea contribuțiilor părinților în cuantum de ¼ din venitul lunar net realizat de fiecare părinte, contribuție ce se va presta în natură de către mamă și prin echivalent bănesc de către tată .
În privința momentului de la care începe să curgă obligația de întreținere instanța urmează a reține că deși dispozițiile art. 532 alin. 1 stabilesc ca moment de început al acestei obligații, data introducerii cererii de chemare în judecată ( în cazul de față 10.03.2015), potrivit susținerilor reclamantei-pârâte și ale pârâtului-reclamant, acesta din urmă a prestart voluntar întreținere în favoarea minorei în cuantum mediu de 365 lei lunar, sens în care la dosar au fost depuse recipise depunere numerar ( filele 91-93) care atestă plata acestei sume până în luna septembrie 2015 inclusiv. Potrivit adeeverințelor de venit depuse la dosar ( filele 25 și 26) pârâtul-reclamant reaizează un venit mediu lunar de 1394 lei lunar iar sumele expediate depășesc cu puțin limita de ¼ din venit .
Constatând că întreținerea era datorată începând cu luna martie 2015 și că pârâtul –reclamant a achitat voluntar reclamantulei –pârâte o sumă de 365 lei reprezentând întreținere, instanța constată că pentru lunile martie –septembrie această obligație a fost executată voluntar și urmează a stabili ca întreținerea în cuantum de ¼ lei lunar convenită de părinți să fie prestată în continuare, începând cu luna octombrie 2015
Asupra cererii având ca obiect stabilire program de vizitare instanța reține că prin poziția exprimată în fața instanței părinții copilului nu întâmpină dificultăți în exercitarea dreptului de a avea legături personale cu copilul; pârâtul-reclamant însuși afirmă că a vizitat minora ori de câte ori s-a deplasat în București și a anunțat-o pe reclamantă-pârâtă că poate veni în vizită; mai mult, desi pârâtul-reclamant solicită prin cererea reconvnțională stabilirea unui program de vizitare în cadrul căruia să se desfășoare relația personal, afirmă la termenul din 10.09.2015 și prin concluziile scrise că dorește exercitarea neîngrădită a acestui drept; instanța atrage părinților atenția asupra faptului că eventualele neînțelegeri ce se pot ivi în viitor urmează a fi abordate cu responsabilitatea necesară de către ambii părinți, în scopul urmăririi interesului copilului de a avea relații personale cu părintele de care este separat și având în vedere că dreptul de a avea relații personale cu copilul este un drept izvorât din lege ( nu acordat prin hotărâre judecătorească), pentru a cărui realizare nu este necesară calea acțiunii în justiție ( art. 401 alin. 2 - stabilește că instanța de tutelă va decide asupra modalității de exercitare a drepturilor personale doar când părinții nu se înțeleg asupra acestui aspect ) instanța apreciază că interesul copilului impune ca exercitarea drepturilor personale să fie apreciate de către părinți prin raportare la împrejurările concrete în care se află copilul și părinții; aceste împrejurări sunt diferite în momente diferite ale vieții copilului și sunt practic imposibil de prevăzut ( nici părinții și nici instanța nu pot aprecia dacă în viitorul apropiat sau îndepărtat poate să apară o împrejurare care să reclame prezența ambilor părinți lângă copil și să „dimensioneze” un program de vizită care să corespundă unei nevoi necunoscute, inexistente la momentul luării deciziei) . Suspiciunile părinților – că în viitor pot să apară neînțelegeri referitoare la desfășurarea acestor relații personale - sau lipsa de colaborare dintre părinți, uneori chiar „confortul” urmărit de părinți ( în sensul că părându-le dificil să stabilească ei înșiși un program adaptat de fiecare dată nevoilor copilului, preferă să se conformeze unui program prestabilit dispus de o instituție a statului chiar dacă „prețul” acestui confort reprezintă în esență o intervenție a statului în viața de familie a părților fără ca o astfel de intervenție să fie justificată de necesitatea ocrotirii unui interes ci doar de asigurarea „confortului” părinților ) nu pot argumenta soluția solicitată de pârâtul- reclamant, ca legăturile personale dintre copil și unul dinte părinți să se desfășoare conform unui program de vizită prestabilit de către instanță, chiar dacă acest program ar fi convenit de părinți. . În esență, responsabilitatea părintească impune ca ambii părinți să analizeze interesul copilului lor în fiecare moment al vieții copilului și să acționeze conform acestui interes;
Reținând că interesul concret al copilului nu poate fi analizat în abstract și că pentru viitor acest interes este determinat de împrejurările concrete în care copilul își desfășoară viața instanța va respinge ca neîntemeiată ( nefiind în interesul copilului ) cererea având ca obiect desfășurarea relațiilor personale tată/minoră conform unui program de vizită prestabilit urmând a menține neîngrădit dreptul minorei de a avea relații personale cu tatăl ( prin stabilirea unui program practic s-ar aduce limitări acestui drept ce ar urma să se desfășoare conform programului) și va lăsa posibilitatea reală părinților de a stabili împreună modalitatea în care se va exercita acest drept astfel ca, numai în situația în care în exercitarea dreptului apar neînțelegeri grave între părinți ( art. 401 alin. 2 cod.civ. ) instanța să aprecieze asupra oportunității intervenției instanței în viața privată a părinților urmărindu-se astfel asigurarea respectării drepturilor copilului.
Fațăd e soluția admiterii în parte a ambelor cereri instanța va compensa cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta-pârâtă R. N. C., cu domiciliul ales în București, ., ., ., sector 2, în contradictoriu cu pârâtul –reclamant A. C., cu domiciliul în Municipiul P. N., .. 63, .. A, etaj 4, ., cu Autoritatea Tutelară P. P. N., județul N. și cu Autoritatea Tutelară P. S. 6 București, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 147-149, sector 6 ; admite în parte cererea reconvențională, formulată de pârâtul - reclamant A. C. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă R. N. C..
Dispune exercitarea autorității părintești asupra minorei A. I. A., născută la 24.01.2013 în comun de către ambii părinți;
Ia act de învoiala părților privind:
- stabilirea locuinței minorei la domiciliul mamei;
- stabilirea contribuțiilor părinților la acoperirea nevoilor minorei în cuantum de ¼ din venitul lunar net realizat de fiecare părinte, începând cu 15.10.2015 până la majorat, contribuție ce se va presta în natură de către mamă și prin echivalent bănesc de către tată.
- desfășurarea neîngrădită a relației personale minoră/tată.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei-pârâte având ca obiect exercitare exclusivă a autorității părintești.
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului-reclamant având ca obiect desfășurarea relației personale minoră/tată conform unui program de vizită prestabilit.
Compensează cheltuielile de judecată
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria S. 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6060/2015.... | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 7985/2015.... → |
|---|
