Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 7985/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7985/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 7985/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7985
ȘEDINȚA PUBLICĂ
DIN DATA DE 16.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER: B. E.
Pe rol urmează pronunțarea hotărârii în cauza civilă de față având ca obiect „modificare program vizitare minor ”, privind reclamanta-pârâtă A. I. în contradictoriu pârâtul-reclamant P. M. și cu Autoritatea Tutelară Primăria Sector 6 București.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul din 08.10.2015 și sunt consemnate în încheierea la acea ședință din Camera de Consiliu – ce face parte integrantă din prezenta hotărâre - când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii, azi 16.10.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 14.01.2015, sub nr._, după disjungerea acesteia din dosarul_/301/2014, reclamanta A. I., in contradictoriu cu pârâtul P. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună modificarea programului de legături personale cu minorul, program stabilit prin sentința civila 2447/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 3 București în dosarul_/301/2012, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii reclamanta a arătat ca legătura dintre tată și minorul P. C., născut la data de 14.02.2007, s-a rupt total pe parcursul anilor din cauza unor probleme de sănătate (afecțiuni psihice) ale minorului rezultate din atitudinea tatălui astfel că este necesar ca aceasta legătură să fie restabilită treptat, impunându-se modificarea programului de vizită inițial astfel: vizita tatălui la domiciliul mamei in doua sfârșituri de săptămână din lună, respectiv primul și al treilea week-end cu începere de la ora 14 până la ora 16, în zilele de naștere și de onomastica minorului câte 4 ore pe zi la înțelegere cu mama reclamantă, în vacanta de iarna în a doua zi de C., respectiv 25 decembrie la domiciliul mamei între orele 14-16 și în a doua zi de P., la domiciliul mamei între orele 14-16.
Reclamanta a susținut că si anterior divorțului relațiile dintre minor și tată au fost tensionate, iar după divorț minorul a fost vizitat de tată o singură data și atunci in mod grosolan, in sensul că acesta a pătruns în ghena blocului unde a stat ascuns urmărind-o când duce gunoiul astfel că a intrat în imobil prin violența, speriindu-l pe bunicul matern și pe copil, acesta refugiindu-se in dormitor cu ușa închisă si țipând de teama ca îl va lua tatăl. Urmare a amenințărilor provocate de pârât a fost nevoită să apeleze la Politie pentru a restabili situația. Până în prezent, paratul nu l-a vizitat pe minor, astfel că de aproximativ 4 ani aceștia nu s-au mai văzut, nu au luat legătura nici telefonic, nici in preajma sărbătorilor. A considerat că minorul nu poate reintra într-o legătură cu tatăl său după trecerea unui interval atât de mare de timp, fiind necesară o perioadă de acomodare, de reluare a legăturilor personale cu acesta, în caz contrar minorul putând fi puternic afectat. Mai mult, minorul nu dorește să păstreze legătura cu tatăl lui urmare a unor abuzuri existente anterior divorțului, abuzuri care l-au marcat ducând la necesitatea unei consilieri psihologice.
In drept, reclamanta a invocat disp. art. 403.402 si 401 C.Civ.
Reclamanta a depus la dosar in xerocopii, următoarele înscrisuri: certificat naștere minor, cărți de identitate, sentința civila 2447/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul_/301/2012, acte medicale, adeverință grădiniță.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvenționala prin care a solicitat respingerea cererii principale ca neîntemeiată, admiterea cererii reconvenționale, respectiv modificarea programului de vizită stabilit anterior prin extindere potrivit interesului superior al minorului, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii reconvenționale și în apărare față de cererea introductivă, paratul a susținut că deși a trecut mai bine de un an de la pronunțarea hotărârii de divorț, reclamanta a pus propriul orgoliu mai presus de interesul superior al copilului, dorința de răzbunare pentru eșecul căsniciei și astfel a refuzat să pună in executare hotărârea judecătorească, a încercat prin mijloace meschine îndepărtarea minorului de tatăl său. Prin comportamentul său, reclamanta nu a făcut altceva decât să mențină o atmosferă tensionată si un climat nesănătos pentru minor, lipsindu-l de afecțiunea tatălui. Programul de vizita propus de reclamantă este cu adevărat revoltător, afirmațiile sale în sensul că tatăl si minorul nu au păstrat legătura nefiind conforme cu realitatea. Astfel, reclamanta încearcă să convingă instanța de dezinteresul tatălui față de minor, inducând ideea că pârâtul ar fi un tată violent, iar copilul necesită un program de recuperare psihologică.Față de cele precizate, pârâtul reclamant a solicitat respingerea cererii privind modificarea programului de vizitare al minorului, întrucât relația dintre tata și minor este esențială pentru dezvoltarea fizică și psihică a minorului, iar hotărârea nr. 2447/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București își produce efectele până la majoratul copilului.
In drept, paratul-reclamant a invocat disp. Legii 272/2004.
Prin sentința civilă nr. 167/14.01.2015 dosarul a fost declinat spre competentă soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, fiind înregistrat la data de 20.02.2015 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 1975/12.03.2015, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, a dispus declinarea cauzei in favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei, înaintând dosarul Tribunalului București în vederea soluționării conflictului de competență.
Prin sentința civilă nr. 645/28.05.2015, Tribunalul București - Secția a V a Civilă, a stabilit în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București competența de soluționare a cauzei.
La termenul de judecată din data de 08.10.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, interogatorii reciproce și proba testimonială cu câte doi martori.
Prin serviciul registratură, reclamanta a depus concluzii scrise la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele: minorul P. C., născut la data de 14.02.2007 are statutul de copil din căsătorie; prin sentința civilă nr. 2447/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 3 București s-a desfăcut căsătoria părților și s-au dispus măsurile referitoare la minor, printre care și desfășurarea relației personale minor/tată conform unui program de vizită prestabilit, respectiv: în primul și al treilea sfârșit de săptămână, de vineri ora 17,00 până duminică, ora 17; în vacanța de iarnă în intervalul 22.12-31.12 în anii pari și în intervalul 01.01.-08.01. în anii impari, luna iulie în perioada vacanței de vară și 6 ore de ziua aniversară a minorului.
Programul de vizită stabilit prin sentința sus menționată nu a fost executat voluntar de către părinți; reclamanta-pârâtă invocă lipsa de interes a tatălui în desfășurarea relației cu copilul; pârâtul-reclamant invocă opoziția reclamantei-pârâte în exercitarea acestui drept personal nepatrimonial; martorii audiați în cauză au confirmat susținerile pârâtului –reclamant; astfel, martora propusă de reclamanta-pârâtă nu cunoaște motivele pentru care minorul și tatăl nu se întâlnesc însă a relatat că l-a văzut pe copil în parc, în compania tatălui ( pe care nu îl cunoștea la acel moment) ; martorul propus de pârâtul-reclamant ( sora acestuia și mătușa paternă a minorului) a relatat că s-a deplasat de mai multe ori împreună că pârâtul-reclamant la domiciliul reclamantei-pârâte, în zilele de vizită indicate în sentință însă pur și simplu nu li s-a răspuns ; martora a relatat că urmare opoziției mamei ca minorul să se întâlnească cu tatăl, copilul a ajuns în situația de a organiza împreună cu tatăl său, întâlniri în secret ; de cele mai multe ori aceste întâlniri aveau loc în parc, în timpul programului liber al copilului; copilul însuși,audiat fiind de către instanță a relatat că s-a întâlnit în secret cu tatăl său, în parc întrucât mama s-ar fi supărat dacă afla despre aceste întâlniri . Copilul a relatat un episod în care mama l-a ținut în casă 2-3 săptămâni, nu i-a dat voie să iasă în parc, i-a luat telefonul mobil în care avea memorat numărul de telefon al tatălui, i-a schimbat și numărul propriu de telefon pentru a nu putea fi contactat de tată, pedepsindu-l astfel pentru că s –a întâlnit cu tatăl; reluarea relației cu tatăl a fost posibilă urmare demersului tatălui care l-a contactat pe copil la școală ; pentru a evita supărarea mamei copilul arată că deși tatăl i-a cumpărat jucării, nu-și aduce jucăriile acasă întrucât mama i le-ar distruge ; în ultima vreme copilul consideră că se întâlnește cu tatăl potrivit programului dispus de judecător dar ar dori să poată înnopta la tată, să se întâlnească mai mult cu acesta și să petreacă o parte din vacanțe alături de tată.
Instanța reține din probatoriile administrate că în prezent copilul nu cunoaște programul de vizită dispus prin hotărârea judecătorească anterioară și că acel program de vizită care presupune petrecerea alături de tată a două sfârșituri de săptămână ( de vineri până duminică) și a jumătate din vacanțele școlare ar corespunde nevoilor sale dacă ar fi pus în aplicare de către părinți. În egală măsură instanța reține că deși pârâtul-reclamant solicită extinderea programului de vizită, până în prezent programul de vizită anterior dispus nu a fost pus în executare, tatăl reușind să se întâlnească pe ascuns cu copilul doar câteva ore în loc de 2 zile și nereușind să-l ia pe perioada vacanțelor școlare astfel că nu se poate concluziona că programul dispus anterior nu ar mai corespunde actualelor nevoi ale copilului și tatălui și că s-ar impune modificare lui ( extinderea) . În concret, abia în măsura în care acel program ar fi pus în executare o perioadă de timp suficientă,, s-ar putea analiza dacă programul corespunde nevoilor copilului și ale părintelui și în cazul unui răspuns negativ s-ar putea analiza utilitatea modificării ( extinderii lui) pentru a fi concordant cu aceste nevoi;
În cazul concret de față instanța reține pe de o parte netemeinicia susținerilor reclamantei –pârâte care prezentând argumente neconfirmate de probe tinde a limita relația personală a copilului cu tatăl și a obține o astfel de soluție în afara cadrului legal instituit prin dispozițiile art. 262 alin. 2 cod.civ. ( exercițiul dreptului copilului de a avea relații personale cu părintele de care este separat nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului ) și ale art. 19 alin. 2 din Legea nr. 242/2004 care enumeră astfel de motive temeinice (instanța poate limita exercitarea acestui drept dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului); instanța constată că reclamanta-pârâtă, prin opoziția sa de desfășurare a vizitelor astfel cum s –a dispus prin hotărârea anterioară, nu doar că se pune în situația de a exercita necorespunzător drepturile copilului, de a subordona interesul copilului unor interese proprii ( aducând și copilul în situația de a nu-și exercita dreptul pentru a nu o supăra pe mamă) dar invocă practic propria turpitudine pentru a obține limitarea dreptului copilului în desfășurarea relației personale cu tatăl, aspecte ce atrag soluția respingerii ca neîntemeiate a cererii introductive; pe de altă parte instanța reține că schimbarea împrejurărilor care ar duce la modificarea programului de vizită deja stabilit prin extinderea acestuia ( art. 403 cod.civ.) nu pot fi puse în discuție în condițiile în care acel program nu s-a reușit a fi pus în executare voluntară și pe cale de consecință nu se poate stabili că în condițiile actuale nu ar mai corespunde nevoilor copilului; în situația de față tatăl are la îndemână procedura execuțională silită ,chiar dacă această procedură presupune asumarea unor cheltuieli și a unei stări de disconfort atât pentru părinți cât și pentru copil; dacă tatăl nu a apelat la procedurile de constrângere a debitorului la respectarea obligației de a face cuprinsă în titlul executoriu ( de a permite desfășurarea vizitelor ) iar mama nu a executat voluntar aceste obligații, nu există o dovadă, nici măcar nu se poate naște o prezumție în sensul că în ipoteza în care s-ar extinde acest program, fie mama l-ar executa voluntar, fie tatăl ar apela la executarea silită. Dimpotrivă, prezumția ce se naște este aceea că atâta vreme cât mama nu a executat voluntar programul anterior ( apreciindu-l prea extins), cu atât mai mult nu va executa voluntar programul extins solicitat de pârâtul-reclamant .
Concluzionând că în situația dată, în care până în prezent nu s-a pus în aplicare programul dispus prin sentința civilă nr. 2447/20.02.2013 a Judecătoriei Sector 3 București nu se poate reține că acel program nu mai corespunde nevoilor copilului instanța urmează a respinge cererea reconvențională având ca obiect extinderea programului deja dispus, reținând că mai înainte de a solicita extinderea programului ,pârâtului-reclamant îi revine sarcina de a epuiza toate căile legale pentru executarea programului anterior dispus, inclusiv executarea silită și abia după ce se va constata că acel program – efectiv și integral executat - nu mai corespunde actualelor nevoi ale copilului, se poate pune problema modificării lui ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cerereaprincipală formultă de reclamanta-pârâtă A. I., cu domiciliul în București, .. 2, ., ., în contradictoriu pârâtul –reclamant P. M., cu domiciliul în București, . nr. 3, ., și cu Autoritatea Tutelară Primăria Sector 6 București, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 147-149, sector 6.
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională .
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sector 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ
DIN DATA DE 08.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER: B. E.
Pe rol soluționarea cauzei civile de față având ca obiect „modificare program vizitare minor”, privind pe reclamanta-pârâtă A. I. în contradictoriu pârâtul-reclamant P. M. și cu Autoritatea Tutelară Primăria Sector 6 București.
La apelul nominal făcut in ședința din Camera de Consiliu, se prezintă reclamanta-pârâtă personal, legitimată de instanță cu CI . nr._ având CNP_ și asistată de apărător ales și pârâtul-reclamant personal, legitimat de instanță cu CI . nr._ având CNP_ și asistat de apărător ales care depune delegație de susbstituire la dosar, lipsă fiind Autoritatea Tutelară Primăria Sector 6 București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că la dosarul cauzei a fost depus referatul întocmit cu ocazia audierii minorului în prezența unui psiholog din cadrul DGASPC sector 6, după care,
Părțile prin apărători învederează instanței faptul că au formulat interogatoriile și au prezentat martorii pentru audiere.
După îndepărtarea martorilor din sala de ședință instanța procedează la administrarea interogatoriilor reciproce părților răspunsurile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar, după care procedează la audierea martorilor G. E. A. și G. M., declarațiile acestora luate sub prestare de jurământ fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Instanța, întrerupe audierea martorului B. I. V., constată că acesta se află în stare de nervozitate excesivă și în loc să răspundă întrebărilor instanței, consideră că este îndreptățit să povestească ceea ce dorește, după care martorul aduce și reproșuri instanței, că a fost chemat ca martor și nu este lăsat să spună liber ce știe, întreabă instanța pentru ce a fost chemat aici, motiv pentru care, pentru atitudinea necuviincioasă la adresa instanței în condițiile în care acestuia i s-a adus la cunoștință că are obligația procesuală de a răspunde întrebărilor ce îi sunt adresate de instanță și că nu are căderea de a relata aspectele pe care doar martorul le consideră relevante în cauză și despre care instanța nu i-a solicitat lămuriri, motiv pentru care instanța aplică martorului B. I. V., amendă de 200 lei, martor ce se legitimează cu pașaport, născut în Tătărăștii de Sus, având CNP_.
Reclamanta – pârâtă prin apărător depune la dosar un înscris, respectiv o notificare prin care reclamanta a fost de acord ca tatăl să vină să-și vadă copilul.
Apărătorul pârâtului – reclamant arată că a luat act de intenția reclamantei și va aprecia un alt comportament. Arată că nu mai insistă în audierea celuilalt martor.
Instanța se consideră lămurită de probatoriul administrat și ia act de poziția părților care nu mai insistă în proba testimonială neadministrată și nemaifiind formulate cereri noi, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri asupra fondului.
Reclamanta – pârâtă prin apărător solicită admiterea cererii așa cum a fost formulat și restrângerea programului de vizitare în contextul pe care l-a arătat în susținerea cererii. Pe cererea reconvențională solicită respingerea ca neîntemeiată, reclamanta a solicitat pârâtului să vină să vadă minorul dar din păcate acesta nu a răspuns; sub aspectul cheltuielilor de judecată arată că dacă și colegul ar fi de acord, le-ar solicita pe cale separată, după care, revine și le solicită depunând chitanțele reprezentând onorariu avocat.
Pârâtul – reclamant prin apărător solicită respingerea cererii principale și admiterea cererii reconvenționale. Solicită totodată ca instanța să rectifice încheierea de la termenul trecut, dosarul nu a fost disjuns din dosarul nr._/301/2014, nu există nicio disjungere. Solicită ca instanța să aibă în vedere faptul că pârâtul are o caracterizare bună de la locul de muncă, pârâtul ar putea să asigure condiții bune la domiciliul său, nu rezultă că au existat acte de violențe asupra copilului. În concluzie solicită ca instanța să respingă cererea reclamantei, apreciază că pentru echilibrul emoțional psihic al copilului este necesară prezența tatălui, mai ales că părțile mai au o fiică majoră, pârâtul are o pregătire superioară necesară pentru o dezvoltare educațională a copilului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța le comunică părților că va amâna pronunțarea la data de 16.10.2015 și au posibilitatea de a depune concluzii scrise la dosar.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a le da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise,
D I S P U NE
În temeiul 188 pct.1 cod.proc.civ. dispune amnedarea martorului B. I. V., născut în Tătărăștii de Sus, având CNP_, cu amendă judiciară de 200 lei.
Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicare pe soluția de aplicare amendă judiciară.
Dispune verificarea domiciliului martorului prin DEPABD.
Amână pronunțarea hotărârii la data de 16.10.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 7924/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 5652/2015. Judecătoria... → |
|---|
