Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 841/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 841/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 841/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 841
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE T. F. A.
Grefier V. A. M.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamanta W. T. C. și pe pârât M. V.-V., cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria Sector 6, având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile în fond au avut loc la data de 02.02.2015, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acel termen, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi, 03.02.2015, în aceeași compunere hotărând după cum urmează:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 09.12.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr._, reclamanta C. ten W. în contradictoriu cu pârâtul M. V. V., a solicitat instanței, ca pe cale de ordonanță președințială, să dispună: suplinirea acordului pârâtului, în primul rând, în vederea deplasării minorei M. A. B. în Olanda, la domiciliul reclamantei, în prima parte a vacanței de iarnă, respectiv 20.12._14; suplinirea acordului pârâtului în vederea deplasării minorei M. A. B. la domiciliul reclamantei pentru desfășurarea neîngrădită a relației mamă-fiică; obligarea pârâtului de a-i respecta minorei dreptul la menținerea relațiilor personale cu persoanele de care este atașată; obligarea pârâtului de a-i respecta dreptul minorei la liberă circulație și de posibilitatea de a-și dezvolta abilitățile de comunicare, de a veni în contact cu alte culturi, de a participa la evenimente culturale ce ar avea influență benefică asupra dezvoltării sale intelectuale și sociale.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 05.12.2014 l-a rugat pe pârât să își facă timp pentru schimbarea pașaportului minorei M. A.-B., în vârstă de 10 ani, și pentru a da declarația la notar privind acordul deplasării minorei împreună cu reclamanta la domiciliul acesteia în vacanța de iarnă în perioada 20.12._14, însă acesta a refuzat, iar atitudinea pârâtului are un caracter șicanator și de șantaj și îmbracă forma abuzului de drept. Reclamanta a precizat că biletele de călătorie nu le-a făcut încă deoarece minorei îi va expira pașaportul până la data deplasării, iar cumpărarea acestora ar fi prematură și inutilă, în condițiile în care pârâtul nu își exprimă acordul pentru plecarea minorei. Reclamanta a mai arătat că deplasarea minorei la domiciliul său legal pe perioada vacanței de iarnă nu contravine intereselor minorei, dimpotrivă este benefică pentru menținerea relației mamă-fiică, dezvoltării intelectuale-sociale a minorei, iar opunerea pârâtului de a-și exprima acordul în acest sens este abuzivă. De asemenea, reclamanta a menționat că minora își dorește foarte mult să petreacă Crăciunul cu mama și cu frații ei. În egală măsură, reclamanta a specificat că zborul cu avionul durează aproximativ două ore și jumătate. În prezent, reclamanta a arătat că, datorită situației juridice, ea și minora se află la domiciliul părinților ei, din aprilie anul acesta. Reclamanta a mai arătat următoarele: pe rolul acestei instanțe se află altă acțiune între ea și pârât, având ca obiect contestarea recunoașterii filiației paterne; minora știe că nu este tatăl ei; există o hotărâre judecătorească din ianuarie 2013, în urma căreia ea și pârâtul au custodie comună a minorei, iar domiciliul acesteia este stabilit la tată; instanța a hotărât desfășurarea neîngrădită a relației mamă-fiică; a pus în executare silită acea hotărâre săptămâna trecută; nu a încălcat ordinul judecătoresc, dar a anunțat executorul judecătoresc de situație, inclusiv minora a refuzat să plece de la domiciliul său pentru că pârâtul nu este tatăl ei și pentru că o bătea când era cu el.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 581 C.proc.civ.
Reclamanta a solicitat audierea minorei.
În susținerea cererii, reclamanta a anexat, în copie, următoarele înscrisuri: pașaport reclamantă, certificat de căsătorie, pașaport minoră, certificat de naștere pentru minoră, dovada domiciliului reclamantei în Olanda, printscreen portal, mesaje.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar pentru netemeinicie. Pârâtul a arătat că înțelege să invoce excepția inadmisibilității întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de legislația procesual civilă. Pârâtul a precizat că din motivarea solicitării reclamantei nu rezultă care sunt măsurile care să poată fi considerate provizorii și care este dreptul care s-ar păgubi prin întârziere, ori care este paguba iminentă care nu s-ar mai putea repara, dacă nu i se admite cererea de ordonanță președințială. De asemenea, pârâtul a menționat că nu se poate identifica în ce constă caracterul de urgență ce ar justifica admiterea unei astfel de cereri, câtă vreme cererea însăși a fost introdusă la o dată ce permite judecarea sa numai după expirarea intervalului de timp avut în vedere de reclamantă, respectiv 20.11._14, pentru care solicită „deplasarea minorei în Olanda…pentru desfășurarea neîngrădită a relației mamă-fiică”. Pârâtul a arătat că apreciază că cererea este netemeinică în raport de scopul meschin al reclamantei, acela de a-și îndeplini o ambiție, de a avea fetița alături în Olanda pentru confortul său psihic, chiar dacă aceasta ar însemna producerea unor efecte negative, de natură psihică, asupra minorei. Pârâtul a mai arătat că reclamanta și bunicii materni încurajează explicit pe minoră să nu meargă la școală, să nu își facă temele, cultivându-i dezinteresul pentru școală și pentru mediul potrivit vârstei sale, amăgind-o că va putea să-și facă o cultură superioară în Olanda, iar ceea ce face aici este doar o obligație și, oricum, inutil. Totodată, pârâtul a precizat că reclamanta este plecată în Olanda, iar bunicii materni nu îi pot asigura copilului supravegherea necesară și nici sprijin în pregătirea temelor, iar reclamanta împiedică orice implicare a pârâtului în sprijinirea copilului.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și art. 998 C.proc.civ.
În dovedirea întâmpinării, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a anexat, în copie, următoarele înscrisuri: raport de evaluare, notă de relație, adresa nr. 4445/17.10.2014 către DGAPSC Sector 6, notificare, proces-verbal, adresa nr. 406/27.01.2015, raport de reevaluare, raport de deplasare, raport de convorbire telefonică, sentința civilă nr. 5750/01.07.2014.
La termenul de judecată din data de 02.02.2015, reclamanta a depus la dosar o cerere modificatoare a capătului de cerere privitor la perioada de călătorie, arătând că perioada pentru care solicită să se suplinească acordul pârâtului pentru ca minora M. A. B. să călătorească în Olanda este perioada vacanței inter-semestriale, în intervalul de timp 03.02._15. Reclamanta a precizat că solicită modificarea având în vedere faptul că perioada inițială pentru care a solicitat suplinirea acordului a expirat fără a se fi stabilit un termen de judecată în prezenta cauză.
În drept, cererea modificatoare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 204 alin. 2 C.proc.civ.
Prin încheierea din data de 22.01.2015, a fost admisă excepția litispendenței și s-a dispus reunirea cauzei ce formează obiectul dosarul nr._/303/2014 la cauza nr._/303/2014, sens în care, cauzele astfel reunite au fost înaintate către completul 1 MF, pentru continuarea procedurii.
Instanța, în temeiul art. 255 și art. 258 C.proc.civ., a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
La data de 26 octombrie 2004 s-a născut minora M. A.-B., având ca mamă pe C. C. și ca tată pe M.-V. V., așa cum rezultă din certificatul de naștere al minorei.
La data de 31.01.2013, prin sentința civilă nr. 1097/2013, Judecătoria Sectorului 6 București a dispus ca autoritatea părintească asupra minorei să se exercite în comun de către ambii părinți, locuința minorei să fie stabilită la tată, iar mama să întrețină în mod neîngrădit relații personale cu fiica sa.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 996 C.proc. civ., pentru a fi emisă o ordonanță președințială este necesară verificarea și constatarea îndeplinirii în mod cumulativ a patru condiții expres prevăzute, anume: existența unei aparențe de drept, existența urgenței, neprejudecarea fondului și vremelnicia măsurii solicitate.
În ceea ce privește condiția neprejudecării fondului, instanța reține că prin această condiție este limitată judecarea ordonanței președințiale doar la verificarea aparenței dreptului afirmat de reclamantă, astfel încât nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri care nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Instanța reține că prin cererea de chemare în judecată reclamanta solicită să se pronunțe pe calea ordonanței președințiale o hotărâre prin care să se dispună suplinirea acordului tatălui minorei M. A.-B. pentru părăsirea de către minoră a teritoriului României cu scopul de a călători împreună cu aceasta, în perioada 03.02._15, în Olanda, suplinirea acordului tatălui minorei pentru deplasarea acesteia la domiciliul mamei în Olanda pentru desfășurarea neîngrădită a relației mamă-fiică și suplinirea acordului tatălui minorei pentru eliberarea pașaportului acesteia.
Față de obiectului dedus judecății, instanța constată că în situația în care ar proceda la judecarea prezentului litigiu în procedura ordonanței președințiale s-ar realiza o judecare a însuși fondului cauzei, demers incompatibil cu această procedură specială.
În ce privește caracterul provizoriu al măsurilor ce pot fi dispuse pe calea ordonanței președințiale, instanța reține că această condiție de admisibilitate implică pe de o parte durata limitată temporar a acestor măsuri, producându-și efectele până la soluționarea unui eventual litigiu asupra fondului, și pe de altă parte conținutul reversibil al acestor măsuri, în sensul în care să nu fie dispuse măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Or, în prezenta cauză solicitarea a se dispune asupra suplinirii acordului tatălui minorei în sensul mai sus arătat presupune în cazul unei eventuale admiteri dispunerea unei măsuri ireversibile, în sensul în care situația de fapt a unei călătorii efectuate nu poate fi restabilită, iar eventuala întoarcere a minorei după efectuarea călătoriei nu are relevanță asupra caracterului ireversibil al măsurii.
În ceea ce privește condiția urgenței, instanța reține că pe calea ordonanței președințiale pot fi dispuse măsuri în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Mai mult, cel ce invocă urgența măsurii trebuie să arate împrejurările de fapt concrete din care aceasta rezultă.
În cauza de față, instanța reține că nu s-a dovedit existența vreunui caz de urgență dintre cele trei prezumate de lege și anterior enumerate și nici a unui alt motiv din care să rezulte urgența în luarea măsurii solicitate. Față de motivele invocate în susținerea cererii, instanța constată că nu este îndeplinită condiția urgenței pentru a fi dispusă măsura solicitată pe calea ordonanței președințiale, pentru menținerea legăturilor personale mamă-fiică reclamanta având posibilitatea să rămână pe teritoriul României, ceea ce susține că a și făcut în perioada vacanței de iarnă, pentru care inițial formulase cererea.
Referitor la aparența dreptului, instanța constată că aceasta nu este în favoarea reclamantei, reținând ca fiind întemeiate susținerile pârâtului în sensul că prezenta cerere de chemare în judecată apare ca un demers al reclamantei în încercarea de a îndepărta minora de tată și că în realitate ceea ce reclamanta intenționează să facă este să plece definitiv cu minora din țară, aspecte care nu sunt în interesul superior al copilului, întrucât restrâng posibilitățile acestuia de a menține legături personale cu ambii părinți pentru o prielnică creștere și dezvoltare. Astfel, instanța are în vedere referatul de audiere a minorei, din care rezultă că aceasta are reprezentarea faptului că pleacă în Olanda să locuiască împreună cu mama, nu că se deplasează într-o vacanță de o săptămână, precum și înscrisurile depuse de pârât la dosar, respectiv raport de reevaluare întocmit de D.G.A.S.P.C. Sector 6 și proces-verbal întocmit în dosarul de executare nr. 172/2014.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 C.proc.civ., instanța urmează să respingă cererea reclamantei de emitere a ordonanței președințiale, ca inadmisibilă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța, în baza art. 453 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a reclamantei, o va obliga pe aceasta la plata în favoarea pârâtului a sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în contravaloarea onorariului de avocat, ce rezultă din chitanțele depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta C. ten W., cu domiciliul în București, ., ., . în contradictoriu cu pârâtul M. V. V., cu domiciliul în București, ., ., ., cu citarea în cauză a Autorității Tutelare – Primăria Sector 6 București, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 147-149, Sector 6, ca inadmisibilă.
Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 1000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 5 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședința publică azi, 03.02.2015.
Președinte, Grefier,
T. F. A. V. – A. M.
Red. Jud. T.F.A./5 ex./04.02.2015
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 791/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 698/2015. Judecătoria... → |
|---|
