Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 426/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 426/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 426/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 426
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU
DIN DATA DE 22.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. V.
GREFIER: B. E.
Pe rol soluționarea cauzei civile de față având ca obiect „ordonanță președințială- exercitarea autorității părintești /REJUDECARE”, privind pe reclamanta-pârâtă M. A. M. în contradictoriu cu pârâtul –reclamant M. M. și cu A. T. P. S. 6 București.
La apelul nominal făcut in ședința din Camera de Consiliu nu se prezintă nicio parte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța reține cauza în pronunțare pe excepția autorității lucrului judecat.
INSTANȚA:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din 23.05.2013 reclamanta M. A. M. a chemat în judecată pârâtul M. M. solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța pe calea ordonanței președințiale instanța să dispună m temeiul dispozițiilor ari 398 raportat la dispozițiile art. 504 Cod civil, exercitarea autorității părintești in mod exclusiv de către reclamanta asupra copiilor minori: M. A. B. născuta la data de 05.08.2006 si M. Karla M. născuta la data de 29.05.2009 iar în temeiul dispozițiilor art. 400 alin. 3 raportat la art. 496 alin. 2 si 3 Cod civil, stabilirea locuința minorelor M. A. B. născuta la data de 05.08.2006 si M. Karla M. născuta la data de 29.05.2009 la mama reclamantă, la reședința acesteia din Italia, Ciampino (R.), ."assisi nr. 56*58, cod postai_, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a solicitat admiterea cererilor de mai sus pana la pronunțarea unei sentințe definitive in dosarul pe care îl va promova având ca obiect divorț, încredințare minor, stabilire pensie alimentara la momentul întoarcerii sale in tara pentru prezenta la primul termen de judecata in aceasta cauză, considerând că pentru motivele expuse sunt necesare masuri vremelnice urgente in scopul ocrotirii interesului minorelor.
In motivarea în fapt a cererii, reclamanta arată că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 08.01.2010 în București, S. 6, după o relație de concubinaj începută in anul 2004, din căsătorie rezultând copiii minori: M. A. B. născuta la data de 05.08.2006 si M. Karla M. născuta la data de 29.05.2009. Arată reclamanta că în timpul căsătoriei, relația dintre soți s-a deteriorat grav, ca urmare a geloziei excesive a pârâtului, a lipsei de comunicare, a lipsei de preocupări comune precum si a faptului ca paratul, in mod repetat devenea recalcitrant, creând conflicte ce uneori culminau chiar si cu violente fizice împotriva soției reclamante. Mai arată reclamanta că după nașterea celei de-a doua fetițe, dar mai ales după ce și-a găsit un loc de munca, paratul a devenit foarte gelos iar acest moment a coincis cu pierderea de către parat a locului său de muncă, fapt care l-a făcut si mai gelos, căpătând o stare de nervozitate din ce in ce mai crescândă. Se arată de reclamantă că în perioada in care a fost însărcinată cu a doua fetiță, paratul a exercitat acte de violenta fizica asupra sa iar perioada 2009-2012 reclamanta a trăit o stare continua de teama, paratul exercitând violente psihice împotriva sa, amenințând-o constant ca ii va lua copiii daca formulează plângere penala împotriva acestuia si daca îl părăsește. Arată reclamanta faptul că în luna noiembrie 2012 s-au certat foarte rău, iar paratul a bătut-o atât de tare pana i-a spart fata si i-a dat sângele iar din acest moment, certurile au fost din ce in ce mai puternice si aveau loc in fata copiilor, fapt care a determinat-o sa se despartă de parat. Reclamata arată că a purtat nenumărate discuții telefonice cu paratul pentru a le permite fetițelor sa revină in Italia alături de mama reclamanta si a-si continua anul școlar 2012-2013 pentru a nu fi nevoite sa-1 piardă, însă începând din data de 19.04.2013 când aceasta i-a comunicat faptul ca nu se vor împăca, paratul a început sa o amenințe cu moartea și cu faptul ca nu își va mai vedea niciodată fetițele, iar din acel moment a refuzat sa-i mai dea voie sa mai vorbească cu fetițele la telefon. A menționat reclamanta faptul ca ambele fetițe s-au născut in Italia, de la naștere și până la momentul în care tatăl le-a luat in Româna cu forța, au locuit in Italia si sunt înscrise si urmează cursurile școlare in Italia, iar relația dintre cele două fetițe și reclamantă este una foarte apropiată, reclamanta fiind aceea care a avut grija de ele, s-a ocupat de creșterea si educarea acestora.
Reclamanta consideră ca prin atitudinea iresponsabila a pârâtului, fetițele au fost scoase din mediul în care au trăit de când s-au născut și in care aveau rudele și prietenii cei mai apropiați, au fost smulse practic de lângă mama lor, fără posibilitatea acesteia de a se împotrivi și au fost nevoite sa întrerupă cursurile școlare la care erau înscrise pentru anul școlar 2012-2013 și de altfel așa se justifică și urgența acestei masuri, pentru a putea preîntâmpina pierderea anului școlar 2012-2013. Reclamanta învederează că după plecarea paratului in România, s-a mutat la reședința mamei sale, T. Steluța din Italia, Ciampino (R.), ."assisi nr. 56’58, cod postal_, astfel cum rezultă din contractul de închiriere anexat cererii de chemare în judecată. De asemenea, reclamanta a menționat că deține un loc de munca stabil in baza unui contract de munca pe perioada nedeterminata si rezidenta in orașul Ciampino provincia R. începând cu 17.01.2012, conform documentelor anexate cererii.
A învederat reclamanta că a solicitat exercitarea autorității exclusive pentru a avea posibilitatea in situația in care prezenta cerere ar fi admisă să poată scoate fetițele de pe teritoriul României fără acordul tatălui, acord pe care nu ar putea sa-l obțină fără o sentința judecătoreasca ba mai mult decât atât, in acest moment, arată reclamanta că nu știe în ce locație au fost duse fetițele, nu știe cine are grija de ele, iar tatăl pârât nu are nicio sursa de venit, pârâtul șantajând-o prin acțiunile sale in legătura cu fetițele, spunându-i ca nu le va mai vedea niciodată, transformându-le practic in moneda de schimb, arătând reclamanta că la una dintre discuțiile telefonice pârâtul i-a spus ca după ce va semna ce acte dorește el, fără sa-i comunice care ar fi acestea, reclamanta își va putea vedea fetițele.
Reclamanta arată că aceste aspecte precum si altele au condus la deteriorarea relației dintre ei, soții, precum si la existența, în prezent, a unei situații care necesită masuri urgente. A mai învederat reclamanta că fata de aceste acțiuni care afectează echilibrul emoțional al minorelor, dorește a face cunoscute următoarele: fetițele au suferit si suferă în continuare enorm pentru ca au fost pur si simplu "rupte" din mediul in care s-au născut, au trăit o atât de lunga perioada de timp neîntrerupt; trauma pe care o trăiesc in acest moment fetițele poate fi lesne constatata chiar de o evaluare efectuata de către un psiholog; fetițele nu reușesc sa se adapteze si sa se integreze in noul mediu, plângând in fiecare zi si spunându-i in rarele ocazii in care paratul i-a permis sa vorbească cu minorele ca le este dor de mama reclamanta, de colegii si prietenii din Italia și faptul că vor pierde anul școlar 2012-2013. Mai arată reclamanta că a încercat in nenumărate rânduri sa îl convingă pe parat de faptul ca prin acțiunea sa nu face altceva decât sa le traumatizeze, provocându-le o mare suferința, însă acesta o șantajează prin acțiunile sale in legătura cu fetițele.
In drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 398, art. 400 alin. 3, art. 504, art. 496 alin. 2 si 3 din Codul Civil, art. 996 si urm. Cod Proc. Civ.
Cererea a fost însoțită de copii de pe următoarele înscrisuri: CI si certificat de naștere reclamanta, pașaport si certificat de naștere parat, certificat de căsătorie, dovada achitare contribuție înscriere si asigurare grădinița pentru M. Karla M., dovada achitare contribuție înscriere si asigurare scoală pentru M. A. B., contract de munca reclamanta, certificat de naștere M. Karla M., certificat de naștere M. A. B., dovada achitare bonuri de masa grădinița pentru M. A. B., adeverința școlara nr. 7557/23.04.2013 pentru M. A. B., adeverința școlara nr. 755/23.04.2013 pentru M. Karla M., certificare înregistrare al unui cetățean al UE pentru reclamanta, contract de închiriere.
Reclamanta a solicitat și judecarea cauzei in lipsă, in temeiul art. 411 C.proc.civ.
Pârâtul legal citat a formulat întâmpinare în apărare și cerere reconvențională, și s-a prezentat personal la termenul acordat în cauză.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul a solicitat respingerea in totalitate a cererii de ordonanța președințiala, invocând excepția prematurității cererii de ordonanță președințială.
Pârâtul a învederat că cererea de ordonanța președințiala a fost depusa la instanța fără a fi îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.996 din codul de procedura civila iar cererea a fost înregistrata la registratura instanței in data de 23.05.2013, moment in care nu exista pe rolul acestei instanțe înregistrata vreo cerere de desfacere a căsătoriei părinților celor doua minore. Arată pârâtul că în conformitate cu disp. art.398 din noul cod civil (temeiul de drept invocat de reclamanta) exercitarea autorității părintești de către un singur părinte este o cerere accesorie si obligatorie la momentul rezolvării cererii principale de divorț cu care este investita instanța iar la momentul înregistrării prezentei ordonanțe președințiale pentru încredințarea si stabilirea domiciliului minorelor la reclamantă, niciunul dintre soți nu avea introdusa o cerere de divorț; prin urmare nu se poate vorbi de existenta unei "aparente de drept in favoarea reclamantei" așa cum este ea prevăzuta in art.996 cod procedura civila. Se arată de pârât că cererea de divorț a fost depusă la instanța și înregistrată la Judecătoria Sectorului 6, trei săptămâni mai târziu după înregistrarea prezentei ordonanțe, respectiv in data de 18.06.2013, iar, din acest motiv, solicită ca instanța să constate prematuritatea introducerii cereri de ordonanța președințiala si sa dispună respingerea acesteia ca prematur introdusă. Pârâtul a solicitat pe fondul cauzei ca instanța să observe faptul că la momentul introducerii cererii de ordonanță, soții M. erau căsătoriți, si încă mai sunt, au locuit amândoi in Italia, unde aveau locuri de munca si un apartament cu 3 camere închiriat in care locuiau împreuna cu cele doua minore, iar datorita condițiilor financiare precum și a faptului ca pârâtul M. M. a rămas fără loc de munca, de comun acord, ambii soți, au hotărât sa se întoarcă înapoi in România. Pârâtul arată că, din cauza faptului ca mijloacele financiare erau reduse, nu-si permiteau să vina în țară toți patru deodată și împreuna au hotărât ca înapoierea in România sa se facă pe rând și anume prima data sa revină în țară tatăl, respectiv pârâtul M. M. împreuna cu cele doua minore, apoi la interval scurt de timp să revină în țară și mama, respectiv reclamanta M. A. M.. Arată pârâtul că hotărârea a fost luată, tocmai pentru binele minorelor, deoarece la momentul întoarcerii în țară ele erau în vacanta de primăvara și astfel puteau fi înscrise la scoală in România, imediat cum ajungeau în tara, lucru care s-a si întâmplat. Mai arată pârâtul că, după plecarea sa din Italia, împreuna cu cele doua fiice, reclamanta a refuzat sa se mai întoarcă in tara, mutându-se împreună cu mama ei, în alta localitate unde aceasta avea o camera închiriată. Mai arată pârâtul că nici un moment nu a luat cu forța pe cele doua fete minore în țară și de cate ori a fost nevoie le-a permis să vorbească la telefon cu mama lor și nu s-a opus ca aceasta sa aibă relații personale cu minorele astfel că susținerile reclamantei sunt total nefondate, motiv pentru care a solicitat respingerea cererii în totalitate.
Pe cale de cerere reconvențională pârâtul-reclamant a solicitat ca în baza art. 397 cod civil, art.483 cod civil instanța să dispună ca exercitarea autorității părintești sa fie exercitata de către ambii părinți asupra celor doi copii minori: M. A. B. si M. Karla M.; în baza art.400 cod civil, art.496 cod civil, pana la pronunțarea hotărârii de desfacere a căsătoriei, stabilirea domiciliului celor doua minore la tată, M. M., la locuința din București, sector 6, ..C82, ., . la aceasta adresa fiind un apartament cu 4 camere, in care pârâtul locuiește împreună cu mama sa și fratele său.
În drept au fost invocate disp. art. 209, 210 Cod procedură civilă, art. 397, art. 400, art. 496 Cod civil iar în dovedire a solicitat proba cu înscrisuri martori, ancheta psiho-socială și obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr._, din data de 13.08.2013, instanța a admis excepția prematurității, a respins cererea de ordonanță președințială ca prematur introdusă și a respins ca lipsită de interes cererea reconvențională.
Prin decizia civilă nr. 222 A, din data de 26.02.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V a Civilă, a fost admis apelul formulat de apelanta reclamantă M. A. M., anulată sentința apelată, cauza fiind trimisă spre rejudecare instanței de fond.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 16.01.2015, sub numărul_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele sub aspectul autorității lucrului judecat:
Prin soluția pronunțată asupra fondului cauzei - sentința civilă nr. 1394/28,02,2014 a Judecătoriei S. 6 București s-a dispus desfacerea căsătoriei părților și exercitarea în comun a autorității părintești asupra celor două minore ; prin prezenta cerere de ordonanță președințială reclamanta solicită exercitarea exclusivă a autorității părintești iar prin cererea reconvențională pârâtul-reclamant solicită pronunțarea aceleiași soluții ca cea pronunțată asupra fondului ( exercitarea în comun a autorității părintești) .
Reținând că asupra aspectelor ce formează obiectul prezentelor cereri de ordonanță președințială există o hotărâre prin care s-a soluționat chiar fondul litigiului, față de dispozițiile art. 1001 alin. 3 cod.proc.civ. ( Hotărârea dată asupra fondului dreptului are autoritate de lucru judecat asupra unei cereri ulterioare de ordonanță președențială) instanța va admite excepția autorității lucrului judecat și va respinge cererile de ordonanță cu această mențiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.1001 alin.3 cod.proc.civ admite excepția autorității lucrului judecat.
Respinge cererile de ordonanță președințială formulate de reclamanta –pârâtă M. A. M., cu domiciliul în București, . A. nr. 7, .. 1, ., sector 6 și cu domiciliul procesual ales la C.. Av. Babeanu I. A. din București, ., .. B, . și de pârâtul-reclamant M. M., cu domiciliul în București, . C 82, ., ., și cu A. T. P. S. 6 București, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 147-149, sector 6 față de care operează autoritatea lucrului judecat - sentința civilă nr. 1394/28.02.2014 a Judecătoriei S. 6 București .
Cu apel în 5 zile de la pronunțare, cererea se depune la Judecătoria S. 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 699/2015. Judecătoria... | Curatelă. Sentința nr. 495/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI → |
|---|
