Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 791/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 791/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 791/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 6 BUCUREȘTI

......

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 791/2015

Ședința camerei de consiliu de la 30 Ianuarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE F. A. T.

Grefier V. A. M.

Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect stabilire program vizitare minor, privind pe reclamantul-pârât M. Ș. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă I. A. și A. T. – Primăria Sector 6 București.

La apelul nominal efectuat în ședința camerei de consiliu au răspuns reclamantul-pârât personal, identificat cu CI, ., nr._, CNP_ și asistat de avocat, și pârâta-reclamantă, personal, identificată cu CI, ., nr._, CNP_, lipsă fiind reprezentantul Autorității Tutelare.

S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 29.01.2015, reclamantul-pârât a depus la dosar chitanța nr._/1, reprezentând diferența onorariului de expert în sumă de 100 lei, prin fax, la data de 30.01.2015, s-au depus la dosar înscrisuri, după care:

Pârâta – reclamantă depune la dosar dovada achitării diferenței onorariului definitiv de expert în sumă de 100 lei, potrivit ordinului 3 de plată din data de 30.01.2015.

Instanța dă citire tranzacției depuse la acest termen la dosarul cauzei.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.

Reclamantul – pârât, prin apărător, solicită instanței să ia act de tranzacția încheiată.

Pârâta – reclamantă, prin apărător, solicită instanței să ia act de tranzacția încheiată și să pronunțe o sentință în acest sens.

Având în vedere dispozițiile art. 394 alin. 1 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 28.03.2013 și înregistrată sub nr. de dosar_ reclamantul-pârât M. Ș. a chemat în judecată pârâta-reclamantă I. A. și A. T. – Primăria Sector 6 București, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta-reclamantă să permită reclamantului-pârât păstrarea legăturilor personale cu minora M. A. rezultată din căsătoria cu pârâta-reclamantă, cu stabilirea următorului program de vizitare: în primul și al treilea week-end din fiecare lună, de vineri de la ora 18.00 până duminica la ora 18.00; După programul de școala, în 2 zile din cursul săptămânii, câte 3 ore după terminarea cursurilor: marți și joi de la ora 18.00 până la ora 21.00 sau în alte două zile în funcție de programul copilului; În anii impari, de ziua de naștere a copilului (15.07), iar în anii pari de ziua de naștere a tatălui (29.01), după terminarea cursurilor până la ora 20.00, iar în eventualitatea în care aceasta va fi într-o zi liberă, de la ora 09.00 până la ora 20.00; În vacanța de vară 4 săptămâni astfel: în anii impari primele 2 săptămâni din luna iulie și primele 2 săptămâni din luna august iar în anii pari ultimele 2 săptămâni din luna iulie și respectiv ultimele primele 2 săptămâni din luna august; În anii impari o săptămână în vacanța de iarnă, incluzând sărbătorile de C. iar în anii pari o săptămână în vacanța de iarnă, incluzând sărbătorile de Anul Nou; În anii impari prima săptămână din vacanța de primăvară iar în anii pari a doua săptămână din vacanța de primăvara sau o săptămână din vacanța de toamnă.

Prin cel de-al doilea petit, reclamantul-pârât a solicitat instanței obligarea pârâtei-reclamante să respecte toate recomandările medicilor care îi tratează minora, ca urmare a operației suferite de aceasta și să participe împreună cu minora sau să permită minorei ca însoțită de reclamantul-pârât să participe la toate controalele recomandate de medici la clinica din Germania unde minora a fost operată.

Prin cel de-al treilea capăt al cererii introductive, a solicitat obligarea pârâtei-reclamante la respectarea următoarelor reguli cu privire la exercitarea autorității părintești față de minoră M. A.: să informeze pe reclamantul-pârât de îndată, dar nu mai târziu de 3 zile, despre orice accidentare sau o boală care ar putea afecta sănătatea sau viața minorei; dacă pârâta-reclamantă va programa un control medical de rutină pentru copil, aceasta îl va anunța pe reclamantul-pârât cu cel puțin 3 zile în avans pentru a-i permite și acestuia să participe; să permită reclamantului-pârât să programeze un control medical de rutină lunar la un medic stabilit de reclamantul-pârât și să permită minorei să participe la acest control medical; pârâta-reclamantă este obligată să-i furnizeze reclamantului-pârât copii după orice document medical emis pe numele copilului în cel mai scurt timp posibil dar nu mai târziu de 3 zile de la momentul primirii respectivului document; pârâta-reclamantă va stabili medicul de familie la care va fi luată în evidența minoră și medicul stomatolog la care va merge aceasta în caz de nevoie numai după consultarea cu reclamantul-pârât și cu acordul acestuia; toate deciziile în legătură cu problemele de ordin medical, psihologic, terapeutic, dentar pe care minoră le poate prezenta, să fie luate numai de ambii părinți împreună; pârâta-reclamantă să efectueze lunar copii de pe carnetul de note și carnetul de comunicări ale minorei și să le pună la dispoziția reclamantului-pârât, precum și să permită acestuia să consulte în original carnetul de note al copilului și respectiv carnetul de comunicări cel puțin o dată pe lună; să informeze pe reclamant de îndată, dar nu mai târziu de 3 zile, despre orice notificare trimisă de către reprezentanții unității de învățământ la care este înscrisă minoră cu privire la abateri ale copilului, probleme de disciplină, festivități, serbări școlare sau planificare de ședințe cu părinții; să informeze pe reclamant de îndată, dar nu mai târziu de 3 zile, despre orice schimbare a informațiilor sale de contact (domiciliu legal, reședință temporară, număr de telefon fix, număr de telefon mobil, adresă de e-mail validă); pe perioada cât minora locuiește la pârâta-reclamantă, aceasta să asigure posibilitatea efectivă că minora să poată să fie contactata zilnic de către reclamantul-pârât.

Prin cel de-al patrulea capăt de cerere, a solicitat împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei de către reclamantul-pârât împreună cu pârâta-reclamantă: bunuri imobile reprezentând apartamentul nr. 75 situat în București, ., ., ., înscris în Carte funciară nr._-C1-U18; bunuri mobile reprezentând autoturismul marca Peugeot modelul Partner cu număr de înmatriculare_ și număr de identificare VF3GJ9HWC8N019075 și bunurile mobile aflate în apartament (mobila dormitor, biblioteca, canapea și fotoliu, televizor, DVD Player, mobila bucătărie, aragaz, frigider, mașina de spălat, etc.), cu obligarea la cheltuielile de judecată ocazionate.

În fapt, reclamantul-pârât a arătat că a fost căsătorit cu pârâta-reclamantă I. A. din anul 1988, căsătorie din care a rezultat minora M. A., născută la data de 15.07.2005 și că, în prezent, a divorțat de pârâta-reclamantă conform sentinței civile nr. 5686 din 21.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, hotărâre judecătorească prin care, domiciliul minorei M. A. a fost stabilit la mama, iar autoritatea părintească se exercită de către ambii părinți. Totodată, prin aceeași sentință, instanța a dispus ca relațiile personale dintre tată și minoră să se exercite neîngrădit.

În continuare, reclamantul-pârât a menționat că, în pofida acestui fapt, au fost nenumărate situații în care s-a aflat în imposibilitatea vizitării minorei, fie datorită programului organizat de pârâta-reclamantă pentru minoră, fie din motive diverse, specificând că pârâta-reclamantă a refuzat să permită minorei să se întâlnească cu bunicii paterni.

Referitor la această situație, reclamantul-pârât a mai arătat că a încercat să o convingă pe pârâta-reclamantă să accepte stabilirea pe cale amiabilă a unui program de vizitare a minorei, însă aceasta a refuzat propunerea, motiv pentru care a introdus acțiunea introductivă.

De asemenea, reclamantul-pârât a făcut trimitere la dispozițiile art. 401 din Noul cod civil conform cărora "părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta", și la prevederile art. 496 alin. 5 din Noul Cod Civil care statuează că: "Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul la locuința acestuia." Acest drept este în deplină concordanță și cu interesul superior al minorei de a beneficia de sprijinul, protecția și echilibrul emoțional conferite de prezența tatălui în viața minorei, iar exercitarea acestui drept trebuie să aibă loc în mod firesc și fără a fi stânjenit eventual de prezența celuilalt părinte.

Reclamantul-pârât a mai învederat instanței că stabilirea unui program care să permită o relație reală și efectivă între minoră și tata este necesară, pentru a nu afecta procesul de dezvoltare și maturizare a copilului, proces ce presupune recunoașterea imaginii paterne și sentimentul de siguranța și autoritate conferite de prezența paternă. Pe cale de consecință, pentru a fi posibilă crearea și menținerea legăturii afective specifice relației părinte-copil, cu toate că domiciliul minorei s-a dispus la domiciliul pârâtei-reclamante, reclamantul-pârât în calitate de părinte este îndreptățit să beneficieze de un timp rezonabil pentru a-și exercita drepturile părintești, astfel încât acestea să nu devină pur formale.

Reclamantul-pârât a subliniat faptul că, potrivit disp. art. 14 și 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții și rudele, aceste relații putându-se realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea și găzduirea copilului pe perioade determinate, iar pentru realizarea acestui deziderat, Legea nr. 272/2004 impune respectarea principiului interesului superior ai copilului, principiu impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți ai săi, precum și oricăror persoane cărora le-a fost plasat în mod legal, acest principiu prevalând în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.

Având în vedere cele menționate, reclamantul-pârât a solicitat să fie obligată pârâta-reclamantă să-i permită să aibă legături personale cu minora, să o poată lua de la domiciliu, conform programului de vizitare indicat în acțiune, reliefând faptul că deține condiții bune de creștere precum și posibilitatea de a asigura domiciliul temporar al minorei pe durata vizitei, iar vârsta acesteia permite luarea din domiciliul mamei fără a-i crea dificultăți de adaptare și de a-i periclita sănătatea.

În ceea ce privește capătul doi al cererii de chemare în judecată, reclamantul-pârât a arătat că minora M. A. suferă de o afecțiune gravă - defect septral ventricular- pentru care a fost operată în Germania în cursul anului 2012, la clinica Universității din Bochum - Centrul de Malformații Cardiace-Clinica de Malformații Congenitale, Cardiologie Infantilă. În urma realizării operației chirurgicale medicii care au realizat operația au recomandat, ca minora să se prezinte o dată la 4 luni în vederea realizării unui control la clinica unde a fost operată. În cursul lunii noiembrie 2012 a fost împreună cu minora și cu pârâta-reclamantă I. A. în Germania, pentru realizarea controlului, moment la care medicii au recomandat un nou control după trecerea unei noi perioade de patru luni, termen care se împlinește la sfârșitul lunii martie 2013.

Reclamantul-pârât a subliniat că, în cadrul discuțiilor cu pârâta-reclamantă pentru stabilirea de comun acord a unui program de vizitare a minorei, s-a avut în vedere necesitatea realizării unui control medical în Germania, conform recomandării medicului minorei, iar pârâta-reclamantă și-a dat acordul verbal, de față cu avocații ambelor părți, pentru ca reclamantul-pârât să facă o programare la medicul care o tratează pe minoră în perioada 08.04._13, întrucât în această perioadă, minora este în vacanța de primăvară. În urma acestei discuții, a realizat programarea la medic pentru data de 09.04.2013, ora 12:20 și a comunicat pârâtei-reclamante confirmarea acestuia prin mesajul trimis prin email în data de 13.03.2013. Mai mult, a informat-o telefonic despre faptul că va rezerva biletele de avion și cazare pentru deplasarea în Germania în scopul efectuării controlului medical, întrebând-o dacă dorește să meargă și pârâta-reclamantă pentru a ști câte bilete să rezerve. Reclamantul-pârât a menționat că, după efectuarea programării, pârâta-reclamantă l-a înștiințat că refuză să permită minorei să meargă la controlul programat la clinica din Germania pentru data de 09.04.2013, pentru motivul că a făcut programarea fără a fi consultată, deși practic, minora trebuie să se afle în permanență sub control medical și să fie monitorizata de către medicii care au realizat operația, iar refuzul poate avea consecințe deosebit de grave pentru sănătatea minorei.

Față de situația relatată, reclamantul-pârât a solicitat să fie obligată pârâta-reclamantă să respecte toate recomandările medicilor care o tratează pe minoră ca urmare a operației suferite de aceasta și să participe împreună cu aceasta sau să-i permită ca însoțită de reclamantul-pârât să participe la toate controalele recomandate de medici la clinica din Germania unde minora a fost operată.

În ceea ce privește capătul trei al prezenței cereri a mai precizat că, reclamantul-pârât se obligă personal să respecte aceste reguli, în vederea exercitării unei autorității părintești comune eficiente și care să fie în concordanță cu interesul superior al copilului, motiv pentru care a mai solicitat să fie obligată pârâta-reclamantă la respectarea acestor reguli necesare.

În ceea ce privește împărțirea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, reclamantul-pârât a specificat că apartamentul este compus din două camere plus dependințe, cu o suprafață utilă de 44,13 m.p., fiind dobândit în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1405 din 22.07.1999. În apartamentul situat în București, ., ., locuit exclusiv de către pârâta-reclamantă împreună cu minoră, se găsesc toate bunurile mobile menționate la punctul B2 din acțiune, în timp ce autoturismul se afla în posesia reclamantului-pârât.

Reclamantul-pârât apreciază valoarea apartamentului la suma de 106.949,94 lei, conform certificatului fiscal nr. 332-13-_/05.03.2013, valoarea autoturismului la suma de 19.500 lei, iar bunurile mobile aflate în apartament la suma de 11.000 lei, cu specificarea faptului că valoarea bunurilor este estimată provizoriu, urmând că valoarea lor reală să fie stabilită în baza unor expertize tehnice judiciare mobiliare și imobiliare.

În aceeași ordine de idei, reclamantul-pârât a mai solicitat ca, la stabilirea valorii reale a apartamentului să fie avut în vedere și îmbunătățirile aduse apartamentului: gresie, faianța, mocheta, zugrăveala, termopane, ușa metalică, jaluzea orizontală, instalație sanitară.

Reclamantul-pârât a mai propus ca împărțirea bunurilor să se facă astfel: atribuirea apartamentului menționat la punctul A către pârâta-reclamantă cu obligarea acesteia la plata unei sulte în favoarea reclamantului-pârât în cuantum de 50% din valoarea acestuia; atribuirea autoturismului menționat la punctul . număr de înmatriculare_ reclamantului-pârât; atribuirea bunurilor mobile menționate la punctul B2 și care se găsesc în apartament către pârâta-reclamantă cu obligarea acesteia la plata unei sulte în favoarea reclamantului-pârât, în cuantum de 50% din valoarea lor.

În concluzie, reclamantul-pârât a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, iar pe cale de consecință: obligarea pârâtei-reclamante să permită reclamantului-pârât păstrarea legăturilor personale cu minora M. A., cu stabilirea programului de vizitare precizat prin acțiune; obligarea pârâtei-reclamante să respecte toate recomandările medicilor care o tratează pe minoră ca urmare a operației suferite de aceasta și să participe împreună cu minora sau să permită minorei ca însoțită să participe la toate controalele recomandate de medici la clinica din Germania unde minora a fost operată; obligarea pârâtei-reclamante la respectarea tuturor regulilor precizate în capătul trei de cerere; împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 396, art. 397, art. 401, art. 496 alin.5 și art. 504 Cod Civil; art.14, art. 15 și art. 16 alin.1 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului; art. 411 alin. 1 pct. 2, art. 669, art. 670 și art.676 Cod Civil, art. 979 și urm. Cod de Procedură Civilă.

În susținere, a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosar, proba testimonială, cu interogatoriul, expertize evaluatorii a bunurilor supuse împărțelii.

La data de 10._, pârâta-reclamantă a depus prin Serviciul Registratură al instanței, întâmpinare și cerere reconvențională împotriva cererii de chemare în judecată.

Prin întâmpinare pârâta-reclamantă a solicitat, referitor la obligarea subsemnatei de a permite legături personale cu minoră, ca instanța să respingă în parte cererea introductivă și să admită numai următoarele solicitări: dreptul tatălui de a avea legături personale cu minoră în primul weekend și în al treilea în fiecare lună, de sâmbătă și duminica între orele 9:00 -14.00 respectiv între orele 16.00 - 18:00, la prânz să doarmă acasă, la domiciliul mamei. Motivul care stă la baza acestei solicitări este faptul că atunci când au mai ieșit, tatăl și minora, aceasta a simțit nevoia să se odihnească, iar minoră este obișnuită să doarmă la mama acasă.

În continuare, pârâta-reclamantă a precizat că nu este de acord cu pct. 2 a cererii de chemare în judecată, având în vedere că s-ar fragmenta prea mult programul minorei, care nu și-ar putea stabili un program extrașcolar pe care să-l poată respecta, dacă tatăl o ia 3 ore după programul școlar și că nu este de acord nici de ziua de naștere a reclamantului-pârât, apreciind că minora nu dorește să serbeze această zi deoarece de reclamantul-pârât consumă alcool și are un comportament violent, iar copilul este încă traumatizat. De ziua minorei nu este de acord să meargă la reclamantul-pârât, cu precizarea că acesta poate veni să serbeze împreună.

De asemenea, pârâta-reclamantă a menționat că minora nu este de acord să meargă vara numai cu el, deoarece singura dată când a fost cu el la munte a stat practic cu soția unui prieten al dl M., și că este de acord ca în vacanța de vară să meargă împreună, iar pentru minoră să plătească reclamantul-pârât.

Totodată, pârâta-reclamantă a mai afirmat că nu este de acord, ca în perioada sărbătorilor de iama să stea la partea adversă pentru o săptămână, fiind de acord să o viziteze și să iasă cu aceasta de la domiciliul unde locuiește.

În continuare, a mai specificat că reclamantul-pârât consumă băuturi alcoolice des și în cantități mari, neavând siguranța că minora nu pățește nimic și nu atentează la pudoarea ei, că nu îi cunoaște nevoile, că partea adversă nu a dorit acest copil, iar după ce a aflat de problema minorei de sănătate, acesta îi aducea reproșuri, motive pentru care nu este de acord cu punctul 6 din punctul 1 al acțiunii introductive.

Referitor la obligarea pârâtei-reclamante de a respecta recomandările medicilor care o tratează pe minoră sau să permită minorei ca însoțită de reclamantul-pârât și de aceasta să participe la toate controalele recomandate de medici la clinica din Germania, pârâta-reclamantă și-a exprimat acordul pentru toate controalele medicale din Germania, dacă este anunțată în prealabil cu 10 de zile înainte, dacă acest lucru (controlul) este recomandat de doctor S. și nu dacă cere reclamantul-pârât, în mod insistent, să se facă o programare, fără să se fi impus acest lucru în prealabil de către doctor, dorind să primească toate actele, analizele medicale și înștiințările din Germania pe care le trimite clinica.

În ceea ce privește deplasarea reclamantului-pârât singur cu minora în Germania, pârâta-reclamantă a susținut că se impune precizarea acestuia, în sensul de a se indica care sunt recomandările medicilor din Germania la care face referite în cererea de chemare în judecată, având în vedere că nu le-a indicat expres și că reclamantul-pârât a făcut referire la faptul că în cursul lunii noiembrie 2012 au fost împreună în Germania la un control și că li s-a recomandat să revină la un control peste 4 luni de zile. Singura recomandare a medicilor din Germania a fost cea de a reveni la un control peste 4 luni de zile, și că practic acest capăt de cerere este redus la această recomandare. În situația în care se dorește să se respecte și alte recomandări, pârâta-reclamantă a solicitat să i se pună în vedere părții adverse să-și precizeze cererea, arătând că recomandarea de control la peste 4 luni de zile nu a fost expres menționată pentru Germania, controlul putând fi făcut și în altă tară, dar la un doctor de specialitate.

Referitor la capătul trei din cererea de chemare în judecată prin care se solicită exercitarea autorității părintești față de minoră, pârâta-reclamantă a învederat că e de acord să-l anunțe cu privire la cele solicitate, deși reclamantul-pârât a fost informat de controalele medicale efectuate în București la domnul doctor N., însă nu a dat curs invitațiilor.

În ceea ce privește punctele 2, 4, 5, 6, 7, 9 din cererea introductivă, pârâta-reclamantă și-a exprimat acordul, însă a arătat că nu este de acord ca reclamantul-pârât să programeze un control lunar deoarece e de acord să o vadă doar medicii care îi cunosc cazul foarte bine, considerând că toate deciziile cu privire la controale se iau împreună de ambii părinții, iar ceea ce solicită reclamantul-pârât este un drept exclusiv care nu este compatibil cu noțiunea de exercitarea a autorității părintești în comun. Cu privire la punctul 3.8 din acțiunea introductivă, pârâta-reclamantă a arătat că este de acord să aducă la cunoștința reclamantului-pârât cele solicitate, doar în situația în care a fost informată de cele solicitate ca părinte, iar reclamantului-pârât nu i s-au adus la cunoștință aceste informații.

De asemenea, pârâta-reclamantă a mai solicitat ca reclamantul-pârât să precizeze care este modalitatea în care să se asigure posibilitatea efectivă că minora să poată fi contactată zilnic așa cum este indicat la pct. 10 din cererea de chemare în judecată, apreciind că această posibilitate a existat, dar nu și-a dorit să ia legătură nici măcar o dată pe săptămână cu minoră, iar de la momentul divorțului, nu a telefonat pentru a se interesa de starea de sănătate a minorei.

Cu privire la partajarea bunurilor comune, pârâta-reclamantă a solicitat admiterea în parte a acestui petit, nefiind de acord cu formarea loturilor propusă de către partea adversă, (identificând bunul imobil –apartamentul nr. 75 situat în București, ., ., Carte funciară nr._-C10 UI8, iar bunuri mobile – autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ precum și bunurile mobile aflate în apartamentul în care locuiește) și a precizat că se impune ca reclamantul-pârât să enumere exhaustiv bunurile mobile comune și să indice valoarea fiecăruia, deoarece valoarea indicată prin cererea de chemare în judecată pentru bunurile mobile comune, este prea mare.

Prin cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă s-a solicitat instanței să se constate calitatea de bun propriu în cota de 1/2 pentru bunul imobil . în București, ., ., ., Carte nr._-C10 U18, având în vedere subrogația cu titlu particular care a o operat la data achiziționării de către ambii soții a apartamentului care a devenit în parte bun comun.

În aceeași ordine de idei, pârâta-reclamantă a mai reținut că bunul din . dobândit și cu o parte din banii pe care aceasta i-a obținut din vânzarea unui bun dobândit prin moștenire așa cum reiese din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de 16.04.1999 sub nr. 1069 de către BNP M. R., moment la care pârâta-reclamantă, a declarat că a dobândit apartamentul prin moștenire de la Vovcenco A., conform certificatului de moștenitor nr. 430/1989 emis de notariatul Sector 6 București. Pârâta-reclamantă a mai indicat faptul că banii obținuți din vânzarea unui bun propriu obținut prin moștenire înainte de încheierea căsătoriei, i-a folosit la cumpărarea imobilului din ., operând subrogația în conformitate cu art. 31 lit. f) din Codul Familiei.

Pârâta-reclamantă a identificat masa bunurilor comune ca fiind compusă din: bunuri imobile – cota de 1/2 din apartamentul nr. 75 situat în București, ., ., Carte funciară nr._-C10 U18; bunuri mobile: cele indicate de reclamantul-pârât, dar pe care le evaluează la suma de 5.000 lei, respectiv autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ și număr de identificare VF3GJ9HWC8N019075.

Pârâta-reclamantă a mai subliniat că a avut o cotă de participare la dobândirea efectivă a bunurilor mobile și imobile, de 70%, iar reclamantul de 30%, că a obținut venituri din două surse în perioada în care a achiziționat bunurile care intră în proprietate comună, de la Clubul Rapid unde a activat ca sportivă, suplimentar salariului obținând prime, indemnizați precum și de la Clubul Sportiv Școlar nr. 5, unde a fost antrenoare.

Pârâta-reclamantă a propus ca lotizarea bunurilor comune să se facă astfel: lotul pârâtei-reclamante să cuprindă cota de ½ din apartamentul nr. 75 situat în București, ., ., ., Carte funciară nr._-C10 UI8 și mobila de dormitor; iar lotul reclamantul-pârât să fie format din autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ și număr de identificare VF3GJ9HWC8N019075 și restul bunurilor mobile care nu îi revin în lot.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și 206 Noul Cod de Procedură Civilă, art. 31 lit. f Codul Familiei.

În susținere, a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosar, cu martori, cu interogatoriu.

Prin completarea la cererea reconvențională înregistrată prin Serviciul Registratură la data de 27.05.2013, pârâta-reclamantă a indicat valoarea întregului apartament ca fiind de 106.949,94 lei, iar jumătate din aceasta, la suma de 53.474,97 lei, valoare care reprezintă partea considerată că bun comun a soților; valoarea autoturismului marca Peugeot ca fiind de 19.500 lei, iar valoarea bunurilor mobile ca fiind de 5000 lei, precizând ca motive de fapt pe care se întemeiază cererea de lotizare: mobila de dormitor pentru a fi folosită împreună cu minora, restul bunurilor mobile nedorindu-le, inclusiv autoturismul; în ceea ce privește cota de ½ din apartament a arătat că deține o cotă mai mare din imobil decât partea adversă, exprimându-și intenția de a de a locui în acest imobil cu minora.

Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 01.10.2013, reclamantul-pârât a solicitat, cu privire la programul de vizitare, să se admită astfel cum a fost formulat și să se înlăture apărările pârâtei-reclamante ca nefiind reale și nejustificate asupra limitărilor drastice ale dreptului de a avea legături cu minora.

Privitor la stabilirea programului de vizitare a minorei, a învederat instanței că dreptul părintelui de a-și vizita copilul implică obligația legală de creștere șl educare a acestuia, obligație ce nu poate fi exercitată eficient în favoarea minorei în cazul în care dreptul de vizită este limitat, precum și faptul că stabilirea unui program de vizitare numai în cursul zilelor de weekend și cu o pauză de somn de 2 ore la domiciliul mamei are ca rezultat o limitare drastică a vizitelor. În realitate minora nu va dormi în fiecare zi de weekend exact în acea pauză de 2 ore, solicitarea pârâtei-reclamante fiind doar încă o dovadă a faptului că ea se opune ca să petreacă timpul cu minora.

Mai mult, reclamantul-pârât a mai remarcat că refuzul pârâtei-reclamante de a permite minorei să își petreacă măcar parțial sărbătorile împreună cu tatăl este nejustificat și are drept scop numai împiedicarea minorei de a avea dezvolta o relație normală, dar cât timp nu există vreun motiv care să demonstreze că părintele și-ar exercita dreptul de vizită, limitarea anticipată a acestui drept este nejustificată, cu atât mai mult cu cât dreptul copilului de a-și cunoaște ambii părinți, precum șl de a menține relații personale cu aceștia, este prevăzut în mod expres de legislația română și europeană.

În acest sens, reclamantul-pârât a făcut trimitere la dispozițiile art. 14 din Legea 272/2004 privind protecția șl promovarea drepturilor copilului care prevăd că „Copilul are dreptul de a menține relații personale șl contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului".

Nu în ultimul rând, reclamantul-pârât a făcut apel la legislația romană, europeană și la practică instanțelor judecătorești pentru a evidenția că în relația dintre părinți și copii, exercițiul drepturilor părintești este un element fundamental al vieții de familie, copilul trebuind să mențină pe cât posibil relațiile cu ambii săi părinți.

Reclamantul-pârât a mai reținut, prin răspunsul la întâmpinare și faptul că îngrădirea drepturilor unui părinte fără a exista un abuz în exercitarea acestor drepturi, deci o limitare anticipată a acestor drepturi, este nejustificată, în susținerea solicitării înțelegând să invoce decizii CEDO: Cauza Nielsen contra Danemarcei, cauza S. contra Germaniei, cauza Keegan contra Irlandei. Curtea s-a pronunțat în repetate rânduri, în sensul că drepturile părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul minor nu trebuie să fie restricționate, iar Marea Cameră a statuat faptul că art. 8 din CEDO include dreptul la vizita al părintelui în vederea menținerii contactului cu copilul care nu i-a fost încredințat, drept ce are în vedere și existența unei legături afective între părinte și minor. Curtea a mai stabilit și faptul că statele au obligația pozitivă de a nu împiedica tatii să stabilească legături cu copilul dacă doresc să facă acest lucru.

În concluzie, reclamantul-pârât a pus în evidență faptul că este în interesul copilului realizarea și menținerea unei legături afective cu tatăl minorei, numai în acest fel părintele putând avea posibilitatea de a veghea asupra modului în care copilul este crescut. Față de texte de lege invocate și de interpretarea CEDO reclamantul-pârât a considerat că limitarea dreptului de vizită, conform solicitărilor părții adverse ar reprezenta o încălcare gravă atât a dreptului de a păstra legături personale cu acesta cât și a drepturilor copilului.

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, reclamantul-pârât a precizat că e de acord ca pârâta-reclamantă să fie prezentă la toate controalele medicale efectuate în Germania și că solicită ca minora să meargă în Germania însoțită de ambii părinți, solicitând doar obligarea pârâtei-reclamante la a respecta indicațiile și recomandărilor medicilor de la clinica unde minora a fost operată întrucât pârâta-reclamantă a tratat cu lejeritate aceste recomandări, refuzând să ducă minoră la control o dată la 4 luni, astfel cum medicii au recomandat, motiv pentru care am fost nevoit să formulez o cerere de ordonanța președințială.

Cât privește cel de-al treilea capăt de cerere, reclamantul-pârât a mai solicitat să se ia act de poziția procesuală a pârâtei-reclamante cu privire la acceptarea în parte a solicitărilor sale, cu pronunțarea unei hotărâri în temeiul art. 436 NCPC, urmând ca judecata să continue cu privire la restul problemelor rămase de soluționat.

Prin întâmpinarea la cererea reconvențională înregistrată prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 17.10.2013, reclamantul-pârât a solicitat respingerea cererii reconvenționale.

În motivarea întâmpinării la cererea reconvențională, reclamantul-pârât a solicitat respingerea ca neîntemeiată a capătului 1 al cererii reconvenționale, deoarece, nu sunt posibile susținerile pârâtei-reclamante în sensul că apartamentul achiziționat în timpul căsătoriei este în parte bun propriu și în parte bun comun. Apartamentul este un bun comun achiziționat de soți în timpul căsătoriei, nefiind un bun propriu al reclamantei. Cel mult aceasta poate pretinde că a avut o cotă majoritară la achiziționarea acestuia, fapt neadevărat, dar nu poate pretinde că a dobândit acest bun că bun propriu în cotă de ½.

În fapt, reclamantul-pârât a mai menționat că apartamentul a fost achiziționat ambii soți cu suma de 14.500 dolari, din care tatăl său i-a dat suma de 6.500 dolari, iar după cumpărarea acestuia i-a mai dat încă aproximativ 7.000 dolari pentru renovarea apartamentului, achiziționarea de mobilă și aparatură electrocasnică și electronică. În ceea ce privește apartamentul din .-pârât a mai învederat că nu a reprezentat un bun propriu al pârâtei-reclamante, întrucât aceasta a dobândit numai o cotă din apartament prin moștenire, în timpul căsătoriei, iar pentru a dobândi restul cotelor din dreptul de proprietate pârâta-reclamantă a încheiat un contract de partaj în baza căruia a achitat o sultă, în valoare de_ lei în luna iulie 1991, plătită cu bani proveniți de la părinții reclamantului-pârât. Mai mult decât atât, reclamantul-pârât a subliniat faptul că acest apartament a fost achiziționat de către proprietarul inițial Vovcenco A. cu un credit de la stat, credit care nu era achitat la momentul intrării apartamentului în patrimoniul comun al soților, iar ulterior dobândirii apartamentului în urma partajului, au achitat rate credit în cuantum de 14.125 lei, achitate tot din fonduri provenind de la părinții acestuia. Prin urmare, achitarea integrală a apartamentului a fost făcută în timpul căsătoriei sale cu pârâta-reclamanta, fapt ce rezultă din chiar cuprinsul actului de vânzare-cumpărare aflat la dosarul cauzei. Reclamantul-pârât a mai infirmat susținerile pârâtei-reclamante, potrivit cărora aceasta a dobândit bunul prin moștenire înainte de încheierea căsătoriei cu mine, rezultând în mod evident din actele dosarului faptul că bunul a fost dobândit în timpul căsătoriei, parțial prin moștenire, parțial prin actul de partaj cu sultă. Având în vedere că diferența de cotă până la 100% a fost dobândită în timpul căsătoriei printr-un act de partaj cu sultă, reclamantul-pârât a susținut că numai o parte din apartament a fost dobândit că bun personal al pârâtei-reclamante (cota ce i-a revenit prin moștenire), iar restul a fost dobândit că bun comun, subliniind faptul că a avut o contribuție majoritară - întreaga sultă precum și ratele necesare achitării creditului au fost achitate din fonduri provenind de la părinții acestuia. Mai mult, cota din apartament achitata în rate în timpul căsătoriei reprezintă de asemenea un bun comun al soților. În consecință, reclamantul-pârât a precizat, pe de o parte că suma de bani provenită din vânzarea apartamentului din . a fost folosită pentru achitarea integrală a apartamentului din . obiectul prezentului partaj, iar pe de altă parte, că apartamentul din . era în totalitate un bun propriu al pârâtei-reclamante, parte din el având caracterul de bun comun al soților și, în consecință, sumele de bani provenite din vânzarea acestui bun nu reprezentau contravaloarea unui bun propriu al pârâtei-reclamante.

Pentru aceste considerente reclamantul-pârât a solicitat respingerea primului capăt al cererii reconvenționale, ca fiind neîntemeiat.

Reclamantul-pârât a mai formulat o completare a cererii de partaj, cu privire la masa bunurilor comune, indicând că, în plus față de cele indicate prin acțiunea de partaj și prin cererea reconvențională, mai exista și o datorie comună, creditul încheiat în timpul căsătoriei în scopul achiziționării autovehiculului bun comun.

În plus, a mai arătat că nu este de acord cu valoarea bunurilor mobile indicată de pârâta-reclamantă.

Reclamantul-pârât a pus concluzii de respingere, ca neîntemeiat, al celui de-al treilea capăt al cererii reconvenționale, întrucât pârâta-reclamantă nu a avut pe timpul căsătoriei venituri mai mari, decât pe o scurtă perioadă de timp, însă în urma bolii și a accidentărilor suferite de această cariera ca sportivă a încetat.

Cu privire la împărțirea bunurilor, reclamantul-pârât a mai arătat că este de acord ca reclamanta să primească în întregime apartamentul din . mobilă de dormitor, reclamantul-pârât primind autovehiculul marca Peugeot. În ceea ce privește celelalte bunuri mobile aflate în apartament, a mai punctat că nu dorește să îi fie atribuite, neavând nevoie de ele, iar în cazul în care nici pârâta-reclamantă nu le dorește, devin aplicabile art. 900 C.. Având în vedere că o asemenea vânzare va deprecia considerabil valoarea bunurilor, prețul ce poate fi obținut în această situație fiind mult mai redus decât valoarea unor bunuri similare achiziționate de pe piața, reclamantul-pârât a mai considerat că, aceste bunuri pot fi atribuite pârâtei-reclamante.

În susținere, a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, proba testimonială, interogatoriul, proba cu expertiza imobiliară și cu expertiza asupra bunurilor mobile.

La data de 30.01.2015, părțile s-au înfățișat personal în fața instanței și au depus la dosar o tranzacție, arătând că doresc soluționarea litigiului prin înțelegerea lor, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre de expedient.

Instanța, reținând că părțile s-au înfățișat personal și au solicitat instanței să consfințească tranzacția prezentată de aceștia și semnată în fața instanței, cu privire la drepturi de care părțile pot dispune, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 438-441 din C.pr.civ. și art. 2267 și urm. Cod civil, motiv pentru care va admite cererea și va lua act de tranzacția părților, pe care o va consfinți ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea principală formulată de către reclamantul-pârât M. Ș., CNP_, domiciliat in Mun. Bucuresti, . .,, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă I. A., CNP_, domiciliată in Bucuresti, ., ., ., Sector 6.

Admite cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă I. A. în contradictoriu cu reclamantul-pârât M. Ș..

Ia act de tranzacția încheiată între părți, pe care o consfințește ca atare, cu următorul conținut:

„TRANZACȚIE, Între:

M. S., domiciliat in Mun. Bucuresti, . M8 . ., identificat cu CI . nr_, CNP_, in calitate de reclamant, pe de o parte, si

I. A., domiciliata in Bucuresti, ., ., ., Sector 6, identificata cu CI . nr._, CNP_, in calitate de parata, pe de alta parte,

În temeiul art. 2267 și urm. coroborate cu art. 669, 670, 680 Cod civil a intervenit prezenta tranzactie prin care partile inteleg sa stinga pe cale amiabila litigiul existent intre ele si care face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti, cu termen de judecata la data de 02.02.2015, in urmatoarele conditii:

Partile convin de comun acord ca dl. M. S. sa pastreze legaturi personale cu minora M. A., cu stabilirea urmatorului program de vizitare:

• In primul si al treilea week-end din fiecare luna, de sambata de la ora 10.00 pana duminica la ora 18.00;
• in anii pari de ziua de nastere a tatalui (29.01), dupa terminarea cursurilor pana la ora 20.00, iar in eventualitatea in care aceasta va fi ., de la ora 10.00 pana la ora 20.00;
• In vacanta de vara 4 saptamani astfel: in anii impari primele 2 saptamani din luna iulie si primele 2 saptamani din luna august iar in anii pari ultimele 2 saptamani din luna iulie si respectiv ultimele primele 2 saptamani din luna august;
• In anii impari o saptamana in vacanta de iarna, incluzand sarbatorile de C. iar in anii pari o saptamana in vacanta de primavara, incluzand sarbatorile de Paste. In cazul in care de sarbatorile de Paste minora nu va avea o vacanta de o saptamana, atunci va petrece alaturi de tatal sau toate zilele libere acordate cu ocazia acestei sarbatori inclusiv prima zi de Paste.
• Ziua de nastere a minorei (15.07) va fi petrecuta de minora impreuna cu ambii parinti.
• Toate aceste perioade si tot acest program se vor desfasura cu acordul minorei M. A. si cu o prealabila informare a minorei si a mamei acesteia, d-na I. A., cu cel putin 48 de anterior fiecarei perioade, la adresa de mail:_, adresa la care in acelasi timp se va comunica si imposibilitatea d-lui M. S. de a avea legaturi cu minora la datele stabilite.
• Totodata ambele parti semnatare se obliga in mod irevocabil ca treptat si cu participarea activa a lor sa faciliteze legaturile minorei cu bunicii paterni, legaturi care se vor desfasura in interesul nemijlocit al minorei, toate partile implicate vizand si respectand interesul suprem si prioritar al minorei.
• De asemenea partile convin ca in fiecare zi de miercuri in jurul orelor 19,00 tatal minorei si, ulterior reluarii relatiilor, bunica acesteia sa sune pe telefonul mamei si sa vorbeasca personal si nemijlocit cu minora.

Noi, partile, ne obligam sa facem toate demersurile in vederea respectarii tuturor recomandarilor medicilor care o trateaza pe fiica noastra ca urmare a operatiei suferite de aceasta si sa participam impreuna cu fiica noastra la toate controalele recomandate de medici la clinica din Germania unde fiica noastra a fost operata sau la datele cand medicul chirurg se va afla in Romania.

Noi, partile, ne obligam la respectarea urmatoarelor reguli cu privire la exercitarea autoritatii parintesti fata de minora M. A.:

• sa ne informam reciproc despre orice accidentare sau o boala care ar putea afecta sanatatea sau viata minorei;
• daca unul dintre noi va programa un control medical de rutina pentru copil, acesta il va anunta pe celalalt parinte cu cel putin 3 zile in avans pentru a-i permite si acestuia sa participe;
• sa ne furnziam reciproc copii dupa orice document medical emis pe numele fiicei noastre in cel mai scurt timp posibil inclusiv confirmarea inscrierii in programul de la Tg.M.( dosarul medical ) si posibilitatea procurarii medicamentelor minorei prin acest program, procurare de care la acest moment se ocupa si se va ocupa tatal minorei in mod exclusiv; in situatia in care vor aparea disfunctionalitati in procurarea medicamentelor ata tatal cat si bunica paterna se obliga sa o anunte pe mama de indata pentru ca impreuna sa caute cele mai optime solutii pentru ca minora sa beneficieze continuu de medicamente;
• toate deciziile in legatura cu problemele de ordin medical, psihologic, terapeutic, dentar pe care minora le poate prezenta, sa fie luate numai de ambii parinti impreuna;
• sa ne comunicam toate informatiile privind evolutia scoalara a fiicei noastre, inclusiv copii de pe carnetul de note si carnetul de comunicari ale minorei;
• sa ne informam reciproc de indata despre orice notificare trimisa de catre reprezentantii unitatii de invatamant la care este inscrisa fiica noastra cu privire la abateri ale copilului, probleme de disciplina, festivitati, serbari scolare sau planificare de sedinte cu parintii;
• sa ne informam reciproc de indata despre orice schimbare a informațiilor noastre de contact (domiciliu legal, reședință temporară, număr de telefon fix, număr de telefon mobil, adresă de e-mail validă);
• sa permitem oricand, pe perioada cat fiica noastra se va afla impreuna cu unul dintre noi, ca celalalt parinte să o poată contacta zilnic pe fiica noastra.
• Sa ne acordam Procuri reciproce cu valabilitate 3 ani in baza carora minora M. A. sa poata iesi din tara impreuna cu fiecare dintre parinti, cu obligatia expresa de a comunica locul unde minora se va deplasa.

Referitor la capatul de cerere privind partajul, precum si la cererea reconventionala, partile stabilim de comun acord sa le rezolvam astfel:

• D-na A. I. va pastra in deplina proprietate si linistita posesie toate bunurile mobile aflate in imobilul situat in ., ., ., Sector 6, Bucuresti.
• dl. M. S. va pastra in deplina proprietate si linistita posesie autovehiculul marca Peugeot modelul Partner cu numar de inmatriculare_ si numar de identificare VF3GJ9HWC8N019075;
• dl. M. S. va achita in intregime creditul bancar contractat in timpul casatoriei conform Contractului de Credit si Garantie nr._/04.12.2010.
• Dl. M. inapoiaza/restituie d-nei I. A. toate bunurile personale ale acesteia (fotografii, medalii, diplome, cupe, articole din presa, poze ale membrilor familiei materne etc. ) daca le mai gaseste sau mai exista.

Odata cu impartirea bunurilor comune conform celor de mai sus partile declara ca nu mai au nicio pretentie, prezenta sau viitoare, unul asupra celuilalt, si care sa rezulte din starea de coproprietate in care s-au aflat in timpul casatoriei si ca nu mai exista alte bunuri comune ramase neimpartite.

Partile precizeaza ca apartamentul nr. 75 situat in imobilul din ., ., ., Bucuresti nu mai are caracter de bun comun al partilor intrucat domnul M. S. a donat definitiv si irevocabil cota parte pe care o detinea din dreptul de proprietate fiicei sale, M. A., care a devenit coproprietara asupra apartamentului impreuna cu mama sa d-na I. A..

D-na I. A. se obliga in mod irevocabil sa respecte coproprietatea fiicei sale, sa o administreze cu diligenta unui bun proprietar, iar atunci cand va fi necesara interventia autoritatii tutelare pentru acte de dispozitie juridica asupra acestei cote parti de proprietate, este de acord ca minora sa fie reprezentata in calitate de curator special de tatal sau M. S. care va actiona exclusiv in interesul minorei.

Partile declara ca prin incheierea prezentei tranzactii inteleg sa stinga pe cale amiabila toate aspectele litigioase existente intre ele si care rezulta din actiunea principala formulata de dl. M. S. precum si din cererea reconventionala formulata de dna. I. A..

Partile vor depune prezenta tranzactie la Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, in dosarul nr._, pentru a fi consfintita printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, in temeiul art. 438-441 din Noul Cod de Procedura Civila.

Prezentul contract de tranzactie a fost intocmit in 3 (trei) exemplare, cate unul pentru fiecare parte si unul pentru instanta de judecata.” Urmează semnăturile.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.

Pronunțată în ședință publică azi, 30.01.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

T. F. A. M. V. A.

Red. Jud. T.FA/Tehnored: TA

5 EX./19.02.2015

← Ordin de protecţie. Sentința nr. 1180/2015. Judecătoria...		Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 841/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 841/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Pensie întreţinere. Sentința nr. 698/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Pensie întreţinere. Sentința nr. 699/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 426/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI