Plângere contravenţională. Sentința nr. 233/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 233/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 233/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 233
Ședința publică din data de 16.01.2015
Instanța constituita din:
P. E. L.
GREFIER Z. F.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatorul P. D. V. în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – B. Rutieră, intervenientul Kișescu R. I. și asigurătorii O. și C. A. S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul, personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect plângere contravențională.
Instanța procedează la legitimarea contestatorului P. D. V., acesta prezentând C.I. ., nr._, CNP-_.
Instanța comunică contestatorului înscrisurile aflate la filele 61-63 reprezentând un exemplar al întâmpinării formulate de intervenient, precum și înscrisul atașat.
Instanța acordă cuvântul părților pe excepția necompetenței teritoriale a instanței.
Contestatorul, personal apreciază că Judecătoria Sector 6 București este competentă. Totodată arată că locul săvârșirii faptei a fost in Sectorul 1.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale a instanței.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.08.2014 sub nr._, contestatorul P. D. V., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, B. Rutieră, a formulat plângere împotriva procesului verbal . nr._ emis de agentul constatator L. M. din cadrul Biroului Accidente Ușoare, D. - B. Rutieră București la data de 22.07.2014, sancțiunea reținută împotriva sa fiind neîntemeiată, prin care a solicitat anularea acestuia cât și a sancțiunilor reținute în sarcina contestatorului.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, în data de 19.06.2014, în jurul orei 09:00, conducea autovehiculul cu numărul_ pe banda a 2-a de circulație pe Bulevardul Mareșal C. P., din direcția Arcul de Triumf către Calea Dorobanților. La schimbarea semaforului în culoarea verde, a plecat de pe loc, iar după parcurgerea a 2-3 metri, a fost nevoit să frâneze deoarece autoturismul din fața sa s-a oprit brusc, în timp ce autoturismele de pe benzile de circulație 1 și 3 erau puse în mișcare.
Contestatorul a menționat că, deși am frânat brusc, nu a reușit să evite impactul și astfel a atins ușor autoturismul_ din fața sa. Având în vedere că tocmai plecase de la semafor și, totodată, deoarece nu avea viteză, impactul dintre cele două mașini (a contestatorului și cea din față) a fost unul nesemnificativ. În acest context, după impactul menționat, atât contestatorul cât și conducătorul autoturismului_, au oprit mașinile pe partea dreaptă a intersecției Piața Charles de Gaulle, cu scopul de a verifica eventualele avarii ce ar fi putut surveni la cele două mașini în urma acestui incident.
Având în vedere că verificarea amănunțită a ambelor mașini efectuată atât din partea contestatorului, cât și din partea conducătorului autoturismului cu numărul
_, a dus la constatarea faptului că nici una dintre mașini nu prezenta avarii, contestatorul a menționat că a decis de comun acord ca prezentarea la poliție nu este necesară. Prin urmare, incidentul nu a fost declarat întrucât nici o pagubă materială sau de altă natură nu a fost cauzată.
În contextul celor mai sus menționate și având în vedere că autoturismul_ aparținea companiei unde conducătorul auto era angajat acesta, solicitându-i numărul de telefon pentru eventuale justificări, contestatorul a considerat necesar să colaboreze în acest sens, totodată și în eventualitatea unei deplasări la poliție sau pentru o înțelegere amiabilă.
La ora 12:54, în aceeași zi, contestatorul a fost sunat pe numărul de mobil de către un bărbat care nu s-a prezentat și care a susținut că este șeful conducătoarei autoturismului_ . Discuția telefonică a durat fix 1 minut și 26 de secunde, timp în care acesta a susținut că bara din spate a mașinii este zgâriată și trebuie vopsită integral, iar pentru asta adăugând că ar fi bine să se întâlnească.
Contestatorul a adăugat că, pe durata acestei convorbiri, persoana care l-a contactat nu a sugerat nici măcar o dată că dorește să meargă la poliție sau că intenționează să încheie o constatare de înțelegere amiabilă.
Din toată discuția pe care contestatorul a avut-o cu această persoană, a considerat firesc că nu dorește decât să obțină anumite avantaje materiale. În contextul reacției telefonice a acestui necunoscut, care nu se afla în mașina condusă de colega sa în acea dimineață, contestatorul a considerat că nu are obligația de a continua nici o conversație cu o altă persoană decât conducătorul autovehiculului_ .
Contestatorul a considerat că sancțiunea de reținere a permisului nu are temei justificativ, întrucât pagubele nu au putut fi constatate în urma impactului (nici de către contestator, nici de către angajata companiei) și, totodată, deoarece nu au fost victime implicate sau avarii ale mașinilor.
În contextul celor menționate și descrise, contestatorul a solicitat prezentarea în instanță a conducătorului autoturismului_, care de altfel, conform propriilor declarații verbale, conducea cu o dovada de 15 zile (permis reținut), pentru a mărturisi întocmai cele întâmplate.
Totodată, contestatorul a solicitat prin prezenta ca înregistrările gestionate de B. Rutieră prin camerele de supraveghere din acea intersecție monitorizată video, să fie puse la dispoziția instanței.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, procesul verbal de contravenție, actul de identitate, dovada de reținere a permisului de conducere.
Urmare solicitării instanței, la data de 11.09.2014, prin compartimentul registratură, contestatorul a depus la dosar precizările solicitate de instanță conform rezoluției din data de 27.08.2014 (filele 19-29).
Intimata a depus la dosar întâmpinare la data de 21.10.2014 prin serviciul Registratură prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, având în vedere faptul că procesul - verbal de sancționare a fost temeinic și legal întocmit, iar acest act de constatare face deplina dovadă a situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară.
Intimata a învederat că procesul-verbal respectă întocmai condițiile de fond și formă impuse de OG nr.2/2001, nu este afectat de nicio nulitate, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite.
În conformitate cu prevederile art. 118 alin.1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, intimata a invocat excepția lipsei competenței teritoriale a instanței sesizate cu soluționarea plângerii contravenționale formulată de petent, având în vedere că fapta sancționată prin procesul-verbal contestat a fost săvârșită pe raza sectorului 1, competentă să soluționeze plângerea fiind Judecătoria Sectorului 1 București.
Potrivit prevederilor art. 118 alin.1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului verbal de contravenție se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competentă a fost constatată fapta.
În fapt, la data de 19.06.2014, ora 09.30, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe ., sector 1, și nu a păstrat o distanță suficientă în mers față de autovehiculul din fața sa, cu numărul de înmatriculare_, condus de către Kișescu R.-I., intrând în coliziune cu aceasta.
Prin manevra efectuată, petentul nu a respectat prevederile art. 51 din OUG nr.195/2002, intrând în coliziune cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, cauzând pagube materiale la cele două vehicule implicate.
Conform prevederilor art.51 din OUG nr.195/2002, republicată cu modificările și completările ulterioare: „conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii.
Deși avea obligația, conform art. 79 alin.1 din OUG nr.195/2002, petentul nu s-a prezentat în termen de 24 de ore la unitatea de poliție pe raza căreia s-a produs accidentul, obligație îndeplinită de către celălalt conducător auto. Petentul s-a prezentat la unitatea de poliție în data de 22.07.2014, în urma citării sale.
Motivele invocate de către petent, pentru a scuza neprezentarea sa, nu au fundament legal. Atât timp cât s-a produs un accident, în urma căruia au rezultat pagube materiale la cel puțin un vehicul implicat, atunci este obligatorie anunțarea incidentului la secția de poliție competentă. Ca excepție de la această normă legală, este posibilitatea încheierii unei constatări amiabile, însă acest lucru nu s-a întâmplat în cazul de față.
De asemenea, petentul a susținut că, în urma accidentului, nu au rezultat avarii. Această afirmație este falsă și este combătută de faptul că celălalt conducător auto s-a prezentat la unitatea de poliție pentru a anunța accidentul, precum și de prezența avariilor la cele două autovehicule.
Astfel, autovehiculul petentului, care a lovit din spate, a prezentat avarii la bara față, iar autovehiculul intervenientului a prezentat avarii la partea din spate.
Aceste avarii corespund dinamicii producerii accidentului, fiind consemnate de agentul constatator pe formularele de declarații.
Din interpretarea declarațiilor celor doi conducători auto scrise la unitatea de poliție, a schițelor întocmite de către aceștia, precum și a avariilor existente la cele două autovehicule, agentul de poliție rutieră a stabilit, în mod obiectiv, vinovăția în sarcina petentului.
Intimata a solicitat a se reține că, în declarația dată agentului constatator, petentul a recunoscut că a lovit din spate autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ . Vinovăția petentului este clară, atât timp cât acesta avea obligația legală de a circula cu o viteză adaptată condițiilor de trafic și de a păstra o distanță suficient de mare față de vehiculele din fața sa, pentru a putea evita orice situație ce s-ar putea ivi.
Pentru aceste argumente, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.
În drept, intimata a invocat art. 54 alin.1 din OUG nr. 195/2002 și art. 147 alin.1 din RAOUG nr. 195/2002.
Intimata a anexat în copie, declarațiile celor doi conducători auto implicați în evenimentul rutier.
Contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare la data de 18.11.2014 prin serviciul Registratură.
La data de 12.01.2015, prin compartimentul registratură, intervenienta Kisescu R. I. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat, pe fond, respingerea plângerii formulate de către petent ca neîntemeiată și obligarea petentului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Astfel, în data de 19.06.2014, intervenienta conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_, îndreptându-se către sediul companiei unde lucrează. La un semafor, aflându-se în coloana de mașini, a observat că mașina din fața sa a frânat și, pe cale de consecință, a acționat și aceasta frâna. În acel moment, autoturismul din spatele său, condus de petent, a intrat în coliziune cu autoturismul pe care îl conducea.
Imediat după acest incident, intervenienta a oprit pe partea dreaptă a drumului și i-a comunicat petentului că mașina este proprietatea companiei la care lucrează și că va necesita constatarea avariilor de către Administratorul Parcului Auto. De asemenea, a hotărât de comun acord cu petentul să completeze un formular de înțelegere amiabilă. Având în vedere că niciunul dintre părți nu deținea un astfel de formular în momentul producerii accidentului, au stabilit să se întâlnească ulterior pentru completarea formularului. După acest moment, intervenienta a încercat în nenumărate rânduri să îl contacteze telefonic pe petent, inclusiv prin transmiterea unui sms prin care îl anunța că va declara incidentul la unitatea de poliție competentă (atașat), însă acesta nu a mai fost de găsit.
Având în vedere imposibilitatea de a-l contacta telefonic pe petent, respectând prevederile art.79, alin. 1, din OUG nr.195/2002, în data de 19.06.2014, intervenienta s-a prezentat la unitatea de poliție în raza căreia s-a produs accidentul în vederea declarării acestuia.
Susținerea petentului referitoare la faptul că niciunul dintre autoturisme nu prezenta avarii după accident este nedovedită, din contră, constatarea agentului de poliție, precum și a agentului constatator, fiind că bara spate stânga a autovehiculului pe care îl conducea a fost avariată (declarația din data de 19.06.2014).
De asemenea, atât agentul constatator, cât și inspectorul de poliție au constatat avarierea barei față a autoturismului condus de petent (declarația din data de 22.07.2014).
Referitor la susținerea petentului că intervenienta conducea autoturismul aparținând companiei în baza unei dovezi de circulație pentru motivul că ar fi avut permisul reținut, aceasta a menționat că nu corespunde adevărului, întrucât nu a avut permisul reținut la acea dată.
În consecința, intervenienta a solicitat să se dispună respingerea plângerii petentului ca netemeinică și plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.
În drept, intervenienta a invocat dispozițiile art.205 Cod procedură civilă.
Analizând excepția necompetenței teritoriale, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, urmând a o admite, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, competența teritorială pentru soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
În cauză, instanța constată faptul că, prin procesul-verbal contestat, s-a reținut că locul săvârșirii contravenției este București . 1, astfel încât competența teritorială în soluționarea prezentei plângeri aparține Judecătoriei Sectorului 1 București.
În consecință, în temeiul art. 32 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și art. 132 alin. 3 NCPC, instanța urmează să decline competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul P. D. V., domiciliat în București, . nr. 5, ., etaj 4, apartament 29, sector 6, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, B. Rutieră, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3, intervenienta Kisescu R. I., cu domiciliul în București, ., ., etaj 2, apartament 12, sector 1 și asigurătorii O., cu sediul în București, ., sector 1 și C. A. SA, cu sediul în Sibiu, ..5, turnul A, etajele 3-6, Centrul de Afaceri, județul Sibiu, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.LE/Thred.MV/2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 267/2015.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 271/2015.... → |
|---|
